748 matches
-
coșurile, se vor vindeca cât de curând și va rămâne numai ființa pură, curată și mai frumoasă ca toate celelalte. De multe ori închidea ochii și se gândea la viitor: azi prietenă adevărată, mâine mamă iubitoare, apoi bunică duioasă... Acest silogism s-a și adeverit. Rezultatul final a dovedit că judecata inițială nu era o vorbă aruncată în vânt. Se putea considera cel mai norocos dintre toți colegii și prietenii lui. Era iubit de o fată care avea ceva în plus
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în numele progresului științific în domenii precum astronomie, fizică, medicină etc., ce, prin noile descoperiri, aruncă în sfera ridicolului concepțiile anticilor. Greșeala lui Perrault este de a transfera această idee și în domeniul literaturii. Prin prisma evoluției neîncetate, el aplică un silogism oarecum deplasat, integrând creațiile literare în aceeași sferă cu produsele științei. Ori literatura în sine, prin complexitatea ei, prin sinuozitățile creative pe care le presupune, prin multitudinea de factori pe care îi implică și, nu în ultimul rând, prin inefabilul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
au fost preluați însă în mare parte de limba latină și apoi de limbile europene moderne, încît mulți dintre ei au devenit cuvinte internaționale, fie că se folosesc pentru conceptele de bază ale filozofiei și ale logicii (cosmos, dialog, entime-mă, silogism etc.), fie că redau noțiuni specifice unor sisteme de gîndire (aporie, entelehie, eon, homeomerii etc.). Este de la sine înțeles că o asemenea situație favorizează traducerea textelor filozofice, nu numai din greacă într-o limbă europeană modernă, ci dintr-o astfel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reprezentau; practicant al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură, poetul ieșean se lăsa condus de un demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea liniilor și inițiind în aria lucrurilor mărunte totdeauna din perspectiva unui ironist sentimental. Excelând în relaționări lexicale nemaiîntâlnite, propunând scenarii frapant-novatoare, textualizând și muzicalizând, poemele lui specifice produc o voie bună continuă, un fel de joyeuseté
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori lozinci populiste, adaugă demograful. Am putea chiar afirma că reducerea natalității și impactul ei asupra numărului populației tinere au redus dimensiunea unor costuri pe care le suportă familia și societatea pentru sarcină, maternitate, nașterea și creșterea copiilor, inclusiv educație”. Silogismul este tipic pentru strategia „naturalistă” a unei populații cu „speranță genealogică” prăbușită, o populație egoistă și deci indiferentă la timpul de mâine al familiei și al „neamului” (stirpei), inabilă să se bucure de copii, complet inabilă să treacă sentimentul timpului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
a judeca procesele macroeconomice ca având fundament de natură microeconomică. Erorile de poziționare a conceptualizării pe această perspectivă se originează în jocul bazat pe concluzionarea metodică dintre semnificațiile așteptării a ceva și acceptării acelui ceva. În realitate, nu există un silogism care să ne asigure că este corectă transformarea de sensuri de la psihologie la axiologie pentru a valida comportamente la nivelul praxiologiei, adică de a lua decizii raționale bazându-se pe toate sursele cunoașterii, deci inclusiv pe impresii, bunăoară. Pe de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
hegemonic ce face regula inclusiv în gestiunea cunoașterii. Scopul nici măcar nu este inovativ, ci unul iterat cu insistență: controlul resurselor globale. Postmodernitatea este, din acest motiv, o formulă de conservare a puterii hegemonice de a controla resursele globale, susținută de silogismele autoimpuse ale corectitudinii politice. Este un mecanism pervers la modul absolut, este chiar mecanismul ideal al puterii dependente doar de ea însăși pentru că este confirmată invariabil prin autoasumare. Omenirea se află în situația de a-și constata acceptarea ofertei fără
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca și pentru frații
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Relatările ereziologilor au deformat-o. Creștinul Rhodon, cel care l-a acuzat pe Apelles că nu are o argumentație coerentă, părea nepregătit să Înfrunte un oponent mai subtil. Apelles a compus o lucrare În treizeci și opt de cărți, intitulată Silogisme, care Își propunea să combată, printr-un raționalism obstinat, toate născocirile din Vechiul Testament. Respingîndu-l pe Marcion, Apelles nega existența a două principii și insista asupra monarhiei lui Dumnezeu. Revenind la soluția protognosticilor, el atribuia crearea lumii unui Înger numit Domn
