881 matches
-
unei soluții fine de lipide rămâne fără răspunsul motilității intestinale. Reglarea umorală a motilității intestinului subțire se realizează prin intervenția îndeosebi a hormonilor intestinali, dar și a unor amine biogene sau a altor substanțe biologic active. Astfel, motilinul, gastrina, CCK-PZ, serotonina, prostaglandinele (PGE, PGF) stimulează motilitatea intestinală, în timp ce secretina și VIP o inhibă. De asemenea, unele glande endocrine au o acțiune inhibitoare asupra motilității intestinale, ca suprarenala și gonadele (constipația din hiperfoliculinemie). Așa după cum s-a arătat și la reglarea digestiei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
componente ale inervației extrinseci vago-simpatice influențează motilitatea colonului prin intermediul neuronilor colinergici și, respectiv, adrenergici sau purinergici ai plexurilor intramurale. Factori umorali cu rol stimulator implicați în reglarea motalității intestinului gros sunt: gastrina (care contribuie la realizarea reflexelor gastro- și duodeno-colice), serotonina, CCK. Participări dovedite, dar încă incomplet clarificate, au enteroglucagonul, motilinul, endorfinele și GIP (gastro-intestinal polipeptid). O atenție aparte trebuie rezervată conținutului în fibre vegetale al rației alimentare. Prezența lor zilnică în alimentație este deosebit de avantajoasă pentru organism, întrucât, pe lângă faptul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
GIP, VIP, precum și a secreției gastrice. În afara neurohormonilor hipofizotropi menționați, hipotalamusul influențează în sens activator sau inhibitor secrețiile hormonale adenohipofizare și prin intermediul mediatorilor chimici și al neuromodulatorilor locali peptidici denumiți cibernine. Printre mediatorii chimici din hipotalamus figurează monoaminele (noradrenalina, dopamina, serotonina), acetilcolina, acidul glutamic, acidul gamma-aminobutiric, glicina, substanța P, neurotensina și chiar somatostatinul. Având la bază procese de formare și eliberare identice cu ale factorilor hormonali hipotalamici, aceeași substanță poate îndeplini funcții diferite, fie de mediator chimic (neurotransmițător), fie de neurohormon
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
există și o secreție gastro-intestinală de somatostatină cu rol deprimant asupra eliberării de gastrină, pepsină, secretină etc. Un nou hormon gastric - eplina - este un puternic eliberator de STH (Casannova și Dieguez, 2004). La rândul lor, mediatorii chimici: noradrenalina, dopamina și serotonina cresc secreția de STH ca urmare fie a stimulării factorului hipotalamic de eliberare, fie a inhibării somatostatinei. Hormonul melanotrop (melanocitostimulator, MSH) este tridecapeptid identic cu primii 13 aminoacizi ai ACTH, mai activ la vertebratele inferioare decât la mamifere. MSH provoacă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a căror stimulare determină eliberare masivă de LHRH în sângele portal hipofizar. Sinteza și eliberarea pulsatilă de LHRH este reglată atât prin feedback scurt de LH hipofizar, cât și prin feedback lung de către hormonii ovarieni cu participarea acetilcolinei, noradrenalinei, dopaminei, serotoninei și GABA ca mediatori chimici. Estradiolul și progesteronul modulează eliberarea ciclică a gonadotrofinelor hipofizare prin efectele bifazice produse de feedback-ul negativ și cel pozitiv exercitate la nivelul gonadostatului hipotalamic și hipofizei anterioare. La controlul secreției hipotalamo-hipofizare de către hormonii ovarieni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mezencefalice învecinate (fig. 148). Acestea fac posibilă participarea pinealei la reacțiile neuroendocrine determinate de complexul hipotalamo-hipofizar pe de o parte și rinencefal pe de alta. Principalul hormon pineal este derivatul indolic al triptofanului denumit melatonină rezultată din transformarea în 5-hidroxitriptamină (serotonina) la nivelul pinealocitelor secretoare. Eliberarea variabilă a melatoninei se realizează pe cale predominent nervoasă simpatico-adrenergică și este modulată de o serie de neuropeptide cerebrale ca LRH, TRH, somatostatină, arginin-vasotocină sau factorul antigonadotrop. Un nou neuropeptid prevăzut cu proprietăți activante ale adenilatciclazei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cerebrale ca LRH, TRH, somatostatină, arginin-vasotocină sau factorul antigonadotrop. Un nou neuropeptid prevăzut cu proprietăți