814 matches
-
an întreg, înainte de promovarea în aparatul Siguranței Statului, comandant al plutonului de execuție care i-a suprimat pe doi frați ai săi, „înhăitați” cu o bandă legionară, unul dintre locatarii sanatoriului, Olariu (pe numele real, Toma Ghimbășan), e un om sfârșit. „Revoluționar de profesie”, dur, inflexibil, dezumanizat, uscat sufletește, onest în orizontul propriei înțelegeri, Lică Cozmin încarnează dogmatismul și fanatismul leninist. Devotat „revoluției” cu o fervoare mistică, el îi sacrifică totul, ca unui moloh fascinant și înspăimântător, fiind în stare să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
se rezolva la timp și destul de bine planulă Tăceau, Își țineau secretul ascunsă DGSM-ul se vedea! șErau Înrolați și numeroși tineri țigani.ț Soldații Îmbrăcați În gri arătau rău, decorau negativ toate orașele și inspirau milă. Erau murdari, obosiți, sfârșiți, Încartiruiți pe unde se putea, hrăniți ca animalele. Detașamentele de muncă ale armatei, create cu aceleași intenții, suferind aceleași dureroase condiții de existență, aveau avantajul unei aparențe normale. Pe stradă se vedeau sub cazmaleă soldații!ă Trei ani am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
covârșite de întâmplări lirice, C. devine propriul personaj, ortografiat „Traiante”, împărțind cu generozitate epitete laudative, visând să împace toate contradicțiile, toate fronturile literare, toate vârstele estetice într-o luminos-împăcată insulă Ellis: „Cu focul stins în vechea mansardă,/ cu țigările pe sfârșite, cu lupii la ușă/(ah, la flacăra colților lor mi-am scris o viață întreagă poemul!)/după ce am urcat un munte de plumb literă cu literă/sunt singur și în tăcerea din jur/aproape aș putea să luminez.” „Îmbătrânirea” întru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
de referință, Renaudet (1998, p. 133) scrie "A doua carte consacrată religiei lua cu dificultate caracterul unui manual de negare anticreștina. Dumnezeul lui Pliniu se confundă cu lumea care nu a avut niciodată un început și nu va avea niciodată sfârșit; cu natura eternă". 22 Pentru Lillio Tifernate's edition (Vat. lat. 180-185), vezi Jaitner-Hahner (1993, 1, p. 365). 23 Despre eternalism și gândirea heterodoxa, vezi numeroase indicații în Davidson (1992). Despre Bruno care explică în Expulsion of the Triumphant Beast
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pe care le am de rezolvat și care mi-au fost lăsate În grijă de colonelul Lawrence. Un alt motiv, minor de altfel, Îl constituie distanța care mă desparte de actuala dumneavoastră reședință. Oricum, pastilele primite ultima dată sunt pe sfârșite și de aceea mă Înfățișez din nou Înaintea dumneavoastră rugându-vă să-mi mai trimiteți; dar, Înainte de a-mi asculta cererea, permiteți-mi să vă comunic efectul medicamentului dumneavoastră. Rana de pe gingii se reface, fiind acoperită aproape În Întregime de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sunt verbe copulative lexico-gramaticale a deveni și a părea (ca verb personal): „Dar deodat’un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din Chaos face mumă, iară el devine Tatăl...” (M. Eminescu) „Viața-mi pare-o nebunie / Sfârșită făr-a fi-nceput.” (M. Eminescu) Prin natura conținutului lor lexical nedeterminat, aceste verbe, concomitent cu introducerea în sintagma din care fac parte, a sensurilor gramaticale inerente predicației (timpuletc.), înscriu într-o perspectivă semantică specifică numele împreună cu care realizează predicația. Verbul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de marea trecere " Când mă atingi, eu mă cutremur/ Atârnă viața mea de veci". Ca și cum atingerea modifică calitățile intelectului "Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci/ Ca să mă faci să-mi ies din minți//...Viața -mi pare-o nebunie/ Sfârșită făr-a fi-nceput// În toată neagra vecinicie/ O clipă-n brațe te-am ținut".