1,175 matches
-
al religiilor avraamice, regiunea are o istorie lungă și zbuciumată, fiind o răscruce a religiei, culturii, comerțului și politicii. Regiunea a fost locuită în cursul mileniilor mai ales de către popoare de limbi semite, mai întâi canaaneni, amoriți și alte câteva seminții înrudite, apoi evreii, numiți și israeliți sau iudei, ulterior și arabii. Un timp, în antichitate a fost prezent în zona de țărm și un popor de limbă probabil indo-europeană, filistenii, ulterior în perioada elenistică și romană s-a adăugat și
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
Pimen afirma: "Poporul român și-a salvat țara în care trăiește și astăzi, înainte de toate, prin credință în Dumnezeu. Întru slava Lui s-au zidit biserici, mănăstiri, locuri de rugăciune și mulțumire pentru biruința asupra celui viclean, care a împins seminții nesătule și lacome să ne calce hotarele. Cine nu cunoaște osârdia veșnic pomenitului Ștefan cel Mare și Sfânt, cel care a împodobit pământul Moldovei cu câte o biserică după fiecare înfrângere a dușmanului? Cine a dat, după Dumnezeu, mai multă
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
și romeilor, neîmpăcați dușmani pe acei barbari ce locuiesc peste tot cuprinsul muntelui Haemus și care, înainte, se numeau mysi, iar acum vlahi se cheamă . În aceste împrejurări, în toamna anului 1185, vlahii Petru și Asan, doi frați din aceeași seminție care, nevrând să facă începutul fără cuvânt, se înfățișează la împărat pe când acesta petrecea în Kypsella (azi Ipsella). Dânșii îi cer dreptul să fie oștiți alături de romei și, prin carte împărătească, să li se dea un loc de moșie cu
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
că se va întâmpla cu acei împărați care se vor încuscri cu vreunul din cele 7 popoare mai puternice decât Israelul. Dumnezeu îl pedepsește pe Solomon cu ruperea împărăției de la el din mâna fiului său, Roboam, și oferirea a 10 seminții slujitorului său, Ieroboam I, cu lăsarea unei seminții fiului său (11.11-13). Dumnezeu îi mai ridică și doi vrăjmași pe Hadad, Edomitul(11.14-22) și pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei(11.23-25) Cartea continuă cu evocarea domniilor
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
se vor încuscri cu vreunul din cele 7 popoare mai puternice decât Israelul. Dumnezeu îl pedepsește pe Solomon cu ruperea împărăției de la el din mâna fiului său, Roboam, și oferirea a 10 seminții slujitorului său, Ieroboam I, cu lăsarea unei seminții fiului său (11.11-13). Dumnezeu îi mai ridică și doi vrăjmași pe Hadad, Edomitul(11.14-22) și pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei(11.23-25) Cartea continuă cu evocarea domniilor succesorilor săi, în general nelegiuiți și idolatri (Israel-Ieroboam
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
la Roma între anii 475 și 480, cam la un secol după Augustin, în perioada când, sub presiunea năvălirilor barbare, Imperiul Roman de Apus ia sfârșit în anul 476, o dată cu detronarea ultimului împărat, Romulus Augustulus, de către Odoacru, căpetenie a unei seminții germanice. Boethius aparținea unei vechi și influente familii aristocratice romane, "Anicienii", dintre care mulți reprezentanți fuseseră consuli, ca și tatăl său, Flavius Manlius Boethius. Rămas de tânăr orfan, Boethius este crescut sub tutela lui Quintus Aurelius Memmius Symmachus, cu a
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
este prezentată ca o virtite primordială (e.g. Geneza 15:6, Exodul 4:30-31, Exodul 14:13). Deasemenea sursa yahwistă subliniază menirea Israelului de a deveni un popor mare care va domina asupra vecinilor săi și va avea avea rege din seminția lui Iuda (Geneza 24:60, Geneza 27:27-29, Geneza 49:8-12; Numerii 24:15-19). Teologia sursei yahwiste se întinde înafara Israelului și include mențiuni că toate popoarele vor fi binecuvântate prin Avraam, sau vor obține binecuvântarea prin Avraam (Geneza 12
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
650 și 2800 de metri. Apele sărate ale celor două mări, pe care le unește, au umplut un șanț geologic adânc, născut prin ruperea, sau compresarea uscatului la începutul erei quaternare. De 4-5 milenii un număr greu de precizat de seminții i-au traversat apele de pe un continent pe altul, sau de la o mare la alta, în ciuda curenților violenți ce îl străbat. In lungul strâmtorii adâncimea apelor variază între 36 și 124 de metri, cea mai mare adâncime fiind atinsă în dreptul
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
