773 matches
-
făcut-o familiară: "Știm acum că semnificantul poate fi considerat, în cadrul mitului, din două direcții: ca termen final al sistemului lingvistic sau ca termen inițial al sistemului mitic" (ibidem). Pentru ultimul element al schemei tridimensionale mitice, adică legătura semnificatului cu semnificantul legarea, termen mai potrivit, considerăm, pentru că surprinde caracterul dinamic al acestei componente hedonistul plăcerii textului apelează la semnificație. În plan intertextual (inclusiv intratextual), semnul este cu plus sau cu minus. Dacă repetarea este mai pronunțată decât diferirea, semnul este pozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai multe puncte de ancorare pentru a stabili legătura cu hipotextul. Dacă diferirea domină repetarea, apropierea este vagă, nesusținută, receptorul riscă, în lipsa indiciilor repetării, să nu sesizeze relația dintre texte; semnul este cu minus (D ≥ R → ). Atunci semnificatul rămâne fără semnificant, puncte suspendate, exterioare unui sistem. Este important nivelul la care se situează elementele reiterate: segmentul de suprapunere textuală poate fi restrâns, totuși semnificativ. Intertextul a primit interpretări diferite, în decursul diacroniei lui, în funcție de accentul pus fie pe autor (J. Kristeva
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care strămoșul-totem a purtat-o pe cap în timpul peregrinărilor sale. Nu e vorba aici nici de o comparație estetică, nici de un simbol tehnic, ci este vorba de o comuniune de esență (participare). Imaginea este lucrul pe care îl reprezintă; semnificantul și semnificatul nu fac decât un singur lucru".8 La Mihai Eminescu, intratextul joacă un rol important. De la proză/dramaturgie la poezie, nuanțele diferă, dar semnificația generală este una gravă, începutul dedublării discursului literar de care vorbea Roland Barthes. "Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
creativă. Hipotextul din fragmentele traduse ori conspectate de Eminescu se situează la limita dintre intratext și intertext, în funcție de caracteristica luată în considerare. Astfel, dacă fidelitatea ideatică va fi utilă cercetării, va fi acționat elementul intertextual. În schimb, dacă va prevala semnificantul, va fi vorba despre intratextualitate. De ce plecăm de la textul publicat în timpul vieții și nu de la ante-text sau manuscris? Pentru că pe acesta l-am cunoscut mai întâi și de suficientă vreme încât să se fi produs oarecare familiarizare cu nuanțele tablourilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
semantică ce tinde spre simbol, aceleiași lămpi i se asociază galben, roș și verde. În varianta facsimilată, apare lampa verde și veche, nu lampa cea verde și veche, într-o determinare mai strânsă fără demonstrativ, care situează pe același nivel semnificant ambele atribute, într-o sonoritate ușor căutată, aliterată. "Căpițelul de lumină" nu există încă, semn că taina nu are nevoie de potențare, lucrurile sunt clare și cuvintele convocate aproape numai pentru denotare. Etapa inițiatică lipsește, cartea care să cartografieze drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
universului textual. Ultimul se țese în jurul său asemenea plasei în jurul păianjenului. De aceea, putem sesiza în relatarea minuțioasă a naratorului-jurist arta echilibrului inexpugnabil. Avocatul de succes pare să îi înțeleagă importanța vitală, întrucît metaforele sale reprezentaționale se construiesc împrejurul acestui semnificant. De exemplu, biroul unde lucrează este o alegorie a balanței inexplicabile între antinomii. Cei doi funcționari principali care îl deservesc, Nippers și Turkey (numiți de Petre Solomon Cleștișor și Curcanul), trec succesiv prin metamorfoze bizare. În timp ce unul arată agresivitate neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
