333 matches
-
urăsc. Mi-am făcut prieteni și încă îi mai am. Mi-am făcut dușmani și încă îi mai am... Pe unde am umblat, să știi, că numa' de tinerețe am dat. Tinerețea-i șturlubatică! Bătrânețea nu-mi place! Prea-i sfătoasă! Viața mea de până acum nu are nimic spectaculos. După cum nici de acum mai încolo nu văd cum s-ar putea strecura/ ivi spectaculosul. Așadar am fost un copil normal, căruia îi plăcea să se joace, să facă sport (am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
intrinseci. Nu lipsea nimic, nici eseul, nici poezia, nici proza, nici comentariile științifice, nici interviurile care se țin minte. De la un mare savant, nobiliat recent cu Nobel, a primit, la sfârșitul conversației rețeta de succes sigur: "Travaillez, travaillez". Peste izul sfătos, didactic, adevărul îndemnului s-a realizat. Nu știu câte cărți (dar sunt multe) nu s-au nutrit la U.M.F. din astfel de cuminți, chiar banale îndemnuri. Geniul este uneori mediocru. "Travaillez!" Ceea ce mi s-a părut remarcabil la Symposion a fost, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un trăznet, a deschis ușa frigiderului, a spus un „Aaaa” și s-a prăbușit. Nu-mi vine să cred nici astăzi, îi simt adesea lipsa și pot spune că adesea mi-e dor de el, de vorba lui blândă și sfătoasă, de felul minunat în care știa să mă asculte, de sfaturile lui înțelepte, profund umane, de participarea lui sinceră la toate bucuriile și necazurile mele. Era omul în care puteam avea oricând totală încredere, în care credeam fără rezerve ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
o rezervă de două paturi, iar nu în salonul principal, care conținea zeci de locuri. Bineînțeles, și aici mi-am continuat greva foamei. După câteva zile însă, doctorul Lustgartner a venit și mi-a explicat, la modul lui amabil și sfătos, că dacă voi mai stărui în această grevă a mea va fi obligat să-mi aplice clisme nutritive și tot nu voi reuși să rezolv nimic... (Mi-am amintit de Gandhi.) De fapt, greva mea, care a fost un mod
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe o românizare puternică. Țin minte că Alice în Țara Minunilor devenise Alisa în Țara Minunilor. Asta a fost problema de care m-am lovit ca redactor la Joyce. Până la urmă, a ieșit un Joyce foarte reușit, dar puțin cam sfătos, căci tonul era de poveste, de basm. Ei bine, am bucuria de-a mi se fi cerut acum să retraduc și Oameni din Dublin, și Portret al artistului la tinerețe. Și sper, ca să-l citez pe Radu Paraschivescu, să mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Bouvard și Pècuchet. Dar anticipez puțin. Deo camdată, Cezar era doar un student care, deși mai puțin zavragiu decît ceilalți, avea și el curajul să mă contreze de cîte ori mă prindea cu cîte o eroare. O făcea însă grav, sfătos, vorbind în faimoa sele lui clișee din care, deodată, ieșea cîte o-ntorsă tură ce arăta multă inteligență acolo unde crezuseși că e doar platitudine. L-am întîlnit apoi la cenaclul pe care l- am început în facultate cu un an
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
emisiunii, Ion Cristoiu pusese să se scrie un titlu senzaționalist (lucru în care e expert, nu?): „Enigmele unui papă istoric“. Bineînțeles că nu era vorba de nici o enigmă și că discuția era cu totul bleagă și răsuflată. Radu Vasile povestea, sfătos, cum e cu catolicismul, iar Cristoiu era în postura de Gâgă care articula, gângav, întrebări candide și propoziții scurte și exclamative. „Ia spuneți, domnu’ Radu Va sile, că dumneavostră sunteți catolic, cum e la catolici nu știu ce chestie?“ (Domnu’ Radu Vasile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
filmul rămâne totuși moldovean ! Cei doi invitați nu au prea multe lucruri de spus (unul, bătrânul Pișcoci, nici n-a fost acolo, celălalt, Mănescu, doar zice c-a fost), dar vorbesc totuși ; Emisiunea trebuie umplută cu vorbe, iar moldovenii sunt sfătoși. (Oare cum ar fi fost A fost sau n-a fost ? dacă s-ar fi petrecut într-un orășel ardelenesc la Turda, să zicem ?...) Faconda aceasta umple de fapt intervalul, demonstrând că se poate vorbi despre orice, chiar și despre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
