661 matches
-
din țipar înainte de a ști ce era, am rămas pentru totdeauna cu o senzație contradictorie: avea un gust pur, chiar dacă ușor melancolic, dar imaginea șarpelui țintuit de buiandru era mai puternică decât pofta mea de mâncare. Fratele meu făcu o sforțare supremă cu prima înghițitură, dar n-a fost în stare să îndure și a vărsat. - Te duci la baie - îi spuse doamna Forbes fără să clipească - te speli bine și vii să mănânci mai departe. M-a cuprins o neliniște
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
abstract al conceptelor. Cînd e pus la îndoială devotamentul față de o credință, poetei îi displac compromisurile, jumătățile de măsură, aranjamentele. Degeaba asud, aducînd argumente, depoziția în apărarea verticalității în agora e întîmpinată cu scepticism. La ordinea zilei nu e doar sforțarea de a obține dosarele de la fosta Securitate, dar și cea de a elimina falsele interpretări puse în circulație odată cu demararea insurgentei din decembrie 1989. Cu privire la enigmaticul sobor de taină care a facilitat prăbușirea lui Ceaușescu, la invazia de teroriști - stafii
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
sentimentul unei ordini matematice, iar mijloacele impunerii acestei ordini să fie universale» (precum limba și prozodia lui Rimbaud, «deduse prin abstragere», simplificată pînă la «un sistem redus de funcții ale discursului», cum spune Ion Barbu)". Cartea Mariei-Ana Tupan, ultradoctă, exprimînd sforțarea neobosită a unei bibliografii a la page, care să umple un gol prezumat cu neliniște ca fiind permanent, are în subtext o melancolie a cunoașterii. Maria-Ana Tupan, Modernismul și psihologia. încercare de epistemologie literară, Editura Academiei Române, 2009, 152 p.
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
general a fost un medic, salariat de stat, care n-a cultivat consultația comercială. Pierderea postului l-ar stânjeni. Iată pentru ce m-aș bucura să nu fie printre medicii comprimabili și v-aș ruga, cu deplină sinceritate, să faceți sforțările posibile spre a-l menține. Vă rog să primiți mulțumirile și respectuoasele mele omagii, G. Călinescu Din amintirile și evocările doamnei Alice-Vera Călinescu rezultă că familia doctorului Constantin Giugiuc fusese cununată de G. Călinescu, erau cât se poate de apropiați
Întregiri la bibliografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/11007_a_12332]
-
urmarea paradoxală e că, treptat, efortul de a-l înțelege îți induce o tensiune a minții pe care, la începutul lecturii, nu o aveai. Cu alte cuvinte, Minima moralia e genul de carte a cărei lectură îți mărește tonusul grație sforțării pe care ai îndurat-o pentru a-i pricepe paginile. E ca un fel de exercițiu de întreținere a elasticității minții prin supunerea la cazna unor piruete conceptuale al căror rost stă tocmai în menținerea acestei elasticități. În rest, paginile
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
disting, nu separă lucrurile, percepând lumea într-o nediferențiere de început de lume... O plasticitate extraordinară. Ideile, noțiunile sunt expuse prin comparații surprinzătoare. După fiece mișcare sau gest, urmează, ca un tic: "Ai fi zis că..."... "ca și cum"... într-o permanentă sforțare de a spațializa expresia ori gândul. Și toți eroii cărții se deplasează dintr-un loc în altul ca la comanda unui Jucător suprem care îi trage de sfori, conducându-i ca pe niște marionete. O fatalitate implacabilă. Cristmas, eroul negru
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
neîmpiedicată de nici o cenzură, nici de aceea a fățărniciei, a împins această putere de creație la infinit. Se poate discuta dacă marea mișcare provocată de imensele mijloace puse-n pierdere de către suveran, a corespuns în calitate intențiilor regale și dacă sforțarea scriitorului ar putea să se apropie de nivelul lor. Poate că da, sau, mai repede, poate că nu. Realitatea este că intelectul lucrează și că lucrează mult mai mult si mai bine decît acum patruzeci, treizeci, douăzeci și cincisprezece ani
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
nici atât. Ce n-a băgat nimeni de seamă e faptul că pentru Nicolae Manolescu, cronicarul, câștigarea unei poziții autoritare n-a constituit nicidecum un scop. Competența, da. Inteligența argumentației, da. Farmecul interpretării, da. Justețea diagnosticului, da. Autoritatea a venit fără sforțări. I-au conferit-o alții. Obișnuința a făcut însă ca tocmai această ultimă trăsătură, de natură mai degrabă socială, să devină dominantă, după 1990, în definiția genului. Situația Ioanei Pârvulescu e cât se poate de semnificativă. Deși întrunea toate calitățile
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
