433 matches
-
pușca și țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătându-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
PRAG Tinere, care mergi prin iarba schitului meu, mai este mult pîn-apune soarele? Vreau să-mi dau sufletul deodată cu șerpii striviți în zori de ciomegele ciobanilor. Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei? Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei? Vieața mea a fost tot ce vrei, Câteodată fiară, câteodată floare, câteodată clopot - ce se ceartă cu cerul. Azi tac aici, și golul mormântului îmi sună în urechi ca o talangă de lut. Aștept
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
albastră, tu știi că frumoase sunt numai lucrurile ieșite din puteri omenești. Tu știi că nici o stea n-a fost făcută de mâna ta, și-ți zici: orce-ar spune prea mulții gureșii poeți, nici o stea nu-i frumoasă. Din fântâni sfredelite-n osia planetei iți scoți gălețile de foc. Nu te cunosc, nu mă cunoști, dar o lumină alunecă de pe fața ta pe fața mea, și-o strig în sfintele vânturi. BUNAVESTIRE În noaptea asta lungă, fără sfârșit, o femeie umbla
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ajuți la o nevoie tot așa. A înghițit o pastilă și s-a culcat. Era o noapte de noiembrie cu vânt și ploaie. La un moment dat, a săgetat-o în mijlocul burții, apoi a simțit cum un burghiu moale îi sfredelește abdomenul. Îi era rău, îi venea să strige și să plângă, iar durerea devenea în fiecare clipă mai violentă, ca o pasăre care se zbate, căutând ieșirea. S-a ridicat din pat și a simțit că îi curge ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că poate el nu se Înșela prea mult. Dar ea gîndea și trăia o viață dublă de atîta amar de ani... Trebuia să-și facă datoria pînă la capăt, nimeni nu avea s-o Împiedice. Își reprimă neliniștea care o sfredelea, căci Îi era frică de forța unui destin care risca să nimicească tot ce pusese ea la cale de atîta vreme. Puse mîna pe umărul fiului ei. - Trebuie să pleci, și cît mai repede cu putință. Părăsește insula asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări, dar... - Imbecilul... O privi pe maică-sa care, metodic, Își punea o jachetă, Își lua poșeta, cheile, telefonul, se uita la ceas... - Unde pleci? O sfredeli pe fiică-sa cu o privire ascuțită În chip de răspuns. - Am să-l fac eu să tacă. Gwenaëlle Își Întoarse privirea, lăsînd-o pe Yvonne să iasă. * * * Stéphane cerceta cu disperare interiorul sandviciului pe care tocmai i-l dăduse Annick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai nervi ca să Înfrunți o campanie care o să se lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu privirea. - Dacă te pui de-a curmezișul drumului meu, te fac bucăți, chiar dacă pentru asta trebuie să dau la iveală secretul nostru În piața publică! Se răsuci pe călcîie, parcurse terenul de antrenament cu pas hotărît și tocmai trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
logică idioată, Valentine fusese ucisă cîndva. Degeaba o respingea cu furie, ideea că totul se repeta și că putea din nou s-o piardă pe femeia vieții lui fără ca el să fi putut face nimic ca să Împiedice acest lucru Îi sfredelea inima. Și iată că reperă sfărîmăturile unui vas, pe la ora 10. La cîțiva metri, un corp plutea... Cu voce surdă, Lucas Îi transmise informația lui Morineau a cărui vedetă era Încă departe de zona accidentului. Pilotul duse aparatul cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cît va fi nevoie. Dar nu uita niciodată, Marie: orice hotărîre ai lua, am să te iubesc mereu. Era gata să ia cutioara cînd auzi o ușă trîntindu-se la etaj. În hotel era un singur ocupant. O neliniște surdă Îi sfredeli pîntecele. Și atunci, Împinsă din urmă de un instinct mai puternic decît orice, uitînd de orice pudoare, se răsuci pe călcîie și se năpusti pe coridor. Lucas se Îndrepta spre ascensor ale cărui uși se deschideau deja În fața lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea cinci copii ? Nu-mi pot reprima o notă de indignare din glas, și începe și el să râdă. — Poate că nu cinci... Adică ce vrei să spui ? Tocmai vreau să-i dau una cu cămașa când o voce ascuțită sfredelește aerul. — Samantha ? E Trish. Și glasul ei vine din casă. S-au întors ? Îi întâlnesc privirea lui Nathaniel, la fel de uimită. — Samantha ? se aude trilul prea binecunoscut. Ești afară ? O, fuck. Privirea îmi trece cu viteză de la mine la el. