344 matches
-
numit „Premiul Anti-Nobel” - 50.000 de coroane strânse prin subvenție publică, revanșa publicului admirator față de scriitorul care nu avea să mai primească onoarea marelui premiu. În mod straniu, Eliade reconstituie imaginea lui Strindberg privind procesiunea muncitorilor sub semnul unei participații simpatetice: „Singurul lucru care mă consolează șs.m.ț, scrie el: de la ferestrele acestei case, la etajul IV, Strindberg a privit procesiunea organizată de muncitorii orașului”1. Cum se putea simți Eliade consolat de reacția spontană și compensatoare a muncitorilor demonstrând
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi arestat și de a muri În pușcărie de un atac de cord.Ă Ana Blandiana, după revoluție, a inițiat două acțiuni cu rază largă națională: Înființarea unei organizații de activare a societății și conștiinței civice - Alianța Civică - și „asistarea” simpatetică și responsabilă a noii mișcări de redresare a vechiului Partid Național Țărănesc și, În special, a conducătorului său, Corneliu Coposu. După ieșirea din F.S.N., a ei, a Doinei Cornea și a lui Ion Caramitru, fapt ce a stârnit violente discuții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
volum inedit, deschid cu generozitate calea revigorării biografiei romanțate, ca modalitate de interpretare a vieții unui scriitor (sau a oricărei alte personalități reprezentative), desigur punctează Dan C. Mihăilescu "pe baze moderne, cu acel amestec, seducător (și eficient analitic) de subiectivitate simpatetică și hermeneutică serios documentată", pentru "re... antropofizarea zeităților uitate de secole pe socluri". E un îndemn și o pledoarie pentru cercetarea și aprofundarea vieții (și operei) lui Eminescu, în parametrii normalității actului critic, arătând astfel calea de apropiere a cititorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
permanent contact cu aceste valori (adevăr, bine, frumos, dreptate, util, divin etc.) și, în sfîrșit, se dezvoltă capacitățile de creare a unor noi valori. Potrivit concepției acestui pedagog, receptarea valorilor culturale se realizează mai ales prin înțelegere (begreifen), prin intuiție simpatetică; cunoașterea rațională intervine numai în cazul științelor naturii, singurele preocupate să ajungă la explicarea lucrurilor și la formularea legilor. Plecînd de la conținutul valabil al spiritului obiectiv dat, educația are ca ultim țel dezlănțuirea în subiect a spiritului normativ, autonom, care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pot grupa după criteriul clasificării valorilor dispozițiile, înclinațiile oamenilor. Se cuvine să fie reținut faptul că tipurile de personalitate stabilite de Ed. Spranger în Lebensformen corespund celor șase feluri de interese propuse de Herbart în Prelegeri pedagogice (teoretic, empiric, estetic, simpatetic, politic, religios). Această coincidență nu este întîmplătoare; ea pune cred în evidență un anumit specific al pedagogiei germane, și anume, năzuința spre valori caracterizate prin diversitate și perenitate. În sfîrșit, întîlnim la Spranger un punct de vedere acceptat de mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
realizînd instrucția pe clase și lecții, să se desprindă totuși de sub dominația spiritului herbartian. Întemeindu-se pe tezele fundamentale ale pedagogiei culturii și fiind un spirit mai pozitiv decît Eduard Spranger, care prețuia cu precădere receptarea valorilor culturale prin "intuiția simpatetică" (18), profesorul Bârsănescu ajunge la ideea tipurilor de lecție. Acestea decurg din existența celor trei momente ale faptului de cultură, care devin scopuri în procesul educației: dezvoltarea capacităților de a recepta, de a trăi și crea valorile culturale. Care sînt
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
va desfășura procesul instructiv în viziunea existențialistă? Punîndu-se accentul pe înțelegere, nu pe cunoaștere, K. Jaspers, ca și W. Dilthey, făcea distincție între verbele verstehen și begreifen; primul semnifică un act intelectual, presupunînd cunoaștere și conceptualizare, iar celălalt, o comunicare simpatetică, intuitivă înțelegere (25, p. 80). În această direcție merg atît existențialiștii germani (O. F. Bollnow, F. Glaeser), cît și cei americani (W. R. Niblet, R. Harper, Van Cleve Morris). Potrivit concepției lor, elementul esențial al procesului de învățămînt îl constituie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că, în pofida mîțîielii și a pițigăielii (sau poate tocmai datorită lor), Capote nu avea nimic din augustitatea vechiului său prieten Tennessee Williams sau a vechiului său dușman Gore Vidal, ci genera vulnerabilitate și candoare, inducîndu-ți imediat o senzație de intimitate simpatetică. Putem aprecia această tehnică în scenele dintre Hoffman și Clifton Collins, Jr., care joacă rolul ucigașului Perry Smith, și e cu atît mai fascinant cu cît e mai clar că e doar tehnică scriitorul nu vede în Smith decît un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
