1,455 matches
-
Demian reușește să prindă proporțiile exacte ale fiecărui personaj, a ce este marionetă și durere vie în fiecare. Din triptic, cred că „Naomi în camera de zi" este și cea mai puternică emoțional. Pașii lui Naomi măsoară ca un metronom sfîșietor zbuciumul și suferința. Singurătatea. „Preludiu și Liebestod" este confesiunea unui dirijor, vocea interioară care însoțește ca un alter ego actul creației. Îl vedem pe dirijor din față, de data asta facem parte din orchestră. Întors cu spatele la publicul său, ipostază pe
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
o viață, să plece în vacanță în străinătate. Cancerul de care suferea era inoperabil, așa că medicii nu ii puteau oferi decât maxim un an și jumătate de viață, daca urma tratamentul cu chimioterapie.Femeia își amintește că acea perioadă era sfâșietoare, în care își lua mereu la revedere de la fiicele sale și de la tatăl lor. În total, familia Russell a cheltuit aproximativ 20.000 de lire sterline, construind amintiri frumoase și petrecând vacante în Bulgaria, Turcia și Spania. "Banii nu conteaza
Vezi decizia unei mame după ce a a aflat că nu mai are mult de trăit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/65198_a_66523]
-
angeologie (întreaga poezie în chestiune e suprasaturată de îngeri, nu la modul la care înaripatele făpturi făceau act de prezență, sub semnul gravității cucernice, în versurile ortodoxiștilor, ci cu un rost exclusiv ornamental; o superfetație estetă): "Culcarea lucrurilor un heruv / Sfîșietor o cîntă dintr-un tub, / Aeru-i strîns cu grijă în dulap, / Împăturit de cel mai blînd seraf, / O, prin unghere îngerii fac liberi / Deschideri moi de aripi și închideri,/ Pentru-adorare, din uleiuri scoși, / Pe crucea geamurilor zac Hristoși" (În magazie
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
și spectaculoase de a concilia Orientul cu Occidentul sau, uneori, chiar de a eluda presiunile acestora prin recursul la căi alternative, pe cît de ingenioase, pe atît de autentice și de solide. În această dispută a paradigmelor, în această oscilație sfîșietoare între formă și semn, calea Doinei Lie este una a soluțiilor multiple. Avînd vocația construcției monumentale, a arhitecturii cu impact spațial puternic, ea nu poate ignora nici marea tradiție europeană a sculpturii de for public, după cum îi este imposibil să
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
telefonice pe care Liviu le îngrijește cu minuție de contabil (cartelele se consumă repede, mobil nu are, iar când face rost de unul nu-i mai folosește) și care sfârșesc în cel mai trist mod cu putință, uneori în tăceri sfâșietoare. E, desigur, și destulă pastișă aici, dar și, totodată, o savantă repunere în funcțiune, pas cu pas, a unei cunoscute strategii perdante. Simplitatea frazelor se obține prin tăieturi repetate. Sau, mai adecvat, prin vivisecții: „Mă sufocă urâtul. Mă întorc. Secret
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
își respectă profesiunea, care cîntă live, care se mișcă liber în cuget și în simțiri, disponibili, deschiși, proaspeți. Repet, dincolo de momentele exagerat de lungi, de repetiții reziduale, de prea mult zgomot și sclipici, această punere în scenă are o emoție sfîșietoare, o sumă de imagini, de desene, de comentarii cu haz de necaz care te prind în fantasme fel de fel, în povești ce nu-ți sînt străine, într-un hohot de rîs sau de plîns, totul susținut de fiecare dintre
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
nebănuitele foloase ale nenorocirii”, despre „flirtul fiecăruia cu sfârșitul”, în singurătate. Boala imită „fără-răspunsul” morții, la Marius Chivu - „aștept să-mi spui ceva / orice // chiar și portocală” -, și e gureșă la O. Nimigean. La amândoi, scenele sunt de o duioșie sfâșietoare, fără nimic sentimental-melodramatic. Parantezele unei mici conștiințe ironice pun bemoli când se ivește patetismul și lărgesc perspectiva când lacrima e gata să țâșnească minor. Plânsul e bine ținut în miezul cel mai tainic al ființei. Tot aici l-aș include
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
în cele din urmă, și inclus în inventarul propriu. Astfel, Laia e o Mioriță respusă în grai bănățean. Laie Hâncu, unul din cei trei ciobani, e victima lecturilor obligatorii, aș zice. Când Laia, mioara lui, îl privește înlăcrimată și behăie sfâșietor, iar câinele Dolca „scheaună îndelung, a moarte”, baciul „se simți năpădit de neliniște și orbit de furie («- Cin’ să moară?... Hâmm?! Cine?...»)”. Sunt semne care îi sugerează singure reacția, el cunoaște precedentul și nu vrea să i se supună: îi
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
