3,720 matches
-
nava ce apare. E-n închegare cumpăna de nave, / Carenele, catargele din vânt; / În țărm suit se-aliniază, grave, / Aceste insule de țări crescând." Cititorul va fi constatat că, scriind despre propriile-mi poeme, sunt mai în largul meu să sfâșii nereușitele decât să emit opinii asupra celor care pot fi luate în seamă. Așa "Linii drepte", unde mă supără o gesticulație prea sigură de sine - tonul general al poeziei mele fiind, cred, mai șoptit, mai estompat: Lumea-i scrisă doar
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
așteptase un câine lup mare, negru. Trebuia de la început să-mi fi dat seama... A doua zi umpluse orașul că sărisem s-o violez. " Dragă, le povestea ea prietenilor, noroc cu Rex (câinele) că a sărit pe el să-l sfâșie, și am intervenit eu... Nu știam că G. era o mitomană și o dezechilibrată mintal... Dar cum de o suportase bărbatu-său atâta vreme, ce specie de eroină era...? * O drăguță totuși, în ciuda firii, G. era bună prietenă cu Deborah
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
uneori, chiar retorsiuni. Cu toții, într-un fel, coechipieri pentru totdeauna, ar izbucni în plâns, dacă ar afla că le-a ars casa. Sau dacă aceasta ar fi renovată și s-ar ridica iarăși storurile de la ferestre. În general, exilul nu sfâșie, ci macină. Nu furnizează decât iluzii și jocuri cu zaruri fără numere pe ele. Puțin mai contează bunăstarea, pricopsirea. De multe ori exilatul este doar regele unui ținut de umbre. În artă însă lucrurile stau oarecum diferit. Diaspora muzicală, bunăoară
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
în filozofie, George Bondor reușește ca, din varietatea haotică a șarjelor nietzscheene, să extragă ideile principale ale autorului lui Ecce homo. Și astfel, din țesătura destrămată a unor însemnări răzlețe - și cam toate cărțile lui Nietzsche fac impresia unei stofe sfîșiate pe care neamțul nu a mai putut s-o coase la loc - exegetul ieșean salvează nucleele de coerență ideatică, aruncînd peste bord balastul divagațiilor. În fond, e atîta retorică goală la un autor ca Nietzsche încît verbozitatea lui dovedește cum
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
Au fost duși în afara orașului, cuștile au fost înșirate pe un maidan, a sosit un detașament de milițieni. Când o ursoaică mare a fost rănită la cap, aceasta s-a ridicat pe picioarele dinapoi, a început să urle și să sfâșie cu labele plasa de sârmă a cuștii. Mulți dintre milițieni plângeau". - Nemernicii! Nemernicii! începu să bată cu pumnii ei mici pe suprafața de ceramică a mesei modulare, piesa cea mai decorativă a salonului cu șemineu. Ce nemernici sunt în jurul nostru
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
întunecată a personajului. Este un tur de forță pe care l-a parcurs pe un traseu ascendent. Partener convingător al impetuoasei Lady, a fost baritonul Eugen Secobeanu. Cu un glas rotund, bogat în armonice a înfățișat cu muzicalitate un personaj sfâșiat între setea de putere și povara necesității de a acționa, între pasiunea pentru femeia - " Fatal mia donna" - care-l împinge la crimă și propriile lui spaime, între elanul ritmic-eroic de tip donizettian și cantilena dureroasă. Împreună (și separat) au creat
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]
-
deodată ceva mai puțin obișnuit: un sac de plastic (plastic sub formă de țesătură, nu de folie) în care fusese închis, prin înnodarea gurii sacului, un cățel. Speriat de moarte, cățelul reușise, după multe ore (poate zile) de zbatere să sfâșie puțin sacul și să scoată capul la lumină. Iar printr-o altă gaură își scosese lăbuța dreaptă, ceea ce însă nu-l salvase, întrucât nu avusese cum să se deplaseze ca să-și găsească de mâncare. Avea un cap delicat, ca de
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
civil. În ziua de 27 iulie 1949, bunica, Dr. Xia și prietenele apropiate ale mamei, mai toți oameni suspecți în ochii comuniștilor, au venit la gară pentru a-și lua rămas bun. Așteptând pe peron plecarea trenului, mama se simțea sfâșiată de sentimente contradictorii. O parte din inima ei se simțea ca o pasăre scăpată din colivie și liberă să zboare în înaltul cerului. Dar cealaltă parte se întreba când - sau dacă - le va mai revedea vreodată pe toate aceste ființe
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
aduci înaintea noastră și pe Rubens, cel ce "a zugrăvit scene de vînătorie în care fiarele sălbatice, mistreți, tigri, lei, ba chiar ipopotami și crocodili, intră în luptă cu omul". Unul din tablourile maestrului flamand ne înfățișează un cavaler numid sfîșiat de un leu care i-a sărit în spate, înfigîndu-și ghearele în șoldul armăsarului. Aici, după opinia domniei tale, "artistul a trecut peste hotarele vînătorești; căci ne-a pus subt ochi o dramă de cele care, și dacă ațîță vitejia
