685 matches
-
Adverbul relativ cât introduce temporale care exprimă durata unei acțiuni (sau stări):„Pot să tac cât e nevoie sau cât trebuie.” (C. Țoiu, 27) Adverbele relative-nehotărâte oricând și (ori) de câte ori situează circumstanțialele pe care le introduc într-un raport de simultaneitate, momentană: oricând: „Pot veni oricând vrei, chiar și azi.” sau iterativă: (ori) de câte ori: „Ori de câte ori admirația mea a înregistrat o ființă feminină, în ea era un minimum de Otilia.” (G. Călinescu, C.O., 303), „Vine oricând îl chemi.” • conjuncții și locuțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mele, am împlut suprafața pereților cu ornamente.” (M. Eminescu, P.L., 79), „De cum s-a ivit lumina / A ieșit din stup albina.” (T. Arghezi, 450) Observații: Locuțiunile conjuncționale îndată ce, imediat ce descriu un raport de posterioritate imediată, adesea, nedistinct de raportul de simultaneitate: „A trăit în nesiguranță, nesiguranță și teamă intuite de mine imediat ce ne-am întâlnit.” (P. Sălcudeanu, 270) • simultaneitatea: pe când, în timp (vreme) ce, cât timp: „Pe când d-na Popescu-mi exprima părerile ei sănătoase în privința educației copiilor, auzim dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din stup albina.” (T. Arghezi, 450) Observații: Locuțiunile conjuncționale îndată ce, imediat ce descriu un raport de posterioritate imediată, adesea, nedistinct de raportul de simultaneitate: „A trăit în nesiguranță, nesiguranță și teamă intuite de mine imediat ce ne-am întâlnit.” (P. Sălcudeanu, 270) • simultaneitatea: pe când, în timp (vreme) ce, cât timp: „Pe când d-na Popescu-mi exprima părerile ei sănătoase în privința educației copiilor, auzim dintr-o odaie de alături o voce răgușită.” (I.L. Caragiale, II, 69) Observații: Conjuncția până poate situa circumstanțiala temporală pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-te, îngere, La trista-mi plângere / Plină de-amor.” (M. Eminescu, IV, 379) • posterioritate (cu predicatul circumstanțialei la forma negativă): „- Oricum, mă îndoiesc că știm ceva profund despre moarte, până nu se pune problema pentru noi.” (O. Paler, Galilei, 108) • simultaneitate (când este echivalentă funcțional-semantic locuțiunii conjuncționale cât timp): „O, dezmiardă, pân-ești jună ca lumina cea din soare, / Pân-ești clară ca o rouă, pân-ești dulce ca o floare.” (M. Eminescu, I, 42) CIRCUMSTANȚIALUL DE MOD (MODAL)TC "CIRCUMSTAN
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
era mai vădit.” (C. Țoiu, 243), " Toate cer intrare-n lume" (Eminescu) - a complementului corelativ (sociativ): „Convorbirea cu el este tonică, fiindcă el nu se scuză, ci se pune în mijlocul unui principiu universal.” (G. Călinescu, C.O., 33), „Prezentul este simultaneitatea actului percepției cu obiectul percepției.” (T. Vianu, 72) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu: se realizează prin: • substantive: „Necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu înlătură caracterul penal al faptei.” (C.P.) • pronume (adjective pronominale): „Dar la vederea noastră Corcodușa fu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
privind ordinea termenilor în desfășurarea acestor relații, în schimb, este relativă. În relația de coordonare adversativă, schimbarea ordinii termenilor depinde de poziția conținutului lor semantic în raportul dintre enunțul lingvistic și realitatea extralingvistică. Când conținutul lor semantic se articulează în simultaneitate, schimbarea ordinii termenilor nu are consecințe asupra planului semantic al relației de coordonare ci poate doar introduce conotații stilistice: Vremea e frumoasă dar rece/ rece dar frumoasă. E bogată dar urâtă./ urâtă dar bogată. Când conținutul lor semantic se articulează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
definită ca un raport " de corectare". (vol.II, p. 23) În discutarea raportului adversativ, I. Iordan și Vl. Robu51 pun în lumină o trăsătură semantică absentă din alte interpretări preocupate de stabilirea identității specifice a relației sintactice de coordonare adversativă :simultaneitatea conținuturilor semantice exprimate prin cei doi termeni: „Coordonarea adversativă opune unități propoziționale al căror sens poate fi considerat concomitent (subl. ns.).” Organizarea sintactică a unui text își are originea în convergența, în diferite grade, a trei perspective, complementare, în desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a tăcut., Acum știe că a fost mințit mereu, dar se lasă în continuare manipulat de ea. • Unitățile coordonate prin conjuncția ci exprimă prin planul lor semantic „realități” opuse în mod obiectiv și care, de aceea, nu pot coexista în simultaneitate: Copilul a fost determinat să apere nu adevărul ci minciuna. Înscriind discuția în plan lingvistic, identitatea diferită a relațiilor construite și marcate prin cele două conjuncții se relevă în chiar mecanismul de funcționare a limbii, în actul lingvistic concret, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a gîndi: "Adaptarea noilor instrumente va provoca multe transformări în conduita și cuvintele obișnuite ale omului". Ea pune în opoziție epoca vizuală a scrierii și a tipografiei, care a modelat de secole atitudinile noastre mentale, și epoca electronicii, caracterizată prin simultaneitatea și forma orală a expresiei. În fața noilor mijloace de comunicare în masă, cartea își păstrează totuși șansele, așa cum amintea la festivalul de la Nisa, în 1969, Louis Armand, pe care îl vom cita în încheiere: "Cartea a pierdut din monopol ca
