434 matches
-
duse de voci la fel de absolut abstracte ca instrumentele orchestrei, noi localizăm în voie cuvinte și muzici și, cu ușurință, spontan, recreăm acțiunea voastră scenică, muzica, decorurile voastre și întreaga dramă." Moștenitori ai lui Wagner în concepția lor asupra fuziunii artelor, Simboliștii cred că muzica, prin puterea ei de sugestie, este cel mai bun acompaniament al dramei. De aceea, piesele lor își găsesc deplina înflorire în operă. Debussy va scrie în 1904, pentru Maeterlinck (1862-1949), muzica la Pelléas și Mélisande (1893), Claudel
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Pelléas și Mélisande (1893), Claudel (1868-1955), profund marcat în tinerețe de estetica simbolistă, chiar dacă s-a îndepărtat de ea, va colabora constant cu prietenii săi muzicieni, Darius Milhaud, Arthur Honegger. Încărcătura poetică a textului trebuie să fie de ajuns, pentru Simboliști, ca să creeze atmosfera dramei. Scena nu mai caută să descrie, ci să sugereze. Poetul și eseistul Pierre Quillard (1864-1912), în "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", articol apărut în Revue d'art dramatique din 1 mai 1891, declară: "Cuvântul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va abandona în întregime voinței poetului și va vedea după cum îi este sufletul figuri teribile și încântătoare și ținuturi de ficțiune în care nimeni în afară de el nu va pătrunde: teatrul va fi ceea ce trebuie să fie, un pretext pentru visare." Simboliștii suprimă orice fel de decor construit păstrând numai câteva tapiserii sau pânze pictate. Aurélien Lugné-Poe (1869-1940), fondator, împreună cu Camille Mauclair (1872-1945)12, al Teatrului Operei (le Théâtre de l'Oeuvre) unde sunt create dramele simboliste, face apel la prietenii săi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din 1866, a rămas neterminată. Nu i-a scris decât uvertura în care monologhează doica, un dialog între Herodiada și doica sa și un intermediu liric. De aceea este imposibil de judecat asupra caracterului scenic al acestei frumoase schițări. Dacă simboliștii reduc decorul la minimum, ar vrea și să se lipsească, în cadrul unui vis nebunesc, de prezența fizică a actorului. În manieră categorică, Maeterlinck declară că ea îl jenează, stricându-i orice plăcere, căci comediantul dă formă unui personaj mitic care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adaugă: "Ce reprezentație! Lumea ține la ea; cu o carte în mână, dacă aceasta enunță vreo idee augustă, ține locul tuturor teatrelor, nu prin uitarea pe care o cauzează, ci dimpotrivă, aducându-ne imperios aminte de ele."14 De aceea, simboliștii au încercat înlocuirea actorului prin forme ce nu constrâng imaginația. Dansul îl fascinează pe Mallarmé, căci este mai puțin imitativ decât teatrul, el recurge constant la simbol. Dansatoarea, diafană și aeriană, apare cvasi ireală. "Dansatoarea, scrie el în Divagații (Divagations
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să vorbească în numele unei mulțimi de morți." Lugné-Poe, într-o scrisoare din 1893, declară că vrea să redea viață "umbrelor mărite chiar mai mult decât în mărime naturală", marionetelor, pentru a se lipsi de prezența actorului. Ceea ce-i fascinează pe Simboliști în teatrul de umbre, este faptul că reprezentarea acțiunii este aici dublu de ireală, pentru că figurinele sunt din lemn, iar umbrele lor sunt imateriale. Obligația morală a lui Claudel, care va simți o adevărată fascinație pentru teatrul de umbre, față de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Femme et son ombre), fantoma femeii apare mai reală decât cea vie. Când războinicul spintecă Umbra cu sabia pe care o scoate din trup plină de sânge, adevărata femeie moare. Numeroși vor fi autorii dramatici sau teoreticienii care, după modelul simboliștilor, vor dori să înlocuiască actorul, jenant în corporalitatea lui, printr-o figurină, Jarry și Craig în special. 1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru Dacă simboliștii au debarasat scena de grija realismului, lui Jarry (1873-1807) îi revine meritul de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevărata femeie moare. Numeroși vor fi autorii dramatici sau teoreticienii care, după modelul simboliștilor, vor dori să înlocuiască actorul, jenant în corporalitatea lui, printr-o figurină, Jarry și Craig în special. 1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru Dacă simboliștii au debarasat scena de grija realismului, lui Jarry (1873-1807) îi revine meritul de a fonda o estetică scenică modernă. Când dă ca titlu al articolului său, care este un adevărat manifest, "Despre inutilitatea teatrului în teatru", publicat în Le Mercure
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
