452 matches
-
inițial, dintr-un nume mitologic determinant la genitiv și regentul dies "zi", acesta din urmă fiind însă omis în multe situații. Formele pline și cele condensate circulau în paralel, ceea ce a făcut ca unele limbi romanice să moștenească o variantă sintagmatică, iar altele, pe aceea scurtată: lat. Lunae (*Lunis) dies ~ dies Lunae ~ *lunis > fr. lundi, it. lunedi // v. fr. deluns, cat. dil(l)uns, oc., prov. dilun // sp. lunes, cal., sd., rom. luni, prov. lun; lat. Martis dies ~ dies Martis ~ martis
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de omonimul din structura sintagmei sau compusului. Dacă este vorba de un împrumut, condiția specializării sale în limba receptoare este ca el să fi fost folosit mai întâi cu înțelesul general; sensul cu care a fost preluat relevă însă proveniența sintagmatică. Iată câteva exemple: rom. calitate "bună calitate, calitate superioară" (mai ales în loc. de calitate) < [bună] calitate; rom. condiție "condiție bună, situație socială favorabilă" (mai ales în loc. de condiție) < [bună] condiție; tc. lokum "rahat (preparat de cofetărie)" < [rahat]lokum "idem" (rahat
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
acestei plante" < [pătlăgea sau pătlăgică] vânătă "idem"; rom. vindereu "numele a două specii de șoimi mici" < magh. vándor[sólyom] "idem" (vándor "drumeț, călător", sólyom "șoim"). Multe asemenea cuvinte condensate pe terenul unei și aceleiași limbi, deși sunt lexicalizate, au etimoane sintagmatice ușor identificabile, cu care se află în concurență, dar uneori, mai ales dacă sunt substantive defective de singular (având la bază sintagme în care adjectivul este la plural), comportă o anumită ambiguitate, deoarece denumesc o varietate de obiecte aparținând unui
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
este substantivul determinat (denumire a materialului, obiectului, unității de măsură etc.). Și condensările de acest tip au loc fie într-o anumită limbă, fie în cursul împrumutului dintr-un alt idiom; mai ales în această din urmă situație, identificarea etimoanelor sintagmatice exacte întâmpină uneori dificultăți, deoarece ele pot fi și grupuri sintactice libere, dar, indiferent de circumstanțele condensării, este limpede că termenul nou format, corespunzător unui numeral, nu și-ar fi putut însuși un sens concret dacă nu ar fi fost
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și cu trecerea noii formații în clasa adjectivelor, din care făcea parte centrul (omis) al grupului adjectival; v., mai sus, lat. orbus. O schimbare radicală a valorii lexico-gramaticale poate avea loc, în astfel de cazuri, și atunci când adverbul din etimonul sintagmatic adjectival este împrumutat prin condensare. În următorul exemplu, determinantul adverbial a pierdut nu numai valoarea sa intrinsecă, ci și pe aceea a compusului de bază: rezultatul din limba receptoare este un substantiv, iar conversiunea dovedește că sensurile reale ale constituenților
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
dintre constituenții săi este necesar ca cel puțin unul dintre aceștia să fie recunoscut ca unitate lexicală. Această identificare, măcar formală, nu întâmpină dificultăți dacă împrumutul se petrece pe cale cultă printre altele, și datorită faptului că separația dintre constituenții etimoanelor sintagmatice și ai compuselor nesudate este de obicei marcată în scris sau dacă unul dintre elementele componente se regăsește în limba receptoare (rom. șpiral, de pildă, a putut fi detașat din germ. Spiral[pumpe] întrucât segmentul final a fost identificat cu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
etimoanele lor complexe pot fi împrumutate fără nicio dificultate. Totuși, în unele cazuri, limba în care s-a petrecut condensarea este identificabilă, pe baza informațiilor istorice, chiar dacă termenul a trecut în alte limbi și în forma sa întreagă, compusă ori sintagmatică. Iată câteva exemple: Cuvântul piano "pian", atestat în această formă în italiană începând cu anul 1750 și în franceză din 1798, se regăsește și în engl., sp., port., sued., ceh., alb., finl., ol., norv. piano, germ. Piano, tc. piyano, ngr.