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de individualizare a soiurilor pentru industrializare, anume soiuri pentru concentrare (pastă) și soiuri pentru conservare în suc. Fasolea pentru industrializare este din varianta nanus (pitică), cu tulpină erectă, înălțime 3050 cm, cu păstăile grupate în treimea superioară a plantei, cu simultaneitate de maturare tehnică de 80-85%. Recoltarea mecanizată se face numai la culturi erbicidate, amplasate pe terenuri plane, suprafețe suficient de mari care permit folosirea prelungită a mașinilor (eșalonarea maturării speciilor pe parcelelor). La toate speciile, dar mai ales la rădăcinoase
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
final, pe de o parte, la obținerea unei multitudini de soluții alternative, iar pe de altă parte, la soluții originale, creative. În continuarea brainstorming-ului lui Osborn se propun alte tehnici menite să elibereze imaginația creatoare de blocajul produs de simultaneitatea momentului elaborării unei idei cu cel al evaluării ei critice. Hubert Jaoui (1990) imaginează tehnica PAPSA, adică desfășurarea demersului creativ în cinci etape: percepție, analiză, producție, selecție, aplicare, pentru fiecare dintre acestea fiind puse la punct modalități creative care respectă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
scopurile individului sunt incompatibile între ele sau perceperea lor ca aflându-se în opoziție, sunt capabile să transfere conflictul dintr-o „virtualitate” într-o realitate psihologică. În al treilea rând, accepțiunea psihoindividuală a conflictului subliniază rolul pe care îl deține simultaneitatea incompatibilității scopurilor, dorințelor, pulsiunilor individului. Faptul acesta a fost surprins și teoretizat încă din 1935 de Lewin. El definea conflictul ca fiind # situația în care forțele de dimensiuni egale ce se exercită asupra individului acționează simultan în direcții opuse (Lewin
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ca fiind # situația în care forțele de dimensiuni egale ce se exercită asupra individului acționează simultan în direcții opuse (Lewin, 1935, p. 122). # Pornind de la această definiție, el a stabilit trei tipuri de conflicte: atracție-atracție (când incompatibilitatea este generată de simultaneitatea a două motive pozitive); respingere-respingere sau evitare-evitare (când există simultaneitatea a două motive negative); atracție-respingere (apărut în situații antagonice). O definițe a conflictelor care condensează în ea toate „câștigurile” perspectivei psihoindividuale este următoarea: # conflictul însemnă divergența de interes percepută sau
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se exercită asupra individului acționează simultan în direcții opuse (Lewin, 1935, p. 122). # Pornind de la această definiție, el a stabilit trei tipuri de conflicte: atracție-atracție (când incompatibilitatea este generată de simultaneitatea a două motive pozitive); respingere-respingere sau evitare-evitare (când există simultaneitatea a două motive negative); atracție-respingere (apărut în situații antagonice). O definițe a conflictelor care condensează în ea toate „câștigurile” perspectivei psihoindividuale este următoarea: # conflictul însemnă divergența de interes percepută sau credința că aspirațiile curente ale părților nu pot fi îndeplinite
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în același timp să facă ceva, are dificultăți în a alege între două sau mai multe opțiuni posibile/alternative. În această categorie intră celebrele conflicte (atracție-atracție; respingere-respingere; atracție-respingere) stabilite de Lewin. Opoziția și incompatibilitatea elementelor cognitive, afective, atitudinal-comportamentale, corelate cu simultaneitatea acestei opozitii conduc la apariția unei stări psihice interioare tensionale. Festinger (1957) numea această stare prin termenul de „disonanță cognitivă” sau „afectiv-motivațională”. Două elemente sunt în disonanță, spunea el, când dintr-o rațiune sau alta nu se potrivesc. Stările de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sistemul de globalizare nu afectează conștientul, dar au capacitatea de a înmagazina informația mascată primită. Acești autori separă conștiința de cunoaștere prin existența "pragului". Procesul de cunoaștere și conștiință este unul dinamic, care traversează toate etapele în mod concomitent. Pe simultaneitatea lor se bazează concepția spiralogiei. A lua în considerare existența unei cunoașteri lipsite de conștiință sau a unei conștiințe lipsite de cunoaștere (în oricare din etapele ei de formare) este un act de gândire abstractă, ruptă de realitate. Creierul uman
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
