509 matches
-
acestea vor fi indicate în afara câmpului vizual în care sunt menționate indicațiile obligatorii, prin folosirea de caractere ale literelor cu dimensiuni care nu depă��esc 3 mm. ... Articolul 18 Denumirea unui soi de vită de vie sau a uneia dintre sinonimiile acestuia, care conține o indicație geografică, poate figură pe etichetă unui vin desemnat prin indicația geografică respectivă. Articolul 19 La etichetarea unui vin nu pot fi utilizate mențiuni tradiționale fără ca vinul respectiv să aibă dreptul la aceasta. Articolul 20 Mențiunile
NORME din 5 noiembrie 2002 cu privire la desemnarea, denumirea, prezentarea şi protecţia unor produse vitivinicole. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146395_a_147724]
-
vie, acestea vor fi indicate în afara câmpului vizual în care sunt menționate indicațiile obligatorii, prin folosirea de caractere ale literelor cu dimensiuni care nu depășesc 3 mm. ... Articolul 18 Denumirea unui soi de vită de vie sau a uneia dintre sinonimiile acestuia, care conține o indicație geografică, poate figură pe etichetă unui vin desemnat prin indicația geografică respectivă. Articolul 19 La etichetarea unui vin nu pot fi utilizate mențiuni tradiționale fără ca vinul respectiv să aibă dreptul la aceasta. Articolul 20 Mențiunile
ORDIN nr. 515 din 5 noiembrie 2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la desemnarea, denumirea, prezentarea şi protecţia unor produse vitivinicole. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146394_a_147723]
-
vie, acestea vor fi indicate în afara câmpului vizual în care sunt menționate indicațiile obligatorii, prin folosirea de caractere ale literelor cu dimensiuni care nu depășesc 3 mm. ... Articolul 18 Denumirea unui soi de vită de vie sau a uneia dintre sinonimiile acestuia, care conține o indicație geografică, poate figură pe etichetă unui vin desemnat prin indicația geografică respectivă. Articolul 19 La etichetarea unui vin nu pot fi utilizate mențiuni tradiționale fără ca vinul respectiv să aibă dreptul la aceasta. Articolul 20 Mențiunile
ORDIN nr. 945 din 26 noiembrie 2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la desemnarea, denumirea, prezentarea şi protecţia unor produse vitivinicole. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146402_a_147731]
-
vie, acestea vor fi indicate în afara câmpului vizual în care sunt menționate indicațiile obligatorii, prin folosirea de caractere ale literelor cu dimensiuni care nu depășesc 3 mm. ... Articolul 18 Denumirea unui soi de vită de vie sau a uneia dintre sinonimiile acestuia, care conține o indicație geografică, poate figură pe etichetă unui vin desemnat prin indicația geografică respectivă. Articolul 19 La etichetarea unui vin nu pot fi utilizate mențiuni tradiționale fără ca vinul respectiv să aibă dreptul la aceasta. Articolul 20 Mențiunile
NORME din 26 noiembrie 2002 cu privire la desemnarea, denumirea, prezentarea şi protecţia unor produse vitivinicole. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146403_a_147732]
-
obiectelor denumite de substantive: cultură citadină, cultură rurală (populară), literatură națională, literatură universală, viață studențească, viață păstorească, studentă elvețiană, păstor sicilian, triunghi dreptunghic, trapez isoscel etc. sau exprimă apartenența, sens specific substantivului în genitiv, cu care intră, de altfel, în sinonimie: opera eminesciană (= opera lui Eminescu), concepția maioresciană (=concepția lui Titu Maiorescu) etc.; aceste adjective exprimă, în alte contexte, sensul de specificitate: Aceasta este o idee eminesciană. (= o idee specifică gândirii lui Eminescu) Adjectivele categoriale nu cunosc categoria gramaticală a intensității
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de intensitate inferioară, aflându-se într-un raport antitetic, se pot substitui reciproc, concomitent cu substituirea termenilor adjectivali prin antonimul lor. Enunțul „El este mai puțin optimist decât Mihai.” este sinonim cu enunțul „El este mai pesimist decât Mihai.” Această sinonimie permite întrebuințarea eufemistică a gradului de inferioritate în locul gradului de superioritate: „Maria este mai puțin frumoasă.” în loc de „Maria este mai urâtă.” Superlativultc "Superlativul" Gradul superlativ semnifică manifestarea însușirii la un grad maxim sau minim de intensitate la un obiect în raport cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu) însumi; La persoana a II-a, subiectul vorbitor subliniază identitatea cu sine însuși a interlocutorului: (tu) însuți; La persoana a III-a, vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuși a „obiectului comunicării”, aparținând de regulă câmpului semantic uman: (el) însuși. Sinonimia funcțional-stilistică în care intră cu adverbul chiar face posibilă întrebuințarea pronumelui de identificare și pe lângă substantive cu trăsătura semantică -uman: „Începând cu talpa însăși a mulțimii omenești...” (M. Eminescu, I, p. 133), „Sonata lunii de Beethoven/e însăși luna coborâtă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