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic ridicînd din umeri, iar Jemima trage aer În piept adînc. — Știam eu ! Am știut tot timpul ăsta. Am avut dreptate, Îmi iei hainele. De puloverul Joseph ce poți să-mi spui ? Și despre geanta Gucci ? — Care geantă Gucci ? o sfredelesc demnă cu privirea. Preț de o clipă, Jemima pur și simplu nu-și găsește cuvintele. — Toate ! zice Într-un final. Știi, aș putea să te dau În judecată pentru treaba asta. Și-aș putea să te aduc la sapă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
priveliște plăcută, și nici utilă; soarele lipsea în cea mai mare parte a zilei, iar senzația de claustrofobie era pregnantă. Dimineața era cât de cât în regulă, dar la asfințit umbra spiralei devenea amenințătoare, ca un tirbușon gigantic gata să sfredelească grădina de la parter. Sunam și nu știam niciodată dacă soneria producea vreun sunet, fiindcă firul electric traversa curtea, ocolea o anexă și se pierdea în holul mare, unde se pare că țârâia încet ca un greiere. Așteptam două minute, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dacă n-a fost Violet? insistă Fisher. Nu știu, minții eu. Dar sunt aproape sigură că n-a fost decât un incident izolat. Adică nu cred că trebuie să te temi că se va repeta, MM. —De ce nu? zise ea, sfredelindu-mă cu privirea. I-am aruncat o privire lui Matthew, care stătea lângă ea; încă părea extrem de jenat. —Ți-o spun din instinct. Și eu m-aș baza pe el. MM se uită insistent la mine. —Paul a fost? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Amenințându-i slujba. Hugo a tras adânc aer în piept. —Ascultă, Neil! N-am pierdut nimic. Femeia aia n-are nici cea mai mică intenție să vândă casa. Mănâncă rahat. —A, da? Ochii mici și înflăcărați ai lui Neil îl sfredeleau provocator pe Hugo. —Și de unde știi tu asta? Pur și simplu știu. Hugo era conștient că argumentul lui nu ținea. Ai încredere în mine, a adăugat el. Neil i-a aruncat lui Hugo o privire disprețuitoare. După care a explodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de perete, acum s-a întins pe canapea, mi s-a părut că l-a un moment dat am auzit cum umblă în frigider. În frigiderul MEU. - Cred că asta dorești. Era vocea LUI. Inconfundabilă. Un burghiu paradoxal care îi sfredelea timpanele fără să producă durere. Producea, în schimb, teamă. Mi-e frică de Magicianul ăsta, gândi, mi-e al dracului de frică, miros a frică așa cum miroase un condamnat la moarte înainte de a fi dus către eșafod. - De ce neapărat un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
kilometri, se decisese să pornească pe jos. Acum regreta hotărârea luată, din două motive. Unul era acela că avusese o sticlă de suc, de cinci sute de mililitri și nu-i ajunsese nici pe o măsea. Al doilea motiv îi sfredelea creierul de câteva minute. Dacă un om merge, hai să zicem, cu cinci kilometri pe oră, să zicem că așa merge el, în pas vioi, iar eu merg acum cu vreo trei, că de-abia mă târăsc din cauza zăpușelii, rezultă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Scriitorul... Cel care stă chiar alături (mâna detectivului arată direcția), nu se poate să nu știți nimic despre dânsul. Informațiile pe care le obținem din partea vecinilor, indiferent de caz, sunt de fiecare dată extreme de prețioase. Multe cazuri (privire care sfredelește fața bătrânelului) au fost rezolvate tocmai datorită respectivelor informații... - Nu știu dacă voi putea fi de folos (voce tremurătoare, ca și cum Vecinul s-ar fi simțit, deja, vinovat fiindcă nu spionase îndeajuns printre perdele), eu și dânsul nu suntem, știți dumneavoastră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o să ajungi să te iei de mână cu el ! Și mai târziu o să plângi cu lacrimi amare... — „...dar atunci va fi prea târziu !