1,145 matches
-
2014). SUNT ROMÂN de Lucaci Năzărel Sunt fălos că sunt român. Acestea o știu și-o spun fără pic de resemnare, cu mândrie celui care vrea să știe cine sunt pe acest imens pământ. Țara mea-i grădină vie: munți semeți, mare, câmpie, râuri mult bogate-n pești, holde, codri ca-n povești, iar în nopțile cu lună, ciute, la izvor, s-adună. Însă cea mai mare-avere ce-mi face sfântă plăcere este bravul meu popor ce își are-al său
82 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365906_a_367235]
-
să cresc / Către soarele meu / Creatorul luminii.” (Victorița Duțu - „Cuvântul din limba română”) GEORGE ROCA, CRISTINA ȘTEFAN, ELENA ANGHELUȚĂ BUZATU, ELENA TRIFAN, EMIL BUCUREȘTEANU, GEORGE IONIȚĂ, IOAN ADRIAN TRIFAN, LIA RUSE, LIVIA CIUPERCĂ, MELANIA CUC, MIHAELA OANCEA, MIHAI NICULIȚĂ pun semețele slove ale poemelor sub semnul trecutului și al prezentului, al admirabilului spectacol al lumii, guvernat de legi eterne. „Ce poți să-mparți din ce las eu? / Neliniștea, iluziile, renunțarea? / Toate acestea nu valorează un leu, / Singura mea avere a fost
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
Ce mă înalț cu fruntea-n vânt Sunt floarea care miri îmbie Să se unească-n legământ Sunt un bujor timid prin lume Din tufă ridicat sfios Sunt floarea ce roșesc la glume Pentru că sunt un rușinos. Sunt floarea soarelui semeață Ce fură dragostea ușor Sunt floarea care-n dimineață Sărută soarele cu dor Sunt gladiola elegantă Și plină de sinceritate Sunt floarea fină și pedantă Care iubește-n libertate Sunt busuiocul drag la fete Și bun ca locul să-l
VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366050_a_367379]
-
găsit locuri mai frumoase Am umblat prin țări străine Și călare și pe jos... Însă ca la mine-n Țară N-am găsit loc mai frumos! Nici o Țară-n lumea asta N-are atâtea frumuseți Câmpii, dealuri, Marea Neagră Dunărea, munții semeți! Dar din miile de locuri Frumoase și românești Mi-a plăcut mai mult la Râmnic Dar și la Călimănești ! Oriunde-aș merge, mă simt bine De la Vidra la Voineasa Din Brezoi până la Ocne Drăgășani sau Șirineasa De la Govora-n Horezu Din
POEZII DE PAULIAN BUICESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365300_a_366629]
-
bătu pe spinare și, din două mișcări, se urcă pe el. Șuieră scurt și vulturul Daago se apropie în zbor, așezându-se pe umărul ei. Celelalte amazoane urcară și ele pe caii împovărați cu provizii pentru drum și, cu pas semeț, porniră în urma prințesei. La poarta amazoanelor, regina și generalul așteptau, smerite și cu o gravitate sculptată pe chip, caravana prințesei. Talestri ajunse în dreptul lor, făcu un semn războinic Burneshei și reginei, apoi ieși pe poartă zâmbind. Aela o urmă îndeaproape
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRINTRE STÂNCI Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului PRINTRE STÂNCI noaptea se frânge lovind semețe stânci în adâncimi profunde și adânci perfide valuri în jur, se sparg cad și cad amețitoare valuri, sunt vise sfărâmate le culeg pe țărm ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor
PRINTRE STÂNCI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365541_a_366870]
-
strălucirea soarelui în această primăvară înnorată. Simfonia lalelelor s-a deschis cu Parada florilor care a plecat din fața Primăriei și s-a deplasat până la Casa Cărții din Pitești. În față s-a aflat carul alegoric, împodobit cu flori din care semeață se înalță laleaua ca un simbol și un triumf al frumuseții eterne peste problemele vieții. El a fost urmat de copii de la diverse grădinițe și școli din Pitești și județul Argeș, fragezi și puri, costumați după chipul lalelelor, intr-o
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini de munți (bate toaca, pe Ceahlău) Ridică maiestos din corn, Să-nalțe cerul cu o palmă. Dinspre câmpie, Vultur, în zbor de întâlnire, Sub a timpului năframă Glisează veacurile în privire: Câmpul, mai duduie... galopul cailor. Rugăciuni
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
