1,254 matches
-
ordine severe să-și țină prizonierii sub control prin orice mijloc. Dacă un condamnat evada de sub supravegherea unui gardian, acesta din urmă risca să fie dat afară din forțele de pază și să fie condamnat la rândul său la muncă silnică în lagăr. În unele cazuri, echipe de condamnați era transportați în teritorii noi, cu resurse de supraviețuire limitate și erau părăsiți în pustietate. Câteodata, erau necesare câteva tentative până când un val de coloniști reușeau să supravietuiască în sălbăticie și să
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
orășenești a fost internată și că 25% dintre cambogieni (2 milioane din 8) i-au căzut victime. Atât Republica Populară Română, cât și Republica Socialistă România, au avut la rândul lor o rețea de închisori, penitenciare și lagăre de muncă silnică pentru deținuții politici: „"Gulagul românesc"”. Prin Decretul nr. 6 al Prezidiului Marii Adunări Naționale din 14 ianuarie 1950 se ordonează înființarea Unităților de Muncă (UM). Scopul acestora a fost acela de a reeduca prin muncă persoanele care prin originea lor
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
rol în îndepărtarea de la putere a generalului Antonescu și instaurarea unui regim constituțional de scurtă durată în România. Plecat în exil, a primit un mandat de la partidele democratice să le reprezinte în străinătate. Niculescu-Buzești fost condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață în cadrul procesului conducătorilor PNȚ din 1947. Până la moartea sa, a fost unul dintre reprezentanții PNȚ în Comitetul Național Român, însă datorită conflictui său cu generalul Rădescu, organizația nu a funcționat în timpul vieții sale. s-a născut la data
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
dar intuind ceea ce urma să se întâmple în România, a părăsit clandestin țara spre sfârșitul anului 1946, mergând în Elveția. În noiembrie 1947 a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a din București la muncă silnică pe viață, 5 ani de degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. Liderii opoziției l-au însărcinat cu reprezentarea, în străinătate a PNȚ, PNL și PSD. Niculescu-Buzești l-a întâlnit pe fostul rege Mihai al
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
folcloristice. Multe din piesele sale vocale au pe lângă varianta în limba română și una în limba germană. În prima perioadă a creației sale, a compus foarte multe piese de divertisment dar, după ce a fost deportat în Uniunea Sovietică la muncă silnică, în perioada 1945 - decembrie 1949, muzica pe care a compus-o la întoarcerea în țară a devenit mult mai interiorizată. În anii '50, Norbert Petri a condus o orchestră săsească și o grupă de dansuri, care activau în cadrul fabricii de
Norbert Petri () [Corola-website/Science/312677_a_314006]
-
oară. Unele manuscrise confiscate s-au pierdut, altele se află în dosarul penal. Tribunalul militar, care l-a judecat în cadrul procesului „grupului de scriitori germani”, încheiat la 15 septembrie 1959 la Brașov, l-a condamnat la 15 ani de muncă silnică și la 5 ani de pierdere a drepturilor cetățenești. Motivul a fost nuvela istorică "Fürst und Lautenschläger" („Prințul și bardul“), scrisă cu 12 ani în urmă. Un "prieten" (Eginald Schlattner) i-a arătat Securității că nuvela are un dublu sens
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
ierburi: frigare ("Geranium palustre"), floarea Paștelui ("Anemone nemerosa"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), breabăn ("Corydalis solidă"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii ("Leonurus cardiacă"), tătăneasa ("Symphytum officinale"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), viorele ("Scilla bifolia"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), silnic ("Glechoma hirsuta"), leurda ("Allium ursinum"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), sânzâienă ("Galium verum"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), sunătoare ("Hypericum perforatum"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), cosaci ("Astragalus depressus"), măzăriche ("Lathyrus transsilvanicus"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
ale represiunii comuniste. Rezistența din Dobrogea a reușit să strângă 2000 de partizani combatanți și de susținători locali. Aproape toți vor fi uciși de Securitate, sau vor muri ca urmare a torturilor. Supraviețuitorii vor fi trimiși în coloniile de muncă silnică de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, adevărate colonii de exterminare prin epuizare, în care regimul comunist trimitea opozanții pe care nu dorea să îi mai vadă revenind în societate. Având în vedere că Puiu era considerat spion de către autoritățile comuniste, în 2014
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
