2,018 matches
-
cunoștința moraliștilor. Și, în fine, dar nu în cele din urmă, o operă de creație, trăgînd cu un ochi la cerințele stilului, și cu amîndoi la folosul spunerilor meșteșugite pentru mintea și inima cititorilor din Moldova, cei de ale căror simțăminte cultivate, ori lăsate la voia întîmplării, depinde propășirea ei. Destul de naiv în verdicte critice, lăudîndu-și alesul cu expresii nu foarte suple, Alexandru Iordan face, însă, o migăloasă analiză a influențelor, în epoca în care drumul abia început se despărțea greu
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
și substanța vocabularului. Pentru că computerul îți permite o viteză specifică“. Nu e cumva, adăugăm noi, o senzație „tehnică“, asemănătoare cu cea a individului aflat la volan, delectîndu-se cu creșterea vitezei vehiculului? O beție a vitezei, transpusă în alt registru? Îmbinîndu-se simțămîntul de ușurare, de „pierdere“ a greutății fizice precum a unui corp cufundat în apă, cu o eteroclită satisfacție a personalizării ce acompaniază depersonalizarea? „Acum scriu proză direct la computer, mereu pe aceeași senzație, este o competiție între limbă și corp
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
să arăt că ele sunt contradictorii. De ce mi-am dat eu seama, bunule Dumnezeu! nu puteam să păstrez pentru mine această neplăcută remarcă? Iată-mă discreditat pentru totdeauna; și acum este înțeles că sunt un om fără inimă și fără simțăminte, un filozof sec, un individualist, un burghez și, pentru a spune totul într-un cuvânt, un economist de la școala englezească sau americană. Oh! Iertați-mă, scriitori sublimi, pe care nimic nu vă oprește, nici măcar contradicțiile. N-am dreptate, fără îndoială
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
Asumată ca o obligație, cea de pe urmă. Lipsită de regrete, fiindcă trecută la îndreptarul cu lucruri de făcut. Și-atunci, cum să nu protestezi prin tristețe, prin bruftuluieli mocnite, printr-o indispoziție fără leac, față de anotimpul nivelator, în care gînduri, simțăminte, emoții mai tari sau mai moi pier neplînse, în fața imperativului obligației? E îndatorirea, meserie fără foaie de pontaj, a poetului. Să dea, sensibil, fragil, înapoi, cînd toți, robuști, își duc datoria înainte.
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
mai mult decît oricare altele". Astfel încît prima preocupare a unui ins care începe a urca scara puterii "este să-și cumpere destule caiete pentru a-i adăposti multele însemnări de jurnal". Nu ne aflăm în plin Caragiale? N-avem simțămîntul că autorul Scrisorii pierdute și-ar muia satisfăcut pana în aceeași cerneală cu criticul contemporan nouă spre a încondeia un continuum de moravuri și tipologii, printr-un joc ambiguu de registre, concomitent învederîndu-se persiflator și serios? O ironie ritualizată în
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
mai mult decît oricare altele". Astfel încît prima preocupare a unui ins care începe a urca scara puterii "este să-și cumpere destule caiete pentru a-i adăposti multele însemnări de jurnal". Nu ne aflăm în plin Caragiale? N-avem simțămîntul că autorul Scrisorii pierdute și-ar muia satisfăcut pana în aceeași cerneală cu criticul contemporan nouă spre a încondeia un continuum de moravuri și tipologii, printr-un joc ambiguu de registre, concomitent învederîndu-se persiflator și serios? O ironie ritualizată în
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
apoi, pentru că toate simțirile celor doi părinți, mai ales ale mamei, prin care trece în vremea aceea, se întipăresc cu deosebire în mugurele ce s-a plămădit. Deci, iată o mare cheie a lucrurilor: precum au fost purtările și toate simțămintele mamei, în vremea celor nouă luni așa va fi și moștenirea copilului ce se va naște, pe toată viața sa. Dacă părinții i-au tulburat tocmirea cu fărădelegea desfrânării, aceasta se va întipări într-însul cu tărie mare. Iar când
ARSENIE BOCA, despre relaţiile sexuale în timpul sarcinii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78093_a_79418]
-
că, în limbaj curent, nu asta înțelegem prin impostură, care înseamnă întotdeauna voința de-a înșela". Felul în care se comportă Cioran, dat fiind acest deficit de autenticitate, ține de un lirism sui generis. Gînditorul proiectează asupra celorlalți propriul său simțămînt de deplețiune: "În toate și în toți simt impostura, peste tot văd iluzie și minciună. În consecință, relațiile mele cu ceilalți sunt grav compromise. Cînd întîlnesc un om adevărat, primul impuls este să cred că-i o neînțelegere sau că
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