“, am adăugat eu expresia favorită a lui Janet. Janet nu mai spuse nimic, doar mă privi lung, sfredelindu-mă cu ochișorii lui ageri. Adi devenise celebru la noi În bloc pentru faptul că unul dintre șerpii pe care Îi ținea În casă scăpase pe scara blocului și Janet, care era șeful scării, a trebuit să pună un bilețel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o să ajungi să te iei de mână cu el ! Și mai târziu o să plângi cu lacrimi amare... — „...dar atunci va fi prea târziu !“, am adăugat eu expresia favorită a lui Janet. Janet nu mai spuse nimic, doar mă privi lung, sfredelindu-mă cu ochișorii lui ageri. Adi devenise celebru la noi în bloc pentru faptul că unul dintre șerpii pe care îi ținea în casă scăpase pe scara blocului și Janet, care era șeful scării, a trebuit să pună un bilețel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ce înseamnă un trup de femeie, dar te-ai gândit vreo clipă că eu îmi iubesc trupul, că mi-l respect și că nu consimt să-l las tăvălit doar de dragul plăcerii de moment? - Iartă-mă! am răspuns eu umil, sfredelind pământul cu privirea. Nu am gândit în felul acesta... Îmi pare sincer rău. Nu mi-am pus problema că fetele pot gândi și altfel... - Hm! Altfel, ai zis? Da, se poate exprima și așa, dar nu sunt toate niște gâsculițe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se întîmplă în mod repetitiv, îmi evocă amintiri bumerang, se amuză de prezentul meu. De ce mă împingi la astfel de lucruri ? strig eu aruncînd cu cocktailuri molotov de pe acoperișurile orașului. La ce bun ? Dar Vocea continuă să nu tacă, îmi sfredelește acum viitorul, visele care nu au fost încă visate, mă inundă cu lucruri netrăite încă. sunt cățărat pe turnul orașului, acolo unde, în tinerețe, am făcut dragoste cu orașul. Dacă mai continui, mă arunc în gol, îi spun. „aruncă-te
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
alăturată, de-ți tăia respirația. Decorată fastuos, totuși cu gust. Mobilată cu o canapea stil. O măsuță de muzeu. Două fotolii, în carapacea cărora vizitatorii fură invitați să se afunde. Doamna se postă în fața celor doi, preferând canapeaua. Șoferul o sfredeli, într-o doară, obraznic, pe servitoare. Își dădu drumul la guriță, să nu lase să se aștearnă tăcerea și să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe urmele de la niște predicții, de la fătuca asta, și niște bășicuțe, ce-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
comandamentul unui malac, programe de ordine, curățenie și educative. Ori se hârjoneau prin tratamente. Te strigau, dacă-ți știai numele, te ridicai și plecai, nu știai câtă rețetă îți rămâne până la raiul cel mare. Îți împingeau acul sub piele, îți sfredeleau vena și te împroșcau din raiul cel mic. Majoritatea pacienților vioi încercaseră, cel puțin o dată, să-și realizeze stocuri de medicamente în scopuri de sinucidere (suicidar). Pe Doru Cișmea, poreclit Sinistratul, l-au adus la sanatoriu direct de pe spinarea unei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
culpabile, din care cauză pierise Pica și Tudorel. Mizerabil sistem acesta de a înconjura un om cu un zid de tăcere! Ioanide nu cunoștea situația casnică a lui Pomponescu, fiindcă și-ar fi dat seama de dezavantajul excesului contrar. Pomponeștile sfredeleau sufletul lui "Jean" prin indiscreție, prin acea colaborare tiranică la toate gândurile lui. Neștiind aceasta, Ioanide închipuia, plimbîndu-se prin casă, un exemplu mai pregnant. Trimitea în gând pe Elvira să vadă ce este cu începutul de incendiu care i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gh. Ioniță, membru al „Academiei Bârlădene”, din articolul „De la Academia Bârlădeană” * 82 Înainte Înainte, ziar independent, bilunar, redactor P. Strat - Delatutova, editat în 1935 și „revindecă drepturile noastre sfinte uzurpate de conducătorii perindați la cârma țării și pentru tovarășul care sfredelește pământul în dogoarea soarelui din zori până-n seară” (Înainte, 1 ianuarie 1935). Redacția și administrația în comuna „Aviator Crețu” Tutova. * Înainte, 2 ziar independent, apare la 1 ianuarie 1935 sub conducerea unui comitet, cu redacția și administrația în comuna Tutova
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]