580 matches
-
de sânziene umplu coasta muntelui și dau miros dulce. Ochiul boului și garoafe pătează ici colo tufărișurile. Fragi par boabe de rubine. După amiază, la băile Oglinzi, drept peste munte, pe lângă cetățuia Neamțului, prin albia unui puhoiu de munte care sfarmă piatra; o macină și o duce la vale. Suim prin poiana-lui-Ion Pietraru, vestitul hoț, o frumoasă poiană cu mesteceni rari, cu coaja albă, văruită parcă, prin iarba verde a poenii pătată de flori și fragi, printre care din loc în loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
slabă... Și vechea boare-a nopții din zeci de bivuace Când pe batalioane porneau toți să se... Venea infectând somnu seninului maior Și cum dormea supt cortu-i ca un copil ușor, Avu un vis de groază, de sânge și venin Sfărmând duioasa pace din somnu lui senin Toți ofițerii vrednici, băieții lui cu care Pe câmpii biruinții alăturea luptase Cu toții se trezise și se înfățișase... Erau spectrali și tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n spate purta un lung lințoliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înființată la 1805. Deslușiri date de un frate care vorbește și scrie pe bune moldovenește. Simion Stratul din Țânțăreni de pe Răut... Stareț un vrednic moldovan Dosoftei Vârlan. Când cu zvoboda haholii aduși ca muncitori odinioară în jurul mănăstirii au sărit să sfarme și să ia tot: așa că călugării de azi blăstămău pe cei de odinioară cari s-au milostivit și i-au adus pe acești străini. Întemeetor Efrem Iurcu răzeș, care și-a dăruit el cel întăiu răzășia. S-au așezat aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu atât mai puțin de ortografie și punctuație. Nu numai că nu e nevoie de gramatică, mai ales de așa zisa sintaxă, dar cu cât ne pătrundem mai bine de acest adevăr în aceiași măsură trebuie să ne silim a sfărma robia calapoadelor ș-a rânduelii logice. Poetul, dacă-i poet, apoi trebuie să înțeleagă că trebuie să fie liber să facă poezie. Cea mai mică atingere și piedică adusă liberului avânt trebuie înlăturată. Forme gramaticale, clișee, sintaxă, înțeles al cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
boerilor pe care Jderii i-au prins și i-au adus la Vaslui. Iarnă grozavă. Viscol. Ger mare. Sănii. Ape înghețate. Pe când în iarna 1475 a fost moloșag Podul Înalt. Bătrânul Nechifor Căliman cu unii din feciorii lui Strâmbă Lemne Sfarmă Piatră. Pregătiri de vânătoare domnească (unde au sfătuit boerii). Vodă nu poate participa. Pod umblător. Prisacă de altădată. (toamna când se bat zimbrii) Vânătoare, (............) de petrecere, la care unii boeri vechi și alții noui își destrăbălează gura împotriva M. Sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numără bobocii și se măsoară grâul. După iarnă supărată Vara râde. Dacă lepezi cojocul la Crăciun Îl îmbraci la Paști. Când se umplu fântânile Săcătuiesc stânile. Pe feciorii Starostelui Nechifor îi chiamă Onofrei (are glas mai gros) și Samoilă. Onofrei Sfarmă Piatră Samoilă Strâmbă Lemne. Armata turcească. Soliman Beglerbegul și unul din sfetnicii lui, înțelept care e plin de apropouri și proverbe orientale. Acesta se adaoge la Brăila, unde e cadiu și a judecat și pe Jder cel tânăr. iașma vălul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bucurie; el e păzitorul care priveghează asupra celor sărmani cu duhul și dă putere celor slabi. "Du-te și te înfățișează pe munte dinaintea Celui-Veșnic. Și iată că Cel-Veșnic trece și dinaintea lui se arată vifor care desrădăcinează munții și sfarmă stâncile. Iar Cel-Veșnic nu e în acel vifor. Iar după vânt pornește cutremur de pământ. Cel-Veșnic nu e în cutremurul de pământ. Și după cutremurul de pământ pojar. Cel-Veșnic nu-i nici în focul pojarului. După foc, un glas ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cealaltă proștii, care dela Adam s-au organizat în majoritate. Prostul nu asudă nici la deal, nici la vale, atâta moșie i-a rămas dela părinți. Prostia din născare n-are leac. Cei răi n-au niciodată bucurie adevărată. Copiii sfarmă jucăriile, ca să le descopere secretul. Scandalurile și răcnetele care umplu țara nu pot aduce binele: cum negrii nu pot feri luna de eclipsă, prin tamtamurile și contursiunile lor. Când zic, de pildă, "onorabilul domn Popescu", dintr-odată observ că adjectivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cauza sfântă a poporului”, „cu cât înaintează acest brav popor”, „poporul ca gardă civică a Republicei”, „în Piața Unirii plină de popor”, „o parte din popor, cu polițaiul și un taraf de lăutari”, „sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele și cătu- șele tiraniei ă...