377 matches
-
meu lingvistic, grafica turtle, limbaj pascal, fractali, mie mi-a instalat programul un prieten programator, asta pare o propoziție coerentă, mi-o spune Radu și mintea mea reacționează dar, curba lui sipinski are proprietatea că, a cui? a lui sierpinski, silabisește el, curba lui sierpinski, așa se numește în limbajul de programare, nici eu nu știu prea multe, mărturisește Radu dar, curba asta are proprietatea că la infinit este o curbă de lungime infinită delimitată însă de o suprafață de arie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
subteranele sacre de la Ab-du, orașul-mamă pe care voi îl numiți Abydos. Și toate acestea s-au întâmplat în vremuri atât de îndepărtate, încât tu nici măcar nu ți le poți închipui. Soarele din ziua numită de romani solstitium - Germanicus observă că silabisea cuvântul latin cu o exactitate conștientă -, ziua cea mai lungă din an, a luminat templul de la Ab-du de patru mii două sute cincizeci de ori de atunci. Gajus crescuse în pădurile neprimitoare, îndepărtate de pe malul Rhenus-ului. Zise: — Ținuturile acelea de la miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acesta era mystagogus, cel care iniția în mysteria, așa cum s-a întâmplat cu Herodotos. Dar toate astea sunt primejdioase... Băiatul își luă însă micul codex și-l întrebă pe preot: — Te rog, repetă-mi precis numele corăbiilor sacre. Preotul le silabisi, privind capul aplecat al copilului care scria. — Și-apoi ce se întâmpla? întrebă Gajus cu calamusul în aer, în timp ce Zaleucos ținea răbdător sticluța conținând strălucitoarea cerneală egipteană. — Se cânta o rugăciune lungă, de alinare, care a fost picurată în mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
treaptă dăduse pe neașteptate de Sertorius Macro, care îl salutase tăcut, fără să pună întrebări. După două zile, Helikon îi șopti: — Se spune că o femeie importantă de la Roma s-a sinucis. Callistus spune că o cunoști; se numea Plancina. Silabisi numele cu greutate, cu accenul lui străin; pentru urechile lui Gajus, el răsună asemenea apelor unei cascade: era soția lui Calpurnius Piso, buna prietenă a Mașterei, femeia care, la Antiohia, o ascunsese în casa ei pe vrăjitoarea siriană. Gajus tăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-ți dau 3 lei“, Îmi strigă. Nu mai stau. În trei minute sunt cu revista Înapoi. Întâi Își pune alți ochelari și mai groși, deschide numărul, Îl răsfoiește, nu se oprește decât la pagina lui Regman și Începe să silabisească „Cronica cronicii“, tipărită cu caractere foarte mici. Se apropie de revistă cu tot corpul, aproape o Îmbrățișează, se apleacă cu fața În pagină, o atinge cu lentilele de la ochelari. Parcurge cu calm cam o jumătate de articol. Am timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vacarm de voci, vocile ei, de azi, de ieri, de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trântiți pe jos, cel mai răsărit dintre ei începu să vorbească: - „Tata și mama fac noaptea ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o mână după o zdreanță de abecedar, silabisind cu ușurință cuvintele tipărite cu litere cursive. Priveam dintr-un ungher încăperea în care dormeau înghesuite șapte ființe. Moșul Isidor călca un pantalon pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se părea înspăimântător de gol. Patul era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tusea spartă a unui bolnav. Sosise clipa când fiece călător cerne În minte vechi amintiri sau simte o nelămurită și tenebroasă teamă În fața vieții sumbre; la unison, toate roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În noaptea aceea, după cină, Goliadkin (fără doar și poate că pentru a atenua spaima instalată În vagonul restaurant), a Îndrăznit să mă sfideze la poker, față În față. Era atât de dornic să se măsoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