aflau în munți (cazul gruparii Mandea). Rebelii arestați și cei care îi sprijineau erau fie uciși în interogatorii, fie judecați în procese publice sau cu ușile închise. Condamnările erau foarte mari: moartea, sau ani lungi de pușcărie sau de muncă silnică. Au fost pronunțate mai multe mii de condamnări. Unele penitenciare sau colonii de muncă sunt cunoscute pentru numărul mare de morți și pentru practicarea curentă a torturii. Astfel, mulți rezistenți au murit de epuizare, din cauza torturii sau a tratamentelor la
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
Tatăl său a fost un mic negustor în București până în anul 1949 când a fost obligat să-și radieze firma. În 1952 a fost arestat pe stradă de securitate și condamnat politic de Tribunalul Militar - București la doi ani muncă silnică - la canal. După liberare a devenit muncitor la “Flacăra Roșie”, apoi pensionar până în anul 1990 când a decedat. La data 3 martie 1953 a fost arestat de Securitate, judecat și condamnat de Tribunalul Militar Teritorial 2 la cinci ani muncă
Ștefan Radof () [Corola-website/Science/303046_a_304375]
-
la canal. După liberare a devenit muncitor la “Flacăra Roșie”, apoi pensionar până în anul 1990 când a decedat. La data 3 martie 1953 a fost arestat de Securitate, judecat și condamnat de Tribunalul Militar Teritorial 2 la cinci ani muncă silnică, pentru "uneltire împotriva orânduirii de stat". Familia a înaintat recurs, care a fost aprobat ca urmare a Convenției de la Geneva din Mai 1955. Deși amnistiat, și-a satisfăcut stagiul militar la o unitate de construcții a D.G.S.M. După lăsarea la
Ștefan Radof () [Corola-website/Science/303046_a_304375]
-
finele anului V de facultate, când era cu o echipă de 5 studenți și lucrau la releveul picturii exterioare a Mănăstirii Moldovița, este arestat chiar în incinta mănăstirii. După anchetă, pe 8 noiembrie 1958, este condamnat la 8 ani muncă silnică sub acuzația de "“crima de uneltire împotriva ordinei sociale - activitate mistic dușmănoasă“" împreună cu încă patru colegi prieteni: Rădulescu Nicolaie, Mihăilescu Emil, Mironescu Șerban și Pistol Dan. Toți cei cinci studenți au fost incluși în „Lotul celor 16” numit Rugul Aprins
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
trecut în eternitate. Fiul de țăran Gligor Lechințan, magistrat, în cei patru ani de front în răsărit și-a pierdut mâna dreaptă, și, reîntors în țară, a fost condamnat la moarte pentru convingerile sale anticomuniste, pedeapsă comutată, apoi, în munca silnică pe viață; a executat peste 16 ani (mai exact 5.841 de zile), fiind tărăt și maltratat prin toate pușcăriile comuniste. Încă supraviețuiește, în vărsta de 93 de ani, domiciliat în Sibiu. Aurel Maxim, un alt fiu de țăran, a
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
de zile), fiind tărăt și maltratat prin toate pușcăriile comuniste. Încă supraviețuiește, în vărsta de 93 de ani, domiciliat în Sibiu. Aurel Maxim, un alt fiu de țăran, a fost condamnat la moarte pentru aceleași motive și apoi la muncă silnică pe viață, executând peste 7 ani de detenție, trecănd și el nu demult în eternitate. Student în anul II al Facultății de Geologie din Cluj, Viorel Morar, tot fiu de țăran fruntaș al satului, pentru convingeri anticomuniste a executat peste
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
a apăra drepturile coloniștilor aromâni pe care îi considera persecutați de guvernul de la București. În 1933 l-a asasinat alături de alți doi legionari pe prim-ministrului I.Gh. Duca, în gara de la Sinaia. În aprilie 1934 a fost condamnat la muncă silnică pe viață, împreună cu alți doi complici, pentru faptă. În închisoare a scris o carte despre problemele aromânilor. În noaptea de 29/30 noiembrie 1938 a fost ucis de autorități, prin strangulare, alături de Corneliu Zelea Codreanu, așa-numiții ”decemviri” și ceilalți
Ion Caranica () [Corola-website/Science/323696_a_325025]
-
București emite Rechizitoriul de urmărire nr. 97 din 13 aprilie 1950 dispunând trimiterea sa în judecată. Este judecat în vara anului 1951 și, prin Decizia penală nr. 1630 din 13 iunie a fost condamnat în contumacie la 12 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică. A luat cunoștință de condamnarea sa târziu deoarece își schimbase domiciliul. După apariția decretului de amnistie din 1955, la 10 octombrie cere prin avocat anularea deciziei Curții București și încetarea urmăririi sale. La 1 noiembrie
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
va deveni comandantul armatei I care-i va bate pe nemți conduși de Makennsen. Între alți generali amintim pe Nicolae Sava, ctitorul bisericii „Sf. Sava” din Ivești. Ca urmare..., venirea comunismului a distrus gospodăriile oamenilor din localitatea Ivești prin proceduri silnice., adică înființarea colectivă. În timpul acestui proces de colectivizare le-a sustras bunurile țărânilor avuți ce însemnau a fi ziua lor de mâine..., aceste bunuri erau “animale, ceriale, pământuri, etc. Iveștiul este situat în partea central vestică a județului Galați, străbătuta