pe acest istm de catran pe care a foxtrotat și Oedip/ cu Antigona, mai acum un an, și hip! și iar hip!/ marele orb țopăia fericit/ de-acest profan sfîrșit. Dar ce-mi pasă-n plin iulie mie" (Whisky-Palace). Oricum sforțarea creatoare a lui Ion Vinea se orientează către depășirea datelor unui real resimțit ca ostil, alienant. Dacă nu plonjează în suprarealismul ca atare, întemeietorul revistei Contimporanul (1922-1932), cel mai important și mai longeviv periodic al avangardei autohtone, se apropie de
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
și eleganți stau pe același plan cu arta plastică: "Sufletul meu drag - pantofii îmi vin bine! Capul făcut de Militza e remarcabil!!". Lumea în care se mișcă muziciana e cea mai bună dintre toate lumile posibile, atît de încîntătoare, încît sforțările de maliție sfîrșesc prin a nu mai avea efect, dizolvîndu-se în voluptate: "Nu știu dacă ți-am povestit despre dineul meu de vineri. Eram nouă, cu tot cu Zarifopolii. Perechea Filip, drăguță, vrednica de milă, căci pare tare în suferință. Fiind și
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
a dat-o acum 150 de ani Arthur Schopenhauer" sau "Nicolai Hartmann a descris cel mai bine..." etc. Dincolo de stilul bolovănos și de pretențiile cam naive de sistematizare, de aerul în general diletantistic pe care îl inspiră acest studiu în sforțarea lui de a se înfățișa într-o haină filosofică ce nu-i șade bine, întîlnim și multe pasaje demne de reținut. A se vedea, de pildă, capitolul despre istorie, unde Valentin Ionescu face o foarte interesantă alăturare de texte din
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
eu, mai nepotrivit prin apelul la un clișeu cultural demonetizat) decât Jurnalul morilor de vânt. Iar încercările de a motiva, din loc în loc, această alegere (prin referințe clare la ținutul La Mancha sau la Dulcineea) sunt, tocmai pentru că se simte sforțarea, simple eșecuri estetice. Preferința aceasta pentru hazard face ca nici un poem din carte să nu fie, în întregime, citabil. Dacă vrem să fim exigenți). Unele încep strălucit și continuă în registre șablonarde; altele, dimpotrivă, reușesc să se redreseze, accelerând spectaculos
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
Ce era apoi evadarea lor din singurătate, în comuniune neegoistă între doi indivizi ce doresc să depășească înjosirea animalului? Fusese convins în mod naiv că a obținut o ierarhizare, care funcționa automat. Cruda realitate era că nu scăpase de dependență. Sforțarea de a sfărâma lanțurile l-au dus la o suspendare în gol. Femeia se sforțase să răscumpere greșeala, ("voise de aceea să se poarte tandru cu el, numai că bărbatul nu mai suporta apropierea dintre ei, el care altădată îi
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Camil cum că "fascinația intelectualismului e uriașă." Uriașe, în fapt, sînt numai ambițiile lui: Cocea, amestecîndu-se în vorba cu Vinea - "publică romanul Vinea, să cadă'n c... toți imbecilii țării Românești!..." Un roman al cărui destin smuls, cu o ultimă sforțare, deplinei împliniri postume, seamănă cu al generației. O generație care s-a văzut murind, cedînd, luîndu-și vorba înapoi, care, trăind într-un limb înconjurat de dezastre a avut, totuși, cel mai mult timp din toată istoria. Timp care se întoarce
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
cu o filozofie a muncii. Arta ne-a apărut ca o formă a muncii, ca un produs al lucrării de transformare a materiei. Fiind muncă, arta ni s-a părut a fi forma ei cea mai perfectă, aceea în care sforțarea lucrătorului ajunge să se odihnească în plenitudinea lucrului încheiat și armonios. Arta este astfel ținta oricărei munci, atinsă parțial și, din cînd în cînd, de orice lucrător destoinic, dar cu plenitudine neîmpărțită abia de marii artiști”. Adevărul este că afirmația
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
În cazul lui putem vorbi de o excrescență monstruoasă a interesului pentru limbi în dauna atenției acordate lumii. Dacă ar fi supus recluziunii luîndu-i-se posibilitatea contactului cu realitatea, dar dîndu-i-se în schimb privilegiul unei biblioteci, Eco ar supraviețui fără mari sforțări, prăbușindu-se însă de îndată ce ar fi privat de întîlnirea cu cărțile. În plus, umorul lui - și Eco este un autor de un umor abundent, pestriț și incoercibil - pleacă din neputința de a se pasiona de oameni în aceeași măsură cu
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
-l voi detona cu o șoaptă! Nocturnă pentru Simina și Andrei Sunt atât de plin de mine încât noaptea la fiecare tresărire a gambelor mă revărs puțin câte puțin în afara marginilor acestui trup catifelat dar puternic în care cu puține sforțări un altul ar mai putea viețui o vreme nici rugăciunea nici chiar lumina fanată pe care inima mea o răspândește în jur nu mai străpung acest zid dureros această răsfrângere a tăcerii înăuntrul tăcerii sunt atât de puternic de plin