această definiție pe care Ioana Em. Petrescu o preia de la Derrida, în demersul nostru ulterior o adăugăm alteia, care urmărește să definească deconstrucția textului, prin cuvintele lui Bernard Pautrat, drept un mijloc de "înțelegere a textului, ca un ansamblu de semnificanți, lipsiți de un semnificat originar, un mod de a traduce, la nivel textual, ideea absenței fundamentului"47. 1.2. Deconstrucția canonului 1.2.1. Conceptul de deconstrucție DEX-ul vine cu propria definiție pentru deconstrucție: "Deconstrucție s.f. (< fr. déconstruction, engl.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cuvintele potrivite, iar, dacă ele nu există, de a le recrea, sau de a crea altele noi, în contextul impus de imagine. După cum am precizat deja, Modernismul este cel care promovează un nou tip de retorică, în care prioritar este semnificantul, alegerea unor cuvinte potrivite fiind absolut necesară pentru crearea unei idei, adică a unui semnificat. Predilecția pentru sensul estetic, prin cultul formei, rafinamentul limbajului și al construcției textului nu este altceva decât ceea ce Eugen Lovinescu numea generic înnoirea limbajului, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în două etape. Prima etapă o numim, generic, etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (în care poeta demolează sensurile ancestrale ale metaforei, contribuind, asemenea congenerilor săi, la un dinamism al simbolurilor utilizate, fie la nivelul semnificatului, fie la nivelul semnificantului, "conferind un câmp semantic unui cuvânt ce nu a fost consacrat în limbajul poetic sau înnoind câmpul semantic prin îmbogățire, corectare, subversiune"35), iar a doua etapă, etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (în care poeta, pornind de la realități
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acest întreg volum, este somnul, care aduce un sens nou ideii de vid. Somnul devine o punte de trecere către vârsta dezinhibării, a exteriorizării, a reconstrucției unei noi vieți, bazată pe cea de altădată. Dubla conotație vizează laolaltă semnificatul și semnificantul somnului. Simbolistic, somnul joacă rolul ultimului spațiu protector, "în care ființa umană se află la adăpost de conștiința trează"116 care va interveni odată cu maturitatea. Suferința sau uimirea în fața trecerii timpului vor marca, de acum înainte, întreaga creație poetică a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a împărți litere (nu și) Dreptul literelor de a însemna totul/ În această fanfaronadă)/ Și poate ar încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."(Continuare). Manifestarea haosului primordial este realizată, aici, atât la nivelul semnificantului, cât și la cel al semnificatului. Observăm, astfel, ca într-o reală poezie postmodernă, în care parantezele sunt nu doar o formă estetică, dar, mai ales, necesară, ele găzduind fraze incidente, cum versurile încep un joc numai de ele știut
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nerușinate a celor care-au tras". (Animal planet) Redând ad litteram frânturi din existență, prin acest volum, autoarea se înscrie în ceea ce istoricii literari, teoreticienii și criticii numesc deopotrivă o poetică postmodernă. Deși grija pentru semnele de punctuație și pentru semnificant pare să nu dispară, ea se diminuează, totuși, în fața sensului generator de mesaj poetic. * Poezia Anei Blandiana are nevoie și merită o cercetare analitică amănunțită, din unghiuri diferite, care să contribuie la o reîntregire a sferei de cunoaștere a poeticii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor) Retorica acestui poem este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci, de altfel, în poemele de acest tip, subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi sensuri. Limbajul este ceea ce Roland Barthes numea "limbaj coercitiv", pentru că "puterea se insinuează, oriunde apar forme ale schimbului social. Și doar literatura, proliferând semnificantul, s-ar putea opune stagnării, osificării, naturalizării rostirii. Numai ea ar putea trișa limba, scoțând-o în afara puterii"242. Coerența se instituie prin utilizarea prezentului continuu, la puținele verbe existente, care redau, în cel mai autentic mod posibil, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
două etape. Prima etapă am numit-o generic, etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (în care poeta demolează sensurile ancestrale ale metaforei, contribuind, asemenea congenerilor săi, la un dinamism al simbolurilor utilizate, fie la nivelul semnificatului, fie la nivelul semnificantului, "conferind un câmp semantic unui cuvânt ce nu a fost consacrat în limbajul poetic sau înnoind câmpul semantic prin îmbogățire, corectare, subversiune"10), iar a doua etapă, etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (în care poeta, pornind de la realități
