795 matches
-
brațul i-ar fi ținut o armă. Cu iuțeala fulgerului, Îmi trecu prin minte ideea că acum probabil calcula cât timp voi rămâne Întoarsă, ridicând gantera pe care o avea În mână și venind spre mine cu pași repezi și silențioși. Fața Îi era contorsionată Într-o grimasă oribilă, oglindind efortul și intenția de a-mi zdrobi capul... M-am rotit pe loc, ferindu-mă de lovitură pe jumătate. Răsuflarea mi se oprise În gât și mai că mă sufocam. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
citit tot mai puține basme rusești ori aventuri ale mușchetarilor și am căutat tot mai des relatări despre OZN-uri. Cu timpul, am ajuns să știu totul despre obiectele zburătoare neidentificate; că puteau frâna sau accelera extrem de rapid; că erau silențioase și, când apăreau undeva, toate zgomotele din împrejurimi amuțeau; că aveau numeroase forme și erau construite din metal. Când prietenii mei voiau să afle câte ceva despre ele, eram bucuros să le dau lămuriri. Deseori stăteam seara în curte și, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
K. Acum știm pe ce vom merge. Să găsim acum în ce ne deplasăm. Ash, dă-ne primele elemente atmosferice. Ofițerul științific împinse câteva manete. Pe coca lui Nostromo o minusculă protuberanță dispăru făcând să apară o rolă metalică avansând silențioasă în vânt și praf. Într-un minut, aspiră o "gură" din atmosfera acestui glob. apoi, odată preluarea fiind încheiată, fiola reintră în carapacea protectoare. Eșantionul fu ejectat într-o cameră etanșă, vidată. Trierea diferitelor componente era sarcina unor instrumente sofisticate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-l capturăm viu și intact. Apăsă pe tasta de comandă pentru deschiderea ușii. Infirmeria era locul adecvat pentru un lucru atât de neobișnuit. Pereții aveau blindaj dublu, iar datorită sasurilor, era compartimentul cel mai ermetic al lui Nostromo. Blindajul lunecă silențios pe câțiva centimetri. Ash se uită la Dallas care dădu din cap. Ash mai apăsă pe comandă și ușa se urni. Acum era destul loc pentru un om. Dallas intră primul, urmat de o Ripley neîncrezătoare. La urmă venea Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apropiate intersecții. Imediat în urma lor, Ash, cu ochii fixați pe ecranul radarului de buzunar, ținând obiectul cu mâna întinsă, îi imprima o mișcare de balans regulat de la dreapta la stânga, acoperind astfel tot arcul de cerc plasat în fața grupului. Instrumentul opera silențios, în afară de momentele în care ofițerul științific ajungea cu el la extremități, adică acolo unde se aflau Dallas și Lambert. Atunci emitea un sunet ascuțit și Ash apăsa pe un buton care-l anula. Făcură o pauză în fața unei scări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lucru. Da... din cauza nenorocirii în sine... și a tăcerii mele... sunt de condamnat. Așa încât, într-un fel, George are dreptate și își poate repeta acest lucru. Dar modul în care a prefăcut totul într-o armă împotriva mea - o armă silențioasă, malefică - e înfricoșător, e o caricatură a unei condamnări, este exact opusul reacției pe care ar fi presupus-o dragostea și mila. Deci, privind obiectiv lucrurile, tu ești vinovată și George are dreptate; numai felul în care reacționează el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vedere“ e o adevărată tortură. E stare de război, e un iad, starea asta conflictuală e iadul curat. — Ai vorbit despre „adânca și ferma hotărâre“ a lui George. Dar ce părere ai despre a ta? Pe el îl vezi acționând silențios și malefic. Asta-i imaginea pe care ai făurit-o tu. Fără îndoială că George acționează instinctiv, așa cum facem cu toții, pentru a se salva. Drept care transformă întreaga poveste în ceva. Dar tu procedezi la fel. El nu-ți poate dărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mari hanuri pentru pelerini în care am poposit. Vineri, 31 august: Roncesvalles-Zubiri: 22 km Deșteptarea în hanul La Posada este la ora 6, dar deja mai înainte unii s-au trezit și umblă prin dormitor mai mult sau mai puțin silențios. Pelerinul de sub mine, probabil din Coreea, se tot învârte în jurul rucsacului, scoțând sau introducând din nou lucrurile ce le are, și ca să nu-l încurc, prefer să stau în pat și să privesc la tot ce se petrece în acest
