597 matches
-
aprilie și până prin noiembrie, deoarece peștele mic îl dădeam felinelor, între care se încingea o bătaie mare pe guvizi, de fiecare dată, dar oricum, fiecare pisică avea porția sa asigurată. Pentru puii de câteva luni, fără dinți puternici care să sfârtece corpul sau capul guvidului, trebuia să le tai bucățele mici, cât pot înghiți odată, sau să-l fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
folosind (ca și „Halloween” sau „Coșmarul de pe Elm Street”) tipare ușor de identificat. Victimele predilecte ale ucigașului sunt elevi de liceu, frumoși, dezghețați, provenind din familii bune, tineri pe care îi simpatizezi la începutul filmului și îi plângi când sunt sfârtecați de monstru. Ucigașul are o costumație ușor de identificat. În „Scream”, asasinul poartă o pelerină neagră și o mască ce sugerează un craniu uman deformat de un strigăt de groază, de aici și titlul seriei „Scream” (adică Strigătul). Modelul monștrilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și nici numele nu este al vostru, la fel ca și pământul pe care locuiți. Și, într-adevăr, vorbele acestea ni s-au spus de către străini, ni s-a negat originea, numele ni s-a pocit, pământul ni s-a sfârtecat, drepturile ne-au fost călcate în picioare, pentru că nu am avut conștiința naționalității noastre, pentru că nu am avut pe ce să ne întemeiem și să ne apărăm drepturile".1 Cu referire la începuturile neamului, N. Iorga nota: "Deodată apare între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de nerecunoscut, parcă sfâșiat de rotițele unei mașini. Fără știrea ei, în minte i-au apărut cuvinte pline de mirare: „Eu, Charlotte Lemonnier, sunt aici, în izba asta îngropată în iarba din stepă, cu bărbatul acesta, soldatul acesta cu trupul sfârtecat de răni, tatăl copiilor mei, bărbatul pe care îl iubesc atât de mult... Eu, Charlotte Lemonnier...” Una dintre sprâncenele lui Fiodor avea o tăietură lată și albă, care, subțiindu-se, îi brăzda fruntea. Privirea lui părea astfel mereu surprinsă. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care scutura din cap sfârtecând trupul dușmanului său. Alte cuțite au sclipit între dinți. Din toate părțile izbucneau urlete. Lăzile se izbeau unele de altele. Trecătorii, subjugați de bătaia care devenea generală, nu îndrăzneau să intervină. Un alt soldat cobora în viteză panta străzii și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de al său nimb înfricoșător îi era înconjurat capul [...]. Între buzele sale el ținea un descântec, o iarbă să distrugă otrava el ținea în mâna sa” (Enuma Eliș, IV, 41-62 ; cf. 1, pp. 32-33). Și, așa cum am văzut, înainte de a sfârteca demonii inamici, ca un zeu războinic, el îi „amorțește” și îi „leagă”, ca un zeu magician. Chiar și Sf. Gheorghe, sfânt militar prin exce- lență, apelează la serviciile fecioarei, care îl leagă pe balaur cu brâul său (vezi infra, capitolul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care, deși prețuiesc mai mult decât ceilalți liberul-arbitru, fug precum orbii să-și împlinească destinul. Iar Aloim era un alt exemplu trist în acest sens. Dacă succesiunea ar fi fost cu adevărat o luptă, o întrecere, Mariile l-ar fi sfârtecat pur și simplu. În plus, Abatele era un mare amator de istorie terrană. Știa că Ultimul Război avea drept cauză profundă tocmai întrecerea asta între liderii ratați, cursă stupidă numită pe vremuri democrație. Își iubea prea mult Abația pentru a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
al primului agresor. Mintea lui Rim fu cuprinsă de un asurzitor strigăt de nemulțumire care nu făcu însă să tresară nici o fibră pe fața spionului. ― Știți cine sunt? Gâfâind și încercînd instinctiv să se îndepărteze târâș de arătarea care îi sfârtecase prietenii, pământeanul începu să bolborosească: ― Au venit doi oameni care aveau ceva... ceva de mare preț pe care l-au încredințat lui Alarik. Apoi au plecat... ăăă... adică au fugit, dar a doua zi i-au trimis vorbă că singurul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care n-ai ce căuta încă. Mergi înapoi și gîndește-te! Ca și cum vorbele Abatelui aceluia din vechime ar fi avut puterea unei vrăji, Radoslav începu să simtă din nou durerea atroce din piept și miile de ace care păreau că-i sfârtecă mâna