341 matches
-
ca sus. Își luă sacul și o conduse pe Helen, printr-un coridor, În bucătărie. În mijlocul Încăperii era o veche masă de brad, plină de așchii din tencuială, pe care Începu să le dea la o parte. — Apropo, chiar am sendvișuri cu friptură de iepure, zise ea, În timp ce tencuiala se rostogolea. Unul dintre vecinii mei are un grădinar care le pune curse. Se pare că sînt peste tot În Londra acum. Mi-a zis că pe ăsta l-a prins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a Încălzi porțelanul, aruncă lichidul, după care turnă din nou ceai. Ceaiul era dulceag și cu mult lapte. Probabil că Își pusese Întreaga rație. Helen Îl sorbi, Închizîndu-și ochii cu un sentiment de vină. CÎnd Julia Îi oferi un sendviș, ea Îi spuse: — Ar trebui să-ți dau bani sau altceva În schimb, Julia. Într-adevăr, zise Julia. — Ți-aș putea da un cupon... — Pentru Dumnezeu! Oare asta a făcut războiul din noi? Poți să-mi iei ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
știe tot", giopsi "de calitate superioară, excelent", giorno "extraordinar", lache "prost, nedescurcăreț", mambo "frumos, excelent", mangă "foarte beat", matol "foarte beat", mega "grozav", meserie "excelent", monstru "nemaipomenit", mové "răutăcios, nesuferit", parfum "extraordinar", pulbere "foarte beat", sadomasoscaunodulapo "sado-masochist", salon "cumsecade, înțelegător", sendviș "foarte înghesuit", sisi "zăpăcit, nebun", solo "singur", soto "sigur, cert", tămâie "foarte prost, care nu știe nimic", tralala "nebun, aiurit", turta "beat", trăsnet "nemaipomenit", varză "care nu e în stare să facă nimic", zob "beat", zuză "nebun". În prezent, limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
formate din cuvinte preexistente, de tipul: acord-cadru, alba-neagra (joc), automobil-capcană, bas-bariton, bună-creștere, bun-platnic, caiet-program, cartof-dulce, casă-muzeu, cămin-spital, cifră-record, coană-mare, colet-capcană, contabil-șef, contract-tip, cuvânt-înainte, cuvânt-titlu, democrat-creștin, dublucasetofon, fier-beton, fierar-betonist, in-galben, inspector-șef, libercugetătoare, mașină-capcană, mierea-cucului, mierea-ursului, oală-minune, om-orchestră, om-sandvici/sendviș, patinaj-viteză, portret-robot, poziție-cheie, prim-balerin, prim-balerină, primă-doamnă, proastă-creștere, program-pilot, prim-solist, prim-solistă, rău-platnic, soră-șefă, test-grilă, traco-dac. Acestea nu reflectă dinamica flexiunii nominale în limba actuală, deoarece flexiunea lor este aceea a cuvintelor pe baza cărora sunt formate
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
În acea perioadă două bilete costau 15 cenți. Cu unul trebuia să merg la școală, cu celălalt să mă întorc. Ca să nu-mi fie foame la prânz, îmi dădea o punguță de hârtie maronie care conținea o plăcintă Tasty, un sendviș, și poate chiar un sfert de litru de lapte. Îmi amintesc de un profesor care se numea Bill Disharoon. El m-a făcut să mă îndrăgostesc de toate operele lui Shakespeare, Byron, Keats și alții. Unii dintre indivizii din clasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
acolo, mi-a spus că „vesta asta-i îmbrăcăminte cuviincioasă, le cumpără mai mult preoții și pelerinii. Dar le poate purta oricine, sunt din lână, rezistente și călduroase”. Ce mănâncă un pelerin ? Brânză topită, se transportă ușor, se păstrează bine. Sendvișuri cu șuncă și cașcaval, așa cum fac pelerinii „urbani”, cei care sunt plecați pentru mai puțin de 24 de ore de acasă. șnițele de pui, o cutie mică de paté de ficat sau de „post” - de fapt, cred că această cutie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să închin un pahar de vin și țuică, pentru strămoși. Noaptea de 13 spre 14 octombrie 2010. Ora 20.00. După o scurtă pauză de refacere, îmbrăcat bine, cu bateriile aparatului foto schimbate, acumulatorul video încărcat, rezerve de apă, un sendviș, haine groase în rucsac, bocanci în picioare, mănuși fără degete pentru a putea lua notițe în carnetul de teren, sunt gata la rândul meu să înfrunt noaptea în care sărbătoarea atinge apogeul. În fața Mitropoliei, mașinile superechipate cu antene parabolice ale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
încercau să profite de ultimele resturi de lumină ale zilei de 12 octombrie pentru a scrie chinuit, folosind un rest de carton ca suport, acatiste și pomelnice. Gigantul alimentar Carrefour este implicat într-o campanie de tip C.S.R. insolită : împarte sendvișuri și fructe celor aflați în rând. Operațiunea este efectuată de mai multe tinere drăguțe, promoterițe, după cum se numesc ele în noua limbă română ; sunt aceleași pe care le putem vedea vara pe plajă făcând reclamă unei noi mărci de bere