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cât mai repede posibil. Mai toți pelerinii au un ritm constant de mers. Dacă eu aș merge în acest ritm, m-ar durea picioarele și mai tare, așa că îmi mențin ritmul meu alert, și așa trec într-o depășire silențioasă pe lângă toți ce-i ajung din urmă. Acesta este ritmul meu obișnuit și pe care îl pot menține cel puțin până la prânz. Ajung apoi la Espinal și la o încrucișare de drumuri cumpăr două banane la prețul de 1 euro
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
atât de necesare susținerii mersului ecologic pe jos, surfingul și liftingul. Liftingul? Da. Vom lifta cele mai importante vârfulețe naționale începând cu Caraimanul, Retezatul și Nea Goe, astfel încât escaladarea acestora, ca și cea a nivelului nostru de trai să fie silențioasă, confortabilă și bine condusă de specialiștii noștri și chiar de că-tre guvern. Dar ce legătură are guvernul? Păi, stimate domn, votând oamenii noștri, profesioniștii asigurărilor, vă asigurăm mai mult ca precedenții că veți intra pe mâinile cele mai bune, cele
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nghesuiau la Ateneu ca martori la dialogul dintre Amos Oz și Gabriel Liiceanu -, eu mă holbam la unul dintre noile blocuri de sticlă și aluminiu plombate cu subtilă eficiență pe Bule var dul Aviatorilor, alunecând apoi timid într-un lift silențios, către un etaj sadic răsfățat gastronomic. Acolo unde - culmea - alt Mihăilescu, adică gentila Andra, șeful departamentului Private Banking al BCR-Erste, avea să-mi domolească palpitațiile: nu se aștepta dinspre noi, culturalii, la cine știe ce performanță dialogală academo-fi nanciară, ci la un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și perfecționat în branșă - Gabriela la Bârlad și Adrian la Zalău. Cu Gabriela m-am intersectat de multe ori prin Bârlad, în timp ce Adrian era departe, departe... Aproximativ pe la ora 12 o mașină arătoasă - cu mulți cai putere - oprește în fața casei silențios. Cu atenția maximă la cele citite, mă pomenesc cu musafirii lângă mine. De n-ar fi fost Gabriela, n-aș fi recunoscut, în cel predispus la șotii de acum o jumătate de veac, pe bărbatul corpolent și serios ce se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Ieronim (347-420 d.Cr.), în comentariul său asupra Epistolei Sf. Paul către efeseni, afirmă că „noi ar trebui să-i mulțumim Domnului cântând melodii mai degrabă cu inima decât cu vocea”. Această ideea trimite cu gândul la curentul pitagoreic, unde cântecul silențios poate să se apropie sau să se identifice cu percepția armoniei cosmice: „Cine caută armonia lumii, ordinea și concordia creaturilor înalță un cântec sacru”. Aceste motive, care, în ciuda noului fundal religios, din punct de vedere conceptual, derivă din doctrina pitagoreică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și mașini. Un comunicator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încă vocea în spate, vocea monotonă a lui Ashargin care repeta mereu cele câteva fraze. Își lăsă spiritul să cutreiere printre amintirile mai amare ale sechestrării lui Ashargin. Ori de câte ori dădea peste un incident care pricinuise o impresie profundă, îi vorbea silențios tânărului Ashargin. Ca și cum la cinci-sprezece ani, la șaisprezece ani, la douăzeci de ani, Ashargin ar fi fost de fiecare dată o entitate trăind înlăuntrul său. Ashargin cel mai mare vorbea mezinilor săi în momentul în care aceștia suferiseră un traumatism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ale lui Ashargin. Zborul lor continuă în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
