3,370 matches
-
Și vestea bună? — Orice-aș face, până duminică sunt nemuritor. — Aștept explicații. — După-masă, am încercat să mă sinucid din nou. — Vezi să nu devină un obicei. Am fost la crematoriul La Mort des Autres. M-am închis într-un sicriu. Sicriul a fost coborât în cuptor. În clipa în care am început să mă sufoc, am început să aplic lovituri de karate în capac... — ...ca-n Kill Bill 2, ghicește imediat Liliane despre ce e vorba, fiind fană Tarantino. L-ai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Pune în pungă și resturile radioului, după care duce punga la ușă. Ia din debara o lopățică și începe să sape pământul din ghiveciul lămâiului. Adaugă o parte din cenușa rămasă de la sicriul său, toarnă apă și mângâie lâmâia paralitică. Lămâia îl ignoră. Intră în baie, se spală pe dinți și se rade la sânge. La sfârșit, cântă Puttin’ on the Ritz și, uitând că are papucii în picioare, bate câțiva pași de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mi-am închis contul la bancă. — Se nțelege. Cum o să vă recuperați investiția? — Avem zeci de propuneri de contracte de publicitate: toată lumea așteaptă semnătura dumneavoastră. — Dacă nu e secret, de la cine sunt propunerile? — Companii de asigurări, producători de lumânări, de sicrie, de lenjerie bărbătească, de produse de slăbit. Ca să nu mai vorbesc de micii comercianți, ca restaurantul Duc d’Anjou, bistroul Aux Immigrants Heureux, crematoriul La Mort des Autres, o librărie, un magazin de haine de lux. Până și un salon
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dus într-o stație de tren, pustie. Ne-au urcat ca pe vite în vagoane de marfă... au încuiat ușile și... Încotro? Poate că nici Dumnezeu n știa... Apoi cine să mai țină șirul zilelor și nopților petrecute în acele sicrie pe roți? Când staționam, erau scoși doar morții. Restul? Mai departe. Unde? Întebarea asta ne scotea din minți... În sfârșit, ne-am oprit. Cazarea? Din nou într-un țarc... Foamea rodea ca o fiară. Nu au întârziat nici păduchii... Au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Monă? făcu el înciudat. Fiica matale! Eu nu am nici o fiică. Dacă e nerușinata aceea, nu e fiica mea. Ce caută? De ce a venit? Nu i-am spus... Fără să-și continue spusele, plecă din preajma vecinei și se lipi de sicriul soției sale, cu ochii plini de lacrimi, fărâmat de durere. Vecina și fiica ei nu s-au mai întoars, neavând răspunsul așteptat de Simona. Era de înțeles că tatăl ei nu fusese înduplecat, deci nu o iertase. Deodată, mulțimea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de durere. Vecina și fiica ei nu s-au mai întoars, neavând răspunsul așteptat de Simona. Era de înțeles că tatăl ei nu fusese înduplecat, deci nu o iertase. Deodată, mulțimea se precipită. Mai mulți oameni purtau pe umerii lor sicriul mamei ei dragi. O țineau pe umerii lor, încât nu a putut să-i zărească chipul pe care cu siguranță ar fi deslușit durerile adunate în ultimii ani de când nu-și văzuse fata. Biata bunică nu avusese niciodată bucuria să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu avusese niciodată bucuria să-și dezmierde măcar o singură dată unicul ei nepoțel. Și în plus, plecase din lumea aceasta cu o durere pe care n-o putuse împărtăși nici lui Costache. Se formă convoiul. Cu o mână pe sicriu, tatăl ei o conducea pe cea pe care o iubise cu adevărat, dar căreia îi pricinuise în ultimii ani o suferință care nu se vindecase nici până în ceasul morții. Simona se amestecă în mulțime, ca o străină, plângând cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu reuși s-o vadă pe mama ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și groparii turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind prin preajmă, auzea cum cad bulgării de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat. După ce se așternu liniștea peste câmpul de cruci și cavouri, cu Răducu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
puiul mamei, ce rău ai făcut tu pe lume de ai plătit atât de scump jocul tău nevinovat? Câțiva lucrători sanitari de la salvarea spitalului au strâns toate rămășițele pământești ale copilului într-un cearșaf, urmând a le așeza într-un sicriu, după ce va fi fost examinat la morga spitalului. Simona fu condusă de un echipaj al miliției care se afla în urma salvării. Stoarsă de puteri, înnebunită de o durere fără egal, îi ruga necontenit pe binevoitorii acestui gest suprem să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere!” N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a Închis imediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu În care zăcea o iubire moartă. O iubire Încă În floare, atât de frumoasă În cumințenia ei, În neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară În neant
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
