694 matches
-
în 2003 și de APTR în 2004. Este director al revistei "Idei în Dialog", precum și membru al Grupului de Dialog Social. Autor al unei opere deja consolidate, nu doar în sensul prolificității, ci și al arderii etapelor, al reunirii și simultaneității stadiilor, estetic, etic și religios de care vorbea Kierkegaard, și-a publicat toate volumele la Editura Humanitas. Spicuim doar titlurile sau, la câteva din ele, zăbovim printr-o glosă în spiritul intransigentului autor: "Schimbarea subiectului o reverie"(2004), Ochii Beatricei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dezerteze și să trădeze și că prin urmare el, care din întîmplare l-a judecat și l-a osîndit, n-are să-și impute nimic, nimic..." Narațiunea urmărește, încă din primele manifestări ale răului interior, simptom al unei crize iminente, o simultaneitate copleșitoare a vocilor: mai clară și mai automată, vocea defensei; mai insinuantă și reprezentată încă de crîmpeie fără semnificație explicită, vocea subconștientului: "Totuși, pe cînd asculta în suflet dovezile liniștitoare, în tavanul cu grinzi negre se iviră, întîi ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și vază." Infirmitate pasageră, lipsa văzului slăbește puterea înțelegerii. Victima este oricum într-un spațiu devenit avanscenă...Ce se întîmplă (sau se "petrece") alături, dincolo de spațiul vizibil, deplasează accentul, controlează, deformînd-o, atenția protagonistului. În ordinea textului, dubla scenă oferă concursul simultaneității unor forțe inegale, mistificate prin malentendu. Cînd implicarea "fandacsiei" și a ...puseului interpretativ (irepresibil în lumea caragialiană) este comică, îi auzim pe Leonida și Efimița. Cînd același efort concentrat auditiv pe scena invizibilă slăbește dramatic puterile eroului, ne aflăm în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ciudă așteptau toți amănunte." O lume în părăsire găsește cu orice prilej justificare scepticismului vital de care este pătrunsă. Ritmul unei mari secvențe vizuale desfășurate cinematic, prin travelling, pare să se anunțe aici ca un procedeu subtil, de regizor, în simultaneitatea gesturilor surprinse și părăsite pentru a încadra imaginii, cu privirea, pe cele care urmează. Fundalului acestei apatii fără orizont, sugerată în dinamica palidă a lentorii ("tîrșindu-și tîrlicii somnoroși", "pe mozaicul obosit" ) și a imuabilului i se opun două manifestări ale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Creangă stă în oralitate, în caracterul de spectacol al povestirilor sale. Scriitorul joacă pe rând rolurile personajelor și ceea ce place în mod deosebit este caracterul de spectacol al spunerii. Oralitatea, dinamismul frazei se realizează prin folosirea adverbului cum, care sugerează simultaneitatea acțiunilor și are o nuanță modală; prin precedarea predicatului din principală de cuvintele "îndată", "numai ce și ", "unde nu", "numai iacătă", " iaca", "iute ", "pe loc". Verva poetului se realizează prin aglomerarea verbelor de acțiune la aceeași persoană, mod, timp, număr
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fericire. În final, Dionis conștientizează că nu poate depăși limitele umane. Pentru a atinge absolutul în iubire, omul superior face un pact cu Diavolul, amintind de mitul faustian. Dionis este un personaj dinamic, arhetipal, trăiește drama căutării absolutului, crede în simultaneitatea lumilor și face un pact ca să recupereze lumile anterioare. Metamorfoza umbrei în personaj a permis scindarea personalității. Vicleanul Ruben a reușit cu greu să-l ademenească pe călugărul Dan: "Mult a trebuit până l-am prins în laț pe acest
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Christian Bourgois Editeur, Paris, 1975, p. 99). 72 Că, de pildă, în tablourile Căderea lui Icar sau Parabolă orbilor. 73 Montajul paralel juxtapune acțiuni îndepărtate în timp sau în spațiu. Aceste acțiuni nu se află într-un raport direct de simultaneitate sau de cauzalitate, ci sunt puse într-un raport logic sau semantic. Acest tip de montaj servește la crearea unor figuri de stil că antiteza, comparația sau metaforă. 74 "Îl y a de la place pour tout le monde. Alleluia!" 75
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
hispano-americane este singulară, este altfel decât orice altă epoca, iar scriitorii ei sunt diferiți de toți ceilalți. Românul nou a însemnat dezintegrarea formelor tradiționale ale românului: se folosesc teme și tehnici noi, cititorul se transformă în participant, se recurge la simultaneitatea limbajului, autorul utilizând un limbaj variat, în funcție de clasă socială din care face parte personajul, de varietatea locurilor și regiunilor, nu se mai folosește în exces limbajul direct, literar. Intrigă românului este înlocuită de intervenția directă a personajelor și a naratorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