expresie: „Consolările religiei“. După cîte își dădea seama, maică-sa murise fără nici un pic de consolare. Slujba s-a terminat și el a coborît la mașini împreună cu tatăl lui, pastorul și încă alți cîțiva. Mașinile erau Rolls-Royce-uri negre, cu motoare silențioase și, în timp ce goneau pe străzile suburbiei de nord, se uita pe fereastră simțindu-se confortabil și privilegiat. Era o zi cenușie, deasupra Glasgow-ului se coborîse o pleoapă de cer cenușiu și din ea bura subțire. Au ajuns la cimitirul municipal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mergem la Mallaig, vrei să te ducem pînă acolo? El pășește într-o frîntură desprinsă din America. Scaunele par tapițate cu piele moale de bizon, în atmosferă sînt cinci grade peste căldura pielii, undeva cîntă o mică orchestră. Motorul e silențios și, odată ajunși pe feribot, lacurile și munții, asemeni filmelor proiectate pe fereastră, dispar în spate în mare viteză. Șoferul, un bărbat taciturn, cu gît gros, îl întreabă pe Thaw unde merge. După cîteva clipe, Thaw îi răspunde că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mi-e teamă că această clădire mare și scumpă a fost o greșeală mare și scumpă. Nici măcar aerul condiționat nu merge bine. Dar, hai să mergem la etajul douăzeci și unu. Trecură printre birourile din oficiile exterioare și ajunseră la un lift silențios, care-i duse la un oficiu îngust și lung cu treizeci de birouri. Jumătate erau ocupate de oameni care dactilografiau sau dădeau telefoane; multe dintre ele erau goale, iar restul spațiului era ocupat de grupuri care vorbeau. Gilchrist îl conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Asta trebuia s-o omoare. Examineaz-o. Acum că strania inconștiență a acestor oameni căpătase o explicație, era momentul să treacă la un examen amănunțit al faptelor. Dacă sistemul de condiționare a aerului răspândise peste tot anesteziantul, aceleași scene de prăbușire silențioasă s-au produs, probabil, în toate camerele. Deci singurul pericol putea veni numai din exterior. Gosseyn rămase deci de strajă, în timp ce Prescott își consulta în grabă soția. Acesta scoase din buzunar un mic flacon. Dopul era dotat cu un ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
necesitând un tact considerabil. Astfel încât ambasadorul încheie cu un ton mult mai amabil: ― ...voi fi gata la ora prevăzută. A fost o partidă de vânătoare destul de sângeroasă. Pentru fiecare specie de animal fuseseră aduse arme special adaptate, cărate de mașini silențioase. (Câte o mașină pentru fiecare vânător). Roboții erau în permanență gata și întindeau întotdeauna exact arma care trebuia, fără să-i deranjeze în vreun fel pe vânători. Animalele cele mai periculoase erau izolate cu ajutorul unor ecrane energetice, în timp ce vânătorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mintal. Firida era la trei pași de el... la un pas... din spate tună ca un muget vocea lui Thorson: ― Ieși afară din firidă! Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și mașini. Un comunicator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
încă vocea în spate, vocea monotonă a lui Ashargin care repeta mereu cele câteva fraze. Își lăsă spiritul să cutreiere printre amintirile mai amare ale sechestrării lui Ashargin. Ori de câte ori dădea peste un incident care pricinuise o impresie profundă, îi vorbea silențios tânărului Ashargin. Ca și cum la cinci-sprezece ani, la șaisprezece ani, la douăzeci de ani, Ashargin ar fi fost de fiecare dată o entitate trăind înlăuntrul său. Ashargin cel mai mare vorbea mezinilor săi în momentul în care aceștia suferiseră un traumatism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]