104,273 matches
-
Mélisande, o lucrare de certă valoare dar care marele public nu s-a apropiat așa cum a facut-o în cazul operelor italiene contemporane. Frecvența premierelor lirice de reală importanță este din ce în ce mai mică. În 1904, la Brno, semnalăm Jenufa de L.Janacek. Pentru ca, în 1904 la Milano, G.Puccini să revină spectaculos la rampă cu Madama Butterfly. Un an mai tarziu Richard Strauss își face intrarea în lumea teatrului liric cu a sa Salomée (Dresda, 1905). Urmează
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
dar și cea mai directă linie de păstrare a adevărului operei bachiene. Doar el auzise Preludiile și Fugile cântate de însuși Beethoven,de «Titanul în persoană» ! Și totuși, cât de departe era estetica sa de cea a creatorului a fost semnalat destul de curând. Bach era privit de Czerny prin ochii lui Beethoven. Muzica evoluase, experiența personală a generațiilor succesive modificase impresiile și amintirile din tinerețea fiecăruia. Tempi, nuanțele, articulația etc., întreaga concepție despre ceea ce trebuia indicat în scris aparținea altei epoci
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ediție de referință și primul catalog quasi-complet al Sonatelor de Scarlatti. Un exemplu comparativ între ediția Longo și cea a lui Hermann Keller a Sonatei în si minor (Longo 33, Kirkpatrick 87) este edificator asupra erorilor celei dintâi. H. Keller semnalează transcrierea greșită a notelor vocii de sopran (scrise original în cheia de sopran), în măsurile 3-4 după semnul de repetiție. Din păcate, multe ediții așa-zis instructive au ca bază Ediția Longo, cu erorile ei sau chiar ediții anterioare, modificate
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
addictiv. Astfel se explică și dificultatea de a respecta dietele fără făinoase recomandate în tratamentul obezității. De reținut că există și riscul ca administrând alimente ce calmează durerea și oferă confort pacientului să mascăm evoluția bolii pe care durerea o semnalează - deci atenție când prescriem alimente „calmante ale durerii” (lapte, făinoase). Descoperirea enterohormonilor și mai ales al rolului lor în fiziologia digestiei a revoluționat conceptele dietetice moderne. Dietele vor ține cont nu numai de afecțiunea unui anume segment al tubului digestiv
Revista Spitalului Elias by MIHAELA CRĂCIUNESCU () [Corola-journal/Science/92039_a_92534]
-
și a fost primit înapoi”. La agravarea bolii, Iuscenko a fost internat și tratat în secret la o clinică din Austria, cu diagnosticul de intoxicare cu dioxină, deși toate comisiile medicale care l-au examinat ulterior pe Iuscenko nu au semnalat otrăvirea. Procentajul de dioxină din sîngele lui era normal. „Jocul de-a Dumnezeu” care ne îngrozește De la diagnosticul medicului Igor Gundarov și relatările ziariștilor ruși, potrivit cărora Iușcenko ar fi infectat elita ucraineană și internațională din anturajul său, să trecem
Două ştiri şocante dau fiori pe mapamond! [Corola-blog/BlogPost/93785_a_95077]
-
ani de la tranziția din comunism. Dar condițiile care au făcut posibilă această vacanță de geopolitică se apropie de sfârșit. Invazia rusească din Ucraina reprezintă o provocare directă și foarte violentă la adresa bazelor juridice și teritoriale ale securității spațiului european. Aceasta semnalează modificări ale peisajului geopolitic din sud-estul Europei care vor modifica, la rândul lor, profund și permanent, mediul extern al României în moduri care vor pune sub semnul întrebării succesul său continuu ca stat european democratic în curs de dezvoltare. Pentru
Conferinţa Wess Mitchell – România după Războiul din Ucraina: amenințări și oportunități [Corola-blog/BlogPost/93800_a_95092]
-
Perpessicius (tăieturile, cum consideram eu). În ediția a doua a cărții, din 1885, Titu Maiorescu îndreaptă tacit aceste greșeli de tipar. Dacă citea și în 1883 textul, le-ar fi depistat atunci. Este o ipoteză. Poate că i-au fost semnalate după apariția cărții. Oricum, intrăm în alertă. Pe de altă parte, I.E. Torouțiu transmite impresia că Livia Maiorescu, fiica criticului, a fost cea care a copiat poeziile lui Eminescu pentru tipar. Putea, însă, aceasta să copieze din „Convorbiri literare”, la
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
spate editori care au trudit mult pe text și pe interpretarea lui filologică. S-a instituit, însă, un stil, un comportament general: nici un editor nu notează diferențele de lectură ale predecesorilor săi. Numai sporadic, unde sînt semnificative, aceste diferențe sînt semnalate în note finale (rar, și în note de subsol). De aceea, eu am procedat la o lectură sinoptică, adică la o comparație, vers cu vers, a textului din fiecare ediție în parte, oferind, selectiv, și fotocopii ale surselor comparate. Pilonii
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
