14,124 matches
-
literară. Despre poezia umedă Această vară capricioasă și atipică, marcată de evenimente meteorologice mult mai intempestive decît ne-au obișnuit toamnele bacoviene, marcate, la rîndul lor, stilistico-metafizic, de ,,maniera neantului existențial", s-a mutat, pe nesimțite, și în construcțiile noastre simbolice actuale. Adică, s-o spunem pe șleau, în poezie s-a instalat anotimpul musonului și plouă ca dracu'. E o umezeală insuportabilă și reumatică. Aflăm acest lucru tot din revista Caligraf, de la cele două poetese care debutează tomnatic și, probabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
ce nu a încetat niciodată să-și afirme prezența în sufletul și cugetul meu. Desigur, a spune "adevăratul" Lovinescu e un fel de a te exprima. Nimeni nu are căderea de a deține acest adevăr, altcum decât ca o afișare simbolică a propriei subiectivități, încărcate de iubire. îmi îngădui să subliniez că nu îl idealizez câtuși de puțin pe eroul aprecierilor mele. îl consider însă prin prisma neîncetatei lupte cu sine, pentru a-și depăși păcatele de care era în bună
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și nu se epuizează. Toate aceste aserțiuni, făcute cu un amestec de siguranță și de precauție, pregătesc, de fapt, un amplu exercițiu al continuității în opera lui Mattis-Teutsch, așa cum și din punct de vedere teoretic se
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
afiliat nici unui grup. În presă debutase în 1930 cu textul Match nul, în "Tiparnița literară", iar în 1934, înainte de apariția volumului, Petru Comarnescu îi prefața entuziast câteva fragmente din Apunake în "Vremea", în acești termeni: "Romanul Apunake este o lucrare simbolică și humoristică în care viața cea mai banală este îmbrăcată în forme și costume ce-i trădează mai bine convenționalismul de bal mascat". Narațiunea - imposibil a fi numită altfel decât "text", deși autorul și comentatorii oscilează între roman, nuvelă și
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
și a limbajului, artistul rămîne un contemplativ și un decantor al lumii. El consacră și celebrează fără să denunțe și se luptă exclusiv cu propriile sale limite. Această continuitate activă, dinamică, aceea care dă stabilitate pe termen lung unei construcții simbolice, și nu numai, așază creația artistică și tot complexul de fenomene care o generează, într-o perspectivă a stabilității existențiale și a coeziunii spirituale. Din celălalt unghi, lucrurile se văd, însă, cu totul altfel. II. Tolerat întotdeauna, ignorat de multe
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
unei lumi a cărei dominantă fundamentală (și sigură) este deriva. Această mutație de pe frumos pe adevărat, de pe ideal pe terestru și de pe reverie pe scrutarea severă a unei existențe precare tocmai se consumă acum prin părăsirea parțială a consacratelor forme simbolice în beneficiul experiențelor și al practicilor neconvenționale. Activ ca prezență socială și responsabil din punct de vedere moral, artistul plastic iese decis din atelier, abandonează sala de expoziții sau, în cel mai bun caz, îi schimbă fizionomia obișnuită, și vine
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
o asemenea situație nu derivă din specificul limbajului, din partcularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective. Nu cu sculptura intră Sultana Maitec în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate exhiba un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci cu totul altele sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
alergică la ideea de alb, a pornit o cruciadă obscenă contra politicii americane. Că actualul președinte american e departe de-a reprezenta idealul politicianului modern, e limpede pentru orice om de bun simț. Dar de-aici până la a blama America, simbolica Americă, pentru greșelile conducătorilor săi reprezintă semne sigure ale dereglării psihice. Războiul din Irak, oricât de doritori de pace am fi (și suntem!) a fost o necesitate. Faptul că echipa din jurul lui Bush - Rumsfeld și Condoleezza Rice, în principal - au
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
Întrevăd aici o ușoară schimbare în scrisul tânărului autor. Textele nu se îndepărtează de așa-zisul realism al surprinderii scenelor de viață domestică sau publică din realitatea proximă, dar capătă aerul unor fabule deghizate. Sensul e ușor metaforic, personajele abia simbolice, finalurile au tâlc. Am remarcat savuroasa - prin ineditul temei - povestire De-a Isus, în care niște copii se joacă în spatele blocului reconstituind ingenuu episodul biblic al judecării și condamnării lui Isus. Lucian Dan Teodorovici frazează bine, se descurcă pe spații
