728 matches
-
mijloacelor și cu o discreție a sentimentului, de Cornelia Gheorghiu. Personaj cu o simbolică limpede, Bunica încearcă să impună măsura bunului simț, tradiționalul optimism și judecata sănătoasă în această lume a derutei, compromisului și violenței. În rolul principal, Const. Popa, sfîșiat evident de dihotomia autor-interpret, conferă personajului un puternic dramatism interior; el parcurge cu bună știință actoricească stările complexe ale personajului, oscilațiile lui între gravitate și situațiile tragi-comice. Scenografia semnată Axenti Marfa propune un cadru întunecat, cu pereți transparenți, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care se află În opoziție. El nu se menține decât prin sfidare. Până acum, creatorul era acela care conferea coerență creaturii. Din momentul În care ea Își declară ruptura cu acesta, iat-o lăsată pradă clipelor, zilelor care trec, sensibilității sfâșiate. Trebuie deci ca ea să se adune din nou. Dandy-ul se adună, Își făurește o unitate, prin Însăși forța refuzului. Dispersat ca persoană lipsită de principii, el va fi coerent ca personaj. Dar un personaj presupune un public; dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care se află În opoziție. El nu se menține decât prin sfidare. Până acum, creatorul era acela care conferea coerență creaturii. Din momentul În care ea Își declară ruptura cu acesta, iat-o lăsată pradă clipelor, zilelor care trec, sensibilității sfâșiate. Trebuie deci ca ea să se adune din nou În sine. Dandy-ul se adună, Își făurește o unitate, prin Însăși forța refuzului. Dispersat ca persoană lipsită de principii, el va fi coerent ca personaj. Dar un personaj presupune un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la langue d'accueil. Dans la version ci-dessous, on observe de nouveau la présence du verbe " a (se) rupe " (" (se) rompre "), cette fois-ci au sens propre : " Aștept aici cu-nspăimântată bucurie/tăcerea lungă să se rupă între noi,/cumplit, amarnic, sfâșiata că o iie/într-un iatac, pe întuneric între doi. " " Avec une joie terrifiée ici j'attends/pour que le long silence entre nous deux se rompe/comme un chemisier déchiré terriblement/dans une alcôve au milieu de la nuit sombre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
care, abia operați, începeau să umble pe culoare. Medicul se apleca deasupra piciorului aceluia și clătina din cap. Sub pansamente, rana, acoperită în ajun cu o pojghiță subțire de piele, sângera din nou, buzele ei întunecate semănau cu o dantelă sfâșiată. „Ciudat!”, se mira medicul, dar nu putea zăbovi mult acolo. „Refaceți pansamentul!”, îi spunea el infirmierei de serviciu, strecurându-se printre paturile înghesuite unele lângă altele... În noaptea următoare, Charlotte, fără să vrea, l-a surprins pe rănit. Toate infirmierele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exista o femeie în bluză albă, calmă și foarte obișnuită, și cealaltă - o crupă imensă ce făcea aproape inutil, prin eficacitatea ei carnală, restul trupului. Și, totuși, știam că cele două femei erau una și aceeași. Exact ca și realitatea sfâșiată. Iluzia mea franceză îmi încețoșa vederea, asemenea beției, dublând lumea cu un miraj înșelător de viu... Strigătul meu se maturiza. Imaginile care aveau să se așeze în cuvinte se învârteau în ochii mei din ce în ce mai repede: Beria, care îi murmura șoferului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
apuce hangerul agățat la brâu, de cealaltă parte a puștii. Acele câteva secunde par interminabile. Căci deșertul și bărbatul cu gesturi grăbite sunt văzuți de un minuscul crâmpei de privire - insterstițiul dintre gene. O femeie răstignită pe jos, cu rochia sfâșiată, cu părul răvășit pe jumătate îngropat în nisip, se inserează parcă pe veci în peisajul pustiu. Un firicel roșu îi străbate tâmpla stângă. Dar e în viață. Glonțul a ciopârțit pielea de sub păr și s-a înfundat în nisip. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lumei Și tot ce simte ea și eu simțesc. Ah, despre asta nimenea nu spune Și asta-i diferența-ntre viață Și poveste. De-astă mizerie tristă, solitară, De acel pumn de sânge închegat, Unde-împăratul este cerșitor, De acea carne sfâșiată care Etern dorește și nemărginit, De-aceea nimeni, nimeni nu vorbește. Ei nici văd fața, ei văd sfinxul rece, Ei văd icoana - înțelesul nu. 11 2259 [ÎMPĂRATUL] De v-ați întinde [umbra] moartă, albă, Din ale voastre-urieșești sicrie Ce am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui din moartea gloriei. 2254 Vedeți urcîndu-se pe tronul Moldovei un cap sângerând... o inimă moartă. * 2258 Un cran uscat, pe schelet de oase, ce fuge prin lume încins în diademă de aur. * 2254 Și armatelor *** în loc de stindarde o inimă sfâșiată. * sf. Gheorghe călare p-o vijelie neagră în chip de cal * 2257 și spezile albe * 2254 Soarele părea tras la față. 2258 Ceru-ngălbenise de mânie în ajunul răzbunării sale asupra pământului. * {EminescuOpVIII 248} Caii fugeau ducând sufletele mișeilor. Românii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
