939 matches
-
obiectivitatea, urmează că „artistul adevărat creează direct, fără simbol, în pământ, lemn sau verb [...]; cuvântul trăiește indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plumbul”. Codul creației literare va trebui să cuprindă un articol prevăzând suprimarea adjectivelor. În toate sferele existențiale sentimentalismul dispare, triumfă cerebralitatea. Însă V. este el însuși un incorigibil sentimental deghizat. Afectivitatea nu umple scrisul său de adjective, dar se exprimă în profuziuni de imagini chiar și în eseistica sa. Nu există în publicistica românească stil mai ornamentat. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
comparatiste, A. constată că nu se poate vorbi în literatura română de un curent, de un univers preromantic și cu atât mai puțin de o etapă preromantică. Ceea ce se observă sunt doar elemente, ce apar firesc la început sub forma sentimentalismului, coexistând cu un clasicism de structură (al folclorului, de exemplu) și apoi, foarte curând, cu romantismul. După preambulul teoretic, prima parte a cărții se constituie ca o privire de ansamblu asupra culturii și literaturii române de la sfârșitul secolului al XVIII
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
de la început prin distincția frazării lirice. Rând pe rând meditativ, invocativ, melancolic, el transferă în poezie nostalgia spațiului originar. Este, asemenea majorității poeților din generația căreia îi aparține, un calofil pentru care voința de modernitate a discursului se asociază cu sentimentalismul, cu o pasionalitate surdinizată, străină de prea vădite intenții de literaturizare. Truculent în limite rezonabile, S. e un autor din speța imagiștilor - agreabil prin prestațiile fanteziste, baroce -, un liric ce mizează pe suportul culturii. O anume luxurianță a imaginii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
atotputernic și rău: „Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe viitoare”. Între real și livresc, viață și visare, mereu în răspăr cu sentimentalismul și pornirile nostalgice, S. reușește îndeosebi în câteva miniaturi lirice, unde detaliul își impune tenta insolită. SCRIERI: Poeme, Iași, 1995; Seninătatea lemnului, pref. Adrian Dinu Rachieru, Iași, 1997; Serile la Mircești, 1997; Marele albastru, pref. Emil Iordache, Iași, 1999. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
parte din România bună, profundă prin valorile pe care le creează. În privința experienței (ideea cu care operează filosofii și o bună parte din prozatorii generației tinere), pune accentul pe conceptul de „istorism [al] resemnării”, care înseamnă „conștiința răspunderii colective și sentimentalismul solidarității”, dar și „nostalgia spiritualității”, „pesimismul eroic”. „Pesimism eroic” - iată un punct dintr-un program paradoxal al generației care vrea să ridice țara lui Mitică la dimensiunea spiritului. Programul prevede, după V., setea de experiență, autenticitatea, primatul spiritului și, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
din alea pât-pât-pât, pe care te așezi ca pe un scaun, ci la monstrul ăla mare și brutal pe care-l încaleci ca pe un încărcător și care face un zgomot ca AAAARRGRR. Țin minte când te apucase pe tine sentimentalismul că dorești un fiu, și ți-am spus că o să fie iadul pe pământ. Acum cred că o fiică e și mai rea. Slavă Domnului că n-am vreun copil al meu. Copii... inocență... Doamne! Ar trebui să auzi ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zice că nu are o concepție asupra felului în care trebuie sortate și aranjate comorile lui; acestea sunt mai curând stivuite și îngrămădite decât expuse, iar elegante objets d’art sunt juxtapuse cu fel de fel de curiozități de bazar. Sentimentalism, detașare de cele lumești, disperare? Decorul poate fi mai degrabă inventariat decât descris. Camerele lui James sunt încărcate de ceea ce eu numesc - deși lui i-ar displace cuvântul - fetișuri: pietre cu forme ciudate, bețe, scoici, de care au fost atașate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
groapă plină de fantome. Dar pentru mine, trecutul este, într-un fel, lucrul cel mai real dintre toate, iar loialitatea față de acest trecut mi se pare lucrul cel mai important dintre toate. Nu e pur și simplu un caz de sentimentalism stârnit de renașterea unei iubiri vechi. E un principiu de viață, e un proiect de viitor. — Vrei să spui că stărui să crezi în ideea ta, chiar după încercarea prin care ai trecut, chiar după ce ai fost nevoit să recunoști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asta e obișnuință. Nu și pentru noi, căci rațiunea conștientizează... Și nu se poate Împăca cu ideea unui om adus la Îndemâna legilor animale. Recitind acum, după ani, aceste rânduri, cu toate ajustările aduse unui text spontan, mă mir de cât sentimentalism am dat dovadă. Desigur, o soluție nu poate fi aflată atât de simplu, Într’o noapte. Interval care să suplinească procese istorice desfășurate secole, cum ar fi cel scurs de la detestata de mine Revoluție franceză până astăzi, tot fără folos
