3,661 matches
-
așa fel încît, în sinea ta, să fii încredințat că nu te-ai mințit singur. Cel mai ușor lucru în exegeza lui Heidegger este să trișezi. Stratagema la care recurg majoritatea autorilor este unul al psitacizării terminologice: îi repetă cu sfințenie sintagmele și desfășoară o psalmodie interpretativă ce se înlănțuie de la sine grație simplei derulări a unor noțiuni legate ca mărgelele pe fir. Sau ca boabele pe abac. Se obține astfel un dicteu papagalicesc, săvîrșit de un pilot automat care este
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
murit ca un înger. A fost anunțat că vine Arhanghelul să-l ia. T. S. - Impresionant. Z.D.-B. - Eu nu am mai auzit așa ceva la noi în țară. Bine, era de-o curăție și... T. S. - A trăit în sfințenie. Z.D.-B. - Da. Și cu o puritate a gândirii. N-a gândit rău despre nimeni în viața lui. Cu atâtea suferințe, a fost extraordinar. Deci și de aici am primit o rază. Dinspre mătușă, tanti Zoe, și dinspre el
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de sfințenie, în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave și îngrozitoare... Mi se uscau buzele de căldură, mă tîram mereu, mereu, pe stradelele în pantă, bătute în cuburi monotone, lucii... Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință, de case cu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Iisus, Cuvântul întrupat, i-a schimbat cu adevărat? Câți, din miliardele de oameni ce au trăit după întruparea Lui, au fost schimbați de El? O mie, o sută de mii, un milion? O sută de milioane? Câți, neodihnindu-se de sfințenie, au ajuns, prin har, la ea? Doamne, de ce-mi dai să întâlnesc doar oameni hăituiți de viață? Oameni rămași, undeva, într-o fundătură? Ce-mi dai a înțelege prin aceasta? Știu că nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței, în care epuizarea împinge ființa spre revelații care exclud orice împlinire, dar nu zădărnicia și deloc desăvârșirea. Acești oameni sunt o introducere anarhică la sfințenie. Veritabili avocați ai oralității universale, cu ființa răvășită de miracole (ca să creeze măcar în invizibil naturi), ei perpetuează amintiri lipsite de inconvenientul Căderii - pe care, ignorând-o, o recalifică într-o justiție a datului. Ei știu că orice bucurie neagă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nătângii, toți înfumurații, toate secăturile noastre oficiale, atâția tăuni răi făcători și fără nici un ideal. (...) Mai bine, Doamne, dă-ne ca aceștia ca Marian, nu prea geniali, nu prea iluștri, nu prea grozavi, dar cu dor, cu inimă și cu sfințenie pentru specialitate, pentru școală și pentru țară." încă din timpul vieții autorului ei, opera sa a atras și atenția unor specialiști străini, precum A. I. Iațimirski, E. Picot, Hugo Schuchardt, Moses Gaster, Gustav Weigand, J. Urban Jarnik, J. Ulrich, Henry Carnoy
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
a fi acordat drept de rezidență religiei creștine încetând astfel persecuțiile și teribilele exacțiuni la care erau supuși. Sunt și numele celor doi protagoniști ai filmului, un Constantin și o Elena pe care regizorul acestui documentar-testimonial le conferă demnitatea acelei sfințenii care vine din dragoste. Pe scurt, este vorba despre bunicii lui Andrei Dăscălescu, și chiar dacă asumă discreția operatorului, prezența sa este mai mult decât una neimplicată. Oriunde camera îi urmează pe cei doi sunt locuri cunoscute de regizor, locuri care
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
Maiorescu par suspecte: "Să recunoaștem că, pentru atingerea țelului, muncește enorm și cu metodă. Maiorescu al maturității, laborios și sistematic, e întreg în Maiorescu de la șaisprezece ani. Își alcătuiește un riguros program de studiu, la a cărui respectare veghează cu sfințenie". Din păcate, "maturizarea nu-i va schimba conduita și pretențiile. Va fi, pe mai departe, distant, superior, disprețuitor, înlocuindu-l doar pe "Fiaker!" cu teribilul "În lături!"". Nu putea lipsi faimoasa sentință a lui Iorga, într-o anvelopă strepezit explicativă
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
