864 matches
-
de la iluzie la obstacol. Când "sufletul desprins de trup" și "capul desprins de trup" se supun legii ineluctabile, cercul se închide. Lecturi biblice despre Iacov, despre Rebeca și Isaac, despre Daniel, Samson, Irod, Salomeea și ceilalți, pretexte de meditație, accentuează sfâșierea; păsări albe "plutind peste ape" arată inutil Calea; o clipă de Extaz, stare înlesnind levitația, nu înlătură groaza dispariției finale: "Știam că n-am să mai ajung nicicând / Pe pământul de pe care urcam foarte lin / Luată de cineva de sus
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poză, N-o fac nici în poezie, nici în proză, Ci într-un soi de descriere La mijloc între desen și scriere, Cu fel de fel de intruzii, că Mă gândesc să pară o muzică Plină de anotimpuri și de sfâșiere (...) Cititorule, cititorule, înțelegi Că s-au sfâșiat în vârful unei nopți neuitate Horbote cu scrobeli întunecate Lăsând a se zări o primăvară. Paralel cu a sa Carte de vise (1969), intenția lui Dimov era de a impune o mișcare literară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să-i facă pe operatorii ei să basculeze de la cea mai mare credibilitate la cel mai mare discredit, într-o clipă, iar pe noi, telespectatorii, de la încântare la dezgust. Dumnezeu sau diavol, mântuire sau damnare, sfântă sau păcătoasă, nu acestei sfâșieri nevrotice destinau originile ei religioase imaginea artificială din Occident? Ca și cum Părinții bizantini de la Conciliul Niceea II și-ar continua disputa în fața micului ecran, balansându-ne ad vitam aeternam de la o extremă la alta, între teza homo a iconodulelor și teza
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este asemenea unei morți și renașteri în universul gnoseologic. Tot acest demers seamănă cu mitul lui Acteon povestit de Giordano Bruno. Aici este descrisă aventura omului în încercarea sa de a vâna adevărul. Viziunea numai parțială a adevărului duce la sfâșierea omului de către propriile sale mijloace de cunoaștere. Adevărul nu poate fi văzut (iar în cazul lui Acteon nu era vorba de adevăr, ci numai de o reflexie a acestuia) decât prin autosacrificare, prin moarte și renaștere 71. La Bacon, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și aduce în atenție o temă dezbătută în mai multe locuri din Istoria credințelor și a ideilor religioase. (Somnul, captivitatea, înlănțuirea, uitarea, beția, neștiința sunt imagini care zugrăvesc condiția umană și se opun altor imagini: trezirea, reamintirea, "eliberarea de legături", sfâșierea vălului sau a năframei, a legăturii de pe ochi, exprimând abolirea condiției umane, eliberarea 217). Într-un fel, seria personajelor amnezice (Gavrilescu, Emanuel, Lixandru, Adrian) pentru care "trezirea" implică anamneză, redescoperirea adevăratei identități a sufletului" sunt prefigurate aici. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
are nici un raport cu luciditatea umană. Absurdul nu mai este acea evidență pe care omul o constată fără să consimtă la ea. Lupta este eludată. Omul asimilează absurdul și, în această comuniune, îi nimicește acel caracter esențial care este opoziție, sfâșiere și divorț. Saltul acesta este o eschivă. Șestov, care citează cuvintele lui Hamlet: The time is out of joint, o face cu un fel de speranță sălbatică despre care se poate vorbi mai cu seamă la el. Căci nu astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și lumea care dezamăgește, nostalgia mea după unitate, acest univers dispersat și contradicția care le înlănțuie. Kierkegaard suprimă nostalgia mea, iar Husserl pune ordine în univers. Nu asta așteptam. Problema era de a trăi și de a gândi în ciuda acestor sfâșieri, de a ști dacă trebuie să accepți sau să refuzi. Nu poate fi vorba de a ascunde evidența, de a suprima absurdul negând unul din termenii ecuației sale. Trebuie să știm dacă se poate trăi astfel sau dacă logica ne
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
am ales istoria, pentru că-mi plac certitudinile. De istorie cel puțin sunt sigur, și cum să neg această forță care mă zdrobește? Vine întotdeauna o vreme când trebuie să alegi între contemplare și acțiune. Adică să devii un om. Asemenea sfâșieri sunt cumplite. Dar pentru o inimă mândră nu se află cale de mijloc. Există Dumnezeu sau timpul, crucea sau spada. Ori lumea aceasta are un înțeles mai înalt, care-i depășește zbuciumul, ori nimic nu-i adevărat în afară de acest zbucium
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cultura noastră, la activitatea literară și la identitatea de literat și măsura în care izbutesc să ajungă la o unitate contradictorie. „Înrădăcinarea teoretică” în ambele domenii a autorului însuși adaugă, din nou, plusul de dramatism și alertă, aventura dublului, „fisura, sfâșierea, rana” fiind descrise implicat și detașat deopotrivă. O altă trilogie, cea „particulară”, urmărește „destinul contradictoriu al sublimității”. Sublimul în estetică (1983) este treapta teoretică, axată pe devenirile conceptului de la retorică la poetică, de la clasic la romantic, de la rigoare la suplețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