activante ale adenilatciclazei (PACAP) a fost identificat ca factor neurotrofic al inervației simpatice a pinealocitelor secretoare de melatonină rezultată din acetilarea urmată de metoxilare a serotoninei Pe plan funcțional, melatonina participă la modularea ritmului veghe/somn și a fotoperiodicității. Secreția de melatonină este stimulată de întuneric și inhibată de lumină. Ea crește de până la 10 ori în timpul nopții pentru a reveni la valorile bazale în cursul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervoasă, cu participarea sistemului simpatico-adrenergic. Variațiile determinate de întuneric și lumină sau de diversele suprasolicitări simpatice influențează, prin noradrenalina eliberată, procesele de formare și eliberare a melatoninei. Integritatea inervației simpatice constituie de altfel condiția obligatorie a producerii variațiilor nictemerale ale serotoninei și melatoninei din epifiză. Simpatectomia chimică, provocată de 6-hidroxidopamină sau reserpină, produce, ca și gangliotomia simpatică cervicală bilaterală, o veritabilă pinealectomie funcțională, datorită spolierii de noradrenalină a terminațiilor simpatice epifizare. Ca principal mediator simpatic, noradrenalina stimulează activitatea N-acetil transferazei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din epifiză. Simpatectomia chimică, provocată de 6-hidroxidopamină sau reserpină, produce, ca și gangliotomia simpatică cervicală bilaterală, o veritabilă pinealectomie funcțională, datorită spolierii de noradrenalină a terminațiilor simpatice epifizare. Ca principal mediator simpatic, noradrenalina stimulează activitatea N-acetil transferazei, favorizând transformarea serotoninei în N-acetilserotonină și melatonină. În cursul nopții, conținutul în noradrenalină al terminațiilor simpatico-epifizare crește, atrăgând după sine activarea biosintezei de melatonină. Odată cu apariția luminii, noradrenalina scade datorită eliberării sale intense, urmată de inactivarea rapidă cu consecință respectivă asupra sintezei de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
clasice cea de a treia cale efectoare. Produșii de secreție ai acestor celule etichetate inițial sistem endocrin difuz sau APUD (Pearse, 1966) au structură aminică, polipeptidică sau lipidică. Din prima categorie a hormonilor locali cu structură aminică fac parte histamina, serotonina, dopamina, octopamina și alte monoamine biogene. În cea de a doua categorie au fost incluse toate peptidele biologic active rezultate din metabolismul propriu al proteinelor din diverse țesuturi și organe, începând cu hormonii gastrointestinali, kininele plasmatice, peptidele opioide și sistemul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
structurile asupra cărora acționează. Peptidele opioide de pildă fac oficiul de neurotransmițători în sistemul nervos cerebro-spinal de hormoni circulanți după metabolizarea POMC și eliberarea din hipofiză sau de hormoni locali în tractul gastrointestinal. Aceeași dublă sau triplă funcție îndeplinesc histamina, serotonina și dopamina. II.8.1. MONOAMINELE BIOGENE Dintre monoaminele biogene mai bine cunoscute sunt histamina, serotonina și dopamina. II.8.1.1. Histamina este larg răspândită în aproape toate țesuturile regnului animal. Concentrația sa variază în funcție de specie și țesut. Pisica
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de hormoni circulanți după metabolizarea POMC și eliberarea din hipofiză sau de hormoni locali în tractul gastrointestinal. Aceeași dublă sau triplă funcție îndeplinesc histamina, serotonina și dopamina. II.8.1. MONOAMINELE BIOGENE Dintre monoaminele biogene mai bine cunoscute sunt histamina, serotonina și dopamina. II.8.1.1. Histamina este larg răspândită în aproape toate țesuturile regnului animal. Concentrația sa variază în funcție de specie și țesut. Pisica, cobaiul și omul prezintă concentrații variabile între 0,02 și 0,08 mg/ml sânge. Pielea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