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
Cameră, validarea alegerii, la Caracal, a lui Take Ionescu, motivînd astfel: "...mă gândesc nu fără oarecare melancolie că toată viața mea în lupta politică am să mă întîlnesc cu d. Take Ionescu: totdauna am să-l am în față; fiecare sforțare, fiecare pas înainte, orice îndreptare spre bine în viața acestui neam nu le vom putea face decît luptînd în contra d-lui Take Ionescu". Dar, cu același prilej, dezvăluia, pe lîngă adversitatea principială, un resentiment viu, ce-l face sarcastic. Declarînd
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
Sănătatea mea e dintre cele mai înfloritoare cu putință și simplul fapt că mă strecor teafăr prin plictisul cotidian este un indiciu categoric de vitalitate invincibilă. 28 apr. 1953. P.S. - Dacă se ivește vreun prilej - fără a face însă nici o sforțare deosebită în acest scop - trimite-mi Opere alese de Macarenco, eventual și Poemul (de recomandat ni s-a recomandat, nu știu însă de voi avea timp și chef să parcurg asemenea ceaslov). 8 mai 1953 șdespre exameneț E bafta noastră
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
ca o salcie. Puterea lui constă de aceea în capacitatea de-a face niște gesturi. Gesturile au metafizică. În felul acesta omul urcă spre cer și se poate - vorbă mare! - mântui sau elibera. De servituț ile karmice nu ne scapă sforțările titanice, ci grația unei rugăciuni. Lansăm astfel spre marele necunoscut o chemare ce ajunge la auzul Domnului care o direcționează după legi știute numai de El. Opera lui Vasile Lovinescu este o asemenea constantă trimitere spre lumea de dincolo fără
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
fi fost atât de puternic încât, scriind, în timp, cam despre orice, tocmai despre mine să nu scriu nimic? Să las pe alții să vorbească despre misteriosul meu farmec, în termenii comuni care-i caracterizează și să nu fac o sforțare de a mă înfățișa singur, în întreaga splendoare a ființei mele spirituale - lasă că nici de cea fizică rușine nu-mi este (...) Ca refractar la scrierea de memorii, o vizită la psiholog ar fi oricum tardivă, de psihanalist nu poate
Pretinsul uituc by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3959_a_5284]
-
ascundă în ea Refuzase ofertă de învelișuri Cum s-ar mai putea numi "frunză"? Pare harta insulei Samotrace Nedeslușit e murmurul încețoșat e gestul Drumurile nu mai duc la Roma Cochilia zace răvășită pe sîrma ghimpată Fiecare glonț înseamnă moarte Sforțările au fost recuperate de rid parcă leagăn i-a fost sicriul Există zbor fără prăbușire? Năzărire de sfinți vînduți pe cerul îngropat la Oia în nopți înflorite sau reversul arderii pe rugul de zăpezi? Totdeauna pregătită - semnalul de alarmă a
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
creații. Opresc aici extrasele, considerând suficiente frazele de blamare a unei subiectivități colaterale operei de ficțiune. G. Călinescu merită recitit pentru acest avertisment oportun: "Va trebui o nouă educare a artistului în vederea obiectivității. Cu cât o operă cere mai multă sforțare materială, cu atât scade și egolatria. (...) Scriitorul însă te înșală, fiindcă scrisul e la îndemâna fiecărui om. El poate să nu fie deloc artist și să te mistifice prin această proză autoscopică. Nimic nu mi s-a părut mai sec decât
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
intriga, asta e confortabil, dar nu are nici un rost și, cu atât mai puțin, vreun merit literar. Cea mai bună proză a volumului e X, tocmai pentru că omogenitatea de care vorbeam mai sus e naturală și nu cere neapărat o sforțare în sensul unui dezechilibru senzațional. Între subiect și discurs se creează, așadar, o mai bună rezonanță, ritmul narativ fiind cel potrivit. Altfel, nici aici nu sunt multe de spus: X este protagonistul unei povești de dragoste chinuite sfârșite confuz. Un
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
pînă azi sensul mai curînd negativ, motivat de etimonul latinesc, de ,abatere", ,deviere" (spre deosebire de amusement și divertissement, în uzul curent; deși judecata morală pascaliană chiar pe cel din urmă îl folosește ca emblemă a absurdității condiției umane, aflate în permanentă sforțare de a se abate de la adevăratele întrebări). În Dicționarul Universal al lui Lazăr Șăineanu (,a șasea edițiune", 1930), lucrurile stăteau cel puțin la fel de rău pentru distracți(un)e - ,lipsă trecătoare de atențiune"; ,plăcere, petrecere de scurtă durată" - și mai ales
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]