cosmos cu diversitatea scindată numită haosmos. Într-adevăr, în lumea fără lumen, totul e scindat și dezbinat. Trăim în haosmos. Ca și Bacovia, Părintele Stăniloae vede în lumea modernă (implicit postmodernă) "forța descompunerii, a coruptibilității"27. Este o lume a sfâșierii: "Orgoliul, lăcomia, mânia, pofta nemăsurată sunt factorii acestor despărțiri și sfâșieri în firea umană și piedicile în calea comunicabilității deschise și depline între oameni"28. Dacă ne gândim bine, este comportamentul "omului concret" sau al "omului recent", cum l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lumen, totul e scindat și dezbinat. Trăim în haosmos. Ca și Bacovia, Părintele Stăniloae vede în lumea modernă (implicit postmodernă) "forța descompunerii, a coruptibilității"27. Este o lume a sfâșierii: "Orgoliul, lăcomia, mânia, pofta nemăsurată sunt factorii acestor despărțiri și sfâșieri în firea umană și piedicile în calea comunicabilității deschise și depline între oameni"28. Dacă ne gândim bine, este comportamentul "omului concret" sau al "omului recent", cum l-a numit Patapievici, produsul mentalității postmoderne. Sfâșierea, atrage atenția Părintele Stăniloae, duce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sunt factorii acestor despărțiri și sfâșieri în firea umană și piedicile în calea comunicabilității deschise și depline între oameni"28. Dacă ne gândim bine, este comportamentul "omului concret" sau al "omului recent", cum l-a numit Patapievici, produsul mentalității postmoderne. Sfâșierea, atrage atenția Părintele Stăniloae, duce la o falsă complexitate a lumii (percepută sub semnul hazardului, ca haosmos), devastatoare, în esență, care se manifestă, tot după intuiția lui Bacovia, ca monotonie, ceva de felul entropiei, ca locaș al diavolului: "Este infernul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
percepută sub semnul hazardului, ca haosmos), devastatoare, în esență, care se manifestă, tot după intuiția lui Bacovia, ca monotonie, ceva de felul entropiei, ca locaș al diavolului: "Este infernul care se închide în compoziție monotonă și o adâncește într-o sfâșiere și într-o <<infinită>> complexitate"29. Schimbarea de direcție a Părintelui Stăniloae este decisivă. Unitatea ontologică nu e de găsit în lume, ci doar în lumea ca lumen, în lumea 30 transparentă divinității. Unitatea nu e dată de "cărămida" universului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
naturală între toate"32. Cel care a desăvâșit unitatea celor trei nivele ontologice natură, om, Dumnezeu este Iisus Hristos, deopotrivă om și Dumnezeu. Întruparea este al doilea act kenotic major al divinității, după cel al creației, menit să pună capăt sfâșierii omului scindat: "din puterea lui Hristos pot realiza și oamenii această operă unificatoare"33. Iată de ce creștinismul rămâne cea mai înaltă cinste acordată omului. Supraomul lui Nietzsche era o soluție disperată, o încercare de a da unitate omului cu mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o geneză ideală, după chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Dimpotrivă, prin încercare (facere), omul își pierde integral originea, căci "reîntoarcerea nu devine posibilă decât prin îndepărtarea la extrem a originii, acolo unde zeii și-au întors spatele", ca o neîncetată sfâșiere ce eliberează de origine exact în măsura retragerii ei. Omul ar fi prizonierul unei puteri ce "îl trage departe de propria lui origine, promițându-i-o, însă, într-o iminență care, probabil, se va sustrage pe veci", ceea ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ea, fără a i se compromite unitatea ecumenică, nuanțări naționale care au dus, în cele din urmă, la autocefalii. Firește, nici aici n-au lipsit ereziile. Cert e că din secolul al XVIII-lea predominante devin în Europa sciziunile și sfâșierile, cu o creștere progresivă a "complexităților". Criza creștinismului ia amploare, fiind destul de limpede că religia a fost adesea folosită ca paravan pentru interese imperiale și sociale, care au îndepărtat-o de lumea ca lumen, hristocentrică. Fusese de mult uitată porunca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din "lagărul socialist", de îndată ce s-a ieșit din sistem. Sciziunea ideologică dintre "naționaliști" și "internaționaliști" s-a instalat în sânul partidului comunist imediat după venirea lui Ceaușescu la putere. Ea a adus la ceea ce am numit, în altă parte, "complexul sfâșierii", ajuns la ultimele consecințe în Basarabia, unde previziunile sumbre ale lui Mircea Eliade s-au împlinit, punând în primejdie însăși ființa națională. Dar ceea ce vreau să spulber este iluzia post festum a optzeciștilor că războindu-se cu protocronismul, s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