descoperit că mormântul era gol. Conform majorității textelor liturgice, sărbătoarea aduce cu sine un simț al interrelaționării diferitelor aspecte din istoria răscumpărării și un simț al venerării lucrării dumnezeiești înfăptuite. Biserica slăvește pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut și recunoaște sfințenia ei, cea care este 'Izvorul vieții și Născătoarea de Dumnezeu'. În secolul al V-lea, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului exista sigur în Siria, fiind menționată în documentele datând din acest secol. Locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul, orașul
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
de diamant,/ carnea ta trebuie să fie de diamant./ Să sfârâie, pură.// Ca să poți trăi în diamant,/ carnea ta trebuie să ajungă orbitoare.// Să strălucească până ajunge ca sfintele moaște./ Până și tu să ajungi o moaștă./ Strălucind de sudoare./ Sfințenia se prelinge pe fruntea ta./ Ca un mir rourând./ Ca un mir sfânt, de argint." (În lumea de diamant nu există); "Popor de raze, cu femei de raze. Acuplarea noastră/ e doar întrepătrunderea razelor, diafană. Atunci,/ noi facem copii de
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
Bart din Tulcea. Cu ocazia asta, am făcut cîteva drumuri cu microbuzul, Iași/Tulcea. Nostim e că, după ce treceam cu bacul, cu 30 de km. Înainte de Tulcea, primeam smsuri ciudate, gen „Bine-ați venit pe teritoriul Ucrainei!”. Le păstrez cu sfințenie, fiindcă dă bine-n CV să ai montări În țări străine... Am montat la Iași o premieră absolută: Tango În fum de țigare... O comedie tragică despre dragoste și moarte, despre fidelitate și trădare, plasată În „micul infern” conjugal. Mitul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a fost strâns destul, degetele tale au obosit destul, e vremea să se bucure și ele, să sărbătorească, pune metal în urechi, la gât și pe deget, iubitul tău ți-a dat metal pentru deget, l-ai păstrat bine, cu sfințenie, e timpul să folosești bucățica aceea de metal pentru deget, e tocmai potrivită, pentru că ai știut să mănânci la timp din centrul igluului călduros în care te ai aflat, freacă trandafirii din grădina suspendată a dragostei tale de obrajii tăi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
când, scos din raftul lui, caleidoscopul o încântă cu jocul culorilor și luminilor. În acest al cincilea caiet, în sfârșit apar și chestiunile cu tangențe religioase. E descris un preot local, o figură luminoasă ale cărui sfaturi sunt ascultate cu sfințenie de Eugenia Ionescu: Să nu calci pe firimituri de pâine sau să calci vreo gâză. Să nu strici vreun cuib de pasăre sau vreun mușuroi de furnici, să nu zici „zău“, că iei numele Domnului în deșert, să nu legeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
până acum, de îngăduința mea, nu ți se pare oare? Așa încât, ia atent aminte că, dacă te va împinge cumva gândul neinspirat și tare păgubos să nu-mi aduci banii pe care mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu sfințenie că eu, Torpilă, și nimeni altul decât eu, mă voi asigura personal că, până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu îmi dădeam seama dacă fericirea exista în afara mea, adică în oameni, în bunurile materiale (deci și în narcotice) și în tot ceea ce mă înconjura, iar eu doar trebuia s-o aduc în mine și s-o păstrez cu mare sfințenie, sau dacă ea nu care cumva mocnea dintotdeauna în mine, iar mie nu îmi rămânea de făcut decât s-o scot din străfundurile ființei la suprafață și să mă bucur de ea tot restul vieții. Și, nu bag mâna în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fluturilor În beția de soare a dimineții. După absolvitea facultății am primit repartiție la Tulcea ca „șef de fermă”. Un oraș curat, cochet, ospitalier. Dunărea și-a deschis larg brațele - pentru a mă primi cum se cuvine. Am păstrat cu sfințenie jurnalul, În care Îmi notam ades, Întâmplările fericite sau mai puțin fericite, așteptările, frustrările, iluziile unei zile trecute. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub tălpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. Fiul meu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bisericii părăsite a satului, ca o privire de aici către dincolo, din spațiul profan către cel sacru, amplifică sentimentele copilei față de biserica părăsită, abandonată, aflată în degradare ca și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de cinstirea cuvenită sfințeniei sale, creștinii satului, privind la ea rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