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sub formă de pește, cu lama subțiată de atâta întrebuințare ; taie felii dintr-o pâine mare, coaptă pe vatră, pâinea este ținută la piept ca un copil sacrificat. Prin contrast, un alt grup de pelerine, „urbane” de data aceasta, mănâncă sendvișuri ambalate în aluminiu, foșnesc zeci de pungi și pungulițe de plastic. Mai apuc să aud replica unei femei: „Pateul este de post, a, da, mulțumesc, altfel nu aș fi putut să servesc, pentru mine postul este foarte important”. București, decembrie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la măsea pe furiș, la sfârșitul mesei, o gură de rachiu dintr-o sticlă mică de plastic, de jumătate de litru. Soția sa are în schimb la îndemână un termos verde de tablă, plin cu cafea. La rândul meu mănânc sendvișul insipid primit ca „hrană rece, mic dejun” de la hotel și privesc mulțumit această scenă matinală, formidabilă îmbinare de arhaic și modern. Grup de trei bărbați, după accent îi pot ghici ca fiind din Bucovina, oameni în vârstă, au mai mult
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
În interiorul câtorva curți de casă, nu multe, cinci sau șase de-a lungul întregului rând, se pot zări mese acoperite în grabă cu bucăți de pânză sau de plastic, pe care sunt expuse spre vânzare covrigi, diverse produse de patiserie, sendvișuri, termosuri cu ceai, cafea și chiar vin fiert (dar nu bere sau alcooluri tari). La un moment dat, am văzut chiar și un grătar pentru mici și cârnați, dar nu părea să aibă prea mare succes ; în plus, mulți pelerini
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
era roșie, și atunci i-am spus să nu măturăm încă, să mâncăm întâi, dar Iza a spus că nu-i e foame, dar eu să mănânc dacă vreau, așa că m-am dus la locul meu și mi-am despachetat sendvișul cu magiun de caise, dar înainte să mușc din el, mi-am adus aminte că n-o văzusem niciodată pe Iza mâncând în pauze, și atunci m-am gândit că precis tatăl ei vitreg o ține nemâncată, m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
CEAUȘESCU cu litere mari, albe, din scârțâietoare. Cipi a șutit câteva, așa că din toată poezioara a rămas T |I SC| TO AR|ȘUL, așa, cam cum vorbesc copiii mici. Diriga zicea că la intrarea în stadion le confiscau plăsuțele cu sendvișuri și sticlele de suc. I-a întrebat pe părinții ei de ce și i-au spus că era o măsură de securitate. Adică să n-arunce pionierii cu Quik și pâine cu gem în Tovarășul. Așa o suspiciune i s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
așteptat în gară, ne-am cunoscut, mi-a cântat un colind pe viu, l-am ajutat să stea la adăpost în casa unor români. I-am arătat orașul, am căutat să-l pun în gardă pentru toate pericolele... Îi pregăteam sendvișuri și îi arătam magazinele unde putea vinde tablouri. A vândut vreo două la o expoziție în aer liber, dar asta nu rezolva nimic. După trei săptămâni s-a mutat într-o baracă. A scris un afiș mare cu „CERCO LAVORO
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
muncă decent. Decent înseamnă doar pâine pe masa, încălțăminte și căldură, posibilitatea de a-ți cumpăra o carte și speranța că, vreodată, vei putea să le arăți copiilor vreun muzeu cu opere de artă. Am plecat din țară cu două sendvișuri într-o punguță și cu lacrimi în inimă. Îl votasem pe Băsescu cu doi ani în urmă. Nu era vina nimănui, era lumea care mergea într-o direc ție greșită. Am luat viața de la zero, am strâns din dinți și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
asta, pe care am considerat-o o distincție, mi-a adus, printre alte avantaje, câteva mese bune și bilete gratuite la spectacolele de balet ale unei trupe caucaziene, în Parcul de Cultură și de Odihnă. Îmi mai amintesc și de sendvișurile cu brânză furate de la bufetul delegaților străini, pe care le-am putut duce acasă, adevărat banchet după șase luni de restricții alimentare cumplite, impuse populației de pregătirile și aprovizionarea datorate primirii a două mii de participanți la Festival. Mai târziu, mi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a fonografului cu manivelă. Fiecare vine cu plăcile lui, care sunt puse pe rând. Bufetul copios și rafinat din perioada Belle Époque poate să fie acum frugal sau câmpenesc. În lipsa fursecurilor minuscule și a cocktail-urilor, se pot servi prăjituri, sendvișuri și sucuri de fructe. În perioada de după al Doilea Război Mondial, marcată de penurie, nu toți tinerii își permit, e-adevărat, aceste cheltuieli, oricât de neînsemnate ar fi fost ele. Mulți se mulțumesc, fără pretenții, să meargă la balurile orășenești