face cu grecii și a venit în mijlocul bulgarilor și românilor ca să le fie mână de ajutor la marea operă. Deodată demoniacii amuțeau pentru câteva momente, oarecum liniștiți, arătau că li se chinuie sufletul și că se luptă într-înșii, apoi, sfâșiați parcă de-o nespusă durere, se zbăteau și se vîrcoleau și mai cumplit, urlând rînduri-rînduri. Timpul ezitării a trecut,, să ia armele și să atace pe bizantini; pe nici un prins să nu-l lase cu viață, nici să-i lase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
planetei. În mare măsură, stabilitatea dinastiei Boszt fusese asigurată de extraordinara productivitate a clonelor de aici. Odată cu restaurarea memoriilor ancestrale însă, laesienii avuseseră parte de o descoperire uimitoare: primul apostol cercetase cu luare aminte locul jertfei Mântuitorului. El descoperise mâna sfâșiată a clonei Sfântului Augustin, pe care o păstrase în gheață, în mare secret, predînd-o apoi către urmași. Nimeni nu putea să-și mai aducă aminte care fusese motivația acestui gest macabru. După cea de-a Doua Însămânțare însă, urmașii clonelor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
elogii la adresa Atenei. în schimb filosoful nu pierde nicio ocazie să exalte meritele Spartei, care-i învață pe supușii ei ce înseamnă autonomia și capacitatea de a sta pe propriile picioare. Povestea copilului lacedemonian care preferă să moară cu pântecele sfâșiat decât să mărturisească faptul că a ascuns o vulpe sub tunică propune o variantă emblematică pentru celebrarea bravurii, a vitejiei, a eroismului cotidian - virtuți austere care definesc soclul eticii exigente a lui Montaigne. Această morală a spiritului de justiție nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
paralel cu rapturile mistice, care însă renunțau la timpul regăsit): Sfântul Pavel a fost înainte de toate un mare codificator și un mare organizator. Așa se face că el - vai mie! - a pus bazele Bisericii. Fiind un fariseu (un fariseu sensibil, sfâșiat și de îndoieli, incapabil de orice formă de exercitare a puterii, străin de tentațiile Rațiunii de Stat), și Don Milani îmbinase misticismul cu pragmatismul, până la predominarea istorică treptată a acestuia din urmă. Și Don Milani a vrut și a putut
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
neautorizat politic. Pe o filă din dosarul de urmărire al scriitorului Stelian Tănase (ale cărui manuscrise erau oricum stopate de filtrele diurne ale cenzurii) un ofițer de contrainformații notează scopul misiunii: „Să prevenim apariția eventualelor lucrări cu conținut necorespunzător”1. Sfâșiate și, În același timp, aureolate de nimbul (derizoriu astăzi) al acestor hărțuieli, cărțile scriitorilor au continuat să apară În România comunistă și ele au vorbit În mod cert alt limbaj decât cel tot mai rudimentar, mai agresiv, mai sufocant al
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Noul Mefisto, foarte civilizat, doct, pașnic, e siderat de capacitatea, cu mult superioară celei drăcești, a omului de a comite răul și de previzibilul reacțiilor sale. Alte culegeri de proză - Ordaliile lui Mionel (1924; Premiul Societății Scriitorilor Români), Noaptea măștilor sfâșiate (1926) - conțin noi ilustrări ale suferințelor umane. Tripticul Cazul Soniei Dimitrievna (1933), Pielea îngerului negru (1934) și Zidul socotelilor (1935), „romane” polițiste pentru „Colecția celor 15 lei”, cu niște protagoniști care fac minuni la Londra, aruncă serioase îndoieli asupra discernământului
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
neagră, Iași, 1917; Baia domniței, București, 1919; Cimitire, București, 1920; Poemele despărțirii, Cluj, 1921; Pentru țară!, București, 1922; Piedica, Brăila, 1923; Pălăria, București, 1924; Ordaliile lui Mionel, București, [1924]; Poezii, pref. George Murnu și Liviu Rebreanu, București, 1925; Noaptea măștilor sfâșiate, București, 1926; Urechea mahalalei, Făgăraș, 1926; Primejdioșii, Slobozia, 1926; Epigrame, Slobozia, 1927; Cinci piese jucate, București, 1928; Papagalii, București, 1929; Cazul Soniei Dimitrievna, București, 1933; Pielea îngerului negru, București, 1934; Zidul socotelilor, București, 1935; Taina, Craiova, 1935; Epigrame, București, 1938
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
G.CĂLINESCU Rebreanu scrie un roman al marilor ciocniri, al marilor conflicte dramatice, al momentelor de tensiune. Este un romancier al luptei și al pasiunilor. Schema tuturor creațiilor sale ar putea fi reprezentată într-un fel generalizat prin imaginea liniștii sfâșiate, a tăcerilor aparente sub care mocnesc pasiuni. Satul „părea” mort în Ion, țara - liniștită în Răscoala, conștiința lui Apostol Bologa - împăcată în Pădurea spânzuraților. Scriitorul este puternic atras de suflul dramatic al vieții, știe să-l descopere chiar în pragul
