376 matches
-
trebuia de obicei să cumpăr prânzul și să ajung Înapoi. Am Îndesat la loc telefonul În buzunar și mi-am dat seama că eram deja la restaurant; am Împins ușile masive din lemn și am intrat În Încăperea cufundată În semiântuneric și tăcere. Deși toate mesele erau ocupate de bancheri și avocați care Își Înfulecau fiecare friptana preferată, abia dacă se auzea vreun zgomot, ai fi zis că mocheta groasă și „decorul“ masculin absorbiseră orice sunet. — Andrea! l-am auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bărbați? Și că veni vorba, chiar trebuie să se holbeze așa la mine? Mă uit În jos. Port sutien roșu Agent Provocateur cu jumătate de cupă sub o bluză albă de voal pe care am Înșfăcat-o din sertar În semiîntunericul de la patru și jumătate dimineața. Iisuse, arăt ca Pamela Anderson la Oscaruri. 11.37: Stau În toaleta femeilor, cu obrazul lipit de peretele cabinei ca să-mi calmez roșeața intensă. Îmbrăcat În plăci de marmură neagră pline de stele albe, peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și tricou, În brațe cu Furby. O urăsc pe Furby. Este o combinație oribilă de șinșila și Bette Davis În Ce s-a Întâmplat cu Baby Jane! Furby și soțul meu se uită printre pleoape la mine cu neîncredere, În semiîntuneric. —Fac gem. De fapt, refac gem, dacă tot vrei să știi. La școală la Emily are loc o serbare cu tema mâncăruri tradiționale și trebuie să ducă ceva englezesc. Și nu puteai să cumperi ceva de dimineață? Nu, Rich, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
își întări, pentru sine, explicația, față de vâlva dimprejur. Milițianul și masele vigilente dispărură, de lângă el, de îndată ce Mircea se trezi în mașina cu ferestre asigurate de gratii, condusă de o uniformă kaki, între trei civili necunoscuți, adevărate arcane de taină în semiîntuneric. Recunoscu vocea, gesturile și imaginea lui Bobocică Ochi-Albi, imediat când acesta explodă în râsul lui aproape de catalepsie și în trosnelile căzăcești, repetate, cu palmele, pe propriile coapse: Vas'zică așa: chestia cu Scrisoarea către Tovarășu' a fost o simplă stratagemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu ghearele de pantalonii lui. N-am nimic să-ți dau, pisu mic, spune Marius în timp ce scarpină ușor între urechi micul animal. Urcă cele două trepte ale prispei și intră în casă. În față se întinde un hol îngust, în semiîntuneric. Rămâne nemișcat câteva clipe, ascultând. Nimic. Liniște. Sau nu. Distinct, un scârțâit ajunge la urechile lui. Face câțiva pași, către sursa zgomotului, pipăind peretele cu degetele mâinii drepte până ce acestea se opresc în balamalele groase ale unei uși. Apasă clanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
au ce face, că energiile lor se topesc În van. Amurgul intra În cenușiu. - Am venit să-ți vorbesc, reluă el, pentru că te aflai În cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri În semiîntunericul odăii, dar nu Înainte de a-i simți ocrotitoarea mînă pe umărul drept: ultima dovadă a prezenței lui În seara aceea. 4. Într-o după-amiază dinspre mijlocul toamnei acelui an, venind acasă și văzînd toate luminile aprinse În apartamentul doamnei Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu dalii roșietice și intrarăm apoi într-o încăpere fără ferestre și fără ziduri, ai fi zis un uriaș dulap din același lemn de lămâi sau de trandafir, și ne oprirăm lângă altă ușă, adică femeia se opri, și în semiântuneric dibui cu mâna într-un loc știut de ea. Auzii pocnetul unor comutatoare de două, de trei, de patru ori. Apoi deschise ușa și dădurăm într-un hol... Hol să fi fost?!... Era imens și puternic luminat. Rămăsei câteva clipe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se descătușă brusc și se revărsă. În clipa când el pornise avântat din loc, după oprirea de câteva secunde, se afla chiar în dreptul porții, chiar la intrarea dinspre stradă a bolții. Și deodată văzu un om în profunzimea bolții, în semiântuneric, chiar lângă primele trepte ale scării. Omul părea să aștepte ceva, dar dispăru repede. Prințul nu-l putuse vedea bine pe acest om și, desigur, n-ar fi putut spune cine-i. Pe deasupra, pe aici puteau trece mulți oameni; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