niciodată/ Din rude mari, împărătești/O prea frumoasă fată.” (M.Eminescu) Verbul copulativ a fi se distinge de omonimul predicativ prin caracterul abstract al planului său semantic (definit doar prin trăsătura semică+real), ceea ce determină incompatibilitatea lui cu relația de sinonimie cu verbul a exista: În țara asta toți sunt politicieni. (verb copulativ) În țara asta nu sunt (există) politicieni. (verb predicativ) Verbul copulativ a fi asigură desfășurarea predicației ca auxiliar sintactic în exprimarea unor categorii gramaticale: timpul și modul, persoana
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mișcare (ca realizare negativă) - verb predicativ: „Și deasupra mea rămâi, (verb predicativ) Durerea mea de-o curmă.” (M.Eminescu) „Ca să nu-ndrăgești nimică, (verb copulativ) Tu rămâi la toate rece.” (M.Eminescu) Verbul a rămâne intră uneori în relație de sinonimie cu a deveni, exprimând, de fapt, nu păstrarea ci primirea unei însușiri etc.: „Mult bogat-ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac.” (M. Eminescu) Verbul a părea, ca verb copulativ, modalizează planul semantic al termenului nominal cu care intră
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
s-a năzărit acum să plece pe Bucegi. Asta i s-a năzărit. În cazul verbului a trebui, cele două variante de dezvoltare a subiectului stau în legătură cu două variante ale planului său semantic. Cu sensul de obligativitate, când intră în sinonimie cu expresia verbală e necesar, se construiește cu subiect propozițional: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt” (M. Eminescu) Cu sensul care dezvoltă sinonimia a trebui - a fi nevoie, se construiește cu subiect nepropozițional: „Nu-mi trebuie flamuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în legătură cu două variante ale planului său semantic. Cu sensul de obligativitate, când intră în sinonimie cu expresia verbală e necesar, se construiește cu subiect propozițional: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt” (M. Eminescu) Cu sensul care dezvoltă sinonimia a trebui - a fi nevoie, se construiește cu subiect nepropozițional: „Nu-mi trebuie flamuri.” (M. Eminescu) • expresii verbale, constituite din verbul a fi și un adjectiv (mai rar, adverb), care admit numai subiecte cu dezvoltare propozițională: e bine, e rău
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
El vine mereu aici”!/„Să vină el aici?” Opoziția cu celelalte moduri, mai ales cu modurile incertudinii (prezumtivul, de exemplu), este, din punct de vedere semantic (la perfect, și formal) mai puțin netă, putând intra, uneori, chiar în relație de sinonimie gramaticală cu aceste moduri: „Să vină el aici?” = „Va fi venind el aici?” Din perspective sintactice, conjunctivul este un mod al subordonării. Există verbe, locuțiuni și expresii verbale, pe de o parte, construcții și raporturi sintactice, pe de alta, care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezentul procesului de comunicare: „Câte ceasuri să fie?” (I.L. Caragiale) sau într-un moment posterior: prezentul conjunctivului dezvoltă și sensul de posterioritate: „Așa să răspunzi de câte ori are să te întrebe cineva.” (Cezar Petrescu) Ca valoare „nominativă”, când intră în relație de sinonimie cu infinitivul verbului, prezentul conjunctivului este atemporal: „Culmile reporterului. Să-i chiorăie mațele de foame și el să se scobească-n dinți în fața lui Capșa, spunând c-a dejunat adineaori cu Arton.” (I.L. Caragiale) În funcție de planul semantic și structura contextului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o variantă verbală (deci, dinamică, purtând marca „procesualitate”), în sistemul lexical al limbii, paralelă, alternativă la primul nivel de interferență cu sistemul gramatical - nivelul categoriilor (claselor) lexico-gramaticale -, la varianta substantiv/statică (purtând marca „substanțialității”), cu care intră în raport de sinonimie lexicală și de opoziție lexico-gramaticală: a călători - călătorie Îi place a călători/călătoria. a visa - vis Dreptul de a visa/la vis nu mi-l poate lua nimeni. a dormi - somn Nu mai poate dormi./ Nu mai are somn. Raportul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și de opoziție lexico-gramaticală: a călători - călătorie Îi place a călători/călătoria. a visa - vis Dreptul de a visa/la vis nu mi-l poate lua nimeni. a dormi - somn Nu mai poate dormi./ Nu mai are somn. Raportul de sinonimie lexicală s-a reorganizat prin substantivizarea infinitivului lung: amintire, cântare, visare etc. a(-și) aminti - amintirea (singularia tantum) - amintire/amintiri a cânta - cântarea (singularia tantum) - cântare/cântări (cântec/cântece) Devenit substantiv, infinitivul lung păstrează în planul său semantic legătura cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când exprimă existența, el realizează atunci predicate absolute: Lumea este. Nu este dreptate. „Orice este are o rațiune de a fi. Ceea ce nu este și n-a fost niciodată - aceea nu e cu putință.” (M. Eminescu) Când exprimă „prezența” (în sinonimie cu a se afla), verbul a fi cere pentru împlinirea câmpului semantico-sintactic pe care îl generează, în mod obligator, realizarea funcției sintactice de circumstanțial: de timp sau de loc, cel mai adesea, sau a funcției de complement indirect (exprimând semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zice că), parcă ((se) pare că a plecat definitiv.); în relații de