celor de la casa de filme încă nu știu. Oricum, nu m-aș bucura deloc să se mai filmeze încă o poveste cu o invenție și piedicile puse în calea ei, cu doi șefi răi și trei buni și cu muncitorul sfătos, cu mustață groasă, ca în ultimele cinci minute să aflăm că de fapt toți au devenit buni, iar dacă mai e vreun conflict, acela e între îngeri și heruvimi, că unii cîntă mai frumos decît alții. Simt că șoferul pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prins, cum or vrea ei. Dacă nu se simt bine, fierbeți-l voi ca să aibă lapte proaspăt fiert. Copii abia așteptau să îndeplinească îndemnul mamei lor, le făcea bucurie să meargă la bătrâni, mai ales că bunicul era un om sfătos și le povestea multe lucruri interesante din viața sa. Pe deasupra întotdeauna aveau grijă să-i omenească cu ceva bunătăți, așa că Emilia, fiind mai mare, trecuse de paisprezece ani, apucă cu grijă oala cu două torți plină cu lapte, Mihăiță țopăind
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu prea întindeai pelteaua cu ofițerii. Stăteam la o țigară în pauză cu ei, se mai spunea un banc, dar majoritatea dintre ei erau mai rigizi. Or, omul ăsta venea cu un alt tip de abordare a militarului. Foarte apropiat, sfătos, chiar cult, prezent mai tot timpul în viața unității, implicat, aveai senzația că e pus să ia pulsul, să vadă starea de spirit. Când era el ofițer de serviciu pe unitate, aproape se negocia: "Ce-aveți azi de făcut, după-amiază
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
1409 nu mai pridideau cu războaiele... Fiind la Leipzig, mi-am amintit de o discuție avută prin 1971 la Berlin cu ministrul culturii, căruia îi solicitam cu insistență programarea "în capitală" a unui concert al Filarmonicii naționale. Cu un aer sfătos și doct mi-a explicat că și în "prezent", ca și în "alte vremuri" centrul muzical al "Germaniei" este Leipzigul, după cum centrul artelor plastice a rămas Dresda și, ca atare, între un concert susținut la Berlin și unul la Leipzig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și, totuși, soțului, de la soață, i se cuvine, cum să spun, mai multă închinare... Maria înalță capul cu mândrie: Chiar când soața e de neam împărătesc și n-a fost învățată să se plece în fața nimănui?! Maria, începe el, domol, sfătos, nu-ți fie cu supărare, socot că în sufletul tău e prea multă fală. Ea te ține în lumea ta, departe, străină de Ștefan, de Moldova lui. Îți cunoști tu, bărbatul? Cunoști tu gândurile, frământările lui? Cunoști tu sufletul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mama Mare mai avea un frate și o soră în Corbeni, veniți ca și Tata Mare din satul Corbul Nou. MOȘ DUMITRU. Mi-a rămas în minte o întâmplare din viața lui Moș Dumitru, fratele Mamei Mari, pe care bătrânul sfătos, evlavios și bun la suflet, o repeta cu năduf. Spunea moș Dumitru: „Într-o vară a început să scadă numărul găinilor din coteț. Nu erau nici pene nici sânge, pentru ca să dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fost, nici când a intrat și nici când a plecat. Am plecat din biserică spunându-mi: „Dumnezeu e bun, le va duce pe toate la sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă”. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Călin-Nebunul al lui Eminescu, puțin scurs de miere, dar încă păstrând miresmele, a trecut pe aici. Și peste tot plutește o jovialitate sănătoasă, un umor gras de poveste. În stilul popular al lui Creangă și Eminescu, Alb-împărat are o oratorie sfătoasă de rigă cu suflet țărănesc, arhaic: - Oaspeți dragi, Mărită Doamnă, fetelor, cinstită curte, Nu mai am de-aci-nainte zile lungi, ci zile scurte, Numărați îmi sunt de-acuma bobii vieții, numărați! Astăzi, mâine, întîlni-voi pe strămoșii împărați! Stăpânind ținutul nostru în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mama Mare mai avea un frate și o soră în Corbeni, veniți ca și Tata Mare din satul Corbul Nou. MOȘ DUMITRU Mi-a rămas în minte o întâmplare din viața lui Moș Dumitru, fratele Mamei Mari, pe care bătrânul sfătos, evlavios și bun la suflet, o repeta cu năduf. Spunea moș Dumitru: „într-o vară a început să scadă numărul găinilor din coteț. Nu erau nici pene nici sânge, pentru ca să dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fost, nici când a intrat și nici când a plecat. Am plecat din biserică spunându-mi: Dumnezeu e bun, le va duce pe toate la sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
După 1948, producția lui D. scade estetic, pe de o parte, fiindcă scriitorul încearcă să se plieze exigențelor oficiale politico-propagandiste ale regimului, pe de altă parte, pentru că ține să-și diversifice paleta, iar în registrele nou abordate (evocarea pitorească și sfătoasă, fantasticul, straniul) eșuează. Verbozitatea se accentuează, incisivitatea scade, textele sunt fără poantă ori cu poantă slabă. Scriitorul rămâne interesant și lizibil în posteritate mai ales prin primele două volume. E notabil și rolul său de editor al poeziei lui B.
