740 matches
-
Noul Mefisto, foarte civilizat, doct, pașnic, e siderat de capacitatea, cu mult superioară celei drăcești, a omului de a comite răul și de previzibilul reacțiilor sale. Alte culegeri de proză - Ordaliile lui Mionel (1924; Premiul Societății Scriitorilor Români), Noaptea măștilor sfâșiate (1926) - conțin noi ilustrări ale suferințelor umane. Tripticul Cazul Soniei Dimitrievna (1933), Pielea îngerului negru (1934) și Zidul socotelilor (1935), „romane” polițiste pentru „Colecția celor 15 lei”, cu niște protagoniști care fac minuni la Londra, aruncă serioase îndoieli asupra discernământului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
neagră, Iași, 1917; Baia domniței, București, 1919; Cimitire, București, 1920; Poemele despărțirii, Cluj, 1921; Pentru țară!, București, 1922; Piedica, Brăila, 1923; Pălăria, București, 1924; Ordaliile lui Mionel, București, [1924]; Poezii, pref. George Murnu și Liviu Rebreanu, București, 1925; Noaptea măștilor sfâșiate, București, 1926; Urechea mahalalei, Făgăraș, 1926; Primejdioșii, Slobozia, 1926; Epigrame, Slobozia, 1927; Cinci piese jucate, București, 1928; Papagalii, București, 1929; Cazul Soniei Dimitrievna, București, 1933; Pielea îngerului negru, București, 1934; Zidul socotelilor, București, 1935; Taina, Craiova, 1935; Epigrame, București, 1938
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
altul. Aici fiecare asigură securitatea pentru familia lui. Nu există salarii pentru funcționari și nici instituții publice de genul ministerelor, singura excepție constituind-o președinția. "Înainte, făceam parte din Palestina, acum ținem de un clan", îmi spune Leila Chadid. "Trupul sfâșiat al țării mele..." Ca o consecință imediată, atâția indivizi sunt sfârtecați în explozii pentru care ei se oferă voluntari. În fața unei mașini militare perfecte, inatacabile, cu avioane, rachete, tancuri, pe care n-o poți ataca și care te lovește de la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
partide, iar concurență de interese dintre clase, pe verticală, pătrunsese și ea în cadrul sferei publice. Pe la mijlocul secolului trecut (secolul al XIX-lea n.m.R.E.), în faza unui antagonism de clasă mai mult sau mai putin voalat, sfera publică este ea însăși sfâșiata de sciziunea între two nations (este vorba despre conflictul de interese dintre aristocrație și burghezie n.m.), iar reprezentarea publică a intereselor private câștiga (...) valoare politică. Reclamă comercială în stil mare dobândește (...) calitatea unei reclame mai mult decat numai comerciale, chiar
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
au izgonit în lume. Cei mai mulți dintre băgătorii-de-frică privesc, luând act de mine, ca pe o înfrângere faptul căazi eu și cu ei suntem egali. Iar intrarea în Europa - ca pe o compensație materială a acestei înfrângeri. Eu însămi sunt la fel de sfâșiată lăuntric ca și ei: pe de-o parte, nu mă simt deloc în largul meu văzându-i cum dintr-o dată ridică pretenții la ceea ce decenii la rând au incriminat și interzis drastic la alții, folosindu-se în acest scop de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
științelor tradiționale. Își reia activitatea de scriitor în 1964, dar lucrările îi rămân în manuscris până la apariția volumului Al patrulea hagialâc (1981), urmat, după moartea sa, de Creangă și Creanga de aur (1989), Monarhul ascuns (1992), Incantația sângelui (1993), Mitul sfâșiat (1993) ș.a. A colaborat la „Viața literară”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Credința”, „Familia”, „Azi”, „Vremea”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Orizont” ș.a. Opera lui L. se structurează în cercuri concentrice, reprezentând o continuă căutare și adâncire a „misterului ultim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice din iconografia și literatura cultă, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești, București, 1993; Mitul sfâșiat. Mesaje străvechi, îngr. și introd. Petru Bejan, Iași, 1993; Dacia hiperboreeană. Steaua fără nume, București, 1994; Jurnal alchimic, pref. Florin Mihăescu, Iași, 1994; Scrisori crepusculare, îngr. Florin Mihăescu și Roxana Cristian, București, 1995; O icoană creștină pe Columna Traiană, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
cu vârful degetelor și o făcu fâșii-fâșii în câteva clipe. De data asta doar un pic strâmbă din colțul buzelor. Îmi mai fusese dat să văd un carnet de telefon metalic rupt în două, dar era prima oară când vedeam sfâșiată o foaie de metal împăturită. E adevărat că n-ai de unde să știi ce poți până nu încerci, dar nu cred că era chiar simplu să faci ceea ce făcuse individul. — E capabil să îndoiască și o monedă de o sută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
