987 matches
-
loc era amplasat vechiul sat „Săliște“, avea o biserică de lemn, cimitir, case și o curte boierească, toate împrejmuite cu un gard de nuiele dublu, umplut cu pământ. Și astăzi cetățenii satului spun „La Țântirim“ unei părți din așezarea „La Siliște“. Tot din spusele bătrânilor acest sat ar fi fost ars de turci (după părerea noastră de tătari), iar multă lume și-ar fi găsit moartea în noaptea de Paște, când biserica de lemn a fost închisă și incendiată de năvălitori
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
s-a transformat într-o mănăstire de călugări. Pe ruinele acestei mănăstiri în anul 1791 începe construcția actualei biserici a satului Corni. Studiile și cercetările efectuate în ultima perioadă ne conduc la ideea că nu este vorba de un sat „Siliște“ ci locul s-a numit „Siliște“ după ce locuitorii l-au părăsit din diferite motive. Credem că este vorba de satul „Vlădenii, ci-i zic și Cornii, pe Săretiu“, atestat documentar, așa după cum s-a menționat mai sus, prin ispisocul dat
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
de călugări. Pe ruinele acestei mănăstiri în anul 1791 începe construcția actualei biserici a satului Corni. Studiile și cercetările efectuate în ultima perioadă ne conduc la ideea că nu este vorba de un sat „Siliște“ ci locul s-a numit „Siliște“ după ce locuitorii l-au părăsit din diferite motive. Credem că este vorba de satul „Vlădenii, ci-i zic și Cornii, pe Săretiu“, atestat documentar, așa după cum s-a menționat mai sus, prin ispisocul dat de Ștefan cel Mare și Sfânt
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
dat de Ștefan cel Mare și Sfânt la 14 martie 1489 la Suceava . După părerea noastră cele două sate de astăzi - Corni și Vlădeni - au o origine comună, din aceeași așezare răzășească, din valea Siretului, de pe locul numit astăzi „La Siliște“. La începutul secolului al XVI-lea datorită atacurilor tătarilor și apoi ale turcilor, cât și inundațiilor provocate de râul Siret, locuitorii acestui sat îl părăsesc. O parte s-au deplasat spre sud, sud-est într-o poiană din pădurea de corni
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Măriței () este satul de reședință al comunei Dărmănești din județul Suceava, Bucovina, România. În zona Siliște, la circa 1,5 km sud-vest, se află vatra veche a satului Măriței. În această zonă s-au identificat urme de cultură materială din epoca feudalismului dezvoltat, fragmentele ceramice descoperite fiind datate în perioada secolelor XIV-XVI. Este posibil ca unele
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
era student la Viena și coleg cu Mihai Eminescu. Familia și-a întins ramurile în neamul de cărturari: învățător Constantin Cardaș, profesor-inventator Haralambie Ciocan, preot Ilie Anisescu, profesor Ștefan Constantinescu, profesor Constantin Ilioaia. Gheorghe Cardaș urmează școala primară la Topile, Siliștea și Drăgușeni; liceul, la Fălticeni (1913-1915), București (1915-1916) și Roman (1917-1921). Ca licean corespondează cu profesorul Vasile Ciurea despre situl arheologic de la Cucuteni. Este student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1921-1924). În anii 1926-1927 audiază
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
alipit și satele comunei Itești, desființată cu această ocazie. Comuna Itești a fost reînființată în 2005, de atunci comuna Berești-Bistrița având componența actuală. Singurul obiectiv din comuna Berești-Bistrița inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău este situl arheologic de la „Siliște”, aflat la nord-est de satul Berești-Bistrița, și care conține vestigii din epoca medievală timpurie (secolele al VIII-lea-al IX-lea).