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
provine dintr-un anumit mod de a tăia, cu grație, firul în patru, dintr-un exces analitic aparent gratuit și dintr-o calofilie cu pecete personală. Atuurile prozatorului, îndemânatic exploatate, sunt adresarea plină de amenitate, recursul la tonul blând și sfătos, opțiunea pentru registrul stilistic al colocvialității îngrijite, propriu conversației prietenești. Instituind o inocentă „complicitate” cu cititorul, glasul auctorial îl supune pe acesta unei incantații nostalgice, clădită prin „vorba măiestrită”, de o calofilie neconvențională și deloc găunoasă, fiind țesută cu idei
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
Vasile Alecsandri, adusă de el la Mircești de pe moșia Miclăușeni. Elena Onciu este o bătrânică simpatică, o septagenară, cu pronunțate urme de frumuseță, vioaie, ageră, cu ochi luminoși și iscoditori. Toată făptura ei are ceva monahal, căci prin vorba ei sfătoasă și chiar prin portul ei în haine de ciac, ar putea fi luată drept o măicuță trăită prin chiliile mănăstirilor din Moldova. De aproape patru decenii este menajeră în familia Culianu, așa cum mai înainte, în tinereță, fusese în casa bardului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
versurile lui Eminescu, ci lecturându-și textele. M. C. Cu asta sunt de acord. Pentru că nu i se potrivește vocea la poezia lui Eminescu. Decât la ce e romanță. Dar să impui un ton..., nu știu cum să spun, prea liric, prea sfătos poeziei lui Eminescu înseamnă, câteodată, să o omori... Și, în general, poeziei. A. V. Ești oaspete, acestea sunt cărțile tale, te rog să alegi un poem pe care să-l citești tu. Vrei? M. C. Da, mă tem că..., na
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
tineri sau copii, vorbea tare și apăsat și nimeni nu-l contrazicea. Dacă îl întrebai ceva despre anii petrecuți prin pușcăriile comuniste ofta ușor,se întuneca și schimba vorba. Era o combinație între Dumitru lu Nae și Cocoșilă,un om sfătos care știa să te și asculte și care te putea întrerupe brusc,să te facă prost și să te corecteze dacă vedea că spui aiureli. Copil al satului fiind, născut în plină epocă a socialismului, nu cunoșteam altă lume și
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
încălțat", din ditamai motanul, într-o biată pisică). Totuși, în general respectivele "traduceri" păstrează elementele de bază ale modului de a povesti al lui D.F. Mă refer la: oralitate, caracterul familiar, colocvial și ludic, recurgerea la folclor și la limbajul sfătos al povestirilor populare sau culte, la denumiri preluate din viața de zi cu zi a țăranilor și târgoveților sau ale altor pături din așezările noastre în vremi trecute. După părerea mea, critica literară ar trebui să dea atenție traducerilor din
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14319_a_15644]
-
în paturi de piatră. piatră vie peste piatră vie zidindu-se în cea mai limpede pustie. cine sunt acești oameni bătrâni adormiți în pătucuri de copii. acești pelerini obosiți care surâd prin somn, sunt oameni împărtășiți. cine sunt acești copii sfătoși, cu plete albe și cu bărbi și mustăți, umflându-și obrăjorii și urmărind scrisul cu degetele. oameni împărtășiți. am văzut șirul celor care din păcătoși deveneau evlavioși, agățați de lumânări aprinse ca de baloane cu heliu, trecând prin fața altarului, primind
Poezii by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/10800_a_12125]