872 matches
-
total de voturi:voturi- număr total de cititori:cititori- număr de abonați:abonați->accesări / articol->accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. ȘEVALET RIMAT, de Monica Bokor, publicat în Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. Șevalet rimat Mă doare sfâșierea de-albastru presărat Cu norii cenușii de toamnă arămie, Cu pașii gri, încet și măsurat, Mă-ndrept spre iarnă argintie. Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungă Până când primăvară azurie o să vină. Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
în lumina. Pulsând în gânduri albe filtrez discret tăcerea Și-aștept să vină timpul ce auriu va fi, Ce neagră e pădurea! Dă-i înțeleg durerea, Nici viața nu e roz în fiecare zi. Citește mai mult Șevalet rimatMă doare sfâșierea de-albastru presăratCu norii cenușii de toamnă arămie,Cu pașii gri, încet și măsurat,Mă-ndrept spre iarnă argintie.Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungăPână când primăvară azurie o sa vină.Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă,Accept
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
tainei...// Adâncul începe să fiarbă / Resuscitat de cuvinte, (Banalitatea-i înșelătoare moarte,) / Noaptea dispare topită în zori / Pe chipul tău apare soarele / Ca în icoane...” O poezie aparent blândă, care nu provoacă ravagii sufletești, dar care poate fi patetică până la sfâșiere: „Cuvintele mele rup din tine bucăți. / Atunci te văd.../ Mâinile îmbrățișează pentru / A împărți. // Trăind sensuri pe care mi le închipui / Mă lovesc de cel care nu le trăiește - / Învăț să mă doară și sensurile lui. // Realitate. // Forma lebedei cântă
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PRESCRIE-MI, TE ROG, O DRAGOSTE... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Doctore, te rog, prescrie-mi o dragoste mare, să-mi astâmpăr sfâșierea din jelitul sihastru. Un cer senin să-mi stea de veghe, când febra nopților și îndoiala vor înălța un rug, în fiecare lacrimă și-n fiecare oră de-așteptare. Doctore, te rog,bandajează-mi sufletul c-o nouă poveste, o
PRESCRIE-MI, TE ROG, O DRAGOSTE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379235_a_380564]
-
peste mine; / Sunt tată-acum și eu; la fel ca tine! / Tu ai plecat spre zările senine, / Iar eu trimit acum scrisoare către tine;” ( Scrisoare către tata). Poetul Titi Nechita scrie o poezie a sincerității, lirismul delicat, lipsit de dramatism și sfâșieri interioare, punându-și amprenta pe înfățișarea luminoasă a poeziei. Mereu în căutarea noilor forme de exprimare, Titi Nechita rămâne credincios poeziei clasice, expresiei poetice ce poartă vălul mătăsos al naturaleții. Valentina BECART, 24 IUNIE 2016 Referință Bibliografică: Recenzie. Călător prin
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
comun, în devenirea ei, prietena mea, clujeancă prin... adopție, la origine vâlceancă get-beget, personaj principal al volumului amintit mai sus, „copilul de corcodușe” și „de nevoie” (cum zic ai locului, din satul Ușurei, comuna Șușani), cu filosoful „chinuit de paradoxul sfâșierii între un Dumnezeu neînțeles, căruia i se supune, și disperarea individului părăsit într-o lume în care trebuie să existe, dar care i se refuză”? „Disperarea la Kierkegared - spun specialiștii - nu este agonie, ci pierderea individului. Omul trebuie să-și
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ȘI TĂCERE) Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Dor trădările, dor iar cerul s-a obișnuit cu sfâșierea; în acest anotimp al însingurării să încercăm să ne-mprietenim cu florile. Cresc prea mulți mărăcini pe cărarea care duce înspre însumi, timpul, galant seducător, ucide generații de speranțe, lumea e tot mai mică dar distanțele dintre oameni tot mai
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
atunci, firește, nici măcar posibil nu s-ar fi socotit că a existat un panteism care să afirme despre un atare conținut că este Dumnezeu. Pentru a ne întoarce încă o dată la fapte, cine vrea să vadă conștiința Unului, nu în sfîșierea índică pe de o parte în unitatea fără determinare a gîndirii abstracte, pe de altă parte, în aplicarea ei obositoare la particular, monotonă ca o litanie -, ci în puritatea și înălțarea ei cea mai frumoasă, trebuie să își întoarcă ochii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ce vor fi categoriile pentru Hegel este astfel constituită" [356]. "Este limpede, așadar, cum poate Hegel să considere că, în virtutea principiului dialectic pus ca fundament al sistemului său, sînt depășite toate dualismele care au apărut în istoria filozofiei ca nesănătoase sfîșieri intrinseci ale gîndirii: Dumnezeu și lumea, infinit și finit, universal și individual, unul și mulți... Dumnezeu nu este înafara lumii, nici ceea ce se întîmplă în lume nu este străin de viața divină; istoria omenirii este, în schimb, istoria înălțării spiritului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