lung și îngust, asemănător unui șarpe acvatic, un corn prelung cu vârful puțin curbat. Razele soarelui de după amiază se reflectă în apele sale, făcându-le să strălucească ca aurul topit. Malurile lui au cunoscut de-a lungul mileniilor mulțime de seminții purtătoare a diverse religii și stadii de dezvoltate pe scara civilizației. Chiar și astăzi cartierele care-l mărginesc oferă o imagine completă a compoziției etnice și religioase a metropolei. La începutul mileniului dinaintea erei noi în adâncul golfului a luat
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
î.d.Hr) relatează legea referitoare la . Conform relatării din cartea Esterei 3:6-7, c. un secol după ce Nehemia s-a întors să rezidească Templul din Ierusalim, Haman ("Aman"), mai marele căpeteniilor împăratului persan Achashverosh jignit de iudeiul Mardoheu din seminția lui Beniamin, trage la sorți pentru a stabili data la care să fie exterminați evreii. (Estera sau Hadasa este fiica unchiului lui Mardoheu care a fost lăsată în grija acestuia până a devenit regină.) Purim este celebrată în fiecare an
Purim () [Corola-website/Science/315131_a_316460]
-
în turca veche sau "tarhan" (grafiat în engleză "tarkhan") era un rang de comandant militar, subordonat hanului sau "yabğu"-ului (viceregelui). Termenul de "tarcan" are, pe lângă semnificația sa strictă de "rang socio-poltic" și un înțeles "etnic" care se aplica unor seminții turcice medievale care au rămas la stadiul de configurație tribală, fără a mai deveni popoare sau națiuni propriu-zise, și s-au asimilat cu timpul popoarelor învecinate, în speță maghiarilor. Astfel denumirea de "tarcani" în sens de etnonim, aplicată unor grupuscule
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
veșnic (și al celor Zece Porunci sfinte pe care le-a dat pe Muntele Sinai lui Moise leguitorul) "că niciodată, în slujba mea de medic, nu m-am îndepărtat de ceea ce în bună credință ni s-a transmis nouă și seminției noastre". "că niciodată nu m-am dedat la înșelătorii, nu am schimbat și nu mi-am exagerat evaluările pentru un câștig bănesc, și dintotdeauna m-am străduit ca învățăturile muncii mele să fie în folosul spiței omenesti." Nu am lăudat
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
s-a stabilit în Goshen din nordul Egiptului. În Egipt urmașii celor 12 triburi au fost făcuți sclavi de egipteni, conduși de Faraon. După 400 de ani de sclavie, YHWH, Dumnezeul lui Israel, a trimis profetul Moise, un om din seminția lui Levi, să elibereze Fii lui Israel din robia egipteană. Conform Bibliei evreii au scăpat în mod miraculos din Egipt (eveniment cunoscut ca Exodul) și s-au întors în patria lor ancestrală, Canaanul. Acest eveniment marchează formarea Israelului ca națiune
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
amonite, edomite, sidoniene și hetite (afară de fata lui Faraon-probabil Siamon, dinastia a XXI-a-). El are șapte sute de neveste și trei sute de amante. El va fi pedepsit cu „ruperea împărăției” de la el din mâna fiului său, Roboam, și oferirea a 10 seminții slujitorului său, Ieroboam, cu lăsarea unei seminții fiului său. Spre sfârșitul domniei Solomon va avea doi vrăjmași, Hadad, împăratul Edomului și Rezon, împăratul Siriei. Cartea întâi a împăraților relatează cum David, care se apropia de clipa morții, a dat următoarele
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
lui Faraon-probabil Siamon, dinastia a XXI-a-). El are șapte sute de neveste și trei sute de amante. El va fi pedepsit cu „ruperea împărăției” de la el din mâna fiului său, Roboam, și oferirea a 10 seminții slujitorului său, Ieroboam, cu lăsarea unei seminții fiului său. Spre sfârșitul domniei Solomon va avea doi vrăjmași, Hadad, împăratul Edomului și Rezon, împăratul Siriei. Cartea întâi a împăraților relatează cum David, care se apropia de clipa morții, a dat următoarele îndrumări fiului său, Solomon: Cărțile istorice ale
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
două ori, și nu păzise poruncile Domnului care-i spusese să nu meargă după alți dumnezei. Dumnezeu îl pedepsește cu ruperea domniei de la el, din mâna fiului său (Roboam) și darea acesteia slujitorului său (Ieroboam), cu lăsarea totuși a unei seminții fiului său. Cărțile istorice ale Vechiului Testament istorisesc că Dumnezeu îi „ridică vrăjmași” lui Solomon pe Hadad, Edomitul, pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei dar și pe Ieroboam. Hadad, edomitul, din neamul împărătesc al Edomului, fugise în Egipt
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
Ieroboam, slujitorul lui Solomon (fiul lui Nebat și al văduvei Țerua), primește de la împărat „privegherea peste toți oamenii de corvoadă din casa lui Iosif” și se întâlnește cu proorocul Ahia din Silo, care îi proorocește stăpânirea asupra a zece din semințiile împărăției lui Solomon. Solomon încearcă să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta se refugiază în Egipt, la faraonul Șisac, unde stă până la moartea urmăritorului său. Solomon a domnit 40 de ani.