amintirilor privilegiind momentul regăsirii locului natal, implicit al copilăriei ca vârstă de aur. Doi „mari clasici”, dintre care unul romantic, excelează în acest sens : Mihai Eminescu și Ion Creangă. Antiliric, naratorul expediază iritat aceste clișee ale emoției regăsirii, a răspunsului simpatetic din partea lui genius loci, deconstruind mali- țios- sarcastic acei topoi semnificativi ai absorbției nostal- gice în matcă, ai căderii delicioase în originar. Ruptura este deplină, alienarea totală, iar denunțarea clișeului devine expresia favorită a dezrădăcinării. Atât amintirile de călă- torie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intelectualmente. Știu, de pildă, că Monseniorul Vladimir Ghika, un catolic deloc dispus la toleranță acomodantă, avea mare admirație atât pentru Crainic, cât și pentru părintele Stăniloae ca teologi. Am făcut această digresiune introductivă pentru a-mi lămuri mie însumi interesul simpatetic pe care mi-l inspirau, în tinerețea mea „agnostică” și individualistă, atât Gândirea, cât și cei doi corifei ai ei, Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae. Crainic era ca persoană foarte integrat în „lumesc”. Ar fi incorect a pleca de la acest
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de cuvinte, verbozitatea monstruoasă, prolixitatea. Dar oricum, veselia aceea clamoroasă, sensuală, suavă câteodată, mai adese grotescă, e și ea expresia unei faze a copilăriei. Portretele temperamentale și fiziologice ale suavei Monica și artemidicei Olguța domină volumul III printr-o prezență simpatetică. De acum încolo producția lui Ionel Teodoreanu pierde din importanță prin repetiție, monotonie și perseverență în niște metode ce devin erori de la o anume limită. Liric prin definiție, romancierul își alege subiecte pentru care nu posedă nici o aptitudine și cultivă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
va metamorfoza în zeul agni. Aceste nume divine se vor generaliza ulterior în expresia Devas, dată tuturor divinităților. analizând ideile filologului german, E. Cassirer va reliefa, pentru orizontul mentalității arhaice, consubstanțialitatea dintre limbaj și mit. Există o empatie, o „energie simpatetică” între om și natură, între limbaj și mit. Ca urmare, în aceste spații limbajul are și funcție spirituală. Exemplu: ritualul recitării cuvintelor sacre. Ulterior, funcția magică a limbajului se va estompa, lăsând loc funcției semantice, care salvează limbajul de la a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
realizarea unor legături și relații de tip cauză-efect. J. Frazer, Creanga de aur. Magia este o paraștiință și o pseudoartă. Are două legi principale. Legea similitudinii, specifică magiei homeopatice. Legea contactului, proprie magiei contagioase. Din combinarea celor două rezultă magia simpatetică. J. Maxwell, Magia. Migrația popoarelor a produs schimbări de mentalități. Practicile spirituale ale învinșilor erau stigmatizate, demonizate. Preoții deveneau magicieni și vrăjitori. Ritualurile erau prezentate ca fiind practici specifice liturghiei negre. Maxwell distinge între actul religios care este o rugăciune
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mod direct sau indirect, mai multă afirmare de sine și agresivitate; ei arată mai multă duritate și lipsă de frică, precum și mai multă vigoare și asprime în maniere, vorbă și sentimente. Femeile se arată a fi mai compătimitoare și mai simpatetice, mai timide, mai disprețuitoare, cu sensibilitate estetică mai fină, în general mai emotive, mai moraliste, deși predispuse să admită în ele însele mai multă slăbiciune în stăpânirea și controlul de sine, în constituția fizică mai ales”. [41] În concluzie, bărbatul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de creație. Ceea ce remarcase Paul Georgescu cu peste două decenii În urmă, anume „modernitatea relațiilor și a problematicii” ca amprentă prin excelență contemporană a scrisului său, Își află În romanele recente o admirabilă limpezime, acuitate, originalitate, profunzime. „Autenticitatea minuțioasă, participativitatea simpatetică, impresia adâncă de real”, cum spunea criticul, se regăsesc Într-o tematică lărgită, În care problematica timpului nostru (și cea evreiască, de data asta) se revelează memorabil. Dincolo de diferențele tematice sau de anvergură, și În noile cărți, În Alvis și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
primejdios, subversiv. Stereotipa invocare a „renașterii” din 1965 (pe care și eu o folosisem În carte, dar mai curând În sens subversiv, pentru a sugera cititorului diferența, după 20 de ani) oferea „acoperire” pasajelor dubioase, calificate neutru, când nu și simpatetic, de către referent, fie că era vorba despre „legătura mereu biunivocă și obligatorie dintre etic și estetic”, „impactul moralității (și al curajului moral)” și chiar despre o deloc confortabilă afirmație precum „marele roman și marea poezie patriotică sunt, Înainte de toate, mare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prime date de articularea semnelor limbii. Despre această ordine primă vorbește Levi-Strauss ca despre "gîndirea sălbatică", iar Foucault ca despre episteme prealabile Epocii Clasice, modernității. Este o ordine care poate fi percepută în taxonomiile, simbolismele și analogiile premoderne, în magia simpatetică și alchimie, și care supraviețuiește astăzi în astrologie, medicină naturistă, ezoterisme și ocultisme, în ceea ce pe scurt ar putea fi numit "semioză hermetică". Până la Renaștere, dar și în Renaștere chiar, cunoașterea științifică este încă ceva de domeniul interpretării simbolurilor. Adică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
