625 matches
-
pe verticală, de sus în jos. Semiotica, o altă tradiție a studiilor modei, preocupată îndeosebi de problemele de semnificare, a arătat că indivizii se raportează la obiectele și practicile care compun "sistemul modei" (R. Barthes, 1967) în baza conotaților sociale (semnificaților) atașate acestora. Analiza sociologică a modei m-a ajutat să merg mai departe cu implicațiile enunțate în istorie și semiotică. Transformat în obiect de studiu al sociologiei, corpul îmbrăcat este un "fapt social", un trup socializat, care marchează distincția dintre
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
sociologice ar trebui direcționate către cercetarea modului în care comportamentele vestimentare constituie un sistem organizat, formal și normativ, recunoscut de membrii unei societăți (ibidem). În termenii semioticii lui Ferdinand de Saussure, hainele sunt o combinație între semnificant (forma vestimentației) și semnificatul (sensul, semnificația articolului de vestimentație) extern acestora (epocă, stat, clasă socială). "Fără să remarce această distincție proprie lingivisticii, istoricii tind să scrie istoria semnificatului, și astfel avem două istorii: cea a semnificantului și cea a semnificatului" (R. Barthes, 1957/1993
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
În termenii semioticii lui Ferdinand de Saussure, hainele sunt o combinație între semnificant (forma vestimentației) și semnificatul (sensul, semnificația articolului de vestimentație) extern acestora (epocă, stat, clasă socială). "Fără să remarce această distincție proprie lingivisticii, istoricii tind să scrie istoria semnificatului, și astfel avem două istorii: cea a semnificantului și cea a semnificatului" (R. Barthes, 1957/1993, 743). Relația dintre semnificat si semnificant este caracterizată de un cod (code), adică de un sistem de reguli și de convenții sociale, de care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
semnificant (forma vestimentației) și semnificatul (sensul, semnificația articolului de vestimentație) extern acestora (epocă, stat, clasă socială). "Fără să remarce această distincție proprie lingivisticii, istoricii tind să scrie istoria semnificatului, și astfel avem două istorii: cea a semnificantului și cea a semnificatului" (R. Barthes, 1957/1993, 743). Relația dintre semnificat si semnificant este caracterizată de un cod (code), adică de un sistem de reguli și de convenții sociale, de care oameni nu sunt întotdeauna conștienți, achiziționat prin procesele de enculturație și socializare
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
deși, după cum am arătat în primul capitol la secțiunea dedicată clarificărilor conceptuale (vezi secțiunea 1.7), există deosebiri de natură semantică între termenii enunțați. O mare parte din confuziile terminologice pot fi puse, în opinia mea, pe seama interesului pentru descoperirea semnificaților hainelor în context social, manifestat deopotrivă de publicul larg, dar și de specialiștii în resursele umane, în special în sectoarele de pregătire profesională a angajaților. Popularizarea acestui subiect prin intermediul cărților de instruire și prin presa tabloidă a avut ca rezultat
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
determinată nu atât de tehnologiile analoagă sau digitală, ci de specificitatea lumii capitaliste care prin 160 producția de masă și prin accentul pus pe consum Încurajează cu mult Înainte de digitalizarea tehnicii, primatul aparenței În detrimentul fondului său, adică primatul semnificantului asupra semnificatului. De fapt, intertextualitatea imaginii fotografice nu este o noutate adusă de digitalizare, ci de interconectivitatea lumii moderne transmisă și celei postmoderne. Tehnica digitală are rolul de a extinde considerabil scara circulației imaginii, accesibilă instantaneu și simultan În spații diferite. Aceasta
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
întreba însă care va fi evoluția disciplinei în următoarele decenii. Ne putem întreba dacă evoluțiile tehnologice rapide la care asistăm vor provoca în continuare schimbări semnificative în logica și dinamica relațiilor interpersonale, iar acestea, la rândul lor, vor provoca mutații semnificate și domeniul motivațional, o nouă filosofie asupra vieții și a muncii, o nouă dinamică a relațiilor psihosociale în context organizațional. La aceste întrebări probabil vor răspunde competent experții de mâine, poate unii dintre studenții care, prin intermediul acestui volum, se familiarizează
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
prezintă receptori androgenici activați, la care se adaugă efectul protector oferit de estrogeni în cazul expunerii la DEN (diethylnitrosamine) [113]. Analiza comparativă recentă a profilelor expresiei MiR-18a în probele de CHC recoltate de la bărbați și femei a identificat un nivel semnificat crescut al expresiei acestui miARN în celulele CHC ale femeilor [114]. Ținta miR-18a este gena ESR1 care codifică receptorul ERalpha(estrogen receptor-α). Se consideră că miR-18a previne translația receptorului ERalpha care ar determina o scădere a efectului protector estrogenic și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