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
în volumul Gânduri albe (1986), nici în Toiagul minunilor (1991). Admirația pentru proza voiculesciană se exprimă mai mult adjectival, prin superlative, decât prin analize: astfel, în Sezon mort efectul cumulativ e "extraordinar" (p. 203), Pescarul Amin are "o formidabilă deschidere simbolică" (p. 205) și un final "magistral", care merită citat, "oricare alt comentariu fiind de prisos" (p. 207). Rezultatul nu poate fi decât o repovestire rezumativă, punctată exclamativ, căci nu se poate face critică literară cu convingerea că "orice comentariu e
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
cititorului devine un "simultan": cînd cu ea, cînd cu el, așteptînd nu dez-nodămîntul, ci, pentru că întîrzie, nodul. Lecția de go devine curs de arta războiului care pune față în față două modele de înfruntare: cel macchiavelic al modernității și cel simbolic al tradiției. Cititorul primește experiența unei înțelepciuni pe care scriitoarea a avut șansa, după ce a cules-o, să o poată exprima: nu contează cine învinge, ci încercarea de a cîștiga, tu, împotriva jocului însuși: Fericirea este luptă de asediu, un
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
mijlcul secolul al XVI -lea și autorul Călătoriei până la capătul nopții din secolul abia trecut... Diferența: două obsesii majore. La Francois Rabelais, obsesia constructivă, pozitivă-scientistă a gigantismului uman - croind reperele epocii moderne cu aventura spațială cu tot, sugerată în mod simbolic, lume reprezentată de uriașul Gargantua și de fiul său, Pantagruel, cu aceeași viziune, sensorial deosebită. Obsesia celuilalt scriitor, aparținând din plin secolului 20, Louis Ferdinand Celine, unul din marii romancieri ai veacului, fiind una negativă, efect, se spune, dereglare psihică
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
continuare!", sau "Vive le travail!". Dar și intermitenții au avut sloganuri remarcabile, de pildă "Nu sîntem cîini!", preluat dintr-un vechi discurs al lui Gerard Philipe, de pe vremea cînd romanticul Fanfan la Tulipe era președintele sindicatului actorilor. Ca un gest simbolic pentru lumea care se clatină, contestația a pătruns pînă și într-un loc care ține de mitologia Cannes-ului: un palat alb și somptuos, cinci stele lux, Carlton-ul în care trag multe din starurile festivalului - fapt fără precedent în istorie
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
din amplul proiect artistic și instituțional pe care omul de afaceri Victor Florean, proprietarul muzeului cu același nume, l-a inițiat împreună cu artistul plastic Mircea Bochiș. De la un simplu simpozion de sculptură în marmură, al cărui scop imediat privea recuperarea simbolică a unei materii prime valorificate exclusiv în regim industrial, s-a ajuns, în numai cîțiva ani, la proiectul și la existența efectivă a acestui muzeu privat de artă contemporană, despre care, de altfel, am vorbit de nenumărate ori. Salonul de
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
ani de înconjur repetat al lumii. Rezultatul cunoașterii sale trebuie comunicat de scriitor, ca adevărata menire a Cărții sale. Prin avertismentul său, dacă ar fi crezut, ar putea salva lumea. Borgesian prin viziune, kafkian prin economia mijloacelor (subiectele parabolice, personajele simbolice), Saludos e un roman eseistic, interesant atât prin linia clară a unei narațiuni senzaționale, cât și prin imaginația speculativă din zonele sensibile ale apocalipticului și ale efectelor globalizării. Metamorfozele interioare ale romanului sunt urmărite ca un spectacol atractiv, în trecerile
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
exerciții respiratorii și fiziologie ascetică (p. 57), pentru a se face nevăzut și a pătrunde în Shambala, "acea țară miraculoasă care, după tradiții, se află undeva în nordul Indiei și în care numai cei inițiați pot pătrunde". Zborul ca experiență simbolică budistă înseamnă "capacitatea omului de a transcende lumea simțurilor și, deci, de a avea acces în lumile nevăzute" (p. 57-58). Pentru narator tărâmul nevăzut rămăsese o simplă promisiune: "mi-a fost scris să nu-l pătrund niciodată, ci să-l
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
lumea noastră în ape scoțând cine știe ce continent nou..." (p. 68). E un fragment din jurnalul lui Zerlendi din 1910, mărturisind limpede că el cunoaște drumul și rostul Shambalei. Axa geografică a lumii poate fi înțeleasă foarte bine ca o axă simbolică a echilibrului lumii la începutul secolului XX. Nuvela lui Mircea Eliade are, dincolo de diferența ireductibilă dintre două lumi paralele în regimul prozei fantastice, o încărcătură profetică: salvarea Europei de la un dezastru nu poate veni decât din Asia, mai precis din