interesa decât să obțină media unu. Nota zero nu avea cum să i se pună deși poate ar fi meritat-o, la purtare. Nu a mai ridicat mâna niciodată. Ori de câte ori era scos la tablă sau era întrebat din bancă răspundea semeț: - Nu știu! Dl. Bâlea mustăcea, își înfunda nasul în catalog încurcat, trecând cu greu de fiecare dată de impas, simțea că i-a venit vremea să plătească, își îndura chinul în tăcere fără a face vreun reproș elevului. În schimb
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
și locuitorii săi Daci. Istorie și geografie sugerate de o plimbare cu mașina la cea mai înaltă cotă care depășește 2100 metri pe șosea. Cel mai înalt punct al Transfăgărășanului este Lacul Bâlea situat la numai 2040 metri, străbătând creasta semețul masiv Făgăraș cam de vârsta tinerelului Retezat, printr-un tunel. Șoseaua nu s-a putut ridica peste creastă a cărei cote depășesc 2500 metri. În Parâng, unul din vârfurile de peste 2100 metri a devenit un splendid loc de „belvedere” unde
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
din „bine” în „mai bine” de abia ne tragem zilele necăjite. Dar nu despre aceasta este vorba. Am colindat deci, în tinerețe, aproape toți munții patriei. Bine înțeles cu piciorul și, ca pieton, nu ai ocazia să faci comparație intre semețul perete de stâncă al crestei majorității nunțiilor noștri și eventualele pășuni alpine întinse care includ și semețe vârfuri. Pentru ochiul drumețului vârful, în acest caz, reprezintă plimbarea de dimineață, nicidecum victoria asupra efortului de escaladare a „marilor înălțimi, bine înțeles
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
Am colindat deci, în tinerețe, aproape toți munții patriei. Bine înțeles cu piciorul și, ca pieton, nu ai ocazia să faci comparație intre semețul perete de stâncă al crestei majorității nunțiilor noștri și eventualele pășuni alpine întinse care includ și semețe vârfuri. Pentru ochiul drumețului vârful, în acest caz, reprezintă plimbarea de dimineață, nicidecum victoria asupra efortului de escaladare a „marilor înălțimi, bine înțeles stâncoase și periculoase. Efortul este același dacă sui sau cobori o pantă mare dar oboseala nu este
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
printre atâtea vii culori... Natura te-a creat sprințară, copilărește să te-alinți, cătând spre soarele de vară să-i mângâi razele fierbinți. Când dimineți zvâcneau din mare erai prezentă prin verdeață, desculță-n rouă, pe răcoare, superbu-ți trup purtând semeață... Zâmbind, tu luminai o cale și ape unda-și oglindeau în ochi de-agate și opale ce toate fetele-și doreau. Aud cum picuri mici izbesc din înălțimea plumburie și-ncerc cu drag să-mi amintesc doar clipele de bucurie
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CU DREAPTA TE ÎNCHINI, CU STÂNGA FURI! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1817 din 22 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te știu aici de multe mii de ani, Semeț în fața mulților dușmani. Dar nu-i de-ajuns de morți să te înduri, Popor secat de aur și păduri, Cu dreapta te închini, cu stânga furi! Te-ai ridicat de-atâtea ori din tină Și-ai renăscut lumina din lumină
CU DREAPTA TE ÎNCHINI, CU STÂNGA FURI! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366343_a_367672]
-
timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
la timpul prezentdespre un copac viguros,fiul celor patru anotimpuri:făt-frumosul verde-al primăverii,umbra verii pe timp de caniculă,culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea,solitarul iernii, pe-alei, între nămeți.Scriu așa cum l-am văzut crescând:îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn,cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun,dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală.Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea,în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Noi îi spunem crizantemă, Are mândră diademă, Floarea este minunată, Cu volane îmbrăcată. Mai are multe surate, În culori nenumărate, Unele cresc buchețele, Altele, mai singurele, Dar cea albă e regina, E semeață ca lumina, Ne îmbie cu tandrețe S-o culegem cu blândețe. Toate sunt înmiresmate, Flori de toamnă minunate, Vântul le îmbrățișează, Grațioase, ne dansează. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: CRIZANTEMA / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN
CRIZANTEMA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366432_a_367761]