distincte), signatura (imaginea într-o înfățișare, a ceva invizibil și ascuns), analogia (identitatea raporturilor între două sau mai multe substanțe distincte) (vezi 7/II). Acest principiu al asemănării servește tuturor taxonomiilor (clasificărilor), mnemotehnicilor (analogiile pe care se bazează memorizarea), magia simpatetică a afinităților elective (se dau ceaiuri amare pentru bolile de ficat, deoarece ficatul este amar, și se dă seva viței de vie pentru bolile de ochi, deoarece strugurele rotund seamănă cu un ochi), astrologia (destinul omului este legat de constelațiile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cu literă din propriul eu. Această septă feminină pune bazele unei situații de comunicare, prin exteriorizarea tuturor stărilor, emoțiilor, valorile, care să fie puse în comun cu receptorul vizat, emițătorului revenindu-i funcția emotivă. Inevitabil, relația actor-spectator este una strict simpatetică, aceștia formând o dualitate și revelându-se unul prin altul. Altfel-spus, mesajul transmis este valorificat prin intermediul unui „emițător-oglindă”, care să asimileze informația la toate nivelurile, cognitiv, psihologic și social. În mod evident, este imperativ ca actul de comunicare să se
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
acordat și pe care îl veți acorda funcționării acestui sistem. Pentru a reuși însă în tot ce ne propunem, așteptăm din partea tuturor consulilor noștri să renunțe cu desăvârșire la vechile rutine ale unor funcționari mai curând inerți și să acționeze simpatetic, ca autentici apărători ai drepturilor cetățenilor români în străinătate, întotdeauna pregătiți să le rezolve problemele cu care aceștia se pot confrunta într-un moment sau altul. Doamnelor și domnilor, Unul dintre obiectivele prioritare pe care le-am asumat încă de la
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
simbolică a trecutului național. S-a simțit martir și profet printr-o extrapolare a propriilor sale afecte asupra Craiului neîncoronat al Apusenilor, dar și receptînd vibrațiile eroice ale figurii acestuia, transfigurate de folclor. Vorbind despre Horia, vorbea, grație unui transfer simpatetic, despre sine însuși: "de jos,/ te-ai ridicat drept, pietros, viforos, pentru moți,/ pentru cei săraci și goi, pentru toți.../ și-ai despicat în două istoria,/ țăran de cremene/ cum n-a fost altul să-ți semene/ Horia!". Pe fundalul
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
numai în adîncul realului, ci și în lumea viselor tronează nimicul pe care-l îngurgităm cotidian, măcar ca pe un leac homeopatic. Viața se nimicește pe sine, reducîndu-se la automatisme ( factori opuși "cutezanței de-a trăi", la modul lucid ori simpatetic), animalizîndu-se: Una cu pămîntul dorm visele în interiorul cărora/ nu e nimic de găsit:/ eu mi-am făcut din băutul nimicului o ceremonie/ cu nuanțele ei zilnice:/ urmează pașii grăbiți în propriile noastre adevăruri:/ ca și cum sufletele și-ar da o întîlnire
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
urca apă la deala etc.". Creația lui Virgil Mazilescu i se înfățișează criticului refractara la analize, beneficiind de procedee "atît de perfect disimulate", încît frizează spontaneitatea unui creator "vizitat de zei", cu o rostire "aproape pythică". Entuziasmul sau atinge culmi simpatetice: "Virgil Mazilescu este unul din autorii care ne întăresc încrederea în inefabilul poetic. Versurile lui îți plac sau nu, e extrem de dificil să le ăanalizeziă la rece, științific. Intonarea lirica te cucerește sau te respinge, dîndu-ti o bucurie tulbure și
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
artistului și o bună parte din obiectul contemplației lui. Privirea lui Lionel Bourg e “caleidoscopică”: ea adună și reface imagini posomorîte, ciuntite, descompuse, haotice. Caleidoscop bizar, apăsător care, în loc să fascineze, începe prin a surprinde înainte de a conduce spre o atitudine simpatetic dezabuzată. Nici indignare, nici dispreț, ci înțelegere și cufundare pînă la identificare cu tot ce este mizerie, ofensă, deriziune. De cum iese din aeroportul Otopeni, Lionel Bourg este izbit de “mirosul Bucureștiului și excesiva lui periferie” care îi aduc în memorie
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
nu dincolo de ea fascinat într-atât de lucruri (de piatră, de humă, de unda mării), încât le atribuie o viață sufletească. Cum ele sunt mute, poezia este aceea care ar trebui să le exprime, ceea ce presupune, pentru poet, o comunicare simpatetică cu ele, identificarea (atitudinea e diametral opusă aceleia din Joc secund). Poezia creată acum nu mai e concentrare de esențe ci "un cântec încăpător", capabil să cuprindă diversitatea infinită a lucrurilor, un imn de laudă a creației cosmice asemănător aceluia
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]