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
științelor tradiționale. Își reia activitatea de scriitor în 1964, dar lucrările îi rămân în manuscris până la apariția volumului Al patrulea hagialâc (1981), urmat, după moartea sa, de Creangă și Creanga de aur (1989), Monarhul ascuns (1992), Incantația sângelui (1993), Mitul sfâșiat (1993) ș.a. A colaborat la „Viața literară”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Credința”, „Familia”, „Azi”, „Vremea”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Orizont” ș.a. Opera lui L. se structurează în cercuri concentrice, reprezentând o continuă căutare și adâncire a „misterului ultim
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice din iconografia și literatura cultă, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești, București, 1993; Mitul sfâșiat. Mesaje străvechi, îngr. și introd. Petru Bejan, Iași, 1993; Dacia hiperboreeană. Steaua fără nume, București, 1994; Jurnal alchimic, pref. Florin Mihăescu, Iași, 1994; Scrisori crepusculare, îngr. Florin Mihăescu și Roxana Cristian, București, 1995; O icoană creștină pe Columna Traiană, îngr
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
tensionată Tofana scoate revolverul și trage, dar după moartea lui Rudy se prăbușește asupra cadavrului și, plângând, îl acoperă de sărutări. Alter ego ratat al Tofanei, Sbilț este raisonneur-ul piesei. În timp ce nepoata lui este un om de acțiune, el „filosofează”. Sfâșiat, ca Tofana, de complexe, din pricina originii lor, Sbilț le convertește în frondă și cabotinaj. Se pretinde genial și reflecțiile lui sinistre atestă, într-adevăr, o inteligență ieșită din comun. O inteligență de „geniu pustiu”, cum îl caracterizează Tofana. Ieftine, cele mai multe
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
însuși, ceea ce atrage după sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă relativizări succesive, datorate prismelor subiective prin care sunt văzute. La granița între autobiografie și ficțiune, între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor cărți începute și abandonate și un cotidian agitat, amestec de adaptare și de rezistență, de evazionism și înfruntare, atmosferă atât de caracteristică în lumea comunistă. Răfuială în oraș împrumută, cu o mare dexteritate, formula
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
lirismul de tip Verlaine-Laforgue-Samain la cel dintâi, dar ajunsă în proximitatea parodicului și antilirismului prin minulescianismul dezarticulat al celuilalt. Poemele lui Vinea, Sonet, Lewdness, Mare, arată un condei sigur în imagistica impresionistă somptuoasă, cu ninsori pointiliste, pulberi de lumină, „neguri sfâșiate”, nori-„galere roze-n drum către Cythera” și îndrăzneli asociative precum „Noaptea se așterne ca pe nisip o undă” sau „În ochii-i verzi, smaralde solitare/ Cum pânze trec la orizont de vaste zări/ Se perindau ciudatele-i visări”. Între
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
libertate și de liberă opțiune ale persoanei. De fapt, ea este masca unei disperări în fața unor „situații-limită”, o formă de suicid. Ea este expresia unei incapacități de a se mai suporta pe sine însuși într-o asemenea situație. Este conștiința sfâșiată a propriei degradări biologice, psihologice și sociale. Dar ea este și sentimentul unui abandon moral și spiritual. În cazul eutanasiei, omul se erijează în „principiul absolutului”, în cel care „face legea” vieții. În creștinism, îndurarea suferinței este condiția și promisiunea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
atractivitatea cărții. Prima antologie de poeme întocmită de T., Ne cheamă Ardealul, publicată în 1944, cu subtitlul Cântarea pătimirii noastre, este, după cum remarca Dumitru Micu, „o replică la Dictatul de la Viena și implicit o prevestire a răsturnărilor menite să readucă sfâșiata regiune de nord a Transilvaniei în patrie”. Sunt alese texte ale unor poeți, nu numai ardeleni, diferiți ca dicție și structură lirică, aparținători în special generației lui T. După mai bine de trei decenii apar alte două antologii. Ceea ce nu
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
o instanță vitală, a vieții mature, clocotitoare, triumfătoare în însăși nepăsarea afirmării propriilor ritmuri, pe de o parte, iar pe de altă parte, cu șanse egale în ordinea verosimilității, dar încă mai fecundă în ordine artistică, o instanță a sensibilității sfâșiate, dureros interogativă și tragică, suspectând și chiar contestând afirmarea nepăsătoare a instinctului vital, a ritmurilor naturale, a ciclurilor fatale. LUCIAN RAICU Sorin Titel a avut har. Nu fac o metaforă. Vreau să spun că talentul lui uimitor părea să vină
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]