Ă și - te pupă ! O !”, „și să spargă o oală cu poporul lui”, „ Încet-încet, cu ultimii cârnați, cu ultimele fleici și oale, se strecură și poporul martir ...”, „ alergăturile cu poporul” etc.. Poporul sau mai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să n-aibă ce să cânte? Dar nu-s colori destule în lume să-nvesmânte A munților Carpatici sublime idealuri Ce-noată n a lui suflet cum ’noată-n mare valuri Și-n creieri-i aleargă de gânduri vijelii, Cum ginii se sfarmă-n ruinele pustii.” Avem în aceste versuri motivația încarnării poetului coborât din stele și muzica (limba) română în formele căreia el va oglindi trecutul, prezentul, idealurile și peisajul natural ale neamului românesc. Este momentul să remarcăm acum singularizarea și însingurarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Zahiu... Iarnă-n Cârțișoară Pe Dealu’ Morii nu-i chip să treci... Copiii și-au făcut poteci... Unii urcă-alții coboară, Precum îngerii pe-o scară. Morarul, îmbrăcat în cojoc, încearcă să facă apei loc, Sloii de gheață să-i sfarme în palme, Căci și-au făcut palate ca-n basme - Niște fantasme. Corturarul pe care ades îl vedeai Era frumosul Dadai. Ce nu se temea de troiene. Bătea la ușă : - «Acasă ești nene Trăiene ? Găleata fântânii ți-e găurită ! Pentru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în fața dificultăților pe parcurs; ne păstrăm în mijlocul națiunii noastre socialiste misiunea de cântăreți, dar și de arhitecți ai Cetății, ai luminiiă“ (România literară, 22 iulie 1971) „Republică, bătrânii te așteaptă Cu mâinile îmbătrânind pe arme, Vroind coroana regilor s-o sfarme În lutu-mbogățit cu cripte, Țară! Republică, tu te-ai născut din larme, Din clocote și vâlvătăi de pară Și-a noastră ești în veci de veci, comoară, Statuia ta nu-i nimeni s-o darmeă“ („Partidului, patriei socialiste“, Scînteia, 30
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fierbe râul Trient ca pe un așternut de jaratic, et apucă fiorii. Păreții sunt așa de aproape unul de altul și așa de nalți, că abia strabate lumina zilei între dânșii; iar vuietul râului care curge în cascadă și se sfarmă de stânci deșteaptă toate ecourile din întunecata potică și acopere orice glas omenesc. Ai crede că te găsești în Infernul lui Dante. La înălțime de vreo 20 de metri, după cât am putut aprecia cu ochiul, deasupra nivelului râului este construită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noi amândoi. Durerea îi va fi însă dublă și se roagă, întorcându-și ochii lăcrimați spre cea care încă mai trăia: O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,/ C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci / Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită,/ Și de durere n-aș putea muri/ [...]/ Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume/ Eu am iubit murit-au prea curând 74. Dar ruga nu i-a fost primită: Și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben 50. Atmosfera de interior generează o intensă stare poetică: Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,/ S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră,/ Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești,/ Să cuget basme mândre, poetice povești 51. Starea de poezie și visare o dă însuși cadrul domestic al interiorului: Orlogiul să sune un greer amorțit -/ Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,/ Să văd roze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cămașă de gaz care trăda mai mult decât acoperea piepții cei mai rotunzi, mai albi, mai mici, ce păreau sculptați {EminescuOpVII 194} într-o marmură de argint de mâna unui sculptor orb, căci, văzând, n-ar fi putut decât să sfarme de gelozie opera sa. Ea juca pe-un înger, într-o feerie fără de înțeles cu dei ex machina, care plăcea și era frumoasă numai pentru că persoanele ce jucau în ei plăceau și erau frumoase. Își pusese aripele albe; își gătise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