exogene se realizează fie prin metilare, cu ajutorul imidazol N-metil transferazei prezente în cantități mari în mucoasa gastrică, fie prin dezaminare oxidativă, de către histaminaza (diaminoxidaza) tisulară sau plasmatică. Aceasta din urmă este crescută în cursul sarcinii. II.8.1.2. Serotonina Enteramina sau 5-hidroxitriptamina, îndeplinește - ca și histamina - criterii atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de hormon local. Faptul apare firesc dacă se au în vedere similitudinile ultrastructurale dintre celulele nervoase și endocrine, prevăzute în ambele cazuri cu proprietăți secretoare. Principalele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5-hidroxitriptamina, îndeplinește - ca și histamina - criterii atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de hormon local. Faptul apare firesc dacă se au în vedere similitudinile ultrastructurale dintre celulele nervoase și endocrine, prevăzute în ambele cazuri cu proprietăți secretoare. Principalele surse de serotonină la mamifere sunt celulele enterocromafine din mucoasa gastro-intestinală, mastocite și țesutul nervos cerebral. Spre deosebire de mastocite, care sunt capabile să producă serotonina, trombocitele fac doar oficiul de transport al acesteia. Sinteza serotoninei rezultă din hidroxilarea triptofanului, urmată de decarboxilare. Blocarea triptofanhidroxilazei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în vedere similitudinile ultrastructurale dintre celulele nervoase și endocrine, prevăzute în ambele cazuri cu proprietăți secretoare. Principalele surse de serotonină la mamifere sunt celulele enterocromafine din mucoasa gastro-intestinală, mastocite și țesutul nervos cerebral. Spre deosebire de mastocite, care sunt capabile să producă serotonina, trombocitele fac doar oficiul de transport al acesteia. Sinteza serotoninei rezultă din hidroxilarea triptofanului, urmată de decarboxilare. Blocarea triptofanhidroxilazei de către para-clorofenilalanină determină depleție de serotonină și insomnie. Spre deosebire de enzima hidroxilantă formatoare de 5-hidroxitriptofan, decarboxilaza acestuia (5-HT decarboxilaza) nu are caracter
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în ambele cazuri cu proprietăți secretoare. Principalele surse de serotonină la mamifere sunt celulele enterocromafine din mucoasa gastro-intestinală, mastocite și țesutul nervos cerebral. Spre deosebire de mastocite, care sunt capabile să producă serotonina, trombocitele fac doar oficiul de transport al acesteia. Sinteza serotoninei rezultă din hidroxilarea triptofanului, urmată de decarboxilare. Blocarea triptofanhidroxilazei de către para-clorofenilalanină determină depleție de serotonină și insomnie. Spre deosebire de enzima hidroxilantă formatoare de 5-hidroxitriptofan, decarboxilaza acestuia (5-HT decarboxilaza) nu are caracter limitant. Stocarea la nivel celular se face în prezența ATP
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din mucoasa gastro-intestinală, mastocite și țesutul nervos cerebral. Spre deosebire de mastocite, care sunt capabile să producă serotonina, trombocitele fac doar oficiul de transport al acesteia. Sinteza serotoninei rezultă din hidroxilarea triptofanului, urmată de decarboxilare. Blocarea triptofanhidroxilazei de către para-clorofenilalanină determină depleție de serotonină și insomnie. Spre deosebire de enzima hidroxilantă formatoare de 5-hidroxitriptofan, decarboxilaza acestuia (5-HT decarboxilaza) nu are caracter limitant. Stocarea la nivel celular se face în prezența ATP sub formă de vezicule granulare ușor degradabile de către reserpină și derivații săi. Pe această cale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5-HT decarboxilaza) nu are caracter limitant. Stocarea la nivel celular se face în prezența ATP sub formă de vezicule granulare ușor degradabile de către reserpină și derivații săi. Pe această cale, reserpina provoacă depleție nu numai de catecolamine, ci și de serotonina. Eliberarea este calciu-dependentă atât în cazul celulelor enterocromafine și al mastocitelor, cât și al neuronilor serotoninergici. Acțiunile fizio-farmacologice ale serotoninei sunt numeroase și se produc prin intermediul receptorilor serotoninergici. Aceștia sunt de două tipuri: S1 și S2. În timp ce receptorii S1 sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ușor degradabile de către reserpină și derivații săi. Pe această cale, reserpina provoacă depleție nu numai de catecolamine, ci și de serotonina. Eliberarea este calciu-dependentă atât în cazul celulelor enterocromafine și al mastocitelor, cât și al neuronilor serotoninergici. Acțiunile fizio-farmacologice ale serotoninei sunt numeroase și se produc prin intermediul receptorilor serotoninergici. Aceștia sunt de două tipuri: S1 și S2. În timp ce receptorii S1 sunt responsabili de efectele vasodilatatoare ale serotoninei din teritoriile muscular și