într-un roman științifico-fantastic că în foarte scurt timp lumea se va îngropa în propriile ei gunoaie, în propriile ei ruine. Afirmația era valabilă pentru cum arăta apartamentul meu în momentul de față. Pe jos, o jale de neimaginat: îmbrăcăminte sfâșiată, televizorul și videoul făcute bucăți, ghivece de flori sparte, lampadarul rupt, casete și discuri călcate-n picioare, sosul de roșii dezghețat, cablul microfonului rupt, lenjeria de corp plină de noroi și de tot felul de pete de la lucrurile vărsate... Chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fusese devastat. Nu chiar ca apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai închis până la cel mai deschis. — Îngrozitor! Cred că au urcat din subteran, spuse fata. — Crezi că este opera Întunegrilor? — Nu, nu Întunegrii. N-aveau curajul să urce până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a asigurat de câteva ori că a încuiat-o bine. Apoi a aprins lumina. Laboratorul era în aceeași stare jalnică în care găsisem biroul și în care lăsasem apartamentul meu. Pe jos erau împrăștiate documente, mobila răsturnată, vesela spartă, covorul sfâșiat și pătat tot de cafea. Nu-mi dădeam seama de ce-și făcuse bătrânul o găleată de cafea. Oricât i-ar fi plăcut cafeaua, n-ar fi putut bea singur atât de multă. Distrugerile din laborator se deosebeau însă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și consecințele distrugerilor: tubul televizorului care explodase arăta ca un tunel al timpului scurtcircuitat. Frigiderul era mort și gol. În bufet mai rămăseseră doar câteva farfurii și pahare. Ceasul de pe perete se oprise și nu funcționa nici un aparat electric. Hainele sfâșiate dispăruseră, iar cu cele rămase puteam umple o valijoară. Cineva aruncase tot ce nu se mai putea folosi și camera mea arăta acum mai spațioasă ca oricând. Lipsea totuși câte ceva și din ceea ce s-ar fi putut folosi. Pentru moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceva de genul ăsta - până când am realizat că nu era în stare de așa ceva; era mult prea pasiv și blazat ca să se dedea la una ca asta. După care gândul m-a dus din nou la Terby și la perna sfâșiată. Copiii erau imprevizibili - medicamentele pe care le luau dovedeau acest lucru. În plus Robby trecuse recent pe antidepresive. Îi fusese prescris Luvox pentru atacurile de anxietate care nu-i dădeau pace încă de la vârsta de șase ani și care crescuseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la mine. Am țipat și am pocnit chestia aia de pe pieptul meu, sărind în sus. Terby căzu jos și se târî sub pat. M-am ridicat în picioare, cu răsuflarea tăiată, scuturându-mă frenetic de ceva inexistent pe halatul meu sfâșiat. În afara sunetelor pe care le scoteam era liniște în casă. Apoi l-am auzit și eu. Scâncetul. - Tată? întrebă Robby. Non-răspunsul meu a fost întrerupt când am auzit ceva urcând treptele în grabă. De unde stăteam eu și Robby privind spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
În privința detaliilor atacului n-am spus nimănui nimic (cum aș fi putut?), deși îmi aminteam suficient de multe pentru a-l retrăi zilnic. Oamenii păreau satisfăcuți că fusesem atacat de un câine și existau mult prea multe dovezi - piciorul meu sfâșiat, sângele de pe treptele care duceau la camera lui Robby, managerul adăpostului canin de la subsolul hotelului Four Seasons confirmând că Victor fusese „instabil și irepresibil“, „comportându-se atât de ciudat“ încât trebuia să fie evacuat - ca relatarea mea să nu fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Stănescu), "teritoriu superior personal, pe care nu-l împarte cu nimeni" (Ilie Constantin), "o carte remarcabilă a unui poet care are ceva de spus în lirica noastră" (Șt. Aug. Doinaș), "se impune netăgăduit, forța acestui glas liric ce evocă poeții sfâșiați de tragism intern, pe un Trakl, un Vallejo" (Mircea Tomuș). Am fost înjurat de Eugen Barbu, de Alexandru Piru și de Dumitru Micu. Au urmat volume multe și diferite între ele. Publicate prin lupte de uzură cu editorii, cenzorii, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