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu seninătate o identitate multiplă e mai ușor în acest context. Atiq Rahimi, aidoma multor alți scriitori care au trăit experiențe similare, este afgan în gîndire și francez în expresia acesteia, presu punînd că am putea separa radical semnificatul de semnificant, ceea ce, desigur, nu e posibil, firele nenumărate care se împletesc în cazul de față determinînd transferuri reciproce, fertile și salutare. Viziunea despre lume se modifică prin noua formă care o fasonează, iar limba franceză respiră în ritmul unei civilizații milenare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
gânditor în interiorul unui curent subzistă, întrebările viitoare putând fi de genul "este Foucault poststructuralist sau postmodernist?". 1.2.2. Câteva exemple O trăsătură importantă a poststructuralismului, care va marca și gândirea de tip postmodernist, rezidă în modalitatea de a valoriza semnificantul în raport cu semnificatul, instabilitatea sensurilor, precum și jocul intertextual. În acest sens, Jacques Derrida a jucat un rol important, iar deconstrucția metafizicii prezenței va conduce la o adevărată critică a filosofiei moderne, instituind noi teorii ale limbajului și discursului. "A gândi genealogia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de semn, cât și la continuarea acestei tradiții în măsura în care Saussure folosește termenul de semn împreună cu întregul bagaj de presupoziții inoculate în el prin intermediul limbii. Deși detectează primatul semnificatului în înțelegerea occidentală a semnului, Derrida refuză ideea unei doctrine materialiste a semnificantului pe care anumiți comentatori i-au atribuit-o. În viziunea filosofului francez, semnificantul nu este niciodată pur sensibil, nici măcar în aparițiile sale fonologice sau grafologice. Dimpotrivă, el se caracterizează chiar printr-o anumită idealitate, absolut necesară pentru a identifica un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semn împreună cu întregul bagaj de presupoziții inoculate în el prin intermediul limbii. Deși detectează primatul semnificatului în înțelegerea occidentală a semnului, Derrida refuză ideea unei doctrine materialiste a semnificantului pe care anumiți comentatori i-au atribuit-o. În viziunea filosofului francez, semnificantul nu este niciodată pur sensibil, nici măcar în aparițiile sale fonologice sau grafologice. Dimpotrivă, el se caracterizează chiar printr-o anumită idealitate, absolut necesară pentru a identifica un semn ca fiind același în ciuda multiplelor sale variații și ocurențe. Dacă pentru Saussure
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fonologice sau grafologice. Dimpotrivă, el se caracterizează chiar printr-o anumită idealitate, absolut necesară pentru a identifica un semn ca fiind același în ciuda multiplelor sale variații și ocurențe. Dacă pentru Saussure semnul este o entitate psihică cu două fețe (un semnificant și un semnificat), pentru Derrida diferența dintre semnificat și semnificant este nulă, astfel încât "un semnificat nu este decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anumită idealitate, absolut necesară pentru a identifica un semn ca fiind același în ciuda multiplelor sale variații și ocurențe. Dacă pentru Saussure semnul este o entitate psihică cu două fețe (un semnificant și un semnificat), pentru Derrida diferența dintre semnificat și semnificant este nulă, astfel încât "un semnificat nu este decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind același în ciuda multiplelor sale variații și ocurențe. Dacă pentru Saussure semnul este o entitate psihică cu două fețe (un semnificant și un semnificat), pentru Derrida diferența dintre semnificat și semnificant este nulă, astfel încât "un semnificat nu este decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dacă pentru Saussure semnul este o entitate psihică cu două fețe (un semnificant și un semnificat), pentru Derrida diferența dintre semnificat și semnificant este nulă, astfel încât "un semnificat nu este decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
două fețe (un semnificant și un semnificat), pentru Derrida diferența dintre semnificat și semnificant este nulă, astfel încât "un semnificat nu este decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade. În De la grammatologie, Derrida
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un semnificat), pentru Derrida diferența dintre semnificat și semnificant este nulă, astfel încât "un semnificat nu este decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade. În De la grammatologie, Derrida surprinde o serie de contradicții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]