(Te duci). Clipa de inițiere căreia-i este tributar poetul este capabilă să constituie măsura procesului de cunoaștere, năzuință a pătrunderii în univers. Discursul rostirii se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de marea trecere " Când mă atingi, eu mă cutremur/ Atârnă viața mea de veci". Ca și cum atingerea modifică calitățile intelectului "Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci/ Ca să mă faci să-mi ies din minți//... Viața-mi pare-o nebunie/ Sfârșită făr-a fi-nceput// În toată neagra vecinicie/ O clipă-n brațe te-am ținut"718. Clipa de inițiere căreia-i este tributar poetul este capabilă să constituie măsura procesului de cunoaștere, năzuință a pătrunderii în univers. Discursul rostirii se întrerupe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sintaxă, prin legea ființării în creație. Al doilea element important, în contrast și în relație de comunicare subtilă, cel mai adesea este cosmicitatea; altfel spus, prin iubire, sfânta substanță gânditoare începe prin a fi și rămâne pentru totdeauna neîncepută și sfârșita plămădeală. Alături teiul vechi mi se deschise: Din el ieși o tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochii-i plini de vise, Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Cu ochii mari, cu gura-abia închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
supraviețuirea sufletului după moarte a influențat și creștinismul, care a preluat această idee, asimilând-o. Cât despre sufletul impur, acesta este constrâns de nemurirea sa să se reîncarneze din nou într-un alt trup, devenind un ciclu de renașteri, fară sfârșit, pentru cei neinițiați. După moartea lui Orfeu ia naștere un val de poezie numită orfică și o religieorfismul, considerate începand cu sec. IV i. E. N cel mai însemnat curent mistic din Grecia. Orficii aveau cărți sacre, fragmente din acestea au
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
vedea mai tîrziu de ce. Deocamdată să recunoaște, o dată cu cercetătorul, că apariția unor asemenea studii, baleind, cu penelul ori cu instrumente tăioase, ariile istorice, geoculturale, accesibile unui anume autor, va însemna, dincolo de orice pretenții de exhaustivitate, emiterea de mesaje regionale. O dată sfîrșită Introducerea cu cele cîteva acorduri pe definiții posibile ale acestei imposibile născociri umane, cartea, și cu avertismentul că avem în față un compendiu Istoria lui Albert Labarre, din Orientul neștiut, capitol cu capitol, trece Bosforul, o ia cătinel și doct
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Civile. Mai predase scurt timp, în 1882, literatura veche franceză la Azilul „Elena Doamna”. Cu una dintre eleve, Hortensia Keminger, se căsătorește în 1885, dar mariajul se desface după trei ani; fosta doamnă Davila va avea un rol în viața, sfârșită tragic, a lui A.I. Odobescu. În 1898 se îndrăgostește de Ana Pherekyde și un Journal intime e martorul tristeților și nădejdilor lui cotropitoare. Având, cum s-a spus, teatrul în sânge, era fatal aproape să ajungă în fruntea Teatrului Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
întrerup fluxul acelor mărturisiri. Dar limpezimea lor căpăta atunci forța unei voci vii: „Vrei să-l vezi pe acel agent convertit, nădăjduind că te va absolvi de vină. Ca un bătrân popă de treabă...“ Am adormit când noaptea era pe sfârșite, căzând într-un somn ce și-a păstrat extrema acuitate a acelei confidențe silite. Dar luciditatea sa a devenit lumină, iar tăișul durerii, gheață. Frigul unei înnoptări iarna, frigul zăpezii care-mi îngheța încet fruntea. Revedeam casa din lemn, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dă Întreaga valoare a poemului. Nu contează cui Îi sînt adresate spusele, poate e doar un monolog concluziv la spartul nunții, În cămară. Primul vers evocă vara și, prin urmare, la impactul cu cele ce urmează, arșița, ardoarea - acum Însă sfîrșite. Ultimul, lipsa firească a cămășii În asemenea Împrejurări. Versul din mijloc, care tăgăduiește, se leapădă, abjură, este de fapt o surdină, poate pudică, dar care reușește acea performanță exemplară de a amplifica ceea ce vrea să tăinuiască. Frumusețea poemului ține de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
îi atingea tîmplele adînc scobite și curbele craniului"). Perspectivizarea accentuează de asemenea contrastul dintre întunericul din fața chipului directorului, pe care privirea lui Stephen nu îl poate străpunge și lumina de dincolo de fereastră, unde o zi frumoasă de vară e pe sfîrșite. Acest contrast dintre lumea exterioară strălucitoare, veselă și atmosfera gravă, mohorîtă din camera preotului este intensificat la sfîrșitul întîlnirii. După ce a fost condus la ieșire de către director și după ce a părăsit clădirea, Stephen vede un grup de tineri care se
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fascismului”. Un concept banal pe care putea să-l etaleze doar el, dat fiind că toți gândesc și au gândit dintotdeauna că în Italia există o componentă fascistă „perenă”. „Doctrina mea foarte recentă” spune tocmai contrariul; că fascismul a luat sfârșit (și deci antifascismul e zadarnic), deoarece îl înlocuiește ceva mai rău: puterea consumistă și ideologia sa hedonistă. Într-adevăr, Casalegno însuși îmi atribuie că am spus „acela era un fascism arhaic, care de-acum aparține arheologiei, și nu politicii”. Îți