-
ani bătuți pe muchie dar tot nu se-nvățase minte, fier rău, de!... Atunci când se stârneau asemenea dis- pute în jurul lui, Mărian Frântu nu mai punea și el gaz pă foc; dădea a lehamite din mână și, târșindu-și picioarele, pleca semeț, cu capul sus, pieptul înainte și cu pelerina neagră înfo- indu-i-se pe la poale: - Ce știț’ voi? Habar n-aveț’! Și totuși, un fapt era de necontestat în legătură cu Mărian Frântu: din mare comunist ilegalist ce fusese, devenise un dușman neîm-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
Pe la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroș, râul ce curgea leneș între munții cu coame rotunde, câteva căsuțe mici, din lemn și lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuați aici din vremuri străvechi. Spuneau poveștile bătrâne că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în care trăiseră dacii conduși de Comanus cel Bun, strămoșii acelor oameni, dar erau departe și se spunea că erau păzite de spirite înfricoșătoare și numai
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
trecut. Reînvie copilul din mine, Ce vesel e totul acum, Când altă poveste revine, Revăd mari troiene pe drum. Și-un pâlc de copii ce aleargă, Zburdalnici, înoată-n nămeți, Și-apoi iar se urcă în sănii, Trecând printre pomii semeți. Măicuța mă cheamă în casă, Căci ziua a trecut și-i târziu, Dar mie deloc nu îmi pasă De foame și frig nu mai știu. E iarăși Crăciunul, colinde Se-aud peste tot, blând ecou, Sunt iar Sărbătorile Sfinte, E
E IARNĂ!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366534_a_367863]
-
Pe la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroș, râul ce curgea leneș între munții cu coame rotunde, câteva căsuțe mici, din lemn și lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuați aici din vremuri străvechi. Spuneau poveștile bătrâne că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în care trăiseră dacii conduși de Comanus cel Bun, strămoșii acelor oameni, dar erau departe și se spunea că erau păzite de spirite înfricoșătoare și numai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroș, râul ce curgea leneș între munții cu coame rotunde, câteva căsuțe mici, din lemn și lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuați aici din vremuri străvechi. Spuneau poveștile bătrâne că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în care trăiseră dacii conduși de Comanus cel Bun, strămoșii acelor oameni, dar erau departe și se spunea că erau păzite de spirite înfricoșătoare și numai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
în tine și de la toate vine. Iar fericirea ce-ți dorești e însuși drumul ce-l pășești. E-n albul fulgului de nea și în albastrul râului, În toată frunză crângului și-n noaptea verii, catifea. E-n vârful muntelui semeț, în ropotul de val isteț În floarea teilor din curți, în toate este, aminte adu-ți! Citește mai mult Tu, omule ce cauți ne-ncetatîn toate ale firii, iubirea, ai uitatCă ea e-n toate și mai ales in tineși de la
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
-n toate și mai ales in tineși de la toate vine. Iar fericirea ce-ți doreștie însuși drumul ce-l pășești.E-n albul fulgului de neași în albastrul râului,În toată frunză crânguluiși-n noaptea verii, catifea.E-n vârful muntelui semeț,în ropotul de val istețîn floarea teilor din curți,în toate este, aminte adu-ți!... XXX. CARTEA CU PRIETENI XXXXIV - ION ROSIORU, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 669 din 30 octombrie 2012. CAL TROIAN PENTRU CETATEA LITERARĂ
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
Amintire > O ÎNTÂMPLARE - IN MEMORIAM IURI GAGARIN Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 202 din 21 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În secolul trecut un om zbura către eterne spații Gagarin Iuri se numea, era un tânăr temerar Privea semeț spre cerul ce ardea în constelații Gândind la cucerirea înălțimilor fără hotar. Către întunecatul haos racheta sa porni Speranțele-i erau de-acum deplin plinite Pământul tot, de sus, în fața sa se dărui Cu mări și continente și oceane toate
IN MEMORIAM IURI GAGARIN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366752_a_368081]