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
generozitate!... Dar ospitalitatea portugheză nu se sfârșește aici. Nici nu apucăm să ieșim bine din gară, că încep să mișune printre fotolii cărucioare cu tot felul de bunătățuri. Ospătari în alb ne întind pe tavă păhăruțe cu vin de Porto, sendvișuri și răcoritoare. Nicolae Prelipceanu îmi face cu ochiul: Oare așa au fost tratați și călătorii legendarului Expres Nord-Sud european?... Adrian Popescu pare și el excedat de aspectul retoric al întrebării. Cu toții suntem excedați. Din fuga trenului, Lisabona ne mai dăruiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ucraineni. Brr!” Zâmbesc strâmb. Întotdeauna se va găsi un termen de comparație care să te avantajeze. Nicolae Prelipceanu e necăjit că trebuie să-și târască bagajele dintr-un loc în altul, din cauza neglijenței gazdelor spaniole, dar, în cele din urmă, sendvișurile și berea bună îl înveselesc. Privită de pe mica terasă cu baldachin, unde are loc recepția de primire, exotica grădină botanică pare o oază tihnită în mijlocul deșertului de beton și sticlă care, bănuim, ne așteaptă dincolo de pereții acestei gări modernizate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru noi, birouri de schimb valutar cu cel mai avantajos curs al dolarului din câte am întâlnit până acum la Paris. VASILE GÂRNEȚ: Piațeta din fața Catedralei Notre-Dame. Lume trântită direct pe asfalt, epuizată de atâta alergătură. Două englezoaice bătrâne mănâncă sendvișuri și comentează elementele de arhitectură ale catedralei. Un pictor care face portrete, momentan fără clienți - ultimul care l-a refuzat am fost chiar eu - , intră în vorbă cu „femeile care dejunează pe asfalt” și le spune ceva despre ornamentele celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ornamentele celor trei uși de la intrare. Locul în care se află el, continuă pictorul c-un aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga fațadă a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate și-l servesc cu un sendviș. VITALIE CIOBANU: Căile de urcuș spre cartierul Montmartre sunt înțesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decorație unică și un ecleraj îmbietor. Deși celebritatea colinei i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încheie cântecele pe o peluză, în fața unei clădiri impozante. E Biblioteca Centrală a orașului, aproape de hotelul la care vom fi cazați. Facem o fotografie de grup, apoi mergem la un mic party unde suntem serviți, printre rafturi cu cărți, cu sendvișuri, fursecuri cu pește, calmar, bere foarte bună, turnată în cupe, și vin: alb și roșu. Lumea își developează febril lunga foame acumulată în tren. Urmează câteva speech-uri de bun sosit din partea staffului local. Aflăm câte ceva despre Dortmund - un centru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a tăviței de plastic păstrând îndoitura din mijloc paralelă cu marginea de jos a planșetei, în vreme ce aiuritul de Pațulea se urca pe birou cu fundul și, de-acolo, ca și cum sindicatul îl delegase să supravegheze mestecatul colegilor, își morfolea veșnicul său sendviș cu hamsii și arunca priviri aparent dezinteresate, dar în substratul lor freudiene și naționalist, dușmănoase către tăvița lui Attila. Cât putea să-l enerveze pe Pațulea minuțiozitatea cu care colegul Horvath - de altfel, cel mai bun specialist în materie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
altceva în afară de carne. Gigel s-a născut cu o nevoie imensă de parizer în el, pe care cei paisprezece ani de foame cumpătată în familie n-au făcut altceva decât să pregătească minunea. În familia lui Gigel, regula era ca sendvișul să conțină multă, foarte multă pâine și numai o feliuță de un milimetru și jumătate de parizer. Așa a reușit mămica lui Gigel să crească opt copii, cu numai o sută de grame de parizer pentru toți la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca aproape în fiecare noapte, tot peste casa lui Ionescu. Băieții de pe macara primeau de la domnul Popescu zilnic două sticle de bere fiecare dacă suceau la sfârșitul zilei brațul spre casa lui Ionescu. Dar și Ionescu îi cinstea. Le dădea sendvișuri, iar macaragii, care nu prea erau oameni de cuvânt, se îndopau cu sendvișurile lui și lăsau la plecare mastodontul exact în poziția cerută de instrucțiuni. Adică în poziția în care greutatea de beton de zece tone urma să atârne douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]