În acea simplitate și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă bunica; miercurea și vinerea nu mânca nimic pâna seara târziu, respecta cu strictețe toate posturile din an și sărbătorile. Dormea puțin. Nopțile de iarnă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă bunica; miercurea și vinerea nu mânca nimic pâna seara târziu, respecta cu strictețe toate posturile din an și sărbătorile. Dormea puțin. Nopțile de iarnă le trecea torcând
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui, rugători și triști, de la mâna trecătorului, așteptând în orice clipă un gest de milostenie din partea lui. Părăsită și uitată de mulți, cu zidurile ce o înconjurau pe jumătate dărâmate, fără poartă, biserica mai păstra chipul smerit și curat, adierea sfințeniei care trezea fiorul credinței în inima celor care treceau pe lângă ea și i se închinau cu evlavie. Unii oameni suspinau atunci când treceau prin fața ei, zicând în gândul lor ceva ce numai Dumnezeu auzea și știa, alții erau orfani și văduviți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” În cele mai multe cazuri, personajele scrierii sunt oameni simpli, viețuitori în universul rustic, care acționează după datini și obiceiuri statornicite din veac, păzind rânduiala bisericii, urmând calea iubirii creștine. Așa sunt bunica Dosia („Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu”), moș Parfene, („un om care-și avea inima și mâna gata oricând spre a face bine oricui”), moș Ion Dascăl („un om blând, avea o inimă ca pâinea, o fire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părăsise țara în 1947 în suita regelui. Păstrează tabieturi de pe vremea aceea, zice că o vreme a stat în același hotel cu regele, la Paris, că se vizitau reciproc, de acolo a învățat o grămadă de ceremonii, el ține cu sfințenie la ele, numai că acestea nu se mai potrivesc vieții moderne, l-au părăsit copiii, prima nevastă, dar el a rămas fidel ideologiei legionare și a rămas un nostalgic al protocolului regal. Cele două lucruri nu se prea potriveau, ideologia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ele rămânea cu Sandei și o păzea. Merindea era pusă acolo de "oameni buni", dar ele nu aveau voie să se întâlnească cu aceștia deoarece le-ar fi provocat necazuri, și atunci ar fi rămas fără hrană. Au respectat cu sfințenie poruncile maicii starețe, care le spusese că vor fi în siguranță atâta vreme cât nu se vor vedea cu nimeni. "Oamenii buni" o să le aducă de-ale gurii. Trebuiau să se îngrijească să pună deoparte pentru iarnă mere pădurețe, alune, mure, afine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
al Americii. Emisiunea muzicală „Metronom” a continuat cu prestația redactorului de la știri sportive, Neculai Constantin Munteanu, dar nu a mai fost la fel. Dintre sutele de grupuri sau formații pop-rock audiate și consemnate în cadrul „Metronomului”, menționate întrun caiet păstrat cu sfințenie până acum, din martie 1972 ână în martie 1975, le-am selectat pe cele mai cunoscute la noi: „ARGENT“, format în 1969, Anglia; membri: Rod Argent, Jim Rodford, Colin Blunstone. „AMERICA”, format în 1970, Londra; membri: Gery Becklei, Dewey Bonell
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dorință Să vindec rana-adâncă, nedorită. Că-n mine este totul cu putință Și fără de suspine ori regrete Voi sparge-al scepticismului perete! Ca bun român bucovinean, port cu mândrie în inimă, înainte de toate, înălțătoarele crezuri: cultivarea limbii neamului, cinstirea cu sfințenie a simbolului național, dăinuirea bisericii strămoșești, păstrarea portului tradițional moștenit, cultivarea melosului și dansului popular. Am convingerea că păcatele și relele trecutului nu ne vor mai întuneca mințile, că evoluția spre mai bine va sensibiliza și inima și conștiința. E
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]