Comuna Berești-Bistrița, Bacău () [Corola-website/Science/300656_a_301985]
-
ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Grădinărie” (2 km vest de satul Dulcești) cuprinde urmele unor așezări din perioada Halstatt și din secolele al VI-lea-al VII-lea e.n.; situl de la „Siliștea” (satul Poiana) conține așezări din Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (perioada Latène târziu) și secolele al VI-lea-al VIII-lea (epoca migrațiilor); situl de „deasupra Varniței” (satul Poiana) cuprinde o așezare
Comuna Dulcești, Neamț () [Corola-website/Science/301631_a_302960]
-
pornește din DN5 în apropierea frontierei și duce spre nord-est la Oinacu și Gostinu; DJ503 duce spre nord-vest la Stănești, Toporu, Răsuceni și mai departe în județul Teleorman de Drăgănești-Vlașca (unde se intersectează cu DN6), Botoroaga, Moșteni, Videle, Blejești, Purani, Siliștea, Poeni, apoi mai departe în județul Dâmbovița de Șelaru, și în județul Argeș de Slobozia, Mozăceni, Negrași, Rociu, Oarja (unde are un nod pe autostradă A1 și Căteasca; DJ504 duce spre vest la Putineiu, Gogoșari și mai departe în județul
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
1773 : un document oficial privind existența unei populații pe actuala arie a comunei Pipirig, este Catagrafia Moldovei din în care sunt menționate 38 de case sau 38 de birnici. Între anii 1764 - 1790: mare parte din locuitorii din Țara Bârsei, Siliștea Sibiului, Sadova Câmpulungului, Vrancea precum și de pe Valea Bârgăului au lăsat totul - case, averi - și au plecat cu familiile și turmele lor spre Moldova, atrași fiind de intinsele plaiuri, de apele bune și de vetrele de sat străjuite de codri de
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
asemenea situat într-un punct favorabil de legătură între principalele drumuri comerciale ale Principatului Moldovei, Botoșaniului a devenit un important centru de comerț ce a crescut până către a doua jumătate a secolului XIX. Pe teritoriul Botoșaniului în locul denumit „La Siliște” (situat la circa 2 km nord de oraș) se găsesc, în afară de dovezi privind continuitatea de locuire pentru intervalul secolelor XIII-XVIII, și urmele unei culturi Protodridu, care arată asimilarea culturii materiale a slavilor de către localnici, în perioada secolelor IX-X. Deasemenea în
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
județul Teleorman. Este străbătută de șoseaua județeană DJ503, care duce spre sud-est la Toporu, Stănești și Giurgiu (unde se termină în DN5B), și spre nord-vest în județul Teleorman la Drăgănești-Vlașca (unde se intersectează cu DN6), Botoroaga, Moșteni, Videle, Blejești, Purani, Siliștea, Poeni, apoi mai departe în județul Dâmbovița de Șelaru, și în județul Argeș de Slobozia, Mozăceni, Negrași, Rociu, Oarja (unde are un nod pe autostrada A1 și Căteasca. De asemenea, prin comună trece și șoseaua județeană DJ503A, care duce spre
Comuna Răsuceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310498_a_311827]
-
1588, cînd voievodul Moldovei, Petru Șchiopul, îi făcuse danie lui Andrei hatman și pîrcălab de Suceava un rînd de sate din lunca Răutului, inclusiv Nemteni și Căinărești din preajma rîului, inclusiv un preot și cîțiva băjenari din Țara Leșească. Pe atunci siliștea avea o bisericuță de lemn acoperită cu stuf.(Documente privind istoria României. Veacul XVI. A. Moldova. București, 1951). Moșierul satului Enache Panaiiti care depuse jurămînt de credință țarului obținînd titlul de nobil a ridicat pe acest ținut o biserică din
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
scutite de bir, care nu sunt menționate, precum preoții, văduvele, nevolnicii, etc. În acele vremuri, între anii 1764 - 1790, datorită prigoanei pornite împotriva ortodocșilor din Ardeal privind încercarea de catolicizare a românilor , mare parte din locuitorii din Țară Bârsei, Brețcu, Siliștea Sibiului, Sadova Câmpulungului, Vrancea precum și de pe Valea Bârgăului, au lăsat totul (case, averi) și au plecat cu familiile și turmele lor spre Moldova, atrași fiind de întinsele plaiuri, de apele bune și de vetrele de sat străjuite de codri de
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
leagă spre vest de (unde se intersectează cu DN1), și spre est de , (unde se intersectează cu DN1D) și . Se învecinează la est cu comuna Gherghița, la nord cu comuna Olari, la vest cu satul Potigrafu, iar la sud cu Siliștea Snagovului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Balta Doamnei se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,02%). Pentru 2,98% din populație, apartenența etnică
Comuna Balta Doamnei, Prahova () [Corola-website/Science/301640_a_302969]
-
ale unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni, precum și un mormânt din Epoca Bronzului (cultura Costișa). În rest, patru alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău. Unul este un alt sit arheologic, așezarea fortificată de la „Siliște”, aflată la nord-vest de biserica de lemn, pe malul drept al Tazlăului Sărat, în dreptul satului Prohozești, sit unde s-au descoperit urmele unei așezări fortificate din eneolitic (cultura Cucuteni). Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură: școala din satul