celelalte morți ale Vălenilor. Începând cu Augustin (soțul pe care nu și l-a dorit, nu l-a iubit și nu l-a plâns) și sfârșind cu Laura (frumoasa nepoată pierită într-un stupid accident auto). Pentru naratoare, exercițiul e sfâșietor. Pentru că, bună, rea, Mària îi e totuși mamă. O condamnă și o iartă în același timp. Scriind despre ea, face eforturi s-o înțeleagă. Dar unele lucruri sunt de neînțeles. (De pildă, patima cu care își afurisește copiii, fără să
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
Acum, după atâția ani, lângă fereastra hotelului, spatele lui era la fel de întunecat și de misterios ca atunci. Iar cuvintele acelea dureroase, cum că nimic nu mai e ca înainte, care și la restaurant mi s-au părut de o tristețe sfâșietoare, acum, transmise de spatele lui, erau cu mult mai dezolante. Rovena se mișcă imperceptibil în pat. Dar nici din poziția aceea nu vedea mai bine. Spinarea lui era la fel, cea cunoscută, doar ceva mai întunecată din pricina luminii de afară
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
a doua carte a poetului - Poemul care nu poate fi înțeles, Edit. Arhipelag, 1993 - îmi întărește convingerea că asist, citind, la agonia uneia din ultimele mari dionisii, în care identitatea orfică a poeziei e agresată de bacante, abandonându-se voluptății sfâșietoare, dar și ripostând, în încercarea de a-și păstra coerența și coeziunea - atâta cât permit energiile opozitive ale poemului, înțeles, totuși, ca o structură. În acest sens, toate poemele lui Ion Mureșan reprezintă niște „fragmente din regiunea de odinioară”, țăndări
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
adăpost de orice. Chiar și de el însuți. Nu îți dă pace cîtă fragilitate duce cu personajul lui, cot la cot. Sau Andreea Bibiri, provocată la reținere și măsură, la tehnica acumulării pentru ca izbucnirea să aibă valoare. Să conteze urletul sfîșietor. Să aibă rost descătușarea, forța eliberării și a regăsirii de sine, a puterii de a rosti ceva, de a face, concret, ceva. Cum ar fi, de pildă, să-ți crești propriul copil. Să ieși de sub fustele nu doar ale mamei
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
a părut că mă întîlnesc cu ceva sau cu cineva din Un veac de singură tate. Márquez a bîntuit. Cu fabulosul faptelor de neimaginat, cu chinul, cu absurdul unor scene întregi, pătimașe și viscerale. Cu nostalgia amară. Cu ceea ce este sfîșietor. Ca și muzica violoncelului, ca și sunetele pianului ce-l acompaniază uneori, ca și acest decor fragmentar al Ninei Brumușilă, care se face și se desface la vedere din elemente ce definesc o lume zbuciumată, neliniștită. Ca și Bunica Marianei
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
Cartea relatează zi cu zi și ceas cu ceas viața văduvei neconsolate. Nimic extraordinar sau inedit în această bătălie pentru supraviețuire a femeii care nu mai este, nici ea, tânără. Dar tocmai obișnuitul sentimentelor și împrejurărilor face originalitatea romanului. Paginilor sfâșietoare le urmează altele aproape amuzante, referitoare, ele, la obiceiurile americane în materie de compătimire și de consolare a văduviei. Un interes în plus, și oarecum ciudat, al acestui memorial al suferinței unei femei rămase pe neașteptate văduvă este că el
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
O serie de imagini sfâșietoare au fost surprinse de un șef al ONU, în care un copil merge singur prin deșert în încercarea de a fugi din Siria. În graba de a pleca din Siria, copilul, în vârstă de 4 ani, a fost separat de
Singur pe lume, varianta siriană: Copil fugit în deșert () [Corola-journal/Journalistic/54785_a_56110]
-
tăinuită a lumii care nu se arată decît aceluia care se topește dacă nu o privește. Marii artiști își abandonează continuu eul ca să ne arate frumusețea din noi a lumii de taină. În fiecare seară sînt altcineva. Dedublarea continuă este sfîșietoare. Dar fără ea nu ar fi nimic din miracolul nopții sub care stă sărbătoarea teatrului. Poate că fraza asta chiar este un fel de manifest esențial al teatrului. M-a însoțit de atîtea ori. A fost cu mine și acum
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
după vorba populară, cum l-a lăsat Dumnezeu. Deși Dumnezeu n-a făcut pe oameni din piatră neschimbabilă. Așa că, dacă drumul tău crezi că merge spre Falcău, Dumnezeu să-ți ajute! Al meu în nici un caz nu merge într-acolo. Sfâșietor de dureros e că, la răscrucea drumurilor noastre, zâmbește, nevinovată și nedumerită: Nini. O sărut cu lacrimi în ochi, Tata P.S. Ca să nu crezi că ți-am deturnat gândirea, îți alătur prima filă din scrisoarea ta, pentru control. [Doamnei Dr.