al doilea, acesta în ediție bilingvă ruso-tătară. Am publicat și două antologii cu textele anilor trecuți: "Proze din secolul XX-XXI" și "Eseuri din secolele XX-XXI". Dar și cărțile de poeme ale doi autori ruși: cea a celebrei Marina Țvetaeva, "Cortina sfâșiată" (București), și "Soarele cartofilor" (Iași), semnată de un autor contemporan, Aleksandr Veprev. Adică, anul 2013 a focalizat în destinul meu de scriitor și ideile, metaforele, dar și timpurile. Dar și... meridianele, orizonturile transfrontaliere. Mulțumesc ocrotitorilor scriitorului român, unul dintre care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a mai rămas din România. Nu i se poate nega o anumită abilitate de a o aduce frumos din condei, dar oricât de îndemânatic ar fi cârmaciul, nu poți cere mai mult de la o corabie cu chila cariată și pânzele sfâșiate, care trebuie neapărat trasă la cheu și reparată. Slobod la gură, stând în capul statului ca într-o bodegă, se crede îndreptățit să pigmenteze viața politică internă și internațională cu o culoare de împrumut, plătită de alții, care-l vor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de amănuntele cu adevărat inutile. Pe de altă parte, îl asigură că nu încetase să-l iubească și chiar, mai mult ca oricând, nu-și concepea viața fără el, că resimțea și mai crud despărțirea de când inima ei era astfel sfâșiată și rațiunea întunecată. Se întreba cum, continuând să-l iubească cu disperare și patimă, putea iubi, în același timp, la fel de puternic pe altul? Insista asupra acestei neputințe de a înțelege, ca și când ceea ce trăia ar fi fost o dramă a inteligenței
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dat seama că, în afară de a fi sau irlandez, sau britanic, eu puteam să fiu și una, și alta. Mai mult decât atât, puteam să fiu nord-irlandez, simplu locuitor al Belfastului și, totodată, cetățean al Europei. Eu nu-mi vedeam identitatea sfâșiată, ci multiplicată, mă simțeam beneficiar al unei duble apartenențe. Către momentul acesta, am început să observ relațiile complexe existente între zone diferite ale insulelor britanice. Și cred că Londra și Dublinul au mult mai multe în comun decât fiecare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ai să vezi!“... Ionel judecase rău pe George, avusese prin el mai multe deziluzii, văzuse cât de slab era față de Elena și cât de puțin echilibrată era aceasta. Când avu teribilul accident de automobil, din care ieși Elena cu piciorul sfâșiat, Rosetti cu o fractură a craniului din care niciodată nu s a mai restabilit complet și George cu o fractură a craniului din care a rămas cu un ușor stra bism al ochiului drept și cu o voință și mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
odată intră babacul pe ușă. Se trântește ușa de perete, cade și tencuială de pe pereți, e aproape ca-n filme, mă, și apare tata, îmbrăcat ca la înmormântare, cu costumul negru, cămașa albă, da` acu` e pătată de sânge și sfâșiată. Mă, și e înalt, știi că tata era înalt, de-am găsit coșciug cu chiu, cu vai, atunci când lam dus la groapă, după accidentu` ăla, și plin de răni pe el, rănile alea de la accident. Curge carnea, fâșii, fâșii, ca și cum
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu gratii la fereastră, cu masă la ore fixe și program de plimbare, de unde dracului să știu eu ce înseamnă, n-am cartea viselor la mine! Da` tac-tu ăla, care vine cu rănile pe el și însângerat la cămașa sfâșiată, nu zice nimic? Îl știam cu vorba la rever, după accident și-a pierdut și limba? Sau chiar se duce cu aia mai bună în cameră și îi face și prin față și prin spate? Nu știu, Baroane, acolo se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
le vedea un sfert de ceas departe de țărm. Undele liniștite o duceau și în curând ajunse la stâncile din mare. Ea merse-ncetinel de-a lungul lor, răzămîndu-și mînile de păreții de piatră, ajunse la o peșteră din care curgea sfâșiat și strălucind un izvor, intră mergând de-a lungul pârâului și de odată o panoramă cerească se deschise ochilor ei... "D-zeule! ce rai! " gândi ea - "voi sta aici puțin". Ea merse-nainte prin iarba care, caldă și mirositoare, îi gâdila
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
le vedea un sfert de ceas departe de țărm. Undele liniștite o duceau și în curând ajunse la stâncile din mare. Ea merse-ncetinel de-a lungul lor răzimîndu-și mînile de păreții de piatră, ajunse la o peșteră din care curgea sfâșiat și strălucind un izvor, intră mergând de - a lungul râului și deodată o panoramă cerească se deschise ochilor ei... "D-zeule, ce rai! gândi, voi sta aici până sara"... Ea merse-nainte prin iarba care-i gâdila, mirositoare și caldă corpul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]