578 matches
-
nouri Al serafilor monarc, Un monarc cu fața pală Și cu păr de-un aur blond, Iar în ochiu-i vagabund Vezi lumina matinală, Stele-albastre fără fund. Cine-i îngerul pe maluri Ce -viseasă în castel Când al mărei vis rebel Sfarmă lumile-i de valuri De pământul eternel? Cine-i zâna, fără nume Ce privește tot în veci Printre stânci de pietre seci Cum se scutură de spume Ale mărei unde reci? Ea privește ca o lună Dintr-un nor de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e [î]n toate cele... [SCENA] V Scena cu mortul [SCENA] VI [LĂPUȘNEANU] Ei, boieri, veniți acuma, este veselă serbare, Nunta o dă Lăpușneanu, nunul este foarte mare. O cucoană care lumea și-o dorește și pământul O cucoană care sfarmă cerul și [............... ], Cea mai mare, cea mai mândră și puternică din lume, Ceea ce nu are capăt, ceea[ce] nu are nume, A cărei împărăție n-are margini și ocol... Mi-a trimis la nunta-aceasta pe un cal un mândru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
turmă, Dintre cei legați la Putna încă unul, cel din urmă, Încă unul ce trecuse pin a țării veche școală, Care poduri de cetate le urca cu mâna goală, Ce pe-a zidurilor creste [dobora] c-o mâna tunul, Ce sfărma c-un pumn un creștet dinainte i: încă unul. Eram tineri, eram mândri, eram singuri, eram șapte, Era zi în toată lumea, numa-n Putna era noapte, Tocm -atunci trecuse-un sunet peste-al morții negru vad: Cel din urma din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai amar când ai ieșit tu în lume, de ce, înainte d-a fi, te cugetase infernul întreg, te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femeie fățarnică! Demonul - poet te-a visat în epopeea sa - care sfărma sub blestemele sale ființa - Dumnezeu - te visase ca să sugi cel mai nobil sânge din vinele omenirei, ca să seci ca un vânt cald și omorâtor ce-neacă orce simțire din inimă, orce idee din cap. Iată poezia lui împlinită, iată cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
creieri uscați c-o coroană de diamante, ca în umbra ființei tale fără scop și fără țintă, fără înțeles, eu să fiu Domnul Moldovei?... Te-am ridicat ca să am de unde să te arunc, pentru ca să te sfarăm ca un sculptor ce sfarmă o marmură proastă. Nimic în trecut, nimic în viitor, cu ce drept ai cere ca prezentul să-ți fie mare? Mira? Te iubește Mira. Sunt prea beat de vinul mișeliei ca să las să te înșele spuma ce-a mai rămas
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
peutru inima ta, pentru capul tău, pentru tine. Dar nu vei trece, căci între tron și tine sunt astăzi eu, ceea ce voiam ieri, astăzi nu mai voi. Aide! încearcă, treci când nu voi eu (rîzînd) Ha, ha, ha! Te-am sfărmat ca pe-un șarpe cu călcîile mele. (apart) Prea mult. [MIRON-] ȘTEFAN (se repede la bătrân, îl privește apoi țintă) Da! m-ai sfărmat! Aide râzi, Satano!... joacă pe mormântul meu! Nemic în trecut, nimic în viitor, copil semeț al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu mai voi. Aide! încearcă, treci când nu voi eu (rîzînd) Ha, ha, ha! Te-am sfărmat ca pe-un șarpe cu călcîile mele. (apart) Prea mult. [MIRON-] ȘTEFAN (se repede la bătrân, îl privește apoi țintă) Da! m-ai sfărmat! Aide râzi, Satano!... joacă pe mormântul meu! Nemic în trecut, nimic în viitor, copil semeț al pustiului, ce drept aveai d-a crede că Dumnezeu crease lumea și pentru tine (în culmea durerii, cătră statuă) Piatra, fă-te eu! eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
14 2258 O stea ce cade, o ură a lui D[umne]zeu care s-a stins, un blestem ce a trăit o eternitate. Criminalul * Schwanzstern [stea cu coadă] 15 2254 O lume se sparge-n ceri, o inimă se sfarmă pe pământ. 16 2257 E așa de ușor d-a zice moarte când nu știi ce este. 18 2257 Mai întîi se-ntunecă palidele-i aripi, până i se stinge și inima. 19 2258 disperarea își înfige dinții de fier
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