salonul ei încărcat ca un muzeu cu obiecte de artă, albușe cu ilustrații și vechi fotografii pe carton, cu perne turcești, mici etajere, mostre geologice, tablouri miniaturale, colecții din Marie Claire, vase de tot felul. Mă prefăceam că disting în semiîntunericul care se lăsase, linia unei siluete ecvestre dintr-un tablou de Géricault. Urmăream atent conversația monotonă, cu voce gravă și în surdină, a Agatei cu o prietenă zgribulită și lăcrămoasă 67. Numele Alda imaginează momentul genezei unei picturi a lui
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mică! — Pe timpul meu, zise Vasile Elisav, circula un banc porcos cu lampa: „Mămico, lampa se mănâncă?“ „Nu, Ionele, dar de ce întrebi?“ „Pen’că tăticu,-aseară, ți-a spus că să stingi lampa și să o iei în gură“! Apoi, în semiântuneric, Norei: Sper să nu te fi indispus prea mult...“ În fine, chestia cu mitenele stă astfel: mitaine provine, în franceza din care l-am împrumutat, din mite „pisică“. Pisica are gheare, iar mitena le lasă a se-ntrevedea, la dame
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
întâi, a lui Vali și două scrisori, prima, a Ramonei, și cea de-a doua, a lui Vali. Într-o seară melancolică de vară târzie, Vali, un tânăr oarecum plictisit, dar deloc banal, vede pe o stradă din București, în semiîntuneric, o fată izbind puternic cu pumnii zidul unei case. Tencuiala șubredă cade pe asfalt, el se apropie, o întreabă ce i s-a întâmplat, iar răspunsul vine după tăceri și zbateri isterice. Ramona, la cei 22 de ani ai săi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
facem evenimente cu 25 de ani de la înființare. Și stăteam eu în StudBar cu băieții mei la votcă și mă tot gândeam și mă uitam pe pereți. Țin minte și am mai povestit că, la tanti Anișoara în bar, era semiîntuneric și pereții erau tapetați cu ziare occidentale de stânga. Și mă uitam la pozele acelea din ziarele de pe pereți. Și nu mai știu care povestea la masă că acolo fusese și Iliescu și că i-ar fi plăcut. S. B.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
se gîndea că, la o adică, ar fi avut un refugiu destul de aproape în caz de potop. Pămîntul, cît vedeai cu ochii spre Ghireni-Coțușca, spre Prut și Pădurile Lipcanilor din Basarabia sau spre pădurea Crasnaleuca, era pustiu și cuprins de semiîntunericul acela deprimant. Nici măcar vreo jivină, vreun animal, nu se arăta la vedere în toată pustietatea aceea. Cîțiva corbi croncăneau niște limbi doar de ei știute. Parcă erau scoși din smoală și aceste lighioane păreau că sînt mulțumite doar cu existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai ales ce mănîncă. Adormisem și... am avut un vis ciudat. Merită să fie povestit. Parcă eram un cîine (ce prostie!) și aveam un os mărișor în gură. N-avea carne pe el, dar îl strîngeam strașnic între dinți. Era semiîntuneric parcă și mergeam prin Havana Veche. Pe strada mare nu era nimeni, dar pe străduțele laterale vedeam ochi fosforescenți, fioroși, care erau fixați pe osul meu. Mă trecea un fior rece și am început să strig cît pot: Degeaba, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care o să mai lase din preț. Dintr-un tub scoate o cremă incoloră și o întinde pe micuța iguană. Apoi apucă o perie de ghete și începe a uniformiza crema cu metodă. Cu grijă și peste tot. Chiar și prin semiîntunericul acela, observ că iguana se înnegrește binișor. O fi umezeală, îmi zic nepăsător. Venim cu obiectul lustruit de mama focului la lumină și strig: Ai făcut-o neagră... Bătrînul intră în panică, aduce peria și abia atunci observă că luase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cine va ieși primar? Puteți să-mi ghiciți ceva? O, nu. Îmi pare rău. Eu sînt oracolul care îl invocă pe Orula și doar acesta îmi ghidează răspunsurile la întrebări. Bun și așa, zic eu dispus la experiențe noi. În semiîntunericul din camera în care sînt invitat, observ un mic altar cu figurine și un mănunchi din niște decupări din nuci de cocos. Omul mă atacă direct. Doriți ceva anume să știți? Da, dar nu sînt sigur că veți putea răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
maistrul militar când vedea aprinsă lumânarea striga: " Stinge lumina!" Săracii oameni din nou suflau în lumânare. M. M.: Apoi o reaprindeau. Nu nimereau gura să mănânce. S. B.: Iar la Revelion, la popotă, am mâncat cu lumina de control, în semiîntuneric. Știu că ne-au dat friptură de vită cu piure de cartofi. Cred că și o bere. Știu că eu de la miezul nopții urma să intru în planton, la Comandament. Înainte de a intra în planton, Panait l-a trimis pe