mai publicat traduceri din lirica românească. Ulterior el va publica două volume: Ovidiu Cotruș: Versek / Poezii, 1935 urmat de Octavian Goga: Költemények/ Poezii, 1938. Dar ca la orice început, au existat și deficiențe. Critica maghiară n-a întârziat să le semnaleze, uneori chiar cu prea mult exces de zel. Sándor Korvin, colegul lui Kibédi la revista marxistă Korunk, deschide șirul acestora, continuând cu József Kovács în Ellenzék, László Makkai în Erdélyi Helikon, László Gáldi în Vasárnap, iar profesorul György Kristof în
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
uimitoare, am fost primul surprins. Morala care s-ar putea desprinde din aventura acestei cărți ar putea fi următoarea: să nu ne temem de lucrurile la prima vedere absurde. În orice caz, nu la cele din universul artei care ne semnalează că realitatea e obosită, că ferestrele existenței sunt din ce în ce mai opace, că e necesar să ne reîntoarcem cât mai repede la linia de start de la care am plecat cândva, Copilăria, pentru a porni din nou, de astă dată în direcția cea
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
îi întîlnesc numele în legătură cu acest scriitor. Astfel cred că se explică și mîndria lui George Corbu de a redescoperi lucruri cunoscute și imprudența de a prelua fără o verificare severă informații provenite de la Gabriela Defour. Dacă George Corbu ar fi semnalat public că este posesorul unei colecții "împodobite" de manuscrise ale lui V. Voiculescu l-am fi consultat cu siguranță, așa cum am făcut cu toate arhivele publice sau particulare cunoscute și accesibile nouă. Iar astăzi nu ar mai fi în situația
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
lui George Corbu este consacrată comparării variantelor aflate în arhiva sa cu texte publicate de subsemnata. Sînt încîntată că i-am oferit lui George Corbu prilejul de a descoperi bucuriile alcătuirii unei ediții critice, mă văd însă obligată să-i semnalez unele fapte. Așa cum bine observă acesta, ediția din2004 oferă un alt text decît aceea din 1999, "deși amîndouă au fost îngrijite de aceeași persoană". Care persoană, trebuie spus, mai și semnalează deosebirile drept principalul merit al ediției din 2004, adăugînd
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
unei ediții critice, mă văd însă obligată să-i semnalez unele fapte. Așa cum bine observă acesta, ediția din2004 oferă un alt text decît aceea din 1999, "deși amîndouă au fost îngrijite de aceeași persoană". Care persoană, trebuie spus, mai și semnalează deosebirile drept principalul merit al ediției din 2004, adăugînd că observația este valabilă nu numai pentru Sonetul (84), ci pentru majoritatea poeziilor postume ale lui Voiculescu, fie ele Sonete, fie poezii religioase. Așa cum se arată în Notele asupra celor două
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
d'un hérétique, realizat de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Unul din ei va fi tradus ansamblul în limba franceză, semnând vag Claude Jaillet - Claude e unul din puținele prenume franceze "bisexuate", însemnând Claudiu sau Claudia.... În prefață, Virgil Ierunca semnalează că MRP îi încredințase manuscrisul, cerându-i să facă tot ce-i era în puteri pentru a-l edita în Franța - el își asuma toate eventualele riscuri politice posibile la apariție, în România; la ultima călătorie a autorului la Paris
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
o directivă dată cu un deceniu în urmă de conducerea PCR : de 1 Mai 1933, celula de ziariști și scriitori comuniști trebuia să apară în Piața 8 iunie, cu steagul roșu în frunte. Bineînțeles, toți cei prezenți la ședință au semnalat inutilitatea unei asemenea manifestații, riscul zadarnic, lipsa de discernământ a Partidului care-și lua riscul de a-i pierde pe puținii simpatizanți de care mai dispunea, și care ar fi fost mai la locul lor prin redacții decât în defilări
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
accentele dadaiste, se pun bazele pictopoeziei "inventate de Victor Brauner & Ilarie Voronca", se vorbește despre "secolul-sinteză", despre simultaneitate și integralism. Dar, în timp, are loc o inevitabilă perimare a idolilor și în 1930 noii insurgenți exclusiviști și elitiști de la unu semnalează eșuarea Contimporanului în "parada" unor atitudini de artă. Sub semnătura lui Sașa Pană apare pamfletul Coliva lui moș Vinea, cu delimitări acide: "Să se știe odată pentru totdeauna: CONTIMPORANUL nu are nimic comun cu entuziasmul și tinerețea noastră". "Moș Vinea
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
care am zăbovit cu alt prilej. Aplicăm criteriul enunțat în critică în analiza lor: necesitatea de a zice adevărul, oricât de compromițătoare și rușinoase ar fi unele dezvăluiri ale derutei lor civice. Totodată subliniem primatul valorii (creația poate răscumpăra rătăcirile semnalate). Privit din perspectiva operei, Céline are toate temeiurile să intre în patrimoniul marii culturi. După ce am prezentat tipuri de conflict între estetică și ideologie (pe versantul din stânga, bunăoară, ruta lui Sartre sau Aragon, pe vesantul din dreapta, Eliade sau Cioran), a