după bărbații care citeau. Eram înnebunită după bărbații care erau în stare să facă diferența dintre existențialism și realism magic. Iar ultimele șase luni mi le petrecusem lucrând cu oameni care abia reușeau să citească revista Stage (cu trudă și silabisind în gând fiecare cuvânt în parte). Am realizat dintr-odată, cu durere, cât de mult îmi lipseau straniile și micile conversații inteligente. Pentru că în cadrul oricărei conversații despre romanul american modern eram capabilă să ridic standardele. Acceptam un Hunter S. Thompson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a refugiat în stadola lui încăpătoare, unde începură, cu mare plăcere, a se scurge ceasurile sale de meștereală. Când Trandafira l-a fugărit să-i taie lemne pentru cuptor, abia s-a îndurat să lase șurubăitul. Tot la iuțeală, a silabisit și cartea poștală trimisă de Aurelian, cu mare dor de-acasă, înainte de Arhangheli. Măcar că-l furnica osteneala prin palme, nu a întrerupt lucrul, nici măcar ca să o întâmpine la poartă pe Caterina, care se învoise clandestin de la diriginta clasei, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și: Uau, Despre Îngeri! Dar eu le dau și de băut. Și-mi iese câte ceva de aici. Dar, oricum, sunt de acord: păcat că lumea nu citește. Chiar dacă miza e alta. Care o fi? - Stupoare! zice Leac. Asta urmărim! STU-POA-REEE! silabisește el surâzând mai puțin binevoitor. Dacă nu l-am cunoaște, ar trebui să plecăm privirile. Așa e el, pare uneori gata să-ți sară În gât. Dar, fiindcă nu Înțelegem, Îl privim În ochi. El vede altceva: - Să se scarpine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în școală un subdirector cam brutal, profesor de gimnastică, singurul care mă umilea prin pedepsele pe care mi le aplica, prin stupiditatea lui sigură de sine, disprețul agresiv față de lecturile mele din afara programei școlare; îmi răscolea cărțile în pupitru, le silabisea titlul cu scârbă și le scutura de coperți ca și când s-ar fi așteptat să pice din ele fotografii pornografice (am acum un moment de falsă memorie, parcă au mai trăit și alții o astfel de scenă, parcă am citit-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Să-mi spună cineva, a început el, cine a inventat cosorul lui Moceanu". "Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu," a răspuns imediat în cor echipa noastră. "El se compune din două părți, a reluat individul. Partea..." "...lemnoasă", am silabisit noi... "Și partea..." "fie-roasă", am cântat mai departe. "Domnilor, constat cu bucurie că intelectualul de-aia poartă această denumire, că te scutește de explicații inutile..." Bizar personaj! Își bătea cumva joc de noi, fiind stupid el însuși? Cred că era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să contracarez; cuvântul e franțuzesc, ca o mulțime de alte cuvinte intrate în alcătuirea limbii ruse; dar nu țin în mod deosebit la el. — Nu știu ce-i azi cu dumneata, Lebedev, îți dai importanță și o faci pe ceremoniosul, vorbești parcă silabisind, râse prințul. — Nikolai Ardalionovici! i se adresă Lebedev lui Kolea cu un ton aproape umil. Având să-i comunic prințului o problemă, care privește numai... — Firește, se înțelege, se înțelege, nu-i treaba mea! La revedere, prințe! spuse Kolea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Hinschelword, constă în persistența îndelungată a unor dificultăți în formarea și consolidarea deprinderii de citire corectă. Un copil este dislexic dacă are auzul, văzul și intelectul normal dar își însușește dificil tehnica cititului. Dislexicii sunt ușor reperați fiindcă citesc sau silabisesc cu ezitări în separarea grupurilor de cuvinte în timp ce colegii lor realizează cursiv și conștient aceste activități. Ei fac omisiuni, inversiuni sau adăugiri de sunete sau silabe pentru că nu și-au consolidat deprinderea de citire inteligibilă și conștientă. Dislexia îl demoralizează
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
e tot din întâmplare. După ce eroul nostru se odihni, la rugămintea ospătarului scrise ceva pe un petic de hârtie pentru a fi trimis „unde trebuie, la poliție“. Ei, norocul nostru e că ospătarul, chiar dacă era unul de provincie, știe să silabisească. Și aflăm ceea ce deja ne intriga, adică numele și datele personajului principal de mult anunțat: „Consilier de colegiu, Pavel Ivanovici Cicikov, moșier, călătorește în interes personal“. Eroul nostru Cicikov face parte din aceeași clasă de oameni mărunți căreia Gogol li