cutanat, receptorii S2 sunt vasoconstrictori arteriali și venoși în teritoriile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cazul celulelor enterocromafine și al mastocitelor, cât și al neuronilor serotoninergici. Acțiunile fizio-farmacologice ale serotoninei sunt numeroase și se produc prin intermediul receptorilor serotoninergici. Aceștia sunt de două tipuri: S1 și S2. În timp ce receptorii S1 sunt responsabili de efectele vasodilatatoare ale serotoninei din teritoriile muscular și cutanat, receptorii S2 sunt vasoconstrictori arteriali și venoși în teritoriile splanhnic și pelvin. Pe această bază s-au introdus substanțele blocante de receptori S2 de tipul ketanserinei în tratamentul hipertensiunii arteriale. Cele două tipuri de receptori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
această bază s-au introdus substanțele blocante de receptori S2 de tipul ketanserinei în tratamentul hipertensiunii arteriale. Cele două tipuri de receptori serotoninici au fost identificate și la nivelul plachetelor, sistemului nervos, tubului digestiv și altor teritorii efectoare. Prin intermediul acestora, serotonina provoacă efecte de tip excitator sau inhibitor la nivelul diverselor țesuturi și organe. Dacă efectele vasculare diferă în funcție de teritoriul vascular, asupra musculaturii netede digestive, uterine și bronșice exercită în mod constant acțiuni stimulante. Concomitent cu creșterea motilității gastro-intestinale, serotonina provoacă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestora, serotonina provoacă efecte de tip excitator sau inhibitor la nivelul diverselor țesuturi și organe. Dacă efectele vasculare diferă în funcție de teritoriul vascular, asupra musculaturii netede digestive, uterine și bronșice exercită în mod constant acțiuni stimulante. Concomitent cu creșterea motilității gastro-intestinale, serotonina provoacă bronhoconstricție și vasodilatație în segmentul cefalic și roșeața feței, caracteristică sindromului carcinoid (hipersecretor de serotonină). Fenomene similare de eliberare crescută a serotoninei au loc în cazurile de agresiune mastocitară și agregare plachetară. Serotonina astfel eliberată participă la reacțiile tisulare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efectele vasculare diferă în funcție de teritoriul vascular, asupra musculaturii netede digestive, uterine și bronșice exercită în mod constant acțiuni stimulante. Concomitent cu creșterea motilității gastro-intestinale, serotonina provoacă bronhoconstricție și vasodilatație în segmentul cefalic și roșeața feței, caracteristică sindromului carcinoid (hipersecretor de serotonină). Fenomene similare de eliberare crescută a serotoninei au loc în cazurile de agresiune mastocitară și agregare plachetară. Serotonina astfel eliberată participă la reacțiile tisulare locale de tip capilaroconstrictor, contribuind la realizarea timpului vascular al hemostazei fiziologice. Ca produs de secreție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
musculaturii netede digestive, uterine și bronșice exercită în mod constant acțiuni stimulante. Concomitent cu creșterea motilității gastro-intestinale, serotonina provoacă bronhoconstricție și vasodilatație în segmentul cefalic și roșeața feței, caracteristică sindromului carcinoid (hipersecretor de serotonină). Fenomene similare de eliberare crescută a serotoninei au loc în cazurile de agresiune mastocitară și agregare plachetară. Serotonina astfel eliberată participă la reacțiile tisulare locale de tip capilaroconstrictor, contribuind la realizarea timpului vascular al hemostazei fiziologice. Ca produs de secreție a celulelor paracrine din tubul digestiv, căile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulante. Concomitent cu creșterea motilității gastro-intestinale, serotonina provoacă bronhoconstricție și vasodilatație în segmentul cefalic și roșeața feței, caracteristică sindromului carcinoid (hipersecretor de serotonină). Fenomene similare de eliberare crescută a serotoninei au loc în cazurile de agresiune mastocitară și agregare plachetară. Serotonina astfel eliberată participă la reacțiile tisulare locale de tip capilaroconstrictor, contribuind la realizarea timpului vascular al hemostazei fiziologice. Ca produs de secreție a celulelor paracrine din tubul digestiv, căile biliare, pancreatice și respiratorii, serotonina îndeplinește rol de hormon local și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]