flori albastre, pe frunte-o stea de foc. O, stai! o vino, scumpo, ca fruntea-ți să-ți dezmierd Și-n ochii mari, albaștri, ființa să mi-o pierd... Te-ai dus! te-ai dus, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. " (CHIPUL dispare) (el se urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sale. 2 2254 [ÎNTUNERICUL ȘI POETUL] ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt {EminescuOpVIII 286} Ce cânți ca o stafie ieșită din mormânt, Sfarmă-n stânca rece a ta nebună liră, Căci lumea este piatră și ea nu te admiră, Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci Ce veștedă, bătrână, se leagănă prin nori Când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pe-un pat de trențe doarme, făcut din două scânduri, Ce vrea singur nu știe, se chinuie-n zădar, Nu bea apă d-izvoare, ci valul mării-amar Și, chinuit de doruri, de rugăciuni asceze, Vrea viața lui pierdută s-o sfarme, s-o scurteze; Î van el cată pacea ce n-avu niciodată, De lume, de-a ei visuri gîndirea-i subjugată; Lumești gândiri într-alt chip împlu sufletul său, El cugetă la toate, ci nu la Dumnezeu... Retrage-te-ntre arbori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ea, în loc de orce răspuns, plângea... plângea cu lacrimi mari... privea c-o milă nemărginită asupra mea, căci nu-i femeie care să nu-nțeleagă când o iubești, dar, părând că nu mă-nțelege, ea c-un gest blând însă decisiv sfărma toată pasiunea...... Altă dată c-un surâs... altă dată c-o sărutare... sărutare însă care-mi lua mult mai mult decât îmi da... căci era așa de rece. Îmi lua speranțele mele. într-o zi mi-a dat să-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făcea mutre serioase, se simțea purtat de planuri care se înălțau sus de tot, se topea în rugăciuni fierbinți și elocuente cătră Dumnezeu și vorbea cu consătenii și cei asemenea lui că mai multi sfinți i se arătaseră, provocîndu-l să sfarme jugul robiei și să răpească la sine domnia preste țară și popor. Prorocia lui inspirată despre răsturnare mare, zisă și rezisă c-o perseverare necurmată, începu să afle crezare și-i câștigă partizani în poporul de rând în genere, dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
EminescuOpXIV 168} mai întîi verbal, apoi în scris, repetă mărturisirea după trei zile înaintea poporului adunat și-o pecetlui printr-un legământ formal, căruia nu-i lipsea decât sancțiunea din partea voinței poporului și care tocmai de asta trebui să se sfarme curând prin infirmitatea sa intrinsecă, precum se și sfărâmă în realitate. Încercări reînnoite de uniune în Valachia și via opunere contra lor. Evlaviosul zel de convertire dezvoltat de Ludovic cel Mare în privirea țărilor vasale ale Ungariei; trecerea unionistă cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiunei sale. 2. STADIUL REFLEXIUNEI Trecerea din stadiul simțirei nemijlocite în stadiul reflexiunei pare ca deșteptarea spiritului, în carea acesta se pune în dreptul obiectului și se referă conștiut la el. În artea noastră asta se arată a fi ruptura ce sfarmă unitatea nedistinctă a individului cu afectul său și mână pe individ ca să-și facă obiectiv obiectul reprezintațiunei sale. Acest stadiu începe așadar prin o pierdere de simț părută, căci el se desface de domnirea nemijlocită al acestuia. Daca în stadiul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acelora prin cari omul e vătămat în participarea lui cea mai plină de entuziasm pentru eroii celor mai nobile simțăminte umane; a caracterelor acelora formate dintr-o materie mai ordinară și înconjurate de coaja vârtoasă a realității, de cari se sfarmă adesea fără de milă naturele cele mai escelente. Aceste tipuri ce par egoiste, cari pentru simțământul natural par a avea absolută nedreptate față cu tipurile ideale, pe când ele în realitate au și reprezintă un drept mare, aceste tipuri sânt prea ușor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
schimba nu-i liber nici a-și alege munca și se vede constrâns a da o direcție falsă silințelor, facultăților, capitalurilor și agenților pe cari natura i-a pus la dispoziția sa. Se compromite pacea între popoare, căci înseamnă a sfărma relațiunile cari le unesc și cari vor face războaiele imposibile, pentru cu le vor face oneroase. Și într-adevăr cum s-ar putea ca protecționismul să nu fie reacționar când el constituie o mărginire considerabilă a libertății individuale în favorul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
după acestea chiar se mai nimici o mare oaste romeică în strâmtorile de lângă lacul Scutari. Aceste stări înfricoșate grăbiră invazia polovților (pecenegilor ) în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu pecenegi și prădară, uciseră și părăduiră țările dunărene până adânc în suta a douăsprezecea. Când la 1122 a succes