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe fantezie, pe plăsmuire imaginativă. N-are nevoie de visuri poetice, de miturile grandioase care falsifică realitatea și o prezintă altfel de cum este. N-are nevoie nici de inteligența abstractă, uscată, prea raționalistă, prea logică, făcută numai din concepte și silogisme, rezultată din exerciții dialectice milenare, așa cum e inteligența evreului. Inteligența românului, în adevăr, nu e nici prea imaginativă, nici prea abstractă. E inteligența imediată, plină de claritate și mai ales de bun-simț. Bergson a definit inteligența parcă pentru uzul nostru
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Gaunilon este călugăr. (3) Călugării sunt cucernici. (4) Alain este călugăr. (5) Alain este cucernic. Așadar, raționamentul se desfășoară sub forma unui polisilogism cu două etape, În care se produc două concluzii, propozițiile (3) și (5), prima rezultând În urma unui silogism de figura a treia (TM-P, TM-S) Între propozițiile (1) și (2), iar cea de-a doua conform unui silogism de figura Întâi (TM-P, S-TM) Între propozițiile (3) și (4). Analizând forma propozițiilor se poate observa că toate sunt
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
forma unui polisilogism cu două etape, În care se produc două concluzii, propozițiile (3) și (5), prima rezultând În urma unui silogism de figura a treia (TM-P, TM-S) Între propozițiile (1) și (2), iar cea de-a doua conform unui silogism de figura Întâi (TM-P, S-TM) Între propozițiile (3) și (4). Analizând forma propozițiilor se poate observa că toate sunt propoziții tip A (afirmative). Propozițiile (1), (2), (4), (5) sunt propoziții afirmativ-singulare, iar propoziția (3) este o propoziție afirmativ-generală. Având
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
propozițiilor se poate observa că toate sunt propoziții tip A (afirmative). Propozițiile (1), (2), (4), (5) sunt propoziții afirmativ-singulare, iar propoziția (3) este o propoziție afirmativ-generală. Având cele două premise - (1) și (2) - de forma unor propoziții tip A, primul silogism ar trebui să corespundă modului DARAPTI, singurul mod valid cu premisele propoziții tip A. Concluzia Însă este o propoziție afirmativ-generală, ca și cum În acest caz s-ar fi produs un silogism În modul BARBARA. Este o primă incorectitudine strecurată În raționamentul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
1) și (2) - de forma unor propoziții tip A, primul silogism ar trebui să corespundă modului DARAPTI, singurul mod valid cu premisele propoziții tip A. Concluzia Însă este o propoziție afirmativ-generală, ca și cum În acest caz s-ar fi produs un silogism În modul BARBARA. Este o primă incorectitudine strecurată În raționamentul analogic, generată de ambiguitatea relativă a propozițiilor afirmativ-singulare, care pot fi considerate ca referindu-se la „toate” elementele din sfera subiectului, chiar dacă elementele din această sferă se reduc la „unul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
În raționamentul analogic, generată de ambiguitatea relativă a propozițiilor afirmativ-singulare, care pot fi considerate ca referindu-se la „toate” elementele din sfera subiectului, chiar dacă elementele din această sferă se reduc la „unul” singur. Dacă era să fie corect, concluzia primului silogism trebuia să fie: Unii călugări sunt cucernici. În forma În care este dat enunțul (3), fără să aibă un cuantificator pentru subiect - „toți” sau „unii” -, el poate fi considerat fie o propoziție afirmativ-generală, fie una afirmativ-parțială. Dacă se consideră propozițiile
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
3), fără să aibă un cuantificator pentru subiect - „toți” sau „unii” -, el poate fi considerat fie o propoziție afirmativ-generală, fie una afirmativ-parțială. Dacă se consideră propozițiile (1) și (2) ca fiind propoziții tip I (parțial-afirmative), nu poate avea loc nici un silogism, deoarece figura a III-a nu cunoaște un mod valid cu premisele propoziții de tipul I. Așadar, ambiguitatea Între modurile BARBARA și DARAPTI este deplină. Începând cu al doilea silogism, lucrurile se complică și mai mult. Prima premisă, propoziția (3
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
fiind propoziții tip I (parțial-afirmative), nu poate avea loc nici un silogism, deoarece figura a III-a nu cunoaște un mod valid cu premisele propoziții de tipul I. Așadar, ambiguitatea Între modurile BARBARA și DARAPTI este deplină. Începând cu al doilea silogism, lucrurile se complică și mai mult. Prima premisă, propoziția (3), poate fi, după cum am arătat, atât de tipul A, cât și de tipul I. A doua premisă, propoziția (4), este la rândul ei una afirmativ-singulară. Dacă Înțelegem al doilea silogism