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
sporind numărul brațelor de muncă de aici. Alte lupte cu dacii liberi se menționează în anul 218 și mai târziu, iar în cursul sec. III devin mai frecvente incursiunile lor în teritoriile romane, alăturîndu-li-se triburi germanice. Costobocii, carpii și alte seminții tracice septentrionale și-au continuat incursiunile în provinciile romane în cursul sec. II-III, iar carpo-dacii sînt menționați în alianță cu hunii. Nu se cunoaște concret soarta „dacilor liberi" după sec. IV este foarte probabil că o mare parte dintre ei
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
Alrayan, care făcea parte din tribul Banu Harith bin Ka'b din Qahtan, Yemen. Samaw'al s-a făcut vestit ca poet, între altele, prin poezia in care a replicat la remarca unei prințese care și-a afirmat disprețul pentru seminția sa sub motivul că este puțin numeroasă. În aceasta poezie, Samaw'al se laudă cu trecutul gintei sale Banu Alrayan, și cu ascensiunea ei la conducerea tribului. Înainte de a părăsi Yemenul, ginta sa dăduse regi Nadjranului și la un moment
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
Israel” a fost dat de Patriarhul Iacov ( ', '; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu”) , după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu. Cei doisprezece fii ai lui, Iacov, au devenit strămoșii israeliților, de asemenea, cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel, sau copii lui Israel. Iacov și fiii săi au trăit în Canaan, dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise, un stră-strănepot lui Iacov, care a condus israeliții înapoi
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
Prima atestare a regiunii Țara Făgărașului a fost "Terra Blacorum", in 1222. În Evul mediu,a găzduit pe lângă populația românească și comunități sedentarizate la sfârșitul secolului 13 ale unor variate seminții turcice tradițional migratoare cum ar fi cumanii, pecenegii, și, într-o mai mică măsură uzii sau chiar bulgari turcici (originari din regiunea fluviului Volga). Astfel, documentele timpului semnalează existența în anul 1224 a "silvei Blacorum et Bissenorum" (pădurea blazilor și
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
de legi, „Pravilele împărătești”. În acest fel s-a mai făcut încă un pas important în introducerea limbii române în biserică și stat. „Predoslovia” domnitorului Vasile Lupu la „Cartea românească de învățătură” („Cazania”) a mitropolitului Varlaam, se adresa către „toată seminția românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă", arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să "dăruim și noi acest dar limbii românești, carte pre limba românească”. Prin prestigiul său personal pe plan intern și prin legăturile întinse în afară
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
arăta solidaritatea cu Imperiul Otoman.. Stindardul acestor secui era "Turul madár" („pasărea Turul") identificat cu șoimul pelerin ("Falco peregrinus"), pe turcește Tuğrul sau Toğrül, totodată numele unuia dintre fondatorii dinastiei turcești "selgiucide", din ramura oguză (vide supra), simbol comun al semințiilor turanice sau "altaice", repus în uz pentru o perioadă sub regimul horthyst. În anul 2006 liderii autonomiștilor secui din România au început să afirme din nou afiliațiile turanice (turcice) ale secuilor și au semnat un protocol de colaborare cu autonomiștii
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
(ebraica: הרי יהודה „Hârei Yehuda”, arabă: جبال الخليل Jibal al-Khalil „Munții Hebronului”) (alte denumiri: Dealurile Iudeei sau Dealurile Hebronului) sunt o entitate geografică din Cisiordania și centrul Israelului. Denumirea de „” provine de la seminția lui Iuda, una din cele 12 seminții ale lui Israel, care a ,după tradiția biblică, a primit aceste pământuri după părăsirea Egiptului și cucerirea de către israeliți a teritoriului Canaan. Munții Iudeei sunt traversați de o linie a Căilor Ferate Israeliene
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
(ebraica: הרי יהודה „Hârei Yehuda”, arabă: جبال الخليل Jibal al-Khalil „Munții Hebronului”) (alte denumiri: Dealurile Iudeei sau Dealurile Hebronului) sunt o entitate geografică din Cisiordania și centrul Israelului. Denumirea de „” provine de la seminția lui Iuda, una din cele 12 seminții ale lui Israel, care a ,după tradiția biblică, a primit aceste pământuri după părăsirea Egiptului și cucerirea de către israeliți a teritoriului Canaan. Munții Iudeei sunt traversați de o linie a Căilor Ferate Israeliene, care pleacă din Beit Șemeș, trece peste
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]