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în cea mai mare măsură caracteristicile unui procedeu de formare a cuvintelor, chiar dacă numeroase cuvinte pornite pe calea desprinderii din formații complexe stabile ale limbii nu ajung niciodată la stadiul final al procesului, astfel încât să-și elimine concurentul compus sau sintagmatic. O trecere în revistă a tuturor cazurilor de condensare internă și a tuturor limbilor în care procedeul a fost aplicat este, desigur, imposibilă; unei astfel de tentative i s-ar opune decisiv nu numai puținătatea informațiilor oferite de sursele bibliografice
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
alb. kushëri, engl. cousin, germ. Cousin, ol. kozijn, sued. kusin, dan. kusine, esp. kuzo, pol. kuzyn), iar cu înțelesul special "văr primar" a fost moștenită sintagma lat. consobrinus germanus: fr. cousin germain, cat. cosí germí, în timp ce în italiană avem dezvoltări sintagmatice ulterioare: cugino di primo grado sau cugino carnale, cugino di secondo grado "văr de-al doilea" etc. Condensarea s-a menținut ca procedeu de formare a cuvintelor și în latina medievală. Exemplele pe care le avem la îndemână țin de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
secondary "școală secundară, ciclu școlar secundar" < secondary [school] "idem"; summer "vacanță de vară" < summer [vacation] "idem" (summer "vară"). X. 6. Limba germană Sintagmele și mai ales compusele germane realizate cu mare ușurință prin simpla juxtapunere a cuvintelor, fiind preferate exprimării sintagmatice se condensează la fel de ușor, elementul omis putând ocupa oricare dintre pozițiile posibile, inclusiv poziția mediană dintr-un compus trimembru: Cello "violoncel" < [Violon]cello "idem" (fals analizat drept compus; < it. violoncello , de fapt derivat); Halbe "halbă (de bere)" < halbe [Mass] "idem
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
se remarcă prin aplicarea mai riguroasă a regulilor specifice. Există însă, în acest cadru general, unele deosebiri între condensarea termenilor complecși formați în limba respectivă și a celor împrumutați dintr-o altă limbă. În ciuda faptului că elementele componente ale împrumuturilor sintagmatice sau compuse sunt recunoscute formal în limba receptoare, posibilitățile reduse de analiză semantică a termenilor complecși de origine străină permit vorbitorilor limbii receptoare să creeze condensări care ar fi greu de conceput în limba donatoare; de pildă, evoluțiile rom. nes
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
termenilor împrumutați. Rațiunile și mecanismele preluării prin condensare a unor termeni complecși ai altor limbi au fost analizate în capitolul privitor la circumstanțele în care se poate produce fenomenul. Aici trebuie să subliniem încă o dată doar faptul că deși etimoanele sintagmatice pot fi, de această dată, și îmbinări libere (realitate pe care vorbitorii limbii receptoare nu au cum să o conștientizeze) tipurile de condensări care au loc în cadrul împrumutului lexical, prin reducerea unor compuse sau sintagme străine, sunt identice cu cele
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
lor gramaticală, fie ale sensului cu care sunt utilizate. Ca procedeu de formare a cuvintelor unei limbi și de restructurare a unora dintre cele preluate din alte limbi, condensarea lexico-semantică produce, prin definiție, modificări fonetice radicale, prin scurtare, față de etimoanele sintagmatice sau compuse, dar neînsemnate în comparație cu secvența lexicală menținută din etimon, precum și schimbări semantice minime și extrem de rare față de etimonul complex, dar radicale dacă recurgem, abuziv, la comparația cu secvența corespunzătoare din acesta. Procedeul condensării poate aduce cu sine, de asemenea
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
limbi, în formele sale flexionare, în funcție de noua valoare lexico-gramaticală (de pildă, adjectivele adverbializate românești pierd formele flexionare, în timp ce gerunziile și participiile adjectivate câștigă astfel de forme). 1.1. În ce privește procedeul condensării lexico-semantice, acesta aduce, inerent, mari schimbări formale față de etimonul sintagmatic sau compus, a cărui configurație se reduce considerabil, dar nu are ca efect, în majoritatea cazurilor, niciun fel de modificare a învelișului sonor sau a caracteristicilor gramaticale ale elementului reținut 134. Normalitatea acestui fapt derivă din natura procedeului, care nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
varianta întreagă, pe care o înlocuiește doar temporar, deci cazurile de perpetuare a formei, a genului și a numărului elementului menținut sunt mult mai numeroase, de fapt predominante. Lucrurile pot sta însă diferit atunci când termenul condensat elimină, prin concurență, forma sintagmatică sau compusă. Deși majoritatea noilor formații păstrează și în aceste situații fonetismul și mărcile categoriilor gramaticale originare, există o serie de exemple în care s-a renunțat la unele caracteristici gramaticale și, în general, formale ale omonimelor din structura termenilor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
nu și în substanță: ele nu mai îndeplinesc aceleași funcții sintactice, specifice genitivului (de regulă atribute), ci funcții care aparțin acuzativului sau nominativului, preluate de la regentul lor din sintagmă. Menținerea unor caracteristici morfologice ale termenului reținut, și nu ale etimonului sintagmatic (mai exact ale capului acestuia), determină, de fapt, o reducere a dependenței noului cuvânt față de termenul complex din care provine, dar, la începutul procesului, și o scădere a autonomiei lui în raport cu contextul de comunicare: spre deosebire de sintagma originară, el nu poate