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
silogism, lucrurile se complică și mai mult. Prima premisă, propoziția (3), poate fi, după cum am arătat, atât de tipul A, cât și de tipul I. A doua premisă, propoziția (4), este la rândul ei una afirmativ-singulară. Dacă Înțelegem al doilea silogism ca pe unul În modul BARBARA, În care propoziția (3) este tip A, atunci propoziția (4) trebuie considerată propoziție tip A, dar și propoziția (5) trebuie să fie tip A, pentru ca raționamentul să fie corect, ceea ce e fals, pentru că sfera
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
să fie tip A, pentru ca raționamentul să fie corect, ceea ce e fals, pentru că sfera termenului Alain nu este echivalent, cu sfera termenului cucernic. Dacă considerăm propoziția (3) ca fiind un enunț de tipul I, atunci nu se poate produce nici un silogism, pentru că În figura I a silogismului nu sunt moduri valide cu prima premisă tip I. Incorectitudinea raționamentului este așadar evidentă. Totuși, e puțin probabil ca migăloșii scolastici să nu fi descoperit aceste capcane facile ale raționamentului. Cu toate acestea, raționamentul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
să fie corect, ceea ce e fals, pentru că sfera termenului Alain nu este echivalent, cu sfera termenului cucernic. Dacă considerăm propoziția (3) ca fiind un enunț de tipul I, atunci nu se poate produce nici un silogism, pentru că În figura I a silogismului nu sunt moduri valide cu prima premisă tip I. Incorectitudinea raționamentului este așadar evidentă. Totuși, e puțin probabil ca migăloșii scolastici să nu fi descoperit aceste capcane facile ale raționamentului. Cu toate acestea, raționamentul funcționa, În sensul că dintr-un
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
putea ajunge la susținerea altui enunț singular. Cum era posibil acest lucru? O modificare a modului de citire a raționamentului, Însă nu și de scriere a lui, ne arată o simetrie În cadrul celor cinci propoziții. Dacă se citește al doilea silogism În ordinea (5) → (3), obținem un raționament valid În aceeași măsură În care fusese valid raționamentul (1) → (3). În felul acesta, enunțul (3) joacă simultan rolul ambiguu de concluzie - A sau I - pentru ambele silogisme. Dar dacă două silogisme au
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Dacă se citește al doilea silogism În ordinea (5) → (3), obținem un raționament valid În aceeași măsură În care fusese valid raționamentul (1) → (3). În felul acesta, enunțul (3) joacă simultan rolul ambiguu de concluzie - A sau I - pentru ambele silogisme. Dar dacă două silogisme au aceeași concluzie, se poate considera că premisele lor sunt analoage. Așadar, printr-o parcurgere În două sensuri a aceleiași Înlănțuiri de silogisme și prin jocul subtil Între ambiguitățile unui enunț fără cuantificator, mecanismul analogiei se
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
doilea silogism În ordinea (5) → (3), obținem un raționament valid În aceeași măsură În care fusese valid raționamentul (1) → (3). În felul acesta, enunțul (3) joacă simultan rolul ambiguu de concluzie - A sau I - pentru ambele silogisme. Dar dacă două silogisme au aceeași concluzie, se poate considera că premisele lor sunt analoage. Așadar, printr-o parcurgere În două sensuri a aceleiași Înlănțuiri de silogisme și prin jocul subtil Între ambiguitățile unui enunț fără cuantificator, mecanismul analogiei se poate produce. După cum se
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
enunțul (3) joacă simultan rolul ambiguu de concluzie - A sau I - pentru ambele silogisme. Dar dacă două silogisme au aceeași concluzie, se poate considera că premisele lor sunt analoage. Așadar, printr-o parcurgere În două sensuri a aceleiași Înlănțuiri de silogisme și prin jocul subtil Între ambiguitățile unui enunț fără cuantificator, mecanismul analogiei se poate produce. După cum se vede, raționamentul prin analogie este Întotdeauna Îndoielnic din punctul de vedere al unei logici riguroase, dar capacitatea sa persuasivă nu e de neglijat
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
metoda, care să-i permită reconstruirea sistemului de cunoștințe pe un fundament solid, trei arte sau științe Îi stau lui Descartes la dispoziție ca model: logica, analiza geometrică și algebra. Nici una dintre acestea, Însă, nu-i poate furniza procedeul căutat: silogismul e doar un instrument expozitiv, nu descoperitor, iar analiza geometrică și algebra nu pot oferi generalizări dincolo de domeniile lor, fără a mai socoti neajunsul că sunt totuși destul de obositoare, uneori mai mult nedumerind spiritul decât lămurindu-l, și necesită un
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]