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșită brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșite brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
căutarea, 174-176; Steinhardt, Critică, 102-105; Simion, Scriitori, III, 256-259; Grigurcu, Existența, 153-157; Dimisianu, Subiecte, 151-158; Regman, De la imperfect, 224-229; Micu, Limbaje, 286-291; Nicolae Manolescu, Elegii, RL, 1989, 7; Fevronia Novac, O viziune expresionistă, RL, 1991, 46; Irina Petraș, Timpul lumii sfârșite, TR, 1991, 48; Maria-Ana Tupan, Timpul neretușat al poeziei, VR, 1991, 11-12; Eugenia Tudor-Anton, Retrospectivă lirică, RL, 1992, 10; Mircea Petean, Între împotrivire și disperare. „Anno Domini” de Florența Albu, F, 1992, 2; Lucian Raicu, Revelații dure, RL, 1993, 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
multă ceață și mâzgă politică în „Republică”. Și asta ne face pe toți responsabili, părtași la același destin delirant, indiferent de culoarea politică pe care o avem. noiembrie, 2002 II. Intelectualul ca diversiune Ion Druță în trei secvențe imagologice O dată sfârșită epoca sovietică, în care a existat un singur personaj de frunte, implacabil și sufocant, partidul comunist multiplicat în chipurile miilor de piese componente - primi-secretari dar și membri de partid de rând („soldații anonimi” ai partidului), exact ca la Orwell -, principala
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ghicește ușor răspunsul, ce nu va Întîrzia de altminteri, să apară: unicul loc de „refugiu” se poate afla doar În afara operei, mai ales a capodoperei („perfecțiunea plictisește” - spusese Încă dadaistul Tzara, iar Voronca Îl urmează, susținînd că „era desăvîrșirilor e sfîrșită”), adică a acelui „rezultat” pasibil, În timp, de „oficializare”, deschis „admirației unanime”, pîndit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere Într-un echilibru de azur pur ar trebui să nu scrii” - notează poetul, marcînd (pe urmele lui Mallarmé, dar Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
doar frig și o plimbare îi va prinde bine. Respira mai liniștit acum și hotărî să se ridice din pat și să meargă mai departe, și apoi realiză că adormise pentru că știa că se apropie zorii, că noaptea e pe sfîrșite. Putea să-și dea seama după trilurile caprimulgilor țipători. Erau acum peste tot prin copacii învăluiți în întuneric dedesubtul lui, neclintiți, cu glasul modulat și de neoprit, astfel încît, deoarece se apropia momentul de retragere în fața păsărilor de zi, nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
intervenția sa în real, el capătă aceeași autonomie și acțiunea sa este aproape la fel de violentă ca în textele poeziei contemporane. Lumea s-a transformat în text fără ca acest fapt să poată împiedica o apocalipsă iminentă. "oraș adormit/ mai înainte de cuvântul sfârșit" (Cangrenă). Poezia și-a întors fața către pământesc, către profan (o schimbare de perspectivă pe care încercase s-o impună și avangarda): "oraș-pământ, oraș-plictiseală, oraș-mărăcine" (Cangrenă). Transformarea universului în text apare într-o oarecare măsură și la Geo Dumitrescu unde
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a derula o astfel de recunoaștere, a luat „măsuri... pentru a trece programul de recunoaștere spațială din zona gri în zona neagră” (Burrows, Deep Black, p. 107). Totuși, așa cum observă Walter McDougall, „până în 1963 bucuria șGuvernului Statelor Uniteț a luat sfârșit... Sovieticii au început să lanseze propriii sateliți de spionaj... șcare, în cele din urmă,ț au legitimat supravegherea din spațiu”. The Heavens and the Earth, p. 348. 48. Eric Schmitt, „Spy-Satellite Unit Faces a New Life in Daylight”, The New York Times, 3
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Consiliul are un secretariat în orașul Armagh din Ulster. 144 http://www.britishirishcouncil.org 145 Una dintre diferențele dintre războiul civil irlandez și cel rus său spaniol o reprezintă generozitatea pe care au arătat-o învingătorii față de învinși odată confruntările sfîrșite. În cazul irlandez, cei învinși au fost internați cîteva luni, ulterior fiind lăsați să se întoarcă la vechile lor ocupații. 146 În mare măsură afirmația este adevărată, iar de Valera avea tot dreptul să se considere profesorul militanților ÎRA în
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]