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
și satiric în Povestea cu cocoșul roșu, Aureliu Busuioc e neorealist și ușor melodramatic în Singur în fața dragostei, Serafim Saka e socializant și psihologizant în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic și panoramic în Zbor frânt, Ion Druță e simbolic și patetic național în Clopotnița, iar Emilian Galaicu-Păun e experimentalist și postmodern în Gesturi. Există o suficientă diferențiere între stiluri, teme, tonalități și construcții narative. Puterea de absorbție a realului e simțitor mai mare decât capacitatea de fabulație și speculație
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
Pavel Șușară Monumentul public și cultul eroilor În cei paisprezece ani care s-au scurs de la prăbușirea structurilor și a instituțiilor comuniste din România, nimic nu a cunoscut o manifestare mai dezlănțuită (nici măcar lăcomia și raptul economic) decît năzuința reprezentării simbolice și iluzia proiecției în eternitate. De la victimele celor cincizeci de ani de teroare comunistă la supraviețuitori și de la victimele recente, din decembrie �89, la răniți și la urmași, ca să nu mai punem la socoteală și scadențele timpurilor istorice, s-au
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
zilele noastre. Astfel au apărut, cu o urgență furibundă, în mai toate orașele țării și chiar prin unele sate altminteri liniștite, monumente după monumente, statui după statui, troițe după troițe și așa mai departe. Victimile directe ale acestei adevărate hemoragii simbolice au fost, în primul rînd, spațiul public și bunul simț, iar, în al doilea rînd, istoria națională, cu precădere cea romanțată și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri civilizatoare. În topul preferințelor metafizico-propagandistice
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor agricole pe frontul înalt al construcției simbolice, s-au hotărît subit să-i ocrotescă mistic pe cei mai sus pomeniți, adică pe Mihai Viteazul, pe Mircea cel Bătrîn - căruia Ceaușescu îi zicea cel Mare -, pe Bogdan Vodă, pe Mihai Eminescu etc., iar lista poate fi consulată, pentru
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
din adolescență, pentru că tânărul revoluționar comunist trebuia să-și renege originile mic-burgheze și, prin urmare, trăiește din bunăvoința unei mătuși care are de la el o singură pretenție: măcar să scrie. Este anul 1957 și pianul - altădată vândut cu satisfacția unui act simbolic al despărțirii de lumea burgheză - devine sertarul literar al tânărului scriitor care compune relativ repede un volum de nuvele, Vivisecții. În încercarea de a-și grăbi reabilitarea, ajunge însă pe șantierele țării să scrie reportaje despre înfăptuirile "omului nou". Manuscrisul
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
acest conflict între universul primar, natural, și cel secund, al creației, se traduce într-unul dintre oralitate și text. Prin recursul la scris, Creangă se desface de mediul originar a cărui emblemă rămîne oralitatea ca limbaj colectiv, optînd pentru zona simbolică a scrisului ca limbaj al individualității, atitudine ambiguă după cum am văzut, căci "parvenitismul" se autosancționează printr-o criză a căderii. Scriptorul poartă într-însul nostalgia analfabetului. Strat în sine superficial, oralitatea devine unul din factorii capabili a descoperi dramatismul intern
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
acelea care lăsau șanse minime unei opțiuni eronate. Grigorescu, Andreescu, Aman, Luchian, Tonitza, Petrașcu, Iser, Ressu etc., iată cîțiva artiști care nu implicau riscuri în ceea ce privește plasamentele financiare și nici nu dezamăgeau nevoia mai mult sau mai puțin reală de hrană simbolică. Privind lucrurile în felul acesta, s-ar putea spune cu siguranță că între valoarea artistică și valoarea comercială a unei lucrări de artă nu există nici un fel de tensiune, că marii noștri artiști au, în mod justificat, și cele mai
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
a făcut Tudor Arghezi în poezia Rugă de seară. A suprimat ultimele trei versuri din strofa întâi și toată strofa a doua (din ed. 1959): "Și-n fruntea mea secată/ Și-n pieptu-mi aiurit/ Te-nfige drept ca o săgeată.// Simbolic Infinit!/ Te strânge-n chip de fulg/ Și-n mine, lămurit,/ Te răspândește - să mă smulg,/ Să cad ca un aerolit/ Scăpat din circuit." Și a modificat și câteva alte versuri. în loc de: "Descinde-n mine cum descind/ Tenebrele-ntr-un
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]