presa de la Chișinău ajunge tot mai greu în Țară. A urmat studiul Transmodernismul lui Victor Teleucă, despre un poet absolut remarcabil din Basarabia, stins din viață pretimpuriu, în ianuarie 2002, nemaiapucând să-l vadă în cartea mea Basarabia sau drama sfâșierii, apărută cu vreo două luni mai târziu, la Chișinău. În România, conceptul a început să circule cu mare timiditate. L-am întâlnit, în ultimii ani, o singură dată în revista Steaua. De asemenea, am descoperit, în iulie 2004, la Focșani
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
istorii literare. Pentru mine, marea revelație a descoperirii poeziei lui Victor Teleucă a constat în apariția bruscă, tocmai acolo unde te aștepți mai puțin, a unui poet transgresând toate paradigmele lirice dominante. Iată de ce, în cartea mea Basarabia sau drama sfâșierii (2003), i-am dedicat un capitol cu totul special, sub titlul păstrat și aici, capitol care urma după al tinerilor postmoderniști de la Chișinău, sugerând, astfel, cum un scriitor din altă generație e capabil să-și devanseze timpul și să se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
laudelor lui Valeriu Senic?) a fost cu totul benefică pentru Victor Teleucă, fiindcă el, grație unor serioase lecturi filosofice (urmând și îndemnul la tăcere al unuia dintre maeștrii săi, Wittgenstein) și grație unei profunde crize interioare (simptom cert al "complexului sfâșierii" coroborat cu "complexul lui Sisif"), a reușit un salt peste marile tendințe literare ale sfârșitului de veac XX (neotradiționalism, neomodernism, postmodernism), plasându-se intuitiv în transmodernism, care are ca suport ontologic atitudinea transdisciplinară 377. În mod cert Piramida singurătății stă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
complexul lui Sisif"), a reușit un salt peste marile tendințe literare ale sfârșitului de veac XX (neotradiționalism, neomodernism, postmodernism), plasându-se intuitiv în transmodernism, care are ca suport ontologic atitudinea transdisciplinară 377. În mod cert Piramida singurătății stă sub semnul sfâșierii. Cartea începe cu o insolită "artă poetică", transpusă în maniera caligramelor lui Apollinaire, imaginând un om în picioare: Avem / un ceva al nos/ tru pe care nu / îl posedăm dar / care ne ține-n / picioare". Aceasta e chiar condiția despicării
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vis într-o / pornire dezmembrată / din vremea nouă și ciudată de sfincși și măscărici;" (Ca un extaz). Împotriva "pornirii dezmembrate" biruie poezia lui Victor Teleucă. În poemul dramatic Decebal, disciplinat de paradigma clasică, deja poetul a încercat să depășească drama sfâșierii, sugerând găsirea unui punct de sprijin pentru bolovanul lui Sisif în vârful muntelui. Ca și stânca lui Sisif, omul modern nu-și găsește punctul gravitațional în înalt, prăvălindu-se, de fiecare dată, spre hău. Interesant că tronul lui Decebal e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tot întreg, dar ca orice tot poate fi dezmembrat de la început în toate..."386. Drama omului (post)modern și mai cu seamă a omului basarabean este dezmembrarea în spirit, începând cu dezmembrarea de Țară, alt mod de a constata "complexul sfâșierii", care face din individ o conștiință sfârtecată, un străin la el acasă, sau, cum plastic zice poetul "un naufragiat în Basarabia, cu tot cu Basarabia"387: "O străinătate națională a mea, a ta, a lui (a ei), pe care vor să mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Zub. Cartea aceasta e atât de profund românească și, evident, basarabeană, încât poetul s-a văzut eliberat de povara militantismului publicistic la care e condamnat scriitorul basarabean de azi. El pare a ne arăta calea cum se iese din drama sfâșierii prin ambiguitatea ontologică a dorului, evitând sterilitatea simulacrelor din jocul textualist al postmoderniștilor care dă iluzia că ne putem detașa de destinul național prin internaționalizare. Performanța artistică a lui Victor Teleucă se asociază de la bun început cu o atitudine intuitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
despre Cezar Ivănescu, Editura Macarie, Târgoviște, 1998; *Controverse eminesciene, Editura Viitorul românesc, București, 2000; Fragmentele lui Lamparia, Fundația "Scrisul românesc", Craiova, 2002; *Complexul Bacovia, Editura Junimea, Iași, 2002, ed. a II-a, Editura Litera Internațional, Chișinău-București, 2003; *Basarabia sau drama sfâșierii, Editura Flux, Chișinău, 2003, ediția a II-a revăzută și adăugită, cu o prefață de Mihai Cimpoi, Editura Scorpion, Galați, 2003, ediția a III-a, Editura Pax aura mundi, Galați, 2004; *Caragiale abisal, Editura Augusta, Timișoara, 2003; *Duminica Mare a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]