naturală arătată de istorie". Argumentul dreptului natural și istoric va fi reluat de către delegația română la negocierile Tratatului de pace de la Versailles. Imaginile care constituie memoria unirii vor șterge în folosul unei prezentări naționale lineare amintirile războiului și ale revoluției, sfîșierile și rănile lăsate de evenimente. Au existat, împotriva armatei române, reacții venite din partea extremei stîngi, de asemenea, a existat o tentativă de reunire a unui congres țărănesc la Chișinău pe 18-22 ianuarie 1918. Au mai fost și manevre din partea rușilor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nu e altceva decât trecere de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a omului stă la "originea tuturor degeres cențelor noastre", spune Jean-Pierre Richard referindu-se la poezia lui Nerval: "Pulberea se naște din contradicție și din sfâșiere". Păstrăm termenul eminescian: "mistuire". Nerval resimte praful ca o stare fizică ("praful gros care încarcă zarea") iar Egiptul piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
traducerea" interpretului ca despre un "exercițiu hermeneutic", care trebuie să îndepărteze pericolul alunecării "figurii visătorului" fără discontinuitate în aceea a "vizionarului". În esență, "interpretul" trebuie să reveleze (din semnele cărților sau din vise) "nu lumea nălucirilor și fantasmelor ce exprimă sfâșierile eului fără ca eul să-și poată exercita controlul asupra lor trebuie readusă în conștiință, ci conștiința trebuie să fie extrasă din sine și pusă în fața unei realități care o depășește, o copleșește extatic, în sfârșit, o face capabilă de o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
înstrăinat de sine însuși" poate deveni propriul contemplator: "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." Este aici, într-un mod destul de pașnic exprimată, o lege a firii, a presimțirii morții, fără sfâșieri existențiale în spiritual vechilor texte egiptene. Conștiința tragică a căderii se deschide în dialectica reînturnării. 4. Personaje (regi, "populi") Încrederea lui Eminescu în deslușirea "hieroglifelor" rivalizează cu conceptual creștin al vieții de după moarte. Mutarea faptei în literă și deslușirea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
propriu-i rug, se mistuie de propriu-i vis" (sau de "propriu-i cânt" după o variantă din Perpessicius, Opere, III, p. 25). Concentrarea sa se îndreaptă, deci, asupra orbirii ca "închidere în sine a artistului", alegând calea oedipiană a sfâșierii, "simbolurile supreme și obsesive ale arderii" (Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, 1978, p. 77). Rămân în afara cercetării chipurile arderii: schimonosirea privirii, privirea tulbure și sură, gheața și focul scânteietor, autoarea sugerând pentru ei doar clasa damnaților, a demonilor: Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
locui lumea stelelor și a soarelui". Ochiul "ars" eminescian este parcurgerea unui ciclu complet. O nouă naștere poate să înceapă, un nou "dialog cu invizibilul". Sub cenușa acestor ochi palpită jarul absolutului: căci, spune Heidegger, "ceea ce este astfel sfâșiat, prin sfâșierea sa, este deschis invaziei absolutului". 4. "Eresul" din ochii iubirii. Dacă pentru un pictor (precum Cezanne) e important "când vederea devine gest", pentru Eminescu este important ca "vederea" să devină gând. Ochiul său nu "fotografiază"/surprinde liniile trupului, cât surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
comportament, am adăuga noi, explicabil, firesc; nu numai util, ci și indispensabil pentru marile construcții. În tot ceea ce a întreprins prin faptă ori prin scris, Al. Zub ne apare stăpânit de ideia „condiției istoricului”, de „faimoasa dilemă a cronicarului”, de sfâșierea între pasiunea civică și scrupulul intelectual. El s-a referit adeseori la poziția paradoxală și tragică a istoricului: „amestecat în lume, se vrea deasupra ei: actor implicat prin toate fibrele existenței sale, ar dori să păstreze, cu toate acestea, avantajele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
contradictoriile la nivelul imediat "inferior". Putem astfel distinge cuaternarul exterior T1AT2A de cuaternarul interior A(non-A)T1T2, care are forma unei cruci. Am putea să atribuim un sens simbolic acestei cruci: axa orizontală A(non-A) poate fi asociată sfîșierii noastre și închiderii noastre în lupta opușilor; axa verticală T1T2 poate fi asociată cu două posibilități de evoluție și de involuție; în fine, centrul crucii ar putea fi asociat cu punctul în care începe o infinită ascensiune sau o infinită