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
de curat vînătoresc unui tabel sau oricărui alt obiect de artă. Acolo unde fiara rămîne învingătoare și vînătorul este sacrificat, se poate zice că artistul a ieșit din sfera artelor vînătorești și opera lui inspiră un interes de groază care sfîșie toată armonia regulelor cinegetice; aceea este o notă discordantă în muzica vînătoriei, o greșală de ortografie în gramatica ei." N-aș avea nimic împotriva acestei delimitări dacă emoția actului cinegetic n-ar integra frecvent și primejdia, cel puțin atunci cînd
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
Covrig Roxana Michaela Niculescu sau Mica, așa cum este cunoscută de la Abracadabra, este în stare gravă la spital. Diagnosticată cu o afecțiune gravă a ficatului, medicii nu-i dau multe șanse la viață. Tatăl ei, sfâșiat de durere, nu a știut mult timp nimic. Plânge și speră. Vrea doar să țină momentul în loc. El a spus "Vreau să vin la nunta ei, nu la spital". Tatăl Micăi a povestit în cadrul emisiunii Poveștiri Adevărate că nu a
Tatăl Micăi, șfâsiat: "Vreau să țin momentul în loc. Nu mai rezist" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79919_a_81244]
-
World Trade Center va intra într-un poem caracteristic, de mare vivacitate asociativă, în registru suprarealist: "Turnurile - oglinzi absorbite// privirea sapă mlaștini de fum, roți ruginite printre turnuri/ ochii alintați cu invidie, molestați cu lacrimi supersonice/ bătuți cu trandafiri sălbatici sfâșiați cu cornul de terebentină/ în auzul remorcat de vuietul cerului/ șoapte printre cortine de sânge, trompete prin sfere abstracte// iubirea noastră se împiedică de acțiuni intranzitive/ de căderi impersonale de meteoriți/ găsește adăpost sub lupele cangrenate/ în toamna cu o
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
Eram încolțit mortal. Nu mai aveam nicio scăpare. Mă uitasem plin de spaimă în ochii vânătorilor mei care mă urmăreau de minute întregi ca pe-un mort. Și dintr-o dată îmi venise ideea salvatoare. Apucasem de pieptul bluzonului și-l sfâșiasem de sus până jos. Îi rupsesem apoi buzunarele de la piept. Îi smulsesem fără milă gulerul. Un jandarm se apropiase de mine. ŤCe faci, ai înnebunit?ť - ŤDa, domnule sergent!ť i-am răspuns. Nu-l mințeam. În clipa aceea, chiar
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
alunec pe structura/ spiralată a ochiului sculptat în lemn// mă desfăt în desfacerea de funcțional -/ tiparele mele au rămas drept sculpturi/ ca o gramatică a verbului, tăcerea// se conjugă cu lacrima. Soarele/ se răsfrânge în lemn ca un cocoș/ care sfâșie tenebrele nopții.// Tiparele ei de caș așteptau pe poliță// cuminți ceasul, numărau picăturile/ ascultau aroma lemnului de brad;// tiparele mele încheagă declinările/ caută laptele sacru al cuvintelor/ spuma silabelor albul adverbului// semnul de arin al daltei divine/ cercurile delicioase ale
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
al stîngii intelectuale occidentale". Departe de morga autorității suverane, de prezumția omniscienței, de pozitivismul transferat pe meleagul umanioarelor, de gauchismul perfid ori numai bornat care a făcut atîtea ravagii, autorul Interlocuțiunilor se plasează în spațiul unei inteligențe acute, gata a sfîșia vălurile prejudecăților, orientate de un moralism pururi chemat în ajutor. Un moralism sceptic, dar mai cu seamă jubilant. Avînd oroare de convențiile uzate, de toate formalismele, de pedanterie (Goethe socotea că pedanteria e "în fond un diletantism"!), Al. Paleologu se
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
vii: "Cuvinte vii, ce'nșiruiți parada/ Păunilor de soare mult orbiți,/ Intrați păunii mei! Intrați în lada/ În care veți muri înnăbușiți,/ În care poate vă va crește coada,/ S'o resfirați în vremea care vine,/ Când viermii orbi vor sfâșia din prada/ Batjocurii ce va mai fi din mine." Curtate de poeți de toată mîna, de la Barbu la Moșandrei, păsările Herei, Arguși reduși la decor, pot fi socotite, fastuoase, desfătătoare și artificiale, embleme ale modernismului. Sclipind efemer, "în ritmul clipei
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
aibă o reacție clară de frică, să se ferească, ceea ce nu s-a întâmplat". Anca Donțu a adăugat că "Nu prea coincid pentru că am înțeles că i-ar fi spus bunicii DUPĂ CE S-A LINIȘTIT că fratele său a fost sfâșiat de câini, dar nu părea foarte agitat ca să aibă de ce să se liniștească".