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două volume din Supraviețuiri (I-II, 1973-1977) și continuând cu alte „supraviețuiri”, Meseria de nuvelist (1980), Ficționarii (1983), Logica (1985) și Cap limpede (1989), cartea axială a acestei creații, modelată „ziaristic”, e un nesfârșit colaj de utopii și ratări, de sentimentalism, bovarism, cinism, oportunism și hedonism ideologic: adolescent marxist, răzvrătit antipatern din rațiuni de ostilitate față de mica burghezie, devorator de Malraux, Popa Nan, Sărindar și Camus. C. are mult din caragialianul Mitică, pe care știe să-l acomodeze cu stalinismul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
Împăratului. Onoarea care i s-a făcut tânărului moldovean se datora acelui „primus omnium” obținut la liceul berlinez. Încă din perioada studenției (1858-1862), și-a format caracterul, lucru remarcat de Iacob Negruzzi, care nota mai târziu „cumpătarea și lipsa de sentimentalism cu care Carp privi situația, Îmi plăcu foarte mult. Atunci,...ca și acum...el Își spuse Întreg gândul său, limpede și fără șovăire și prin aceasta se deosebi de camarazii săi de studii, precum se deosebește astăzi de cei mai
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
de frig, foame, tristețe, durere fizică, de multe ori cauzată de torturi sau umilință. Pe alocuri se mai interpune între cele două direcții și o alta, legată de simțul artistic și înclinarea firească a unor suflete alese spre frumos și sentimentalism. Poezia carcerală n-a constituit doar o formă de rezistență sufletească, ci și un mod de manifestare, un mod de a umple timpul în mod util, dând posibilitatea creierului să lucreze constructiv, și nu să creeze scenarii sumbre legate de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
starea de lumină. Tot așa, acest episod poate prefața alunecarea iremediabilă Într-o deznădejde Întunecoasă, fără seamăn. Dar nu, noile Înțelesuri la care ajunge Îl Întăresc și-l fac să meargă cu râvnă mai departe, indiferent de greutăți și povârnișuri. Sentimentalisme și lamentații ieftine - ar spune un spirit cultivat! Dar v-ați pus problema că acestea ar putea fi puncte de sprijin, răspunsuri căutate de mult timp și o sursă de Întremare pentru cel prins În vâltorile unor pricini stringente, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
noastră misiune în perioada următoare este să stabilim un șablon relațional care să ne permită să menținem această poziție de disparitate fără ca acest lucru să fie în detrimentul securității noastre naționale. Pentru a face aceasta, va trebui să ne dispensăm de sentimentalisme și de obiceiul de a visa cu ochii deschiși; iar atenția noastră va trebui să se concentreze peste tot asupra obiectivelor naționale imediate [...]"18. În ultimele decenii ale vieții sale centenare, Kennan a deplâns cu înflăcărare intervențiile americane peste hotare
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
l-am scos afară, la aer. Când ne-am întors, bătrânul profesor s-a ridicat, l-a examinat, i-a privit pupilele și i-a întins carnetul în care însemnase deja o notă de trecere. Apoi, încurcat cumva, poate de sentimentalismul necontrolat, a evacuat întreaga grupă, șoptindu-i asistentului, doctorul Purice: "Aista era lihnit de foame... vai de capul "nostru"". Mutat de mulți ani la Timișoara, profesorul Nubert a murit acolo în 1975. Înainte de a se sfârși, a participat la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
capătă o notă individuală, vorbind, prin delicatețea nuanțelor, de discreția sentimentului, de o tristețe dulce și de un echilibru senin, în firea autorului. Aceste accente sunt totuși rare, impresia generală fiind aceea de lipsă a culorii și de convențional, de sentimentalism și edulcorare a stilului. SCRIERI: Poezii, București, 1894; De demult..., București 1897; Pe-același drum, București, [1900]; Câteva clipe, București, 1904; Luminișuri, Iași, 1910. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 278-279; Sanielevici, Încercări, 83-86; Chendi, Pagini, 470-474; Anghel-Iosif, Portrete, 35-38; Aderca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