un proces de utilizare activă și concretă a acesteia, prin limbaj, se realizează trecerea de la semnalul concret (obiectul, fenomenul) la simbol, ca substitut al unei categorii de obiecte, fenomene. Conform teoriei lui Ferdinand Saussure, (traducere), Paris,, semnul unește un concept „semnificatul” și o imagine acustică, „semnificantul”. Prestigioși cercetători ai psiholingvisticii fac distincția dintre limbă ca instrument folosit și operațiile care se execută în cadrul comunicării unor informații, cu ajutorul limbii respective, referindu-se la mecanismul de apariție, de formare a limbajului. Limba ca
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
poeții, romancierii, pictorii, sculptorii, muzicienii sunt preocupați de forma în care redau ideea, căci ea valorează prin ea însăși. Intelectual subtil reușește după o lungă succesiune de analogii, refuzuri, accepțiuni, să comunice accesibil și clar, pentru alte spirite adevărul sensului (semnificatul) printr-un sistem de semne, adică o combinație de cuvinte, sunete sau figuri, desene etc. (semnificantul). Gândirea și limbajul se constituie simultan. C. Păunescu arată că în perspectivă sistemică .. În mod convențional orice sistem substanțial cum este individul uman, poate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
gramaticale specifice. Constanta (reprezentată de rădăcină sau, mai exact, de tema lexicală) prezintă doar variații semantice în interiorul raportului general-particular, adică, în desfășurarea raportului concept (corespunzând clasei de obiecte) - reprezentare (corespunzător obiectului particular avut în vedere în construirea mesajului), din interiorul semnificatului semnului lingvistic - rădăcină (sau temă lexicală). Substantivul iese din sfera obiectului comunicării când este actualizat prin categoria determinării sau a cazului, la vocativ; la vocativ, substantivul devine expresie a interlocutorului din actul lingvistic: „Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de substantive prezintă trăsături distinctive sub aspect semiotic, semantic, morfologic și sintactic. Deosebiri semiotice Substantivele comune se caracterizează prin înscrierea în structura și funcționarea generală a semnului lingvistic în interiorul raportului realitate extralingvistică-gândire-limbă; sensul lor rezultă din dinamica permanentă, din interiorul semnificatului, între reprezentarea individuală a unui obiect și conceptul rezultând din situarea obiectului într-o clasă omogenă de obiecte, iar semnificația din raportul cu semnificantul: Prin aceasta, substantivele comune au un sens lexical stabil (sau relativ stabil), unic pentru toți vorbitorii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical stabil (sau relativ stabil), unic pentru toți vorbitorii unei limbi și traductibil într-o altă limbă, întemeiat pe generalitatea conceptului, și o semnificație variabilă de la un vorbitor la altul. Substantivele proprii sunt semne lingvistice cu structură și funcționarea simplificată: Semnificatul substantivelor proprii este doar reprezentarea obiectului denumit nu și conceptul trimițând spre clasa din care acesta s-a desprins, asumându-și-o dar fără a o mai reprezenta. Prin substantive proprii obiectul se reprezintă pe sine însuși. În consecință, substantivele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu au sens4 ci numai denotat și semnificație, rezultând din raportul cu semnificantul. Denotatul rămâne stabil dar semnificația variază în funcție de vorbitor și de situația de comunicare, pe de o parte, de realizarea individuală și de raporturile în care poate intra semnificatul, pe de alta. Denotatul substantivului propriu Andrei, de exemplu, rămâne același pentru un grup restrâns de vorbitori care folosesc acest nume pentru o anumită persoană, dar, pe de o parte, pronunțarea semnificantului diferă în funcție de situația de comunicare, pe de alta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasă distinctă prin: 1. esența lor (dată de raportul expresie - sens), 2. prin locul și funcția lor în actul de comunicare, 3. prin funcția lor în structura sintactică a enunțului lingvistic. 1. Semnificația interjecțiilor nu rezultă dintr-un raport intern semnificat semnificant, ci dintr-o „confundare” a celor două componente ale semnului lingvistic, înscrisă într-un proces de convenționalizare lingvistică, de diferite grade, în trecerea complexului sonor din ordinea fizic-obiectivă în ordinea semnelor limbii. Din punct de vedere semantic (cu modul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprima ceea ce reprezintă, adică pe Dumnezeu și ea face să coexiste un limbaj de tip rațional, atât cât este cu putință, și un limbaj de tip simbolic: în imagine simbolul apare ca instrument de cunoaștere; dar și imaginea însăși deschide semnificatul esențial: trecutul cultural nu contează atât de mult, e nevoie să fie prezentul, cel care reprezin‑ tă imaginea, sau ceea ce reprezintă imaginea 28. 3. Biblia și limbajul imaginii Termenul „biblie” vine din grecescul τoν βιβλίον ‑ „cartea” la singular, iar la
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