Comuna Poduri, Bacău () [Corola-website/Science/300693_a_302022]
-
Gruiu (în trecut, Lipia-Bojdani) este o comună în județul Ilfov, Muntenia, România, formată din satele Gruiu (reședința), Lipia, Siliștea Snagovului și Șanțu-Florești. Comuna se află în extremitatea nordică a județului, la limita cu județul Prahova, pe malul drept al Ialomiței și pe malurile de nord și est ale lacului Snagov. Prin comună trece autostrada București-Ploiești, pe care însă nu
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
și cu o populație de 3900 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Răcari din regiunea București. În 1964, denumirile satului și comunei Turbați au fost schimbate în "Siliștea Snagovului", iar satul Fundu a primit numele de "Pescarii". În 1968, comuna Siliștea Snagovului a fost din nou desființată și a fost inclusă în comuna Gruiu (cu excepția satului Bâra, trecut la Comuna Balta Doamnei din județul Prahova), aceasta devenind parte
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
au fost incluse în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Răcari din regiunea București. În 1964, denumirile satului și comunei Turbați au fost schimbate în "Siliștea Snagovului", iar satul Fundu a primit numele de "Pescarii". În 1968, comuna Siliștea Snagovului a fost din nou desființată și a fost inclusă în comuna Gruiu (cu excepția satului Bâra, trecut la Comuna Balta Doamnei din județul Prahova), aceasta devenind parte a județului Ilfov; tot atunci, satul "Pescarii" a fost desființat și inclus în
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
a fost din nou desființată și a fost inclusă în comuna Gruiu (cu excepția satului Bâra, trecut la Comuna Balta Doamnei din județul Prahova), aceasta devenind parte a județului Ilfov; tot atunci, satul "Pescarii" a fost desființat și inclus în satul Siliștea Snagovului. În 1981, în urma unei mici reorganizări administrative, a trecut în Sectorul Agricol Ilfov aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. În comuna Gruiu se află mănăstirea Căldărușani, monument istoric de arhitectură de interes național, datând
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
Sfânta Varvara” și „Duminica Tuturor Sfinților”). În rest, în comună mai există opt alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice trei la Lipia și trei la Siliștea Snagovului. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură stăreția fostei mănăstiri Gruiu din satul Gruiu, astăzi grădiniță, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea; și biserica „Sfinții Voievozi” din satul Lipia, datând din 1827.
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
sat în comuna Balta Doamnei din județul Prahova, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, avea 456 de locuitori și făcea parte din comuna Lipia-Bojdani, plasa Znagovul, din județul Ilfov, iar în perioada interbelică, din comuna Turbați (denumită ulterior Siliștea Snagovului), plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov. În 1950, județele s-au desființat și a trecut în regiunea București, raionul Buftea. La reforma administrativă din 1968, a fost arondat comunei Balta Doamnei din județul Prahova, din care face parte și
Bâra, Prahova () [Corola-website/Science/301643_a_302972]
-
pe moșia satului au rămas și trei movile funerare - cimitire ale cotropitorilor hordelor barbare, năvălite de peste Nistru din stepele asiatice. Letopisețul scris al acestei localități începe încă din timpurile lui Ștefan cel Mare. Lalova a crescut absorbind în sine 3 siliști nistrene străvechi - Ețcani, Stodolna și Cobâleanca. Ocina trecu de la bătrânul Copcici, la nepoata Tatiana. Aflăm despre aceasta din cărțile domnești ștampilate de voievozii Petru Rareș (16 martie 1529) și Iliaș Rareș (3 aprilie 1550). Administrația militară rusă, conform catagrafiei din
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
ediție având loc la Văcărești, Dâmbovița, 19 octombrie 1969. Este unul dintre cele mai prestigoase și importante festivaluri de literatură din țară, alături de "Festivalul-Concurs Național de Proză „Mihail Sadoveanu”" de la Iași și "Festivalul Național de Literatură „Marin Preda”" organizat la Siliștea Gumești, Teleorman. Este o manifestare efectivă ca răspuns la testamentarului legământ al lui Ienăchiță Văcărescu: <poem> Urmașilor mei Văcărești Las vouă moștenire Creșterea limbii românești Ș-a patriei cinstire. Printre cei care au luat inițiativă la crearea unui festival de
Moștenirea Văcăreștilor () [Corola-website/Science/337062_a_338391]
-
Comuna este compusă din satele Urzicuța, Urzica Mare și Ionele. Comuna Urzicuța este așezată în partea central-sudică a județului Dolj, având ca vecini comunele Giurgița la nord și est, Bârca la est, Bistreț la sud, Afumați la sud și vest, Siliștea Crucii la vest, situându-se la 55 km de municipiul Craiova, 18 km de municipiul Băilești și 20 km de orașul Segarcea. Comuna Urzicuța este situată pe drumul județean DJ561A, la vest de valea Desnatuiului ăn câmpia Olteniei, având un
Comuna Urzicuța, Dolj () [Corola-website/Science/300421_a_301750]