14,354 matches
-
drept un protejat al președintelui reîntors la Cotroceni. Cînd PSD pierde alegerile parlamentare, Geoană se trezește în postura de membru oarecare al partidului. Iar Iliescu îi mai trage și el una, în treacăt, decretîndu-l prostănac politic. Geoană se zbîrlește, dar sfîrșește prin a cădea la pace cu Bunicuța. Nu-mi vine să cred că, brusc, Geoană, acest om al compromisurilor și al oportunismelor a avut o revelație că el e cel chemat să-l învingă pe Iliescu. Dacă n-ar fi
Iliescu după Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11780_a_13105]
-
pe Esav de drepturile primului născut. Miriam-Lieba rămâne tăcută. - Am învățat odinioară... da, am învățat. Dar n-am mai deschis de mult Biblia. Nu știu de când n-am mai intrat într-o biserică. Pentru oamenii ca mine viața s-a sfârșit. Suntem izolați de tot ce-i în jur. N-avem parte decât de jale și deznădejde. - Domnule conte, veți găsi o ieșire. - Cum? Sunt hăituit ca un animal turbat. Poliția a lipit anunțuri cu numele meu. }arul vrea să ne
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
de oase, s-o mai prinzi la loc. E mai sănătos, în România precum în Argentina, s-o faci să dispară. Așa va fi încercat omul legii cu "ticăloșii" care, trecîndu-i prin mînă și plecînd cu o bucățică din ea, sfîrșiseră, poate, în groapă. A mai rămas, însă, cineva care știe "datina". Onufrie, sălbăticit prin păduri, pasager clandestin într-o istorie ea însăși de împrumut, scrie (de fapt trăiește) o carte a patimilor, și întru pomenirea morților pe care nu-i
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
că ar putea băga groaza și într-un bloc de granit, rareori se poate vorbi de premeditare a crimelor. De cele mai multe ori a fost vorba de omoruri accidentale (victima își surprinde agresorii în timp ce aceștia îi jefuiau casa; încăierări la beție sfîrșite cu o lovitură nefericită; crize de gelozie etc.). Aproape nici unul dintre viețașii din cartea lui Eugen Istodor nu și-a făcut un plan elaborat pentru a ucide pe cineva și pentru a șterge urmele. Toți sînt, într-un fel sau
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
nu. Nici dragostea pentru copil, nici moartea lui Abel, de care deseori mă simțeam vinovată, nu mă puteau opri. Căutările mele începeau în nopțile de veghe, cînd eram înfiorată de dorința de-a nu lăsa acest lucru necunoscut." "Croaziera" se sfîrșește între două zboruri spre Malaezia, la întîlnirea cu un bătrînel ca o jucărie, profesor de flaut, posibil "surogat" de tată niciodată găsit. și se reia, într-o altă variantă, cu chinurile lui Marcantoniu (cu numele lui e "botezată" a doua
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
analitic în urmă. Au fost cîțiva ani care au provocat discuții puternice, polemici, mari tristeți, ani în care coerența nu era depistabilă nicicum, ani în care principiul învechit "să ia fiecare ceva, ca să mulțumim pe toată lumea" a funcționat din plin, sfîrșind, previzibil, prin a nemulțumi pe toată lumea. Au fost, mereu, și erori, și gafe, scăpări impardonabile pentru istoria teatrului, mari nedreptăți sau judecăți prin compensație. O tradiție se construiește foarte greu. Cred că este meritul lui Ion Caramitru aici care, dincolo de
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
dense, bine scrise și bine puse în pagină, ce satisfac pofta, nelenevită, de lectură, insist în a susține că merită toată atenția. l întrebările Iolandei și răspunsurile poetului, calitatea și substanța sincerității amândurora, cuceritoare, convorbirea lor nu s-ar mai sfârși! Cartea de dialoguri ce se prefigurează va fi pasionantă, cu siguranță, determinându-l atât pe uituc cât și pe neștiutor să afle ori să-și reamintească, cu necesitate, despre, de pildă, "puterea celor fără de nici o putere", despre poeții generației '80
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
și se înclină. - Să nu mai pleci. Morții mei nu se simt prea bine în seara asta; pune-mi un deget în ureche ca să știu că ești aici cînd o să adorm. Ascultă! Inima bate în beznă numărul anilor care se sfîrșesc în noi... Aceea a fost apariția celei de a treia morți a căpitanului, cea mai tînără. Pe scenă se făcu noapte (chiar ca afară). Doi bărbați purtînd fiecare cîte un felinar și o sabie își veniră unul altuia în întîmpinare
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