meritul de a fonda o estetică scenică modernă. Când dă ca titlu al articolului său, care este un adevărat manifest, "Despre inutilitatea teatrului în teatru", publicat în Le Mercure de France în septembrie 1896, Jarry reia, transformându-l, titlul articolului simbolistului Pierre Quillard, "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", pentru a sublinia datoria sa morală față de simboliștii al căror moștenitor este și, totodată, pentru a se distanța de ei total. Chiar dacă Ubu-Rege este creat în 1896 la Teatrul Operei, scenă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un adevărat manifest, "Despre inutilitatea teatrului în teatru", publicat în Le Mercure de France în septembrie 1896, Jarry reia, transformându-l, titlul articolului simbolistului Pierre Quillard, "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", pentru a sublinia datoria sa morală față de simboliștii al căror moștenitor este și, totodată, pentru a se distanța de ei total. Chiar dacă Ubu-Rege este creat în 1896 la Teatrul Operei, scenă a simboliștilor, de Lugné-Poe, piesa nu are nimic dintr-o dramă simbolistă. Jarry se arată mult mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Quillard, "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", pentru a sublinia datoria sa morală față de simboliștii al căror moștenitor este și, totodată, pentru a se distanța de ei total. Chiar dacă Ubu-Rege este creat în 1896 la Teatrul Operei, scenă a simboliștilor, de Lugné-Poe, piesa nu are nimic dintr-o dramă simbolistă. Jarry se arată mult mai radical în concepția sa despre teatru decât simboliștii cărora, desigur, le laudă aspectul novator, salutând, în Maeterlinck, în cele Douăsprezece argumente despre teatru ale sale
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a se distanța de ei total. Chiar dacă Ubu-Rege este creat în 1896 la Teatrul Operei, scenă a simboliștilor, de Lugné-Poe, piesa nu are nimic dintr-o dramă simbolistă. Jarry se arată mult mai radical în concepția sa despre teatru decât simboliștii cărora, desigur, le laudă aspectul novator, salutând, în Maeterlinck, în cele Douăsprezece argumente despre teatru ale sale, pe creatorul unui "Teatru abstract". Credem că putem afirma cu siguranță că asistăm la nașterea unui teatru, căci pentru prima dată există în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei, el mărturisește că s-a plictisit foarte des la teatru, în Conferința despre paiațe, pronunțată la Libre Esthétique de la Bruxelles, la 21 martie 1902. Și el atribuie acest sentiment de plictiseală decepției cauzate de prezența unui actor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce ar fi fost dacă nu absurd, cel puțin foarte complicat pentru noi, și pe urmă nu eram sigur de ansamblul mulțimilor noastre, în timp ce la Guignol un mănunchi de greutăți și de fire comandă o întreagă armată."16 Ca și simboliștii, Jarry refuză sistematic realismul, fie că este vorba de subiectul dramei (acțiune și personaje), fie de realizarea sa (decor și joc scenic). Dacă parodiază Macbeth în Ubu-Rege, o face pentru că teatrul, după părerea lui, nu poate pretinde să reconstituie faptul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu poate pretinde să reconstituie faptul istoric. "Nu ni se pare onorabil să construim piese istorice", scrie el în Discursul pe care îl pronunță la 10 decembrie 1896 la Teatrul Operei cu ocazia primei reprezentații a lui Ubu-Rege. Ca și simboliștii, el consideră că misiunea scenei nu este de a reflecta realul. În "Despre inutilitatea teatrului în teatru", denunță, și el, cu violență, ineficacitatea decorului iluzoriu. "Nu vom reveni asupra chestiunii înțelese odată pentru totdeauna privind stupiditatea decorului în trompe-l
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și-l scandalizează pe cel care vede într-un mod inteligent și eligent natura, prezentându-i caricatura prin intermediul celui care nu înțelege. Zeuxis a înșelat niște brute, se spune, iar Tițian pe un hangiu." Totuși Jarry se îndepărtează radical de simboliști, tratând scena ca pe un loc abstract, și nu ca pe un spațiu oniric, unde convențiile sunt afișate în mod ostentativ. "Acțiunea se petrece în Polonia, adică Nicăieri"17, clamează el, cu ireverența-i caracteristică, în Discursul din 10 decembrie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire definește, în Prolog, o dramaturgie nouă, caracterizată prin abandonarea unității de acțiune, singura unitate păstrată în teatru până atunci, atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan al unei drame eterogene, după imaginea vieții care nu se desfășoară niciodată după o ordine logică, el refuză ca înlănțuirea diferitelor părți ale acțiunii să fie condusă de principiul cauzalității moștenit de la Aristotel. "Verosimilul", de acum înainte, nu mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