pe măsură ce numărul de obiecte pe o imagine descrește, vederea lor se îmbunătățește, indiferent de mărimea lor. Acest "sindrom Bálint" poate fi însoțit de tulburări ale mișcărilor mușchilor oculari și de o proastă coordonare ("apraxie") a mișcării mâinilor. Această agnozie a simultaneității este datorată leziunilor ariilor asociative parieto-occipitale (Rees 2001, Coslett HB & Lie G., 2008). Agnoziile spațiale Sindromul de neglijare a spațiului drept sau stâng poartă numele generic de neglect. Bolnavul AB (pomenit în prefață), care este inspiratorul acestei cărți, a suferit
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
și îi conferă individualitate, sunt doar prin comparație, analogie (adică relație) cu atributele unui alt contrariu. Unele contrarii prezintă, totuși, un anumit grad de autonomie: binele poate fi conceput separat de noțiunea răului și invers, pentru că în cadrul corelativilor este necesară simultaneitatea lor, pe când contrarii pot fi succesivi, un raport de anterioritate sau posterioritate, fiind posibilă o excludere reciprocă (sănătate-boală). 2.3. Contrariile reprezintă o stare imanentă a structurii unor obiecte și procese, relația lor de coexistență care echivalează cu armonia contrariilor
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Florin Ciobîcă: zilele babei din cuptorul bunicii niciun mucenic Poemul poate fi interpretat și În sensul regretului că bunica s-a prăpădit și nu mai are cine coace mucenici, dar mai productiv ca sens este acela În care există o simultaneitate Între zilele calendaristice ale babelor (Între care intră și Mucenicii) și cele ale bunicii atît de babă Încît nu mai e În stare să facă mucenicii cu care ne-a obișnuit. Oarecare șarm are și folosirea unor nume proprii (asemănător
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
posterioritate semnalată indubitabil dintre emițătorul și receptorul unei narațiuni ficționale", așa cum susține Harweg 418, este ușor de combătut, cînd este formulat într-un mod atît de general, ca o definiție generală a timpurilor prezente drept semnale ale "unei relații de simultaneitate dintre emițător și problema în discuție." Ultima afirmație poate fi refuzată doar cînd se referă la narațiuni scrise la timpul prezent, precum romanul Bleak House al lui Dickens, Mister Johnson al lui Joyce sau Das Lied von Bernadette al lui
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
anterioritate cu receptorul". Mai mult, naratorul, receptorii și subiectul în discuție se află fiecare în locuri diferite în modelul narativ. În modelul narațiunii orale, naratorul este "într-o relație de posterioritate cu subiectul în discuție și într-o relație de simultaneitate cu receptorii lui." Mai mult, naratorul oral este situat "în aceleași locuri ca și receptorii, dar într-un loc diferit de cel al întîmplărilor povestite"420. Pe lîngă acesta, un al treilea model (împreună cu un al patrulea) este definit, iar
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
conceptul de reflector cu acela de narator din definiția lui Harweg dată celui de-al patrulea model, aceasta devine o definiție a situației narative personale, în care personajul-reflector (Harweg îl numește mereu narator) este, de fapt, "într-o relație de simultaneitate cu subiectul în discuție și într-una de anterioritate cu receptorii ei". Dacă se poate lua în considerare iluzia nemedierii și a participării in actu a cititorului în propria imaginație, atunci cel de-al patrulea model al lui Harweg coincide
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se poate lua în considerare iluzia nemedierii și a participării in actu a cititorului în propria imaginație, atunci cel de-al patrulea model al lui Harweg coincide în mare măsură cu situația narativă personală. În ambele există o relație de simultaneitate între subiectul în discuție, narator (=personaj-reflector) și cititor, și toți trei sînt situați în același loc potrivit imaginației 421. Destul de curios, Harweg nu folosește acest model pentru analiza situației narative din Tristan, pe care concluziile sale s-au bazat la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cărți, precum și în lucrarea Die typischen Erzählsituationen, 22 ș.u. 418 R. Harweg, "Präsuppositionen", 168. 419 C.P. Casparis oferă o analiză detaliată a utilizării timpului prezent ca timp narativ într-o serie largă de romane englezești în care "relația de simultaneitate dintre emițător și întîmplările povestite" este aproape întotdeauna un aspect subordonat al acestei neobișnuite utilizări a timpului. Tense Without Time, Berna, 1975. 420 Harweg, "Präsuppositionen", 169. 421 Ibid., 169, punctele 3 și 4. 422 Ibid., 178-179. 423 Thomas Mann, Der
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
hispano-americane este singulară, este altfel decât orice altă epoca, iar scriitorii ei sunt diferiți de toți ceilalți. Românul nou a însemnat dezintegrarea formelor tradiționale ale românului: se folosesc teme și tehnici noi, cititorul se transformă în participant, se recurge la simultaneitatea limbajului, autorul utilizând un limbaj variat, în funcție de clasă socială din care face parte personajul, de varietatea locurilor și regiunilor, nu se mai folosește în exces limbajul direct, literar. Intrigă românului este înlocuită de intervenția directă a personajelor și a naratorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]