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
se gândească la alte accepții, cunoscute dinainte, ale cuvântului condensare. Odată ce am circumscris referentul, adică fenomenul lingvistic studiat, am putut recurge la reluarea anaforică a formei scurtate, pe care am realizat-o printr-un tip de elipsă lexicală la nivel sintagmatic, ceea ce nu ne-a împiedicat în niciun fel să revenim, în mai multe rânduri, la forma completă. Se poate întâmpla însă ca vreun cercetător al aceluiași fenomen, considerând că denominația sintagmatică este prea lungă, cu determinant superfluu, să adopte în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
-o printr-un tip de elipsă lexicală la nivel sintagmatic, ceea ce nu ne-a împiedicat în niciun fel să revenim, în mai multe rânduri, la forma completă. Se poate întâmpla însă ca vreun cercetător al aceluiași fenomen, considerând că denominația sintagmatică este prea lungă, cu determinant superfluu, să adopte în viitor termenul scurtat ca denumire unică a procedeului, fără să fi utilizat și explicat în prealabil termenul complex, pe care l-ar putea întrebuința mai târziu, în treacăt, pentru mai multă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
nereprezentativ și ales oarecum artificial (dar cel mai la îndemână, deoarece referentul constituie chiar subiectul studiului nostru), surprinde mecanismul prin care un termen complex este redus la unul simplu. El ne arată și că limita dintre reluările anaforice la nivel sintagmatic și reducțiile cu caracter lexical nu este atât de drastică precum o susține Collet, pp. 195-198. Primele, strict dependente de contextul lingvistic, pot ajunge, în anumite condiții, la o etapă superioară, în care trec în categoria reducțiilor cu caracter lexical
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și lasă lacune în diversitatea exemplelor. Complexitatea fenomenului condensării lexico-semantice rezidă în faptul că el atinge, prin particularitățile sale, mai multe laturi ale cuvântului: a) Condensarea constă, pe de o parte, într-o scurtare a formei fonetice a unui termen sintagmatic sau compus al limbii respective sau al unei limbi străine donatoare, proces care nu are loc în mod aleatoriu, ci se oprește la granița dintre constituenții lexicali ai termenului complex. Acest lucru înseamnă că fie secvența omisă, fie aceea reținută
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în lexic și în formarea cuvintelor."103 Dezvoltînd și rafinînd observațiile cu privire la tipologia limbilor romanice, Coșeriu observa următoarele: "tipul limbilor romanice (cu exceptia francezei moderne) este guvernat de un principiu general: 'determinări interne (paradigmatice) pentru funcționari interne (non-relaționale) și determinări externe (sintagmatice) - adica expresii perifrastice - pentru funcționari externe (relaționale)'. Și acest principiu a fost aplicat în aceste limbi începînd chiar cu latină vulgara: cînd era vorba de funcțiile non-relaționale (cum ar fi numărul, genul, timpurile primare ale verbului), expresia paradigmatica a fost
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu vreun alt cuvînt din aceeași propoziție sau frază. Funcțiunile gramaticale respective sînt "nerelaționale"115. Funcțiunile externe sînt "relaționale". Cazurile arată legătură substantivului cu alte cuvinte din text; comparativul și superlativul relativ al adjectivelor exprimă, și ele, relații pe plan sintagmatic, adică legături în cadrul aceluiași enunț. Cunoscută afirmație, cu caracter general, ca în formarea limbilor romanice s-a mers de la o structură "sintetică" spre una "analitică" nu este exactă, spune Coșeriu. De ce "eroziunea fonetica", invocată adesea drept cauza principală a fenomenului
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fi considerată, prin frecvență, un tip lingvistic romanic. 3) Atît structura cuvîntului, cît și raporturile dintre lexic și gramatică diferă în limbile romanice față de celelalte ramuri majore ale limbilor indo-europene. În consecință, chiar dacă tipul lingvistic romanic numit de Coșeriu "determinări sintagmatice pentru funcțiuni externe și determinări paradigmatice pentru funcțiuni interne" a fost stabilit ca fiind specific limbilor romanice în comparație cu latină, el este valabil și în comparație cu limbile germanice și slave. În cîteva studii de factură integralista, remarcabile prin forță lor de sinteză
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
opozitivă, facultativa sau obligatorie în toate cazurile și în toate privințele. De pildă - exemplifică lingvistul român - o ordine precum Arriva una nave a fost adesea interpretată drept facultativa (stilistica) în italiană și în alte limbi pentru că este facultativa în raport cu funcțiile sintagmatice la nivelul frazei (SVO); dar, continuă Coșeriu, nu mai este facultativa la nivelul gramatical al textului "puisqu'à ce niveau, îl exprime le "thétique" en tant qu'opposé au "catégorique"149. Dimpotrivă, opoziția din spaniolă dintre el manșo buey și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
adverbele propoziționale, compunerea nominală și prefixarea verbelor) sau principiul tipologic determinări interne pentru funcții interne, determinări externe pentru funcții externe, adică, măi pe larg, "Determinări materiale paradigmatice, interne unității determinate, pentru funcțiile autonome (non-relaționale) ale acestei unități și determinări materiale sintagmatice, externe unității determinate, pentru funcții externe sau relaționale, adică funcții mergînd dincolo de unitatea determinată și implicînd un raport cu alte unități"160. Fiind un principiu cu adevarat tipologic, el se aplică la toate nivelurile limbii, inclusiv la nivel textual: "C
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]