îndreptățește să restrâng complexitatea unui om până la a intra în forma unui portret construit din frânturi și din întâlniri nu întotdeauna revelatorii. Un portret în care admirația ce-l hrănește riscă să-i fie fatală și să-l înece în sentimentalisme. În care cele întâmplate sub ochii noștri să pălească și ca număr, și ca relevanță în fața celor întâmplate sub ochii altora, mai norocoși. Și totuși rămâne certitudinea că orice încercare aduce, dacă nu semnificativul, atunci sigur diversitatea amănuntului. Primul lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul își păstrează, măcar în parte, vibrația nealterată, farmecul ingenuu al emoției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
tablouri ale obiceiurilor câmpenești (Maria Baiulescu, Sânziene, Maria Cunțan, Pastel, De la sat, Sergiu Cujbă, Serenadă), prevestind patriarhalismul sămănătorist, își are modelul în Coșbuc. Țăranul e și în atenția lui J. B. Hétrat, poet al existențelor umile, surprinse în alegorii morale. Sentimentalismul posteminescian, comun în epocă, trece în versurile elegiace ale lui George Murnu, la Elisabeta M. Z. Ionescu sau în lamentațiile lui H. G. Lecca. În schimb, o încercare de ieșire din această atmosferă de jale confecționată schițează debutantul I. Păun-Pincio în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Ada Negri, volumul Poeți italieni moderni, apărut în 1907, adunând mai toate aceste tălmăciri), dar și din cea franceză (Alfred de Musset, Victor Hugo ș.a.). Și cu veleități de prozator, în scrierile lui, mărunte, îmbibate de sentimentalism și didacticism (Nuvele, 1899), cultivă portretul, tratat când grațios-banal, ca într-o litografie, când în tonuri îngroșate, întunecate. O serie de profiluri de scriitori români, publicată în „Revista nouă”, reține prin informații și mai puțin prin comentarii. Antieminescian vechi, Ț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
de vedere științific, ele nu pot fi Însă scuzate și justificate din punct de vedere moral. Filonul moralizator și raționalist al Aufklärung-ului nu poate accepta excesele, crima sau violența, indiferent de cine și În ce circumstanțe ar fi comise. Iar sentimentalismul romantic poate Îndrepta compasiunea istoricului nu doar Înspre suferințele țărănimii oprimate, ci În direcția oricăror suferințe și nedreptăți, fără a lua În considerare starea socială a victimelor. Dintre istoricii maghiari ai perioadei, Horváth Mihály oferă așadar perspectiva cea mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vreme, nu își poate reveni, chiar după ce are câștig de cauză moral, trăind mai departe sub mania persecuției și cu sentimentul ratării. Și alt roman, Aproapele nostru, aproape (1973), conceput aproape ca un reportaj, avea același prea-plin de dramatism și sentimentalism, evidențiind noblețea solidarității umane din timpul inundațiilor. Multe din romanele lui P. au conflicte interesante, însă rezolvările sunt adesea teziste ori cel puțin melodramatice, iar structura e compozită, autorul schimbând mereu formulele epice și tehnica. De unde, caracterul hibrid al prozei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
își trăiesc viața patetic, la hotarul dintre realitate și vis, ca în romanele Duda (1973), Bătuta (1975), Toamna porumbeilor albi (1979), Focul din vatră (1982), Roman teatral (1984). Este o proză poematică, autoreferențială, de atmosferă, adesea afectată de idilism și sentimentalism. Formula afină cu povestirea lui Ion Creangă și a lui Mihail Sadoveanu, evidentă și în tonalitatea narativă, stimulează lirismul funciar, confesionalitatea, autobiografismul. Sentimentul valorilor vieții, concentrat în simbolul-cheie al pomului vieții, rămâne axul structurant al poeziei și prozei lui M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
străduit să impună și în literatură spiritul autohton, considerat dintr-o perspectivă idilică. Anticipând sămănătorismul, teoreticienii societății introduceau între „fond” și „formă”, ca element de legătură, „simțirea”, socotită expresie a spiritualității unui popor. Drept urmare, aprecierea unei opere era tributară unui sentimentalism de nuanță naționalistă, datorită căruia la concursurile literare anuale erau premiate, în general, lucrări minore, dar conforme acestui punct de vedere, precum Moartea lui Mihai Viteazul de Fl. I. Becescu. Membrii societății se întruneau bilunar, fie la sediul revistei „Literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
frust, violent, cu „gust de moarte”, ori ca lume revelând oaze de afectivitate imaculată. Sunt proiecțiile unui narator - copilul, apoi adolescentul Iacov, prin care autorul își exploatează biografia într-o coloratură romantică, lirică, adesea excesivă, mai ales în ultima scriere. Sentimentalismul caracterizează, în cele din urmă, mai toate paginile lui Z., impresia de autentic dominând însă, creată atât prin atmosfera unei colectivități aparte, cât și prin ipostazele umane care ilustrează fatalitatea erosului. Poetizări superflue, tendințe intelectualizante sunt iarăși prezente, după cum se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]