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
de departe pe altul, un negustor decavat, iar prăbușirea sa este descrisă în termeni de un masochism perfect. Am amintit de amara strofă din Sinteza, dar putem întâlni în acest florilegiu strălucitorul poem Multalbastra oră, cu versurile de un regret sfâșietor „Când te întreb, a altuia doar ești,/ cum de-mi aduci întârziate roze mie?/ Spui: vise trec, bat orele-n fereștri,/ ce-s toate astea: eu și lui și ție?” Chiuretaj este o capodoperă a deznădejdii, în plăcere, de a
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
a trebuit descifrată cu lupa, o scrisoare de la aceeași expediată din lagărul de la Drancy, muiată în lacrimi, alte fotografii de familie, un câine din ceară galbenă cu care Marcel se juca în copilărie, vioara tatălui și cam atât. O carte sfâșietoare despre „mai nimicul smuls abisului”, după cum titrează „Le Monde des Livres” din 29 martie.
Ce rămâne când nimic nu rămâne () [Corola-journal/Journalistic/3746_a_5071]
-
Răzvan Mihai Năstase Dave Eggers, Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor, traducere din engleză de Adrian Buz, București, Humanitas Fiction, 2012, 408 pag. Recunosc, e amuzant să vezi cum, în goana infinită după originalitate stilistică, foarte mulți scriitori eșuează în conformism. Tocmai dorința nestrămutată de a nu
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
cădea în formule literare „fumate” îi face să aleagă un stil mai aparte, o adresare extrem de personală, dar care, din nefericire, a mai fost aleasă de mulți, foarte mulți alți prozatori contemporani. Este și cazul lui Dave Eggers cu Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor, volum care, cel puțin din punct de vedere stilistic, nu se deosebește cu nimic de cărțile unor Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Bret Easton Willies, Daid Foster Wallace sau Douglas Coupland. Din fericire, traducerea lui Adrian
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
cu nimic de cărțile unor Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Bret Easton Willies, Daid Foster Wallace sau Douglas Coupland. Din fericire, traducerea lui Adrian Buz este excepțională, redând fidel toate inflexiunile și nesiguranțele vocii narative în căutare de succes. Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor este o carte suficient de stranie încât să genereze infinite probleme în încadrarea ei. Ar putea părea un roman (un Bildungsoman american mai precis) dacă scriitorul nu ar insista extrem de mult cu explicațiile potrivit cărora avem
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
copil care nu putea să se uite nici măcar la reclamele cu filme de groază - reclama la Magic, filmul în care marionetele ucideau oameni, mi-a asigurat rezerva de coșmaruri pe vreo șase luni.” (p. XVII) În cheie strict autobiografică, Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor tulbură, mișcă inimi, e genul de carte scrisă ca să verși o lacrimă, să strângi un pumn de furie, să te arăți a fi om. Ca literatură însă, volumul lui Dave Eggers nu dovedește decât că se
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
încă o dată de talentul actorului Marius Manole, care interpretează rolul medicului din „Două nuvele", opera originală și surprinzătoare a lui Mihail Bulgakov, un amestec de întâmplări insolite, satiră sfredelitoare, de factură aproape gogoliană, elemente fantastice și un tragism interior acut, sfâșietor. Audiția producției „Două nuvele" de Mihail Bulgakov - "Ștergarul cu cocoș" și "Beregata de oțel" -, care a primit „Premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic al anului 2013", la cea de a XXII-a ediție a Galei Premiilor UNITER, ce a
Satiră sfredelitoare și tragism interior acut cu Marius Manole by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/32252_a_33577]
-
supraviețuirii și tot zbuciumul personal aveau să-și pună, fără îndoială, amprenta asupra unei opere originale și surprinzătoare, rod al unei imaginații extraordinare, amestec de întâmplări insolite, satiră sfredelitoare, de factură aproape gogoliană, elemente fantastice și un tragism interior acut, sfâșietor.
Satiră sfredelitoare și tragism interior acut cu Marius Manole by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/32252_a_33577]