clipe, Șurca, cățelușa ei, era deosebit de tristă... Toată noaptea lătra, ba uneori urla cu o deosebită durere. Uimitoare a fost ultima clipă a petrecerii în ultimul drum a stăpânei sale. Când au fost aduse năsăliile, pe care a fost pus sicriul cu stăpâna sa, Șurca s-a dus sub ele și, cu ochii plini de lacrimi, se uita la toți din jur, și cu toate că încercau unii s-o alunge, ea a stat acolo ca semn de ultimă RECUNOȘTINȚĂ către stăpâna sa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de lacrimi, se uita la toți din jur, și cu toate că încercau unii s-o alunge, ea a stat acolo ca semn de ultimă RECUNOȘTINȚĂ către stăpâna sa, căreia i-a slujit optsprezece ani. A ieșit din ogradă și ea în urma sicriului, și în privirea ei se simțea o „neînțelegere” pe care o putea exprima cu adevărat numai câinele credincios. După înmormântare, s-au dus toți pe la locurile lor. Iar Șurca, credincioasă, păzea ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aud râsete, cineva spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca la o moartă, ci așa cum stătea ea în fața casei pe o lespede de piatră cu mâinile în poală, fără să spună nimic. Se așeza la picioarele ei, pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poală, fără să spună nimic. Se așeza la picioarele ei, pe iarba mătăsoasă, se odihnea, îi era bine, era în siguranță. Acum bunica a apărut din nou, acolo pe piatră, cu mâinile în poală, ograda este pustie, în mijlocul ei un sicriu alb, ea stă întinsă în sicriu, cu părul despletit, cu un zâmbet amar, fără ochi. Bunica stă cu mâinile în poală, fără lacrimi, murmură: "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așeza la picioarele ei, pe iarba mătăsoasă, se odihnea, îi era bine, era în siguranță. Acum bunica a apărut din nou, acolo pe piatră, cu mâinile în poală, ograda este pustie, în mijlocul ei un sicriu alb, ea stă întinsă în sicriu, cu părul despletit, cu un zâmbet amar, fără ochi. Bunica stă cu mâinile în poală, fără lacrimi, murmură: "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut, ca din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se răstește la ea, poruncindu-i: "Sus pe masă". E la amiază, soarele strălucește undeva pe pământ, se face dintr-odată cald, zarvă, zgomote metalice, monosilabice, "o valvă..., seringa..., căldura, căldura, ce cald e... chiureta, soarele dispare, arbori scheletici, un sicriu alb și bunica cu mâinile în poală, fără lacrimi, vorbele i s-au uscat în gâtlej, scade pulsul... vitamina C..., repede, intravenos, repede..." soarele dispare..., un sicriu alb și bunica cu ochii uscați, "draga mamii, draga mamii". S-a trezit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
valvă..., seringa..., căldura, căldura, ce cald e... chiureta, soarele dispare, arbori scheletici, un sicriu alb și bunica cu mâinile în poală, fără lacrimi, vorbele i s-au uscat în gâtlej, scade pulsul... vitamina C..., repede, intravenos, repede..." soarele dispare..., un sicriu alb și bunica cu ochii uscați, "draga mamii, draga mamii". S-a trezit în parc. Oamenii trec pe lângă ea. Cum a ajuns aici? A, da... Încearcă să se ridice, dar nu poate. Un copil se joacă în nisipul de pe alee
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Facem o casă să intre soarele în ea de cum răsare până apune", și așa au făcut-o. Închide ochii și o vede pe bunica pe lespedea de piatră din fața casei bătrânești, stând cu mâinile în poală, cu ochii uscați, un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înjurând: "Crucea mamii lui". Izbucnesc amândouă în plâns. Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile în poală
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile în poală. La patru fără un sfert se ridică din pat, are gust de cenușă în gură, se duce în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atât la femei, cât și la bărbați, femeile satului erau geloase pe mama fiindcă se măritase cu unul din cei mai chipeși bărbați din împrejurimi, răsfățată de familie și de bărbat, ferită de muncă din pricina bolii. O văd întinsă în sicriu cu o expresie de tristețe și surpriză pe față, frumos îmbrăcată, cu cizmele pe care și le făcuse de curând la comandă, cu mâinile împreunate pe piept, simt cum o liniște caldă îmi pătrunde în trup, închid ochii, alunec în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adolescență ca printr-un culoar, își croise propriul ei culoar, din primele zile când a ajuns în orfelinat, atunci când a adus-o tatăl ei acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie de mireasă, cu trei copii plângând în jurul sicriului, cu tatăl lor scrâșnind din dinți și cu gardienii de o parte și de alta, înainte să o lase la orfelinat i-au îngăduit să se așeze pe o bancă în parcul din fața orfelinatului, atunci tatăl ei a început să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alungindu-le nefiresc. La scurt timp se ivi și preotul, Înalt și slab, Însoțit de “nea Gore”, un burtos cu mustățile arcuite, “tovarăș de haită” cu tata, cum Își spuneau ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se. M-am dus la priveghi, la domnul Cantemir târziu, pe la orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul sufrageriei, Întrun sicriu așezat pe o masă acoperită de un covoraș cu motive florale, administratorul nostru era cufundat În tăcerea absolută, pe care doar morții o cunosc. Nu am găsit-o decât pe Lisaveta, femeia de serviciu acolo, gheboșită, Îngrijind de lumânări, atât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]