subordonare sau de interdependență, conjuncția ‘aparține’ subordonatei sau celuilalt termen al relației de interdependență. Că adverbele acestea sunt mijloace de exprimare a modalității o dovedește și intrarea în sinonimie cu sintagme morfologice, sau cu sintagme cu verbele semiauxiliare care exprimă diferite sensuri modale; sintagmele poate că e bolnav - va fi fiind bolnav - o fi bolnav (prezumtiv) - trebuie să fie bolnav exprimă toate ipoteza. Adverbele desigur, firește, fără îndoială etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltă între termeni reprezentând interpretări lingvistice din unghiuri diferite ale aceluiași „obiect” din plan referențial. În plan semantic, termenii nu depind unul de altul (nici reciproc, nici unilateral), dar între ei se desfășoară raporturi de echivalență: • lingvistică, concretizată într-o sinonimie lexicală: „... Am trecut în salon, unde ne așteptau țigări, țigarete, cafele, des bonbons et des liqueurs - adică pe românește bomboane și lichioruri...” (I.L. Caragiale) • extralingvistică, concretizată în termeni care-și constituie planul semantic prin raportare la același referent: „Eu vreau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unde în seara aceea, și Pavăl, neavând lucru ca alte dăți, se culcase devreme.” (I. Creangă) În enunțurile negative parțiale, constituentul sintactic cu aspect negativ poate intra cu realizarea de aspect pozitiv a aceleiași funcții sintactice într-un raport de sinonimie, nu de opoziție semantică;fenomenul caracterizează mai ales circumstanțialul temporal de posterioritate: „Până să nu crape de ziuă, poate că vom fi chemați să facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin specificul seriei de sinonime în care poate intra și prin condiționările pe care le impune sintagmei în care intră. Astfel, verbul a fi, ca verb predicativ, când are adică o sferă semantică suficientă asumării predicației, intră în relație de sinonimie cu verbele a exista, a se întâmpla, a se afla etc., verbe care pot introduce în enunț, prin ele înseși, amândouă componentele semantice ale predicației: „Ce mai este prin oraș?” - „Ce se mai întâmplă prin oraș?” Ca verb copulativ, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a se întâmpla, a se afla etc., verbe care pot introduce în enunț, prin ele înseși, amândouă componentele semantice ale predicației: „Ce mai este prin oraș?” - „Ce se mai întâmplă prin oraș?” Ca verb copulativ, în schimb, el intră în „sinonimie” cu verbe cvasi-desemantizate sub aspect lexical concret: a însemna, a constitui, a reprezenta: „Ce e asta?” - „Ce înseamnă asta?” Ca verb predicativ, verbul a fi nu admite în sintagmă, în afara subiectului, un alt nominativ: substantiv (pronume etc.) sau adjectiv: * Mihai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin atributul de identificare, prin articol hotărât sau prin însăși natura lexico-gramaticală a regentului (substantiv propriu sau pronume). Această particularitate a atributului descriptiv, de a exprima sintactic o trăsătură semantică a regentului fără consecințe în procesul de individualizare, face posibilă sinonimia relației de dependență din care rezultă cu o relație de coordonare copulativă: „Cele citite trec ca niște coji moarte în buzunarul memoriei, de unde ies la iveală apoi tot în aceeași formă”. (M. Eminescu, P.L., 207) - „Cele citite trec ca niște
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ei nu pot participa simultan la realizarea planului semantic concret al unei funcții sintactice și al relației sintactice în care funcția își are originea. Opțiunea poate fi doar de natură lingvistică, când termenii sunt, de fapt, în relație semantică de sinonimie: „Asemenea înjghebări sau improvizări de trupe arată din două lucruri unul, sau puțin respect pentru public, sau ignorarea deplină a exigențelor unui oraș mare cum sunt Bucureștii.” (M. Eminescu, Despre cultură, 197) sau poate fi impusă și orientată de realitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ontologică, coordonarea realizată prin conjuncția ci este o alternativă sintactică, printr-un raport de cvasisinonimie, la relația de dependență care generează funcția sintactică de circumstanțial opozițional: Nu învață, ci doarme./ În loc să învețe, el doarme. Enunțurile dezvoltă un grad ridicat de sinonimie când în amândouă s-ar putea presupune, relativ asemănător ca în frazele cu subordonate concesive sau cu coordonare adversativă, o stare de așteptare frustrată: În loc să învețe (cum era de așteptat), el doarme./ Nu învață (cum era de așteptat), ci doarme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantice" În funcție de realizarea specifică a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de apoziție dezvoltă patru variante principale: • denominativă • descriptivă • de identificare • interpretativă. Apoziția denominativătc "Apozi]ia denominativ\" Apoziția denominativă se întemeiază pe un raport de sinonimie lingvistică, lexicală sau frastică: „Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat.” (C.Hogaș, 144), „Strabon, citând după alții, pomenește de sternophthalmi, ceea ce ar însemna oameni cu ochiul în piept.” (G. Călinescu, U.P., 122), „Soldatul nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]