stângă. Perspectiva se schimbă din nou și bătrânul deschise ochii pentru a privi spre Airam. Quintul încetă mișcările rapide de masaj cardiac și se trase deoparte într-o tăcere rezervată, care contrasta puternic cu chiotele de bucurie ale Mariilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cincizeci de războinici Omenori înainte ca animalele să fie distruse printr-un act de vitejie supremă a lui Xtyn, care aplicase tactica victorioasă din bătălia de pe randul tribului Bratti. Tânărul simțea încă pe mâini atingerea lichidului vâscos care țâșnise când sfârtecase trupurile florilor cântătoare. Abia dacă reușiseră să se organizeze din nou și să recompună mental imaginea dragonului Omenori când randul fusese străbătut de două dâre de foc arzător, care doborâseră șase luptători. Filamentele de foc erau singurele animale de pe Kyrall
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lumi închise, sufocante, proliferează tumoarea malignă, astfel că aproape orice imagine mai „realistă” are un potențial subversiv: „Fiecare poveste / are efectul unei țigări / stinsă pe propria-mi piele, / fiecare-mprăștie-n aer / o încrucișare cu nebunia. Perechea de foarfeci / îmi sfârtecă vocea în două: / o parte este aruncată / în luptă, cealaltă / (arțăgoasă și infidelă) / trimisă în carantină / până în secolul următor” (Calm). Volumul este compus tot din secțiuni ce preiau titluri mai vechi (Schițe și povestiri, Mici planete..., Scenarii dintr-un punct
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
târziu (Commodian, Lactanțiu, Pseudo‑Hipolit etc.): „Ce furtună, ce răsturnări [vor fi] atunci în toată lumea! Pretutindeni credincioșii omorâți cu toții, nimiciți în toate cetățile și în toate ținuturile, sângele drepților [va fi] vărsat, unii arși de vii, alții aruncați fiarelor. Copii sfârtecați la răscruci, părăsiți toți fără mormânt și mâncați de câini, fecioare și femei înșelate cu josnicie, rușinos necinstite, luate cu forța; morminte de sfinți profanate, rămășițele lor dezgropate, răspândite pe câmp, blasfemii rostite. Frământări în cetăți, căci sfinții vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
luminișuri/ azi pasul mi-ndemn/ precum prin trestiișuri/ o luntre de lemn”) și mai ales de versuri libere cu funcții descriptive, analoage acelora din poemele lui Adrian Maniu: „...Târau în urma lor iepuri cenușii, mărunți, mirosind a lapte de măr,/ dar sfârtecați de răni cumplite,/ cerbi cu carnea domesticită/ din care sălbăticia s-a scurs,/ ciute de fildeș topit/ și iarăși iepuri, sticlind de spaimă”. În alexandrini, stihuri de factură eminesciană sau argheziană își unesc timbrul propriu cu cel pillatian: „Vezi, dincolo de
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
limbajului, amintind pe Leon Feraru, care cânta furia ciocanelor dintr-o fierărie. P.-N. exaltă un supraom valah și captează în violența contrastelor un duh al revoltei: „Cum zidul crește parcă smuls din ei...”, zidarii „ard de setea de a sfârteca / Văzduhul rezemat pe fund de zări, [...] Și-a semăna, cu brațul lor gigantic, / Pe sânu-i alb, negritele orașe!”. Poetul cântă impulsurile titanice, într-un univers lipsit de orizont metafizic, în care omul se autoglorifică în „dezolare”. Cu toate influențele ortodoxiste
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l ca pe un erou. La G. Dem. Teodorescu, acțiunea evoluând mai firesc și mai aproape de gustul popular, domnul primește pedeapsa supremă: este omorât, iar trupul, sfârtecat în bucăți, este trimis înapoi oastei. De groază, boierii „pe fugă se punea / Dunărea de nemerea / Peste Dunăre trecea / Vestea-n Țarigrad ducea”. În variantele culese la începutul secolului al XX-lea în Materialuri folkloristice ale lui Gr. G. Tocilescu
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
omului, care-i este străin, ea este vrăjmașul propriilor odrasle - e mai haină decît acel persan care-și asasina oaspeții în propria-i casă; ea nu cruță nici măcar creaturile cărora le-a dat viață. întocmai ca o tigroaică ce-și sfîrtecă, în junglă, puii, marea le izbește de stînci pînă și pe cele mai puternice balene, lăsîndu-le acolo alături de epavele navelor sfărîmate. Ea nu cunoaște mila și nu se supune nici unei puteri, în afara celei pe care o are ea însăși. Gîfîind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