arunca cu furie în brațele mărei de foc care creștea în toate părțile, prinzând din vântul cel rece și barbar mii și mii de suflete nouă și repezi. Vaietele și bocetele s-auzeau cumplit, astfel încît pietrele s-ar fi sfărmat de durere auzindu-le, orașul înflacărat prin foc și vânt se unise cu cerul, căci între cer și pământ nu mai era deosebire. Flacăra zbura piezișă după îndreptarea vântului... aerul ardea cu fum cu tot, cerul se dogorise, astfel încît
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre a se uita în bobocul de roză, în înțelesul acestor nerozii dulci de care ești în stare să spui o mie pe zi... și fiecare gentilă, fiecare interesantă... Câte enigme i-ai dat tu asară de ghicit, de-și sfarmă capul cu ele... Tu nu știi puterea ta, tu guriță de roză ce ești! sau ești șirată, te faci că nu știi! Elli râse cu glăsciorul ei de argint... - O, eu știu că sânt frumușică, zise ea înecată de plăcere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mare. Numai valurile sfinte ale Gangelui murmurau lin ca înțelepciunea vremilor. Simbol uriaș al timpului. Paria se uită lung în el, și-l înțelese. Auzi vorbirea sântelor sale origini, înțelese ce este aceea ce mișcă cele trecătoare ale pământului. Își sfărmă arfa de o stâncă și se duse-n sus. Răscoli popoare contra regilor și legilor lor, răsturnă regii și marii pământului și în fruntea acelor popoare, unele de origini sânte, altele de origini obscure, el curgea de-a lungul râurilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca demonstrație, părțile ei, aducînd foarte bine cu rarele clipe de întoarcere la rațiune din monologul unui nebun. Interesante doar ca atingere cu lumea din care a plecat. Încolo, nu sînt de căutat fire și noduri în efortul de-a sfărma orice posibilitate de anticipare a felului cum continuă o frază. Spun gramaticile că urechea noastră, obișnuită cu o topică anume, și avînd, inevitabil, prejudecata cuvintelor potrivite, își creează așteptări, croite pe cadența unui lanț sonor. Nenumărate decepții o așteaptă în
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
Ahania o aruncắ din împietritu-i piept. Că fulgerul căzut-a ea. Fiii lui Urizen atunci fugiră de la asurzitoru-i tron de piatră; Fugiră către Răsărit și-Apus și părăsiră Miazănoaptea și Miazăziua Cerului. 135 Un bubuit a străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de strașnica-mi mînie prea aproape. Țípă și cazi departe și rîzi de Tharmas, încîntătoare frumusețe-a verii, 175 Pînă ce iarnă te va frînge în Bucăți cum frîntu-m-ai pe mine". Astfel răcni Tharmas peste-ocean, tunînd, suspinînd, bufnind. Fost-au sfărmate lanțurile Sorții, și-acuma ură începea În locul dragostei pentru Enion. Enion, oarbă, de ani încovoiata, Se scufundắ în reci tălăzuiri, trăind o viață-n miezul apelor; 180 Înspăimîntata,-n depărtare se pierdu spre Entuthon Benithon 117, Lume de-adîncă beznă-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega a ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de groază lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc, cu-ale lui Tharmas valuri războindu-se și cu Zăpezile lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul crescu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apúcă; departe-aruncă Sulița, arcul, tunul și mortarul; netezesc forturile. În icuri bat mașinăriile de fier ale prăpădului; 305 Ei le dau fiilor lui Urthona; bătînd ciocanele răsună În hrube ale morții să făurească tîrnăcopul, lopată și securea, Greul tăvălug să sfarme bulgarii de lut, să treacă peste neamuri. Fiii lui Urizen răcnesc. Tatăl lor se ridicắ. Caii cei Veșnici 319 fiind acuma Înhămați, Ei către Urizen strigat-au; se clintiră cerurile la chemarea lor. 310 Mădularele lui Urizen străluciră cu ardoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]