constrânge mișcările. Jucând mult Shakespeare, este obsedat de limitele scenei, mereu prea îngustă pentru el. Problema schimbărilor de loc, atât de frecvente la Shakespeare, i se pare atât de imposibil de rezolvat, încât se gândește, pentru un timp, ca și Simboliștii, că opera lui nu poate fi jucată, că este destinată mai mult lecturii decât reprezentării. Nevoind să rămână cu un eșec, citește numeroasele tratate de arhitectură pentru scenă 21, se apleacă asupra istoriei decorului. În Arta teatrului, el afirmă că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cum ar fi pătratul cu diagonalele sale, sau cercul, care determină pacursul actorilor-dansatori. După cum metronomul permite cuantificarea raportului muzicianului față de timp, geometria îi apare lui Schlemmer ca mijlocul de reglare a raportului omului față de spațiu. 2. Un teatru sacru Precum simboliștii sau Craig, mulți autori dramatici și regizori europeni, luîndu-i ca model, ar vrea să redea teatrului forța de care era investit la origini, când de-abia se distingea de cult, în Grecia antică sau în Europa medievală. Astfel, Jean Genet
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
d'une étoile." (Râmă înamorată de o stea). 94 Zola, în Naturalismul în teatru, consacră un întreg capitol decorurilor și accesoriilor, un altul costumului, un altul comedianților, un altul pantomimei. 95 Acest lucru îi va fi reproșat esteticii naturaliste de Simboliști. 96 Antoine este critic dramatic, director de teatru, actor la Teatrul Liber mai întâi, apoi la Teatrul Antoine. Mai târziu va fi cineast. 97 Chiar dacă repertoriul său nu este în exclusivitate naturalist. 98 Electricitatea, care înlocuiește gazul, este introdusă pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Actor, spațiu, lumină, pictură"). 11 Appia devine consilierul lui Emile Jaques Dalcroze (1865-1950), compozitor elvețian, când acesta a condus Institutul Jaques-Dalcroze, la Hellerau, lângă Dresda. 12 Camille Mauclair este totodată poet, romancier, eseist și istoric de artă. Pasionat de operele simboliștilor și de cele ale impresioniștilor pe care i-a apărat toată viața, a scris îndeosebi Stéphane Mallarmé (1894). 13 Maeterlinck, in La Jeune Belgique, 1890. Citat de Jacques Robichez, Le Symbolisme au théâtre. Lugné-Poe et les débuts de l'œuvre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plecările care vor veni. ș...ț Cât de mult am iubit acel provizorat, acea incertitudine, acea libertate a călătoriei” (Obrazul de cretă). Din acest vast repertoriu de posibilități, „plecările imaginate” sunt cele ce prevalează; nu spre ținuturi exotice, ca la simboliști, ci - cum spuneam mai sus - în spațiul promițător de mereu alte orizonturi al cuvintelor. Visătorul avangardist nu are neapărat nevoie de Rio de la Plata, de Basra sau New York (precum Ion Minulescu sau Ion Pillat) pentru a compensa o frustrare sau
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
capătul căruia antitezele se armonizează. Întreaga poezie a lui C. D. Zeletin e un inefabil joc al antitezelor. Andaluzia, care dă titlul celui de al doilea volum, e cetatea transparenței, nicicum un tărâm exotic, ca în călătoriile romanticilor sau ale simboliștilor. În limbaj lupascian, călătoria zeletiniană este contradicțională: "Când împânzire / și când reducere, / pururi sosire, / pururi ducere" (Andaluzia). Sau în alt poem: "O, pentru ce atâta mângâiere, / ce crește-n oare-n toate câte scad?" (Elegie la casa din pădure). Din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
V. ar fi avut pregătit pentru publicare „romanul psihologic” Femei. Firava voce lirică a lui V. se face auzită odată cu Boheme, volum remarcat de N. Iorga. Disciplinat, echilibrat, versul pare că umple cu ușurință forma fixă, cultivată în epocă de simboliști, de care pe autor îl apropie tematica obsesiv-sentimentală. Accente de menuet susțin stângaci atmosfera simbolistă, estetizantă: „Aud la streașină aceeași/Melancolie, pic, pic, pic.../ Și mai rămân uitat de-aseară/ În farmecul unui nimic.// Îmi prinde luna prin fereastră/O
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
Din mișcarea intelectuală de la noi și în străinătate”, prin conferințele V.n., inaugurate în 1909 și prezentate rezumativ în revistă, ajung să fie receptați, puși în discuție și antrenați într-o largă panoramă a liricii noi precursori ai curentului (Charles Baudelaire), simboliștii francezi (Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas, Gustave Kahn, Francis Viellé-Griffin, Henri de Régnier), belgieni (Maurice Maeterlinck, Georges Rodenbach, Émile Verhaeren), maghiari (Ady Endre, S. Kémeny). Ovid Densusianu consacră studii ori medalioane unor poeți pe care îi prețuia
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]