sau - soluție splendidă - decorează, în ultimul act, trupul Desdemonei fecioare ce speră astfel să-și consoleze soțul gelos. Virginitatea e proba inocenței! E ceea ce Desdemona expune și Otello, orb, nu vede. El, eroul, se crede pătat, dar complet manipulat, va sfârși prin a păta de sînge albul imaculat al Desdemonei pentru a-și împlînta apoi în ficat țeapa steagului ce-i desemnează gloria militară de acum definitiv pierdută. El moare în general și nu în amant. „Otello fu” - ultima replică a
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
e capacitatea lui de a înscrie în durată anumite motive, de a relua și conjuga: ca aici, de exemplu, motivul oglinzii. El definește raporturi diverse cu imaginea de sine și, implicit, explică anumite comportamente. Iago nu se iubește și, brutal, sfîrșește prin a sparge oglinda ce-i reflectă un chip insuportabil. Alt motiv care explică repulsia ce-i inspiră Otello și Desdemona, cuplu fizic atît de seducător. Desdemona, la rîndul ei, în actul ultim se purifică în fața oglinzii pentru a-și
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
expirînd într-o splendidă noapte cu luna la piciorul unui palmier pe care niciodată nu l-a uitat. El își reintegrează astfel propriul „spațiu mioritic”. Și această moarte o resimțim ca o reconciliere. Otello nu moare în străin. În timp ce Iago sfîrșește în asasin, căci Șerban inovează făcîndu-l să-și ucidă brutal și mediocru soția care, pînă la urmă, i-a descoperit identitatea. Ea îl denunță, el o ucide. Iago - Emilia (Elena Cassian), dublu burghez al dublului tragic Otello - Desdemona. Printr-un
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
joacă și inventează textul ingenios, scrisul arătându-se până la urmă gol în măsura în care e (auto)referențial, Tudor Octavian iubește să povestească cu orice preț, nucleul epic este nelipsit, iar textul, uneori la fel de fals, deși bine camuflat sub aparențele unei istorisiri clasice, sfârșește într-un tâlc subînțeles. Constantele povestirilor sunt, până la urmă, (auto)ironia și umorul - Tudor Octavian dovedind, în acest sens, resurse nebănuite -, deși uneori autorul se lasă furat de subiect și ne trezim cu câteva povestiri, cum sunt Ana la Boston
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
după opinia Cronicarului nu pare scrisă de un participant, ci mai degrabă de cineva care avea misia de a observa ceea ce se întîmplă. În starea de spirit în care se aflau protestatarii, cineva care era de partea lor și a sfîrșit prin a li se alătura nu s-ar fi mirat că unii dintre participanți demonstrau cu pieptul gol. Cei care au recurs la asta se străduiau să-i aducă pe trecători de partea lor. Știau că își pun viața la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
postumității: un poet mort este recuperat și atașat unei mișcări literare care murise înaintea lui.” Dar poate cea mai dramatică evocare este cea a lui I. Negoițescu, copilul teribil al Cercului. Relațiile dintre cei doi au fost fluctuante și au sfârșit pentru amândoi dureros. Cu toate astea, memorialistul se străduiește să-și păstreze și aici luciditatea în evaluarea lor retrospectivă. După ce recunoaște „curajul său intelectual și civic”, reproșându-i exhibiționismul care în ochii multora îi anula valoarea, Doinaș îl situează fără
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
Vroia să placă. Vroia să surprindă. Uneori era o exilată avidă să se întoarcă acasă. Pe o insulă pustie a găsit un cufăr cu cărți, iar la întoarcere și-a surprins maeștrii corectîndu-i, simțindu-se mai bună ca ei și sfîrșind prin a-i exaspera: “Ai citit prea mult, fetițo”. Știa prea mult, se ascundea în faldurile unei culturi pe cît de strălucitoare, pe atît de blestemate. Nu știa să se inventeze pe sine într-un alt scenariu sau pe o
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
Cronica unei morți anunțate, s-a publicat doi ani mai tîrziu. Mama n-a mai citit-o dintr-un motiv pe care-l păstrez ca pe o altă bijuterie de a ei în muzeul meu personal: „Ceva care s-a sfîrșit atît de trist în viață nu poate ieși bine într-o carte.” (fragment din volumul ce va apărea la Editura RAO) 1) Dans popular columbian 2) Care aparțin congregației San Francisco de Sales, întemeiată de Juan Bosco, în secolul al
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
lui Dej și Ceaușescu au fost, fără îndoială, nemiloase, dar ele n-ar fi fost posibile fără pactizarea năvalnică a unei mari părți a populației. Or, când demonizarea se produce cu acordul victimelor, e limpede că bolșevismul românesc nu putea sfârși decât așa cum a sfârșit Stavroghin: sinucigându-se.