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trăiește în popoarele ei precum un întreg în părțile sale, iar de conștiința și 565 {EminescuOpXIII 566} bunăstarea acestora depinde dezvoltarea speciei umane. Haosul evului mediu s-a sfârșit abia atunci când unitatea impusă omenirii de religie și politică a fost sfărmată prin apariția naționalităților. În Răsărit însă evul-mediu nu prea s-a sfârșit și este firesc deci ca unele procese care în Occident au avut loc deja în secolul 16 să se desfășoare acolo abia acum. Disprețuirea distinsă a unor stări
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
această din urmă gazetă (era un săptămînal) își autosuspendă colaborarea din 22 aprilie 1943. Și asta în semn de protest pentru publicarea, la 2 mai 1943, a unui atac nedemn al violentului huligan Toma Vlădescu (fost colaborator la degradantele Calendarul, Sfarmă Piatră ale lui Nichifor Crainic și Porunca Vremii a lui Ilie Rădulescu) împotriva piesei Mioara a lui Camil Petrescu. Și a ținut să-și facă publică decizia indignată, inserînd în ziarul oficios Viața (director Liviu Rebreanu) următoarea notiță: "Binevoiți, vă
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
nu putea apărea 1. Devenise o știință periculoasă. A dovedit prin „propriile greșeli”. Rămânea astfel o singură „forță” care să se ocupe de om, de cunoașterea și formarea lui: Partidul. „Partidul e-n toate” prevedea un cunoscut poet român, el „sfarmă ce-i putred”, „lovește-n vrăjmași”, „pășește în frunte” și vestește „o nouă poruncă”, el singur reprezintă adevărul și „mâna ce vindecă de toate”. Rămăsese, într-adevăr, singurul „vindecător”. După 15 ani de la revoluție și un sfert de veac de la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Mucenica) ș.a. Se publică proză de C. Gane, Iordache Răducu, Ion Țolescu-Văleni, Victor Papilian (Fotografia). Eseuri și articole diverse scriu Ion Codrea (Epicureism), Petre Paulescu (Autohtonism), Vladimir Dogaru (Latențele dacismului), C. Moraru-Balș (Singurătatea creatoare), V. Oprescu-Spineni (Tematica poetică a lui Sfarmă Piatră), V. Copilu-Cheatră (Visătorii moților). Ion Potopin semnează un necrolog Gib I. Mihăescu. Revista găzduiește și cronici la cărți recent apărute: Emil Botta, Trântorul, Ion Șiugariu, Trecere prin alba poartă, Vasile Băncilă, Lucian Blaga, energie românească. De asemenea, nu sunt
MUNŢII APUSENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288302_a_289631]
-
au grăbit să canonizeze figuri niciodată cunoscute pentru excesul lor de sfințenie personală. La drept vorbind, nici o conștiință ecleziastică păstrunsă de substanțele narcotice ale ipocriziei n-ar fi suportat ușor cura de dezintoxicare. De aceea, nimeni nu pare să se sfarme discutând pe față teme precum „Biserica și fenomenul corupției”, „Etapele reeducării în epoca de aur” sau „Istoria telegramelor de felicitare”. În fond, nici Federația Română de Fotbal n-a „implementat” o comisie de etică care (cacofonia este genetică) să analizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
azvîrlit de pirați de pe puntea pe care-și făcea cartul de la miezul nopții; ore în șir s-a prăbușit în botul nesătul al apelor adînci, mai negru decît întunericul, iar ucigașii și-au văzut de drum, nestingheriți, în vreme ce fulgere repezi sfărmau corabia de lîngă el, care ar fi putut duce un soț fidel la brațele doritoare să-l strîngă la piept. O, tu, cap care, deși ai văzut atîtea, încît ai putea să despici planetele și să faci din Abraham un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Poetul clocotea acum De vajnic dor de viață/Setos să Își deschidă drum Prin caerul de ceață;/Și despicând Într-un târziu Însingurării zidul,/În minte Îi pătrunse viu Cu torțe mii - Partidul,/În rând cu trudnicii, porni Cătușele să sfarme/ Și tăinuit, el zi cu zi Le făurește arme. (Ă)”./(St. CAZIMIR. - În rând cu trudnicii porniă Lui A. Toma la a 75-a aniversare). PROZA - VEDERE GENERALĂ Anul 1950 marchează revirimentul romanului; spre deosebire de anul precedent, numărul romancierilor este mult
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]