arată distanța care există între divin și chipul său. Distanța, care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dublul semnificat de motivație și temă figurativă. În icoană, simbolul apare ca instrument de cunoaștere dar și imagine, și deschide semnificatul esențial: aici trecutul cultural nu contează, efortul în‑ 83 Cf. S. Breton, Mythe et imaginaire en théologie chretienne, Ed. Beauchesne, Paris 1977, 182. 84 j.l.marion, L ‚idole et la distance, 26. 85 Col 1,15. CaP. i. arTa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
exprima ceea ce reprezintă, adică pe Dumnezeu și ea face să coexiste un limbaj de tip rațional, atât cât este cu putință, și un limbaj de tip simbolic: în imagine simbolul apare ca instrument de cunoaștere; dar și imaginea însăși deschide semnificatul esențial: trecutul cultural nu contează atât de mult, e nevoie să fie prezentul, cel care reprezin‑ tă imaginea, sau ceea ce reprezintă imaginea 28. 3. Biblia și limbajul imaginii Termenul „biblie” vine din grecescul τoν βιβλίον ‑ „cartea” la singular, iar la
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
arată distanța care există între divin și chipul său. Distanța, care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dublul semnificat de motivație și temă figurativă. În icoană, simbolul apare ca instrument de cunoaștere dar și imagine, și deschide semnificatul esențial: aici trecutul cultural nu contează, efortul în‑ 83 Cf. S. Breton, Mythe et imaginaire en théologie chretienne, Ed. Beauchesne, Paris 1977, 182. 84 j.l.marion, L ‚idole et la distance, 26. 85 Col 1,15. CaP. i. arTa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
interactivă de sens a unui subiect care se adresează unui alt subiect, la bază regăsim definiția saussuriană a limbii ca stoc sau rezervor de semne-cuvinte. Nota vorbește de "termeni care stau la dispoziție în limbă" și, mai precis, de concepte (semnificat) îmbrăcate în formă lingvistică (semnificant). Definiția discursului ca legătură între concepte îmbrăcate în formă lingvistică lasă deschisă întrebarea despre natura și întinderea acestor ordonări. Nota face aluzie doar la stabilirea unei legături între semne "care așteaptă să fie puse în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fals să pretindem că deicticele nu au un semnificat, o valoare semantică stabilă în toate utilizările lor. Astfel, ""eu" îl desemnează pe destinatorul (iar "tu" pe destinatarul) mesajului din care face parte", după cum explică Jakobson (Eseuri de lingvistică generală). Însă "semnificatul" nu este cel al substantivelor obișnuite; în timp ce referentul deicticului nu poate fi identificat decât dacă este raportat la mediul spațio-temporal al ocurenței sale, semne precum fereastră sau lalea posedă o "definiție" permițând, în afara oricărei întrebuințări efective, delimitarea a priori a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
informație referitoare la maniera în care subiectul enunțător percepe derularea unui proces, modul său de manifestare în timp. În franceză, ea se aplică în special verbului. Nu trebuie să confundăm aspectul, în sens strict, cu modurile de proces, legate de semnificatul verbelor. Aspectul propriu-zis desemnează un sistem închis de opoziții morfologice care caracterizează toate verbele. În acest fel, opoziția dintre perfectul simplu și imperfect implică o opoziție de aspect între perfectiv (când derularea se reduce la un fel de "punct" care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În timp ce acestea din urmă au un semnificat relativ stabil, independent de cutare sau cutare enunțare specifică, care face să li se atribuie o clasă de referenți virtuali (va fi numit pré, de exemplu, un referent care posedă proprietăți ce corespund semnificatului acestui substantiv), "substantivele de calitate" nu au un referent decât prin actele de enunțare ale subiecților. "Perfidul!" desemnează o persoană pe care o numesc "perfidă" și care nu este perfidă decât prin enunțarea mea. În afara unei enunțări anume, nu există
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în cazul povestirilor elaborate. Autorul are capacitatea de a repartiza după bunul său plac enunțurile pe cele două planuri. În ficțiunea literară, repartizarea enunțurilor între cele două planuri se supune unor constrângeri prin excelență textuale. Ea nu decurge direct din semnificatul verbelor. În acest sens, autorul deține o mare libertate; semnificația unui text poate fi modificată considerabil prin schimbarea ordinii celor două planuri. În următorul fragment din Mizerabilii am pus între paranteze pătrate și in italice formele care ar rezulta dintr-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
străbătea] câmpul de bătaie ca un miracol 123. Cu o singură excepție (căzuseră), înlocuirea se dovedește a fi posibilă. Desigur, textul care rezultă astfel pare a fi foarte modern, însă cu greu putem spune că ar exista verbe pe care semnificatul lor le-ar destina strict primului sau celui de-al doilea plan. Flaubert, în special, folosește forme din planul al doilea pentru verbe pe care sensul lor le orientează strict către perfectivitate. Proporția de forme din planul secund variază considerabil
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]