punea de acum înainte într-un alt fel: ce raporturi trebuia să fie stabilite între acțiunea parlamentară și cea a maselor 4? Ieșirea tuturor miniștrilor comuniști din guvernele Europei occidentale se efectuează într-o perioadă foarte scurtă de timp. Această simultaneitate conjugată cu oferta Marshall din iunie 1947 la cîteva săptămîni de la dispariția prezenței comuniste este datorată, în principal, intervenției politice a administrației americane 5 și înăspririi atitudinii partidelor comuniste. Această mișcare se efectuează într-un dublu context: deteriorarea foarte clară
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
lângă o asemenea femeie..."338 Portretul doamnei T. nu poate fi considerat un simplu portret literar decât la nivelul de lectură al cititorului concret. Este unanim recunoscut faptul că un portret literar se prezintă "în succesiunea textului și nu în simultaneitatea datului pictural."339 Într-adevăr, semnul verbal se constituie în absența oricărei exemplificări in praesentia. Dar una din diferențele majore dintre limbajul verbal și cel vizual rezidă în caracterul supracodificat și protecția obsedantă a canalului de comunicare în cazul celui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
G. Durand, op. cit., p. 175 328 L. Petrescu, op. cit., p. 167 329 Cf. Grupul μ, Traité du signe visuel, Seuil, Paris, 1982 330 Cf. L. Petrescu, op. cit., p. 158: "Portretul literar se prezintă cititorului în succesiunea textului și nu în simultaneitatea datului pictural. El este analitic înainte de a fi sintetic, și nu invers, cum se întâmpla cu modelul lui plastic (mult mai apropiat de datul real, cu care <<împarte>> ceva din concretețea visată de reprezentarea literară). Sugestiile pe care pictura le
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
irațional, varii masacre și cataclisme (inclusiv ecologice), Calvino și-a acreditat mai ales în "Castel" performanța de jucător în domeniul polisemiei narative, manevrând un vast țintar al poveștilor-arhetip, preexistente și mereu rescrise printr-un nesfârșit rapel al interferențelor, paralelelor și simultaneității. Anticipator al unei ecumenice dicțiuni postmoderne, Calvino rescrie portofoliul narativ al lumii, învederându-l în vitalitatea lui metamorfotică ca pe un perpetuum mobile ce se încrucișează cu destinul omului. Vom lua seama la câteva cărți de tarot cu o valență
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bazează mai mult pe introspecție, înțeleasă ca observație asupra a ceea ce este „lăuntric“, decât se bazează țipetele și gemetele de durere. Între toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că durerea este cauza țipetelor și gemetelor de durere sau ale expresiilor verbale ale durerii și este corect să se spună că durerea este ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Kristeva. Michael Riffaterre 22 (marea prezență, probabil; sau dublă, dat fiind că semnează două articole) consideră că prin intertextualitate trebuie înțeles conflictul dintre text și intertext. Textul devine o unitate de semnificație (signifiance) unind într-un tot simbolic perceput în simultaneitate sensurile succesive ale componentelor lui lexicale și sintactice, în timp ce lectorul simte că textul este complementar unui intertext căruia îi inversează mărcile, pe care îl anulează ori căruia îi oferă opoziție binară. Daniel Bilous atribuie intertextului o funcție sinecdotică: l'intertexte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Fuga din timpul profan trădează efortul de anulare a istoriei. "Amețit de oscilația care îl duce când spre înaintare, când spre recurență (memoria), destinatarul ajunge să reducă temporalitatea pentru a nu-i mai considera decât forma pură: cea a unei simultaneități sau a unei instantaneități" (Helbo: 1978, 25). Fraza mai sus citată suprinde plastic reeditarea hipotextului prin hipertext, dar ea este valabilă și pentru repetarea mitului. Blocul temporal. În intertextualitate, lectura devine tabulară, asocierea hipotextului cu hipertextul nu se realizează în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca atare decât în ochii analistului. Aceste două procese lectoriale sunt simultane și ele îmbogățesc textul cu bifurcații ce deschid puțin câte puțin spațiul semantic (Poétique: 1976, 266)9. Fenomenul are loc și în retrăirea unui mit, caz în care simultaneitatea illud tempus-prezentul celui care oficiază nu este efect, ci scop al ceremonialului. Studiul de față se bazează pe anularea duratei profane și instaurarea timpului sacru, fenomen care se produce în repetarea de tip intertextual, ca și în aceea a mitului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al ceremonialului. Studiul de față se bazează pe anularea duratei profane și instaurarea timpului sacru, fenomen care se produce în repetarea de tip intertextual, ca și în aceea a mitului. O atenție deosebită merită faptul că vizualizarea relativă a timpului, simultaneitatea, contemporaneizarea se traduc în termenii unei dimensiuni temporale unice și line, atractive, revelatoare. Fizica ultimilor ani s-a preocupat intens de chestiunea