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
groaznică durere. În inima-i Vala-ncepu iar să prindă viață în hohote de plîns; 180 Și-atunci cînd Poartă se deschise zări acel cumplit afund Unde plîngea Ahania cea luminoasă. Văzu și rădăcinile de iad Ale lanțului Geloziei, și simți sfîșierile lui Orc care urlă îngrozitor Sfîșiind Peșterile precum un vînt năprasnic ce în Pămînt e zăvorit. Deși la mare depărtare, cum cea mai depărtata miazănoapte departe e de miazăziua cea mai depărtata, 185 Urizen tremurắ acolo unde zăcea-întins cînd auzit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de față, pătrunsă de fiori de teamă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ne facă să credem că sîntem victime. Dimpotrivă. Sîntem profitorii acestor necesare violențe. Treziți, lucizi, intrăm în ținuturile încă virgine ale ființei noastre, în zonele insalubre ale propriei noastre moralități și luăm parte la demolarea falselor și învechitelor echilibre, la sfîșierea ambalajului comercial al comportamentelor la toate nivelele etic, moral, intelectual -, la distrugerea trucatelor imagini despre noi înșine. Autoagresiunea este momentul în care sîntem împinși spre analiză, spre șansa conștientizării imperfecțiunii, a sentimentului de culpabilitate, a concluziei că numai norocul de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
orice conștiință trează, care se manifestă nu fără doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Viața mea se concentrează În dorul pe care-l resimt la un moment dat, când apare acel amestec curios de durere, plăcere, tristețe, bucurie, o covârșitoare sfâșiere și o indefinită voioșie. Paradoxul poate sta În faptul că viața aduce nu numai bucurii, ci și concentrări ale tristeții, nostalgii, momente de cumpănă (eventual, depășite prin eforturi imense). Simți că trăiești atunci când te cuprinde durerea! Dar și când apare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de luptă și afirmare românească al refugiaților și expulzaților din Ardeal”, devine, din 4 februarie 1945, „Cotidian independent de luptă cetățenească”. Articolul-program, apărut sub semnătura lui Anton Ionel Mureșeanu și intitulat Ardealul nostru, mărturisește suferința adâncă produsă printre români de sfâșierea țării prin Dictatul de la Viena, ca și legământul de a menține viu, prin cultură, sentimentul demnității naționale: „Ardealule!!! îți simțim durerea ta și a fiilor tăi și îți vom tălmăci în scrisul nostru, încrestând în sânge, drepturile tale și ale
ARDEALUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285428_a_286757]
-
acestuia datorează Îndeajuns de mult dandysmului pentru a-l așeza În deschiderea paradei noastre. Spiritul rebel, de contestatar impenitent, Îl animă Încă din adolescență. Suita de eroi ai poemelor sale Îi poartă, sublimate, pasiunea, melancolia, revolta, Înflăcărarea, freamătul În fața naturii, sfâșierea Între extreme. Dar așa trăiește chiar el până În clipa morții. Nimic mai străin de firea unui dandy adevărat. Și atunci? Câteva detalii din felul de a fi al lui Byron poartă Însă inconfundabila amprentă a unui stil dandy. Întâi, admirația
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și moarte, oameni și zei. Căderea este sinonimă cu moartea, revenirea din leșin cu renașterea și cu dobândirea unui nou statut social. Cursa solitară (În antiteză cu suspendarea controlată de bărbații satului) trebuie să confirme această schimbare: inițiații Își controlează sfâșierea trupului, iar rănile sunt dovada parcurgerii Întregului ciclu inițiatic. Depășirea durerii, oboselii și spaimei le dă dreptul reîntoarcerii acasă, neasistați de nimeni, deci ca persoane transfigurate, ca entități sociale cu o identitate și legitimitate aparte. În paralel cu transformarea inițiaților
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
222) relevă rolul simbolurilor renașterii și ale reîntoarcerii În sistemul imaginar al pelerinajului: Renaștere la o nouă viață după efectuarea pelerinajului, renașterea unei comunități sfărmate, renașterea și reafirmarea unei comunități recreate și a unei identități comunitare; pelerinajul implică restaurarea unor sfâșieri dureroase ale trecutului, vindecarea rănilor, pierderea și Întreruperea și refacerea participanților ca ființe integrale. Adesea, căutarea acestei integralități implică o relație a pelerinului cu o figură sfântă sau eroică, care acționează ca un ghid pe durata călătoriei sau ca un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]