414 matches
-
pe jumătate trotilat și șucărit fără vreun motiv anume. În La Verne’s era întuneric. Becurile cu abajur din tavan răspândeau o lumină difuză pe pereții acoperiți cu un tapet ieftin, cu palmieri. Cuplurile de lesbiene gângureau între ele în separeuri intime. Priveliștea a două femei care se sărutau m-a făcut să mă holbez, apoi să-mi mut privirea și să caut barul. Era într-un cotlon de lângă peretele din stânga: o tejghea lungă, cu lumini colorate care răsăreau dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu lumini colorate care răsăreau dintr-o scenă înfățișând plaja hawaiană Waikiki. Nu era nimeni în spatele barului și pe scaunele înalte nu ședea nici un client. M-am îndreptat spre fundul încăperii și mi-am dres glasul, pentru ca păsărelele îndrăgostite din separeuri să coboare din al nouălea cer pe pământ. Figura a ținut. Îmbrățișările și sărutările încetară, iar tipele își ridicară privirile, supărate și speriate, gata să înfrunte eventualele vești proaste. — LAPD, Omucideri, le-am anunțat eu și i-am dat fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eu și i-am dat fotografiile celei mai apropiate limbiste. Bruneta-i Elizabeth Short. Dalia Neagră, dacă ați citit ziarele. Cealaltă-i prietena ei. Vreau să aflu dacă le-a văzut cineva și, dacă da, cu cine. Fotografiile făcură turul separeurilor. Le-am studiat reacțiile și atunci mi-am dat seama că ar trebui să folosesc o măciucă pentru a obține răspunsuri simple, „da“ și „nu“. Nimeni nu suflă un cuvânt. Tot ce am văzut la studierea reacțiilor a fost curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ușa de la La Verne’s Hideaway. Panicat, am apăsat frânele și mașina mi-a derapat pe alee. Gândul la Madeleine și la acuzația de tăinuire de probe mă făcu să intru rapid în tavernă după colegul meu. Lee stătea în fața separeurilor pline de bărbătoaice și limbiste și profera injurii. M-am uitat în jur după Madeleine și barmanița cu care stătusem de vorbă. N-am dat cu ochii de ele, așa că m-am pregătit să-l dobor pe prietenul meu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vorbă cu persoane care cunoșteau persoane care cunoșteau persoane care o cunoșteau pe exuberanta Dalia. Poftim de caută acul în carul cu fân! Începusem să fiu privit cu suspiciune de băieții care lucrau la birouri, așa că m-am întors în separeul meu. Mi-a răsărit în minte Madeleine. Am pus mâna pe telefon și am sunat-o. După al treilea țârâit îmi răspunse chiar ea: — Casa Sprague. — Eu sunt. Vrei să ne-ntâlnim? — Când? — Acum. Vin și te iau în patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
femeie din local și că deja se află în centrul atenției - soldații și marinarii se înghionteau și își transmiteau unul altuia vestea cea bună, făcând semn spre silueta îmbrăcată în negru și șușotind pe seama ei. În fundul sălii am găsit un separeu vărgat, plin cu marinari adunați în jurul unei carafe. A fost de ajuns să mă uit o dată la fețele lor pufoase ca să mă lămuresc că sunt minori. Mi-am scos insigna și le-am zis: — Roiu’, dacă nu vreți să chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prima mea oprire - Otto’s Hofbrau, o clădire făcută parcă din turtă dulce, care răspândea miros de varză și bere. Am tras în parcarea cu plată și am intrat. Motivul lui Hansel și Gretel se făcea simțit și în interior - separeuri din lemn sculptat, halbe frumos ornamentate agățate pe pereți, chelnerițe în fustițe tiroleze. M-am uitat în jur după șef și privirea mi-a poposit asupra unui bărbat mai în vârstă, îmbrăcat într-o cămașă cu mâneci largi, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
patru ace. Aruncă valiza pe bancheta din spate a Packardului, apoi intră în Zimba Room. Am lăsat să treacă un minut, după care am pornit într-acolo și am scrutat localul din pragul ușii. La bar erau doar câțiva gradați. Separeurile vărgate erau goale. Madeleine stătea singură și sorbea dintr-un pahar. La câteva scaune mai încolo doi soldați își îndreptau uniforma, pregătindu-se s-o abordeze. Se năpustiră asupra ei aproape concomitent. Bodega era prea goală pentru a continua filajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu degetul pe motiv că sunt corupți. Colin Miller era ultima persoană cu care voia să petreacă mai mult timp Împreună. Dar dacă totuși Miller avea ceva informații... Și În plus murea de foame. — Să mergem, spuse el. Găsiră un separeu În colțul unui mic restaurant din Grassmarket. În timp ce Miller comandă o sticlă de Chardonnay și paste tagliatelle cu egrefin afumat și piper, Logan se mulțumi cu un pahar de apă minerală și lasagna. Și puțină pâine cu usturoi. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lipită de umărul tău. O să fie haios. Leigh oftă. Adriana bătu ușor cu palma locul de lângă ea; știa că Leigh are probleme cu spațiul și încerca să fie înțelegătoare, dar era enervant ca ea să fie întotdeauna cea înghesuită în separeuri sau pe banchete. — Cum se împacă Russell cu ideea că nu suporți pe nimeni aproape? — Nu e vorba că nu suport pe nimeni aproape, dar am nevoie de o zonă tampon. Ce e rău dacă simți nevoia de puțin spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și ei îl transformă într-un copil care nu își cunoaște propriile sărbători. — Poftim? am zis, dar ea doar dădu din cap și se întoarse de la vitrină. Am plecat mai departe. La restaurant, am reușit să fac rost de un separeu. Nu era prea liniștit, dar nici la fel de zgomotos ca mesele din centrul încăperii. Comenzi strigate, zornăit de farfurii și ecoul a peste o duzină de conversații curgeau dinspre tavanul înalt. Mi-am cerut scuze pentru zgomot și am explicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai știi și că o să zic da. Și tocmai mi-am dat seama că Loew o să apară pe aici, o să-mi zică mersi și n-o să stea la desert. Așa că... da. Dudley făcu cu ochiul. Ellis Loew se strecură În separeu. — Domnilor, vă rog să mă iertați pentru Întîrziere. — Am acceptat, spuse Jack. — Aha, deci locotenentul Smith ți-a explicat situația? — Unii băieți nu au nevoie de explicații detaliate, spuse Dudley. Loew Își pipăi lanțul de la confreria Phi Beta. — Atunci, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Jack, permite-mi să-ți mulțumesc pentru că ai venit În seara asta. SÎnt sigur că tu și Karen veți fi grozavi pe post de spărgătoare de gheață. — Atunci să-i dăm bice. *** La Don the Beachcomber femeile așteptau Într-un separeu bine ascuns de priviri indiscrete. Jack făcu prezentările. — Ellis Loew, Karen Morrow și Joan Morrow. Karen, nu-i așa că oamenii ăștia formează un cuplu minunat? Karen aruncă un „Bună“, fără să-i Întindă mîna. Se Întîlniseră de șase ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la mesele alea din spate. I-am spus barmanului să dea muzica mai Încet, ca să putem discuta. Piesa care bubuia deveni brusc suavă. Smith o luă Înainte. Un marinar pusese deja ochii pe Angela. Bud se Îndreptă și el spre separeuri. Ambianță plăcută: Smith, două scaune, o masă, un ziar care acoperea masa, cu o grămăjoară sub el. Bud se așeză. — Mă au În vizor cei de la Interne? — Da, pe tine și pe alți acuzați. A fost ideea amicului tău, Exley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la ora 4; Knight in Armor era pustiu. Barmanul făcu pe neștiutorul - „Bobby și mai cum?“ -, de parcă Într-adevăr chiar nu știa nimic. Jack se duse la B.J.’s Rumpus Room. Totul În interior era tapițat cu vinilin - pereții, tavanul, separeurile de lîngă mica estradă a orchestrei. La bar: obișnuiții poponari ai casei. Barmanul Îl mirosi pe loc pe sticlete. Jack se Îndreptă spre el și Îi puse pe tejghea pozele, cu fața În sus. Barmanul luă pozele ca să le cerceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Vine pe-acilea destul de des. — CÎt de des? — Păi, cam de cîteva ori pe săptămînă. — După-amiaza sau seara? — Și, și. — CÎnd a venit ultima oară? — Ieri. De fapt chiar pe la ora asta. Ai de gînd să...? — O să stau Într-un separeu și o să-l aștept. Dacă apare, nu-i spui nimic de mine. S-a Înțeles? — Da. Dar uite care e treaba: ai golit deja tot ringul de dans. — Scade-ți paguba din impozit. Barmanul chicoti. Jack se duse la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și o să-l aștept. Dacă apare, nu-i spui nimic de mine. S-a Înțeles? — Da. Dar uite care e treaba: ai golit deja tot ringul de dans. — Scade-ți paguba din impozit. Barmanul chicoti. Jack se duse la un separeu de lîngă estradă. Vedea perfect spre ușa din față, spre ușa din spate și spre bar. Întunericul Îl ascundea, așa că se puse pe privit. Ritualurile de Împerechere la poponari: Priviri, tête-à-tête-uri, afară pe ușă. O oglindă deasupra barului: ciochiștii Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Max Peltz sau de Russ Millard. Billy D. Îi aruncă o privire ostilă. Ceilalți Îi făcură semn cu mîna. Jack le răspunse la salut, tot cu mîna. Kleckner Îi Înfipse un deget În burtă: — Ellis Loew vrea să te vadă. Separeul numărul 6. Jack o porni Într-acolo. Loew se uita țintă prin oglinda bidirecțională aflată În spate. Dincolo de sticlă se instala un detector de minciuni. Venise vremea poligrafului: Millard Îl chestiona pe Peltz, iar Ray Pinker trebăluia la mașină. Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
răzmeriță. Jack Îi lăsă pe copii să se joace cu arma lui de-a cine scoate mai repede pistolul din toc. Sid Hudgens Începea să-l bîrÎie la cap. Trase Încă o dușcă lungă și Îl goni. CAPITOLUL 36 Un separeu la Pacific Dining Car. Dudley Smith, Ellis Loew, plus Bud de partea cealaltă a mesei. MÎini bășicate după trei zile de muncă. Îi vedea cu ochii minții, ca prin ceață pe delincvenții sexuali. Dudley luă cuvîntul: — Flăcău, am găsit mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Divizia Anchete Interne, În vigoare din 2 ianuarie 1958. PARTEA A TREIA Anchete Interne CAPITOLUL 42 Dining Car suferea de mahmureala de după Anul Nou: hîrtia creponată atîrna În neorînduială, iar inscripția „1958“ Își pierdea din paiete. Ed luă loc În separeul lui preferat, cu vedere spre salon și cu imaginea lui reflectată Într-o oglindă. Se uită la ceas: 3.24 după-amiază, 2 ianuarie 1958. Lasă-l pe Bob Gallaudet să Întîrzie la Întîlnire - orice, numai să se prelungească momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că nu voia să se știe că el Însuși nu se ridică la Înălțimea propriilor standarde. Îndepărtă repulsia cu iubire și respect. Ed ajunse devreme la Dining Car. Șeful de sală Îl anunță că oaspetele Îl așteaptă. Se duse În separeul lui preferat: un cotlon discret din spatele barului. Vincennes se afla acolo, cu o rolă de magnetofon. Ed se așeză. — Asta e banda de la microfonul...? Vincennes Împinse banda către el. — Da. E plină cu logoreea lui Mickey C. despre niște chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apară și răul. Dar, chiar dacă s-ar fi dus, n-ar fi avut ce face, nici bătrâna doamnă Marga Pop n-ar fi știut nimic. În încăperea largă și puternic luminată a reanimării, împărțită prin draperii de vinilin în mici separeuri, cât să încapă măsuțele cu rotile și paturile provizorii ale bolnavilor cu fiole de perfuzii și legați cu fire și tuburi de aparate zumzăitoare, i s-a părut o clipă că se trezește, dar nu știa din ce se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înclin în fața raționamentului tău politic, ca întotdeauna. — E foarte simplu. Henry se aplecă și mai aruncă pe foc încă un buștean. Era o după-amiază rece și întunecoasă de la începutul lui ocombrie 1989 și beau ceai cu brioșe într-unul din separeurile de la Heartland Club. Șmecheria este să faci mereu ceva scandalos. N-are rost să dai o lege scandaloasă și apoi să le lași răgaz să se dezmeticească. Trebuia să vii cu ceva mai rău și mai rău, ca să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acestei găleți de delicioase fărădelegi. Intrasem doar de câteva secunde, când un bărbat (bărbat! ce spun? - o nălucă, Michael, fantezia unui perfecționist trezită la viață: Adonis însuși, în jachetă de piele și blugi de culoarea cerului) a ieșit dintr-un separeu. Findlay clătină din cap, extazul și regretul întrecându-se pentru supremație în gândurile lui. Inutil să mai spun că el mă va distruge. Și viceversa. — Viceversa? — Exact. I-am descheiat cămașa, i-am descheiat pantalonii, i-am descheiat nasturii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
modă, ne-a comunicat Candy În timpul unui prânz cu toate colegele, anul trecut pe vremea asta. Burta mea era atât de mare Încât șeful de sală a trebuit să aducă un scaun pentru că eu nu mă puteam strecura pe canapeaua separeului ca restul lumii. Am râs toate atunci. Un râs emoționat, răzvrătit, dar cu o undă de triumf: râsul celților când au realizat că sfârșitul romanilor era aproape. Și-apoi, trei zile mai târziu, În sala de nașteri, mi l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]