mărunți, păcătoși, cum stau pe veci condamnați, închiși ca-ntr-o temniță transparentă și definitivă în biografiile lor dezamăgitoare". Foarte posibil. Dar nu cumva se poate desluși aici și o subiacentă problemă a celui straniu dezamăgit de propria viață, cu simțămîntul atît de tăios că ar fi fost "pus greșit în corpul" pe care-l posedă? A celui ce-și parcurge "stînjenit" întîmplările din care i se compune existența? Dizarmonia dintre viață și creație, înțelegerea celei de-a doua ca o
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
scrii pe nisip / să scrii pe ape / apoi să zăbovești în borta unde își află odihna vîntul" (Poetul și umbra sa). Rigorile reci ale spațiului inaugural descind în spațiul secund, cotidian-livresc precum o fatalitate. Neliniștit, nesatisfăcut de sine, încercat de simțămîntul difuz al unui "rău" epocal, Mircea Petean are aerul de-a se autopedepsi prin opțiunile d-sale plastice. Nimic idilic, edulcorat în aceste stihuri, ci doar o tentație spre materiile aspre, rugoase, un inconfort moral probat (dar și căutat, cu
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
22 iunie... 1995. Dintre exegeții lui Radu Ulmeanu, Gheorghe Grigurcu a subliniat cel mai bine elementele care dau nota de specificitate, uneori contradictorie, a versurilor sale: "Sangvin, dar și cerebral, impulsiv dar și sceptic, poetul antrenează în versurile d-sale simțăminte și atitudini apte a-i contura o identitate care-l așază în familia autorilor stăpâniți de porniri vitale, inadaptabili printr-un surplus de energie". Observații riguros exacte, exprimate într-un fel sau altul de toți cei care, încă din anii
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
subtil între contrarii pe care le aduce într-un punct de convergență. Îi place să hoinărească "absolut slobod printre idei, imagini, cărți, amintiri, vise", între etos și patos, face caz de "lexicul heideggerian", de "incertitudini", de "neliniște în fața neantului", de "simțământul tragic al existenței" etc. Pe de altă parte, votantul lui G. Călinescu și prietenul lui Al. Paleologu, e un spirit critic de nuanță galică, "literator de școală franceză", din stirpea ocărâților și prețuiților E. Lovinescu, Zarifopol, Pompiliu Constantinescu. Aceștia din
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
Anna Karenina și Vronski interpretată magistral ca o glisare a vieții în moarte. Între viață și cărți e o pledoarie subsecventă pentru această relație, generând un bergsonian "elan creator", care se susține de un raționalism suplu. În versiunea eseistului, două simțăminte stau la baza artei: "înfiorarea și admirația". Cu precizarea că "misticul" are totdeauna cultul rațiunii. Lecturile sale "amoroase" au în vedere, înainte de emoția strict estetică, o empatie care ține mai mult de valorile etice, uneori chiar teziste și sentimentale. Asupra
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
o viață văduvită de voioșie și râset, erau comice la culme. Simplul gând că singură-mi pusesem atâtea bețe-n roate mi s-a părut brusc nostim și caraghios, încât slăbiră funile nemiloase din jurul inimii, care-o legau de-un simțământ al propriei importanțe, ca și de-acela de a-și plânge de milă. Inima-mi evadă, deși eram pe stradă - acum înaintam în altă lume. Căci totul intrase în comuniune, arborii șiroind de apă, străzile-ntunecoase și picurătoarea lumină a
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
puțin”. O descripție melancolică a unei case pe acoperișul căreia „au înfrunzit țiglele”, ale cărei ferestre prăfuite „nu se mai uită nicăieri”, emanînd „un miros de singurătate prelungă”, în rafturile căreia „dorm biografii și războaie”, nu face decît să extrapoleze simțămîntul auctorial al autoinsatisfacției. Avem a face cu o penitență. Atracția lui Vasile Ponea către materiile cotidiene, „prozaice” ori vag poetice, are o dublă semnificație. E vorba de o fugă a poetului (care, deși un spirit religios, nu dă glas decît
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
nu o înlăturare categorică a sa, dar ea nu s-a dovedit binevenită, ca o fază intermediară pentru înlăturarea flagelului roșu? Perestroika întrupa „o speranță pentru mulți români”. Speranță împlinită, întrucît a avut loc o mișcare a maselor, izvorîtă din simțămîntul unor frustrări insuportabile, pe care nici un fel de „agenturi” străine n-ar fi putut-o determina. Momentul radicalizării, id est al miezului incandescent al evenimentului, se înscrie în după- amiaza tîrzie a zilei de 22 decembrie, cînd Ion Iliescu ia
Crime nesancționate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5714_a_7039]
-
Sovietică, l-au determinat să se aplece asupra trădării, asupra tuturor problemelor de conștiință, asupra tentațiilor și ambiguităților care agravează caracterul derutant, îndoielnic, necurat al spionajului. Se zice că spionii formează o clasă aparte, că între ei există afinități, un simțământ complice de superioritate în raport cu cei ce nu fac parte din breaslă. Cărțile lui John Le Carré pătrund în acest cerc închis pentru a descifra psihologii contradictorii, pentru a pune în evidență dileme morale, pentru a da pe față resorturi secrete