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mult timp într-un repaos aproape complet, citeam cărți care nu cereau nici un pic de „tensiune intelectuală“: mari volume cu rețete culinare, de fapt același volum, cartonat, gros, vărzos, slinos, reluat cu patimă (pentru că am ajuns curând și la asta!), silabisit cu grijă, numai în gând, interzicându-mi-se pe-atunci până și efortul vocal. Obiceiul mi s-a păstrat. Matur, dar și spre bătrânețe, simțindu-mă vinovat acum, după atâtea greșeli impardonabile și amoruri smintite, mă încuiam în casă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Nietzsche vorbește cu insistență despre această subordonare a intelectului - față de afect, dar Eul meu nu este nici măcar afectul meu; sau nu Întotdeauna. Există bineînțeles riscul de a confunda Eul cu personalitatea, cea ascunsă, murmurândă, subterană, veșnic trează, ca o cucuvaie silabisind pe crucea unui mormânt uitat. Eul ca portavoce a personalității, dar nu cumva și mai ales În momentele de acut pericol, de criză reală a persoanei, de scufundare a tuturor criteriilor care făcuseră până atunci o posibilă supraviețuire, nu cumva
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Varvarei". Ca o confirmare a spuselor sale, când reporterul se adresează elevului Ion Salcie, venit în clasă din Orgoia și pe care copiii din Varvara îl brutalizează pentru acest fapt, și îl întreabă ce vrea să devină în viață, acesta silabisește "printre ezitări și suspine cu greu înghițite: Var-va-ri-an". Fenomen atât de cunoscut copiilor de basarabeni care, până nu demult, visau să devină... ruși. În același Labirint Dimitrie Cristea observă că pentru a accede în sala tronului, unde sălășluiește Marele Duh
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a anunțat confidențial: „Te felicit. Ai făcut cea mai bună și completă lucrare de concurs !” Concursul la nemurirea fratelui meu, soldatul Dumitru N. Oprea, cel care mi-a pus cartea în mână și se bucura triumfător când, inimos, reușeam să silabisesc cuvintele tipărite... Unul din ginerii lui tata, Vasile I. Matei, soțul Ruxandei, tatăl copilului lor, a căzut în același război, tocmai la Cotul Donului, ca artilerist la Regimentul de Cavalerie din Bârlad, rămânând după el un hectar de pământ cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ori, trebuia să faci deducții lingvistice, după care încercam să-i explicăm varianta corectă, dar era suficient de încăpățânată și de cele mai multe ori refuza să primească informația. De pildă, niciodată n-a putut pronunța corect cuvântul „facultate” și-i spuneam silabisind: - Maia, fii atentă, se spune „facultate”. - Draga Maiei, da, „facuritate”. - Nu Maia, n-ai înțeles, fii atentă la buzele mele, fa-cul-ta-te. Acum repetă. - Fa-curi-tate, relua Maia și renunțam evident în cele din urmă. Așa s-a întâmplat și cu preluarea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
râului Schitu spre Bistricioara... securiștii pierzându-le urma. Luna era sus... Căpitanul stătea lungit la pământ, pe spate, cu mâinile sub cap, și-și făcea „apelul” grupului... Cinci !... Doar, cinci... atât, mai suntem... I-on, Sofronie, I-chim, Oan-ță, și...!”, silabisi.. și ca o mașinărie stricată repetă de mai multe ori numele lor... părând a fi mai mulți: „.. Ion, Sofronie, Ichim, Oanță..!”. Îi privea cu atâta drag, așa cum dormeau, pe o parte, doborâți de oboseală și de foame... Îi îmbrățișa și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rusesc..! Puteți omorî un om... dar nu un popor !” rupse el tăcerea, cu un calm desăvârșit și un zâmbet trist. Răspunsul lui Baltă îl trezi pe maior, ca o palmă peste ochi luându-i vederea. „ - Ho-ho-ho...!” Ce mai soldat român..!”, silabisi batjocoritor maiorul, hohotind cu capul dat pe spate... gândindu-se la decorația care-l aștepta, și avansarea în grad. Răbdarea lui Baltă atinsese prea-plinul... Ecoul hohotului gutural, al maiorului, nu se stinse, bine, înghițit de pădure, că-i urmă un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
El și scriitorul Vasile Filip, au fost cu ideea acestei întâlniri de suflet. „ - Patru !.. Doar, patru... ca și în Grădină sub „Tei”..”, îmi trecu prin minte.. Și, ca să mi se pară că suntem mai mulți, ca o mașinărie stricată, repetam silabisind numele în gând: „Bis-tri-cea-nu...Fi-lip...Coz-ma.. Bis tri..!”. Dar, oricum aș fi dat-o, tot patru ieșeau la număr Îi priveam cu atâta drag... că i-aș fi îmbrățișat.. Îi dezmierdam pe fiecare, din ochi, și îi iubeam atât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]