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
aici, de la Ciurea și Grajduri, foști robi domnești, dar vin și din Arad, Oradea, Galați, Timișoara, de pe lângă București, din aceia care se ocupă cu metale, țigani bogați.” Amândoi mă părăsesc brusc, ca la un semnal, fără nicio explicație, dispărând în semiîntunericul din interior. Încercarea de abordare, de dialog cu agenții de pază a fost una extrem de dificilă. Cei doi aveau fler, erau antrenați în a detecta falsul, ținând cont de zona unde adesea activează. Cu toate că informațiile furnizate de cei doi erau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
noaptea din baracă? - Da, În curte. - Exista o lumină aprinsă În baracă? - Da. În permanență. Nu știu dacă era mai mult de un bec Într-o cameră, unde eram 400, dar cred că era un singur bec. Tot timpul era semiântuneric. - Dar În cadrul aceluiași lagăr exista un fel de lagăr al preoților sau al evreilor, sau al sovieticilor, sau... - Prizonierii ruși erau separați În alte blocuri - eu nu i-am văzut. Dar la noi era amestecat: și socialiști, și comuniști, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
liber. Ca să nu fie observată lipsa celor plecați, deranjam pătura și cearceaful, creând impresia că respectivul elev este plecat la spălător sau în alt dormitor. Deodată ușa s-a deschis și s-a închis cu repeziciune. L-am observat prin semiîntunericul dormitorului (era camuflaj și numai un beculeț albastru lumina confuz) pe Marin. Grăbit, se dezbrăcă și se chirci în pat, trăgându-și plapuma peste cap. Respira ca în urma unei goane. După câteva clipe am auzit zgomot și în alte dormitoare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în ritm normal, pas de manevră, împletind ritmul pașilor cu ritmul rugăciunii isihaste și străbătusem în patru ore peste 15 kilometri. Simțeam umerii nițel apăsați, brațele obosite de coșul de fructe. Când m-am ridicat să plec am zărit prin semiîntunericul dimineții, pe poteca ce coboară pe versantul de pe partea dreaptă urmând apa zgomotoasă a pârâului Cuțului, un bărbat însoțit de un copil. Am folosit salutul românesc local: Doamne ajută și bună dimineața, bade! Omul mi-a răspuns înfundat, bâiguind ceva
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rugăciunea, ne-am culcat. Se ținea candela vie. Cel care era în rugăciune la miezul nopții a auzit strigăte în secția fetelor. A dat alarma și ne-am sculat toți. Înainte de a alarma noi paza, am văzut prin fereastră, în semiîntunericul din curte - era camuflaj - cum un gardian îi scotea pe cei doi din secția fetelor. Cei doi s-au întors în dormitorul alăturat, unde numai ei aveau paturile. Dimineața am luat legătura cu fetele când le duceam ciuberele cu mâncare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
credeam că vom fi lăsați să ne stingem în această cameră a iadului, fiindcă toți respiram greu și tușeam încontinuu, am auzit zăvoarele grele. Mai mulți gardieni și deținuți de drept comun, cu tărgi de lemn, s-au profilat în semiîntunericul din ușa deschisă. Mirarea și groaza le mărea chipurile aproape înlemnite. Veniseră să ne ducă la groapa comună, dar spectacolul pe care li-l ofeream îi blocase în uimire. Ivănică, rămas în urmă, ca să nu ia contact cu duhoarea camerei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era o realitate sau o închipuire a minții mele. Mi se părea că în momentul închiderii ferestrelor și-a dezlănțuirii furiilor, Îngeri mari înaripați încercau să pătrundă în cameră, dar neputând trece prin geamuri, ne priveau plini de întristare, din semiîntunericul de afară, apoi geamurile s-au înnegrit. Starea aceasta n-a durat mult. Am fost trântiți și întinși la podea, căpătând lovituri în special la încheieturile mâinilor și picioarelor și lovituri dure la cap și sugrumări. Mi-am pierdut repede
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Aici am stat într-o încăpere complet izolată, singur, vreme de aproape trei luni... Era o celulă întunecoasă, deoarece lumina venea numai de pe sală, unde exista un bec și o mică luminiță deasupra ușii... Deci am stat atâta timp pe semiîntuneric, având numai o saltea împuțită, veche și murdară și un pat... Nici de-nvelit nu aveam. După aceea am fost chemat în instanță ca martor într-un proces al unei foste cunoștințe din Vâlcea, Alexandru Voicescu. Și am spus că nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]