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
au fost, fără îndoială, nemiloase, dar ele n-ar fi fost posibile fără pactizarea năvalnică a unei mari părți a populației. Or, când demonizarea se produce cu acordul victimelor, e limpede că bolșevismul românesc nu putea sfârși decât așa cum a sfârșit Stavroghin: sinucigându-se.
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
experiența și, din păcate, uneori nici corectitudinea care să-i îngăduie să facă și să redacteze corect un comentariu de natură istorică - căci la acest aspect ne referim. Fie nu are cunoștințe suficiente, fie este depășit de complexitatea unor probleme, sfârșind, de aceea, în eroare sau inconsecvență, fie nu urmează fidel și corect modelul asumat, fie are grave carențe de tehnică a redactării științifice. Iată câteva exemple. La p. 13 (Tabel cronologic), 174 (nota 37) și 175 (nota 39) (Note), dl.
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
dl. Mîrșanu scrie că Valerianus a fost împărat până în 259, an în care a fost înfrânt și capturat de către perși, dar tot la p. 174 (nota 37) (Note) și apoi la 203 (Anexa 1) citim că suveranul și-ar fi sfârșit domnia în 260; cele mai recente interpretări istoriografice indică drept dată a capturării lui Valerianus și, deci, a încetării principatului său luna iunie a anului 260. La p. 13 (Tabel cronologic) și 172 (nota 34) ( Note), îngrijitorul ediției scrie despre
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
iar următoarea era a familiei Vișinescu care avea tot doi flăcăi lungi și deșirați ca niște plopi cărora le uitase Dumnezeu măsura; și aceștia erau corcituri de greci cu macedoneni și români. Partea dreaptă a străzii Ștefan ce Mare se sfârșea pentru mine la străduța Primăverii perpendiculară pe strada noastră. Cam acolo se Încheia bucla comunității În care ne Învârteam și țopăiam zilnic noi, copiii străzii. Ștefan ce Mare, ca toate străzile Brăilei, Începea și se termina la Dunăre formând un
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Cezar Ivănescu Încheagă, cu virtuozitate, tablouri terifiante, hrănindu-se din esență comună a muzicii și poeziei. Căinarea pentru precaritatea omenescului, dramă spiritului și năruirea trupului converg; acest lirism thanatic face din iubire reperul existenței și invocă moartea pustiitoare că iubita, sfîrșind În Mariolatrie. Cu nostalgia Paradisului (inventat În amintire), cu vocație de eretic și experiența de „marginal”, poetul pare, s-a observat, un posedat al reînvierii, căutînd În fascinantul Baaad o lume „de la-nceput”. El Își Îndrăgește propria-i tristețe (cum
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
-și reverse Întregul său senin În privirea ta dacă vei dori să Înțelegi ce anume este iubirea. 855. Să nu cauți niciodată un sens iubirii. 856. Să nu uiți niciodată că până și ziua oricât ar fi de Împlinită va sfârși prin apus. 857. Acceptă-ți Destinul pentru ca Între tine și Dumnezeu să existe Înțelegere. 858. Sexul nu poate fi niciodată iubire fiindcă iubirea este forma supremă a sacralității, este sfințenia acesteia iar sexul sfințenia profanului. 859. Petalele profunzimii ce izvorăsc
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
spune nimănui că suntem împreună. Vom sta alături, noi doi și Moartea lui Radu Stanca. Moartea lui care e atât de obosită, încât va coborî chiar acum din tren. Dar am uitat să vă mai spun, eu, până când vă veți sfârși dizertația, mai am de băut, până la fund, paharul unde se mai află puțin și din tristețea mea tânără. La revedere, văd că sunteți grăbit. Dar, domnule profesor, nu mi-ați spus ce este moartea. Moartea?... Moartea este un cristal, cu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
cont adesea de natura lor „muzicală sau luminoasă”. Eul liric eminescian - la definirea căruia contribuie pe lângă unele poezii și prozele Sărmanul Dionis și Cezara - a trăit cu intensitate viața, dar a luat ca martor și absolutul că sentimentele sale nu sfârșesc aici. Dorul eminescian este Înțeles de George Popa ca „aspirație nemărginită” și ”deschidere nelimitată a eului către cosmos cu lumea dinafară”. Iar În privința definirii temporalității din Luceafărul, autorul studiului descoperă pe lângă timpul „imanent, heraclitian” de sorginte umană, și „prezentul etern
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]