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
S-a prezentat cu numele de Aleksandr Sergheevici Nikolski și a fost judecat pentru spionaj. Procurorul a cerut pedeapsa capitală, însă instanța i-a dat circumstanțe atenuante și l-a condamnat prin sentința nr. 481/7 iulie 1941 la muncă silnică pe viață. La sfârșitul lunii septembrie 1941 a fost transferat la închisoarea din Aiud, unde își ispășeau pedeapsa agenții sovietici capturați pe teritoriul României. La 28 august 1944, Nicolschi fost eliberat din detenție, împreună cu ceilalți spioni sovietici (care aveau să
Alexandru Nicolschi () [Corola-website/Science/304574_a_305903]
-
ei creștin, ci, dimpotrivă, să-l mențină viu în conștiința credincioșilor Bisericii. De-a lungul existentei sale zbuciumate, presărată cu scurte pauze, poetul a totalizat peste șaisprezece ani de închisoare. În 1959, a fost condamnat la 17 ani de muncă silnică pentru întreaga lui activitate.În acesti ani grei de închisore a scris peste 300 de poezii memorate și apoi,dupa eliberare scrise. Decretul de grațiere generală din 1964 îi va reda libertatea. Va fi însă supravegheat pas cu pas și
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
generații, eradicarea individualității în favoarea colectivității presupuneau evacuarea de sens a vieții private, în genere, si a familiei, în special; emanciparea femeii a fost principalul instrument al acestei destructurări.” (Petre, 259) Este recurenta asocierea în interiorul argumentației dintre ”emancipare” și termeni precum ”silnic”, ”ostentativ”, ”brutal”, ”strident”. Totuși, argumentele nu se opresc atât la demonstrarea brutalității cu care a fost implementată emanciparea, cât la tentativă de a-i susține inutilitatea. Conform autoarei acestui eseu, femeile din societatea burgheza aveau, printre altele, un loc însemnat
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat și implicat în "lotul intelectualilor mistico-legionari". Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat în "lotul Pillat-Noica" la 12 ani de muncă silnică, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale, sub acuzația de "infracțiune de uneltire contra ordinii sociale". Acest eveniment înlătură "orice dubiu, șovăială, teamă, lene, descumpănire" ("Primejdia mărturisirii", p. 178) și grăbește luarea deciziei de a se boteza
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
s-a întâlnit cu tatăl său și i s-a alăturat. Pentru a stopa curentul de solidaritate cu partizanii, în 1950 Tribunalul Militar din Cluj i-a judecat și condamnat în contumacie pe fugari, iar a primit 12 ani muncă silnică. În vara anului 1950, împreună cu alți membri ai grupului, Avisalon a rămas în apropierea satului Răchițele, în locul numit Picioragul Porcului, unde și-au construit o colibă. În perioada următoare a participat împreună cu alți membri ai grupului la diverse acțiuni îndreptate
Avisalon Șușman () [Corola-website/Science/319926_a_321255]
-
germană din Sibiu, Făgăraș și Brașov. După 23 august 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei, toți etnicii germani din Regatul României sunt declarați colaboratori ai lui Hitler. Tatăl lui, Felix Schlattner, a fost deportat în Rusia, la muncă silnică. În primăvara anului 1945, sașii și șvabii (populații de etnie germană) sunt expropriați. Nici familia lui Schlattner nu e cruțată de necazuri, fiind azvârliți în stradă într-o noapte de noiembrie 1948. În perioada 1952-1953 a studiat timp de două
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
anchetatorii, declarând ulterior: "". A fost martorul principal al acuzării în "Procesul scriitorilor germani", terminat la 15 septembrie 1959 la Brașov (pe vremea aceea "Orașul Stalin"), care a avut ca rezultat condamnarea (la un total de 95 de ani de muncă silnică, confiscarea averilor și interdicția exercitării unor drepturi civile) grupului Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru ""infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație"". Potrivit sentinței nr. 342, semnate de maiorul Dragoș Cojocaru, cei
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
nr. 8/1930, 36 de persoane cu vârste între 25 și 35 de ani. Alte 20 au reușit să dispară, scăpând de arestare. S-au dat pedepse de la 5 la 20 de ani de închisoare, în unele cazuri cu muncă silnică, pentru trădare de țară și spionaj. Zilber a fost rejudecat și achitat în 1933, datorită faptului că devenise informator ocazional al serviciului Siguranța statului. Zilber a activat la Institutul de Conjunctură Mondială, condus de Virgil Madgearu, unde a devenit conducător
Belu Zilber () [Corola-website/Science/314566_a_315895]