timpului, a triplei repartizări ce dictează conjugarea existenței umane, deși convențională (repartizarea). "Albert Einstein exprima această idee într-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în raport cu proprietatea termenilor, căreia îi este preferat, ca instrument explicativ, aspectul plastic al imaginii. În mod paradoxal, el mizează pe conotație și câștigă denotație. (H) Timpul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă din vo experiență. Căci simultaneitatea cât și consecutivitatea n-ar putea fi percepute dacă în fond n-ar subsista apriori reprezentația timpului. Numai sub supoziția aceasta ni putem reprezenta unele ca fiind în unul ș-același timp (simultan), altele în deosebiți timpi (dupăolaltă) (Eminescu: 2011
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
supoziția aceasta ni putem reprezenta unele ca fiind în unul ș-același timp (simultan), altele în deosebiți timpi (dupăolaltă) (Eminescu: 2011, IX, 483). (h) Timpul nu este un concept empiric care să fi fost scos dintr-o experiență oarecare. Căci simultaneitatea sau succesiunea nu ar putea intra în percepție, dacă reprezentarea timpului nu ar servi a priori ca fundament. Numai prin presupunerea ei ne putem reprezenta că ceva este în unul și același timp (simultan) sau în timpuri diferite (succesiv) (I.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau intertipicitatea. HELBO André [1975] (1978) Michel Butor, spre o literatură a semnului, precedat de un dialog cu Michel Butor, traducere de Marian PAPAHAGI, Cluj-Napoca: Editura Dacia (Michel Butor. Vers une littérature du signe, Bruxelles: Éditions "Complexe", Collection "Creusets"). * intratextualitatea; * simultaneitatea în intertextualitate. HUTCHEON Linda [1988] (1997) Politica postmodernismului, traducere de Mircea DEAC, București: Editura Univers, Colecția "Studii" (The Politics of Postmodernism, London: Routledge). * identificare/repeta * re; * parodia (politică). LIMAT-LETELLIER Nathalie et MIGUET-OLLAGNIER Marie (1998) Intertextualité, Besançon : Annales littéraires de l
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de individualizare a soiurilor pentru industrializare, anume soiuri pentru concentrare (pastă) și soiuri pentru conservare în suc. Fasolea pentru industrializare este din varianta nanus (pitică), cu tulpină erectă, înălțime 3050 cm, cu păstăile grupate în treimea superioară a plantei, cu simultaneitate de maturare tehnică de 80-85%. Recoltarea mecanizată se face numai la culturi erbicidate, amplasate pe terenuri plane, suprafețe suficient de mari care permit folosirea prelungită a mașinilor (eșalonarea maturării speciilor pe parcelelor). La toate speciile, dar mai ales la rădăcinoase
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
Dominique Strauss-Kahn peste treizeci de ani! Iată cum literatura epocii postmoderne nu mai are răbdare și o ia înaintea timpului, anticipînd asupra unor evenimente reale. E de-a dreptul science-fiction de acum, doar în perspectiva unui univers multidimensional fiind posibilă simultaneitatea trecutului, prezentului și viitorului, toate evenimentele fiind deja acolo... Adevărul e că nu ai cum să ții pasul cu actualitatea fulgerător de schimbătoare și năucitoare a răsturnărilor de situație în cazul DSK. Romanul în cauză e deja răsuflat înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și fizicienii ne tot spun de cîteva zeci de ani că nu există o realitate unică și că mintea noastră generează universuri paralele la fiecare decizie pe care o luăm, de ce nu s-ar face și romanul ecoul unei asemenea simultaneități, de ce n-ar fi vîrful de lance al ieșirii din spațiul-timpul cunoscute? În ce-l privește pe Rolin, trăitor la Paris, tînăr și puternic la cei 64 de ani ai săi (în momentul scrierii romanului), lucrurile nu s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a supraevalua temporalitatea, procesul devenirii, mai degrabă decât existența în spațiu și timp"104 (s. a.). Astfel, temporalitatea modernă este cronometrică, lineară, istorică și ireversibilă, deși se vrea a fi mereu contemporană, actuală, conturată într-un prezent continuu și într-o simultaneitate mondială. Anthony Giddens discută despre o ruptură a spațiului de timp o dată cu apariția modernității, în timp ce David Harvey adâncește tema compresiei spațiu-timp ce este regăsită și în criza reprezentării dezvăluită de literatură și artă. Criza receptării spațiului și a timpului a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce se eschivează de la o definiție. Astfel, dacă rubricile care aparțin modernismului conțin concepte precum urbanism, tehnologizare, dezumanizare, experimentalism, rubricile postmoderne sunt completate cu termeni precum orașul și satul global, noile media, antielitism, antiautoritarism, ironie radicală, postumanism, ethos postexistențial, antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica ironiei, profunzimea suprafeței
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]