40. Dacă premisele romanului ar fi fost duse la ultimele consecințe, probabil că Poodle Springs s-ar fi încheiat odată cu moartea detectivului, înecat, plin de alcool, în piscina vilei puse la dispoziție de consoarta multimilionară, dacă nu împușcat, hăcuit sau sfârtecat de o explozie. Destinul lui Marlowe a fost însă diferit. Timp de câțiva ani, paginile de început ale cărții ce ar fi trebuit să se numească The Poodle Springs Story au zăcut în arhiva scriitorului, ieșind la lumină în 1962
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
arme și-l oferea contra unor lansatoare de proiectile antitanc, și că târgul ăsta, deznodământ tragi-comic al unui joc planetar, impunea ca, în ziua aceea, chiar în acel loc, soldatul purtând un șiret din piele la încheietura mâinii să fie sfârtecat de o explozie. Adevărul unei logici absolute, al unui arbitrar absolut. Ți-am văzut gestul în momentul în care urma să-ți spun toate astea. Cu mâinile ridicate până la jumătatea ferestrei, cârpeai plasa pentru țânțari, care era sfâșiată. Împunsături lungi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
amice, dacă nu blochezi bine șurubul ăsta de fixare, te-ai dus dracului de la primul tir... Părea că anunță, încă teoretic, rezultatele ce aveau să se regăsească foarte curând pe masa noastră de operație, deja sub aspectul acelui trup omenesc sfârtecat de toate găselnițele explozive, incendiare și perforante. Făceam așadar parte din același lanț al morții, ce-i lega pe politicienii care decideau războaiele de bravul instructor care ținea prelegeri asupra modului în care trebuiau purtate, de soldații care aveau să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la război, în noroi și sânge, când, în primele clipe de după o luptă, simți cu violență viața celuilalt, foarte apropiată, tăcută și mai uimitoare chiar decât propria-ți supraviețuire. Pe drumurile războiului, Vulpoiul văzuse cai care se înecau și cai sfârtecați de obuze, un armăsar cu picioarele din față smulse, care încerca să se ridice într-un salt monstruos, un atelaj abandonat în turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
gata să-l doboare pe cel care ar fi vrut să dea înapoi, Nu se putea înainta decât spre moarte, sau se putea da înapoi, tot spre ea. Unica alegere. Sări în tranșee, îndărătul unui mort, un soldat cu pieptul sfârtecat de o rafală. În cădere, trupul atrase pentru o clipă privirea a doi nemți, care se dădură la o parte pentru a se feri de cadavru. O clipă care reuși să cuprindă lovitura piezișă de cuțit, un automat smuls din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
putem spune adevărul...“ Adevărul era aici, pe foaia asta, un mesaj fără destinatar, fără nici o șansă de a convinge. Ca toate acele umbre pe care le păstram în noi. Soldatul în fața liniilor de sârmă ghimpată, cu mâna dusă la obrazul sfârtecat de o schijă de grenadă. Cuplul din adăpostul de munte încercuit de oameni înarmați... Zgomotul ușor al pașilor alunecă pe coridor, oprindu-se în fața ușii mele (o infirmieră? un emisar al lui Vinner? se întrebă un gând neliniștit, de neostoit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu greu și răspundeau focului. Câteva secunde după începerea haosului, când știau că atenția inamicilor avea să fie în cu totul altă parte, cei doi Vagabonzi care se făcură nevăzuți, se aruncară asupra ariergărzii și făceau progrese sfâșiind grumazurile și sfârtecând piepturile soldaților neatenți și slab pregătiți. Cei din față se avântară și ei asupra rândului trei de Gardieni și din două salturi erau lângă prada lor și făceau prăpăd. Corvium se mișca în același ritm cu ei și în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să toarne paie pe foc, dacă prin asta își poate face capital electoral. Migrena a mai dispărut. Răsuflă ușurat și se sprijină mai comod pe perne, când tresare dintr odată, înfiorat. Ca o lamă de cuțit, cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și așa dureroși. I-a spus că vrea să se sinucidă. Își rotește privirea, buimac. Mizantropie de bețiv? Că alte motive n-ar prea avea. O arsură în coșul pieptului îl face să se chircească de durere. Cram pa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]