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
jurnalului. Ne întrebăm de ce nu se explică mai clar natura parantezelor, la pagină: pasaj ilizibil, anulat de autor, sau inexistent. Mi se par curioase întreruperile de text în scrisorile trimise Otiliei Cazimir și lui Traian Filip, mai toate reproduse fragmentar. Semnalez paginile 122-126; 212-221; 307-313, vol. II. Și mai ciudate sunt numeroasele paranteze drepte, faimoasele croșete ș...ț din Jurnalele de călătorie, despre care nu se face nici o mențiune în cuvântul introductiv Cu privire la alcătuirea ediției. Toate acestea creează cititorului o îndreptățită
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
dintre principii și oameni, respingerea progresului într-un material omenesc degradat". (Șerban Cioculescu, în Viața lui I. L. Caragiale, în capitolul La Berlin). Periodic, apar în presă informații despre activitatea literară a lui Caragiale, la Berlin. Am fi cei mai fericiți, semnala ŤSemănătorulť, VI (1907), p. 500, nr. 23 din 3 iunie, și ca noi atâția admiratori ai d-lui I. L. Caragiale dacă s-ar adeveri cât de curând știrea că puternicul scriitor dramatic ne aduce plocon din străinătate, unde se stabilise
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
hedonism în straturi, de un curios cu lentile uriașe de colecționar. Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (Editura Compania) de Adrian Majuru este un studiu de mentalitate, cu aplicație pe capitala văzută ca un puzzle de mahalale; de semnalat, după cum indică pe bună dreptate autorul, mahalaua înseamnă (la originea ei turcă) district, cartier, de-abia mai târziu termenul decăzând conținutistic la ideea de mahala, așa cum o percepem astăzi. Adrian Majuru își scrie studiul cu o acribie performantă și cu
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
și viziunea schilodește”. Atenția criticului s-a îndreptat și către “noua generație”, Mircea Eliade, cu Nuntă în cer, Octav Șuluțiu, cu Ambigen și Mihail Sebstian, al cărui roman Accidentul mi se pare supraevaluat. Privirea lui a țintit și mai încoace, semnalând pe tinerii de atunci Sorana Gurian și mai ales pe Radu Tudoran despre care spunea: “Suntem în fața unui romancier deosebit de original și a unui glorios început de carieră”. Poate niciodată nu a scris Vladimir Streinu cu mai mare entuziasm ca
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
privind intraductibilitatea poeziei, ceea ce justifică libertatea creatoare a traducătorului: “Seule est possible la transposition créatrice”. E o formă de a preveni critica traducerii, mai ales că adaptarea este realizată în versuri și nu traducere liberă. Nu facem acum decât să semnalăm evenimentul cultural, dar critica traducerii trebuie lăsată în seama specialiștilor. Sigur, ea se pregătește. Ca să ne facă plăcere, autoarea acestui cuvânt introductiv amintește de strălucite prezențe românești la Paris, începând cu Anna de Noailles și familia princiară Bibescu, Elvira Popescu
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Astfel, volumele lui, apărute mai demult, Tânărul Rebreanu și Rebreanu. Amiaza unei vieți din care cunoșteam aproape întregul bagaj de informații, dobândesc încă o dată confirmarea, autorul punând acum in extenso documentele pe masă. este prea bine realizată, ca să nu-i semnalăm lui Niculae Gheran, unele mici inadvertențe, care pot fi și greșeli de tipar. Astfel, mareșalul Ion Averescu în loc de Alexandru... (p. 123); despre Constantin Radovici (1877-1916), actor, se spune că „la începutul secolului 19 a avut o trupă proprie.” Evident, nu
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
dar și reală, pe porțiuni. Încetul cu încetul opera se lasă invadată de modul de a gândi și de a acționa caracteristic barbarului care poseda puterea. Sub aceste auspicii s-au inaugurat regresiunea către rudimentar și infantil, pe care am semnalat-o. Sosise vremea dezvățării, trebuia lepădate veleitatea de a străluci pe firmament prin subtilitate și eleganță. Ce ți se ordona era să nu te deosebești de ceilalți, să fii banal, cenușiu, fără relief. Mai ales pentru cărturarii de factura lui
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
acest "debut valoros", ba chiar "uluitor", vorbesc pertinent despre "realitatea fantastică a lucrurilor", despre lucida "jupuire a conștiinței", despre demnitatea de tragedie antică ce ar caracteriza atît de fascinantele "experiențe interioare". În 1937, în Istoria literaturii române contemporane, E. Lovinescu semnalează și el "debutul remarcabil" al tînărului scriitor. Sînt primele poduri, încă mobile, ce leagă continentul literaturii interbelice cu reliefuri atît de capricioase de o conștiință insulară, fragilă, dispusă în orice moment să se dezbare de inutilitățile și deșertăciunile lumii, ca
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]