Psihoterapeut: Andrei, relaxat lângă un câine. Scenariul nu se potrivește by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70843_a_72168]
-
le pot vedea. Ai văzut vreodată zâne dansând pe peluză? Bineînțeles că nu, dar asta nu e nici o dovada că ele nu sunt acolo. Nimeni nu poate concepe sau imagina toate minunile care sunt nevăzute și invizibilul din lume. Puteți sfâșia o păpușă și vedea ce produce sunetul care vine din interior, dar există un val care acoperă lumea nevazută pe care nici cel mai puternic om, nici măcar puterile unite ale tuturor celor mai puternici oameni care au trăit vreodată, nu
Da, Virginia, Moş Crăciun există - cel mai citit editorial din toate timpurile () [Corola-journal/Journalistic/70874_a_72199]
-
vedea ce produce sunetul care vine din interior, dar există un val care acoperă lumea nevazută pe care nici cel mai puternic om, nici măcar puterile unite ale tuturor celor mai puternici oameni care au trăit vreodată, nu l-ar putea sfâșia. Numai credința, poezia, fantezia, iubirea, pot da la o parte cortina și vizualiza imaginile și frumusețea cerească și slava de dincolo. Este totul real? Ah, Virginia, în toată lumea asta nu este nimic altceva real și statornic. Exista Moș Crăciun! Multumesc
Da, Virginia, Moş Crăciun există - cel mai citit editorial din toate timpurile () [Corola-journal/Journalistic/70874_a_72199]
-
de vânt. / Un plânset lung, mediteranean / țâșnește // și rămâne ca o flacără / de-asupra amintirii, tremurată și statornică. // De unde, Doamne, am poposit aici, / în lumea asta de margine și de durere? / și pentru ce, la malu-acestei mări, oricare vis / îmi sfâșie gura cu zăbala lui? / Perete pârjolit de mușcate: / amintirea mea dată cu var. Spațiul pe care se cuvine să-l acord versiunii românești nu-mi lasă loc pentru a comenta; vreau nu vreau, sunt constrâns să las poemele să vorbească
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
deci, singurul meu poem din ultimii șase ani, ŤPe-aici e neted timpulť: Undeva, cum cobor cu privirea / de-a lungul trunchiurilor ce-mi sprijină viața, / s-a declanșat o aprigă ciocănitoare. / Nu mai lovi, pasăre de ceas rău, / nu mai sfâșia cojile pure: / pe-aici e neted timpul. Nici o larvă nu amenință coloanele / casei familiale de creație, unde-mi petrec / secvența cronologică din urmă. Dar pleacă o dată / de sub arborii noștri, femeie / dezlănțuită cu bătătorul pe covoare! / Ba chiar, suie-te și
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
e vorba de o pasăre, "o aprigă ciocănitoare" - în raport, s-ar zice, și cu vârsta eului liric; nu întâmplător el vorbește despre arborii din dreptul ferestrei ca despre coloane ale casei. Deci, pasărea "de ceas rău" nu are a sfâșia cojile pure, căutând larve, fiind că "pe-aici e neted timpul", arborii-coloane sunt sănătoși. O a doua identitate deranjantă ia locul ciocănitoarei, este o femeie "dezlănțuită cu bătătorul pe covoare". Peisajul orășenesc-domestic ne îngăduie, totuși, o supoziție la prima vedere
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
de tăiere a părului sau a bărbii, de ungere a trupului cu pământ de făcut pipe sau de a se acoperi cu cenușă, chiar cu excremente; peste tot, în fine, asistăm la aceeași frenezie în a se lovi, a se sfâșia, a se arde." (Durkheim, 1995: 359). Firește că, de-a lungul vremii, limbajul, formele de exprimare s-au schimbat, deși durerea a rămas aceeași. Doliul este, diacronic vorbind, un excelent revelator al felului în care ceremoniile mortuare s-au subțiat
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
pe lângă corp, într-o lungă epuizare. Obosise la rândul lui, de aceea, răspunsul ei că rămâne, că încearcă și că, chiar dacă greșește, n-o să regrete pentru nimic, veni ca o ușurare. Cea dintâi chemare la rugăciune păru un cuțit care sfâșie o mătase. Pierduse obișnuința să scrie de mână și aproape că amorțise, ghemuită în scaunul din terasă. Aproape se cocoșase, ghemuită și pentru că nu vedea mai nimic la flacăra unei lămpi improvizate dintr-o cutie găurită și o bougie ŕ
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
văd mai limpede în veci." Firește, e retrăirea unei situații pentru care literatura Antichității era întrutotul pregătită. Așa cum nu exagerau nici cu rostuirea vieții, fiindcă poetul trebuia să consemneze și să consimtă, nu să-și aprindă simțurile și să-și sfîșie carnea, latinii știau pasul morții, și-și acordau bătăile inimii cu el. Totuși, nu liniștea încrezătoare a elegiei căreia îi urmează oda, trecîndu-l pe cel dispărut într-o slavă mai bună, plutește peste versurile acestei nenorociri trăite. Din cele două
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]