Țara Le Carré by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5896_a_7221]
-
punct de onoare" al creației. De remarcat că bardul e totuși mereu infuzat de conștiința sa de înger căzut. Spre deosebire însă de autorii ce și-o înfățișează la modul unei frămîntări, a unei crize, d-sa e stăpînit de simțămîntul unei vitalități radioase, răscumpărătoare. O copleșitoare jovialitate se înfățișează în imaginile sacrilegiului, sustrase astfel accepției lor agresive, atrase într-un cîmp al ludicului ce ne amintește carnavalescul medieval, investigat de M.Bahtin: „Am scris acest poem am murit/ să scriu
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
îngăduie „să dea seama în fața toamnei", să se adune „în niciunde". Mai întîi impersonalizarea, contopirea neutră cu lumea obiectuală: „pînă a nu mai fi decît / substantive de frunze puse / în sîrg peste verde" (14). Apoi tăcerea „care adulmecă aerul", amortizînd simțămîntul „vinovăției", în măsură a euforiza: „beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată în noi" (15). Și în sfîrșit rețeta adecvată creatorului, rostirea care îndrumă cuvintele „lăsate-n nespusul tîrziu // silabe de frunze / sub cerul căzut / în verde de muguri
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
în relativ, aproximativ și «mediocritate»" Așadar care e adevăratul Adrian Marino, cel ce întoarce spatele comentariului literar, apoi literaturii, apoi „ideilor literare", apoi „ideilor" tout court, care e identitatea și care masca, unde e „devierea" și unde drumul „normal"? Încercînd simțămîntul că ar fi foarte dificil a răspunde la o astfel de întrebare, să luăm acum în considerare un aspect deloc neglijabil al memorialisticii lui Adrian Marino. Și anume raporturile sale cu scriitorii români mai vechi și mai noi, care pot
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
antiGoma, anti-Noica, anti-Steinhardt, anti-Manolescu ș.a.md., autorul Vieții lui Alexandru Macedonski ni se dezvăluie ulcerat nu numai de incapacitatea sa de a se fi ridicat la treapta unei personalități polarizatoare, directoare în epocă, de tip exemplar, ci și, în fond, de simțămîntul nu tocmai bine disimulat de a nu fi avut o vocație propriu-zis creatoare. Acesta e mai mult ca sigur subtextul urii sale împotriva „literaturii" în genere și a slujitorilor săi în particular. A fost un benedictin cu orizontul îngustat de
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
cu acest atașament al său față de kaiser. Lucian Boia a descoperit Memoriul asupra faptelor de care sunt învinovățit, scris în timpul anchetei și datat 15 septembrie 1916. Istoricul precizează: „Își declară fără înconjur convingerile prohabsburgice. «Am supt oarecum cu laptele mamei simțământul de devotament față de Împăratul». E sigur că vederile sale politice «sunt potrivite nu numai cu tradițiunile poporului românesc, ci și cu interesele lui actuale». Nu i s-a impus în niciun fel la ziar o linie politică: a fost propria
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
spre a descalifica ideea de carte și ideea de autor”. Intertextualitatea, parodia, farsa la care se pretează autorul, analizate atent de către Gabriela Gheorghișor, par să nu reprezinte decît o expresie a ceea ce Jean Starobinski numește „conștiința melancolică”, urmare a unui simțămînt de inferioritate, care încearcă a se sprijini pe textele, fie și luate în derîdere, ale altora, ale unor „garanți”. Există o grăitoare asociere între negația aruncată asupra lumii și golirea eului de conținut sensibil-moral, precum o sinucidere în efigie (de
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
fiziologii imanente. Ceea ce implică depășirea condiț iei unui minorat psihic. Vechea feminitate prezenta un complex față de autoritarismul, decizia, poza prestantă a masculinului, retră gîndu-se într-un gineceu sentimental. Acum poeta poate păși cu siguranță pe un culoar propriu, cu un simțămînt de independență a fondului vital ce-i aparține. La noi calea a fost deschisă de Maria Banuș cu Țara fetelor, jurnal al ebuliției emoțional-senzuale juvenile, căpătînd în zilele noastre o caracteristică ilustrare sub condeiul mai multor autoare începînd cu Angela
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
Barbu cel care considera limba română ca pe o vorbire a stelelor și încifrând-o ca atare și descifrând-o ca arătare. V. Ce meșter în spartul inimii de copil și în necoasere de adolescenți maturi! VI. Ce idee, ce simțământ, ce cale lactee ce lapte visat, iar nu băut! VII. Textul lui neconotativ ne dă iluzia despre ce ar putea să fie poezia totală; - o descărcare de energie, o confesiune a plăcilor continentale rezolvată nu în cântec ci în grația
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]