5,963 matches
-
personalitate oficială la Weimar, consilier secret al ducelui, constată că toți tinerii suferă din amor, băieții se îmbracă asemenea lui Werther, iar fetele ca Lotte și, ce e mai rău, se sinucid ca în roman. Această veritabilă epidemie culminează cu sinuciderea, împreună, în 1811, a lui Kleist și a Henriettei Vogel. În epocă, Goethe este acuzat ca fiind autorul moral al acestei epidemii în calitate de apologet al sinuciderii în cartea sa. Al doilea caz este cel al lui Ulise, naufragiat gol pe
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
ce e mai rău, se sinucid ca în roman. Această veritabilă epidemie culminează cu sinuciderea, împreună, în 1811, a lui Kleist și a Henriettei Vogel. În epocă, Goethe este acuzat ca fiind autorul moral al acestei epidemii în calitate de apologet al sinuciderii în cartea sa. Al doilea caz este cel al lui Ulise, naufragiat gol pe țărmul Insulei Feacilor, cules de acolo de prințesa Nausica, adus la curte și înveșmântat de regele Alcinous, care dă o petrecere în cinstea lui, deși Ulise
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
le mai poate mișca și chiar să vorbească i se pare greu, nespus de obositor. Adesea renunță. "Cancerul nervilor", iată diagnosticul sumbru pe care eroul singur și-l pune, la capătul unei îndelungate autoexplorări pânditoare. Iar ca salvare, alta decât sinuciderea nu găsește. Pentru a o pune în act îi trebuiesc însă forțe, măcar atâtea câte să-i poată înlesni urcarea pe acoperișul înaltei clădiri de unde-și propusese să se azvârle în gol. După două ratări ale încercării de suicid renunță
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
cotcodăcelile penibile ale unor nulități cu fumuri, ci de pragmatismul și decizia unor oameni care-au învățat măcar alfabetul tranziției. Una peste alta, ieșirea din scenă a lui Emil Constantinescu n-a dus la proteste în masă și nici la sinucideri în grădina botanică. Președintele poate, totuși, jubila: aruncându-se în prăpastie, aproape că și-a tras după sine dușmanul de moarte! Și cum ne aflăm la o zvârlitură de băț de la Kremlin, n-ar fi exclus ca "sindromul Elțîn" să
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
cu indiferență. Asistăm la un caz de alienare, dezechilibrul psihic produs prin senzația ștergerii granițelor spațiului real, cât și criza sufletească produsă de vina asumată a uciderii propriului copil și părăsirii lui Victor, o împing pe Irina, aproape previzibil, către sinucidere. În orice roman cu intrigă polițistă finalul aduce o rezolvare mai mult sau mai puțin spectaculoasă a enigmei în jurul căreia se construiește întreaga narațiune. În cazul de față, rezolvarea rămâne un fel de temă pentru acasă dată cititorului. Astfel Rolls-Royce-ul
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
un deziderat niciodată împlinit. Încît, la sfîrșitul anului 1882, Veronica întrerupe, din nou mînioasă, relațiile amoroase cu poetul, cele două scrisori ale sale de la începutul lui 1883 avînd un caracter protocolar. Îl mai iubea Veronica pe poet? E probabil. Dar sinuciderea ei, în august 1889, la nici trei luni de la decesul lui Eminescu, nu poate fi invocată, cum s-a făcut, ca o dovadă a nestinsului amor căreia nu-i putea supraviețui. De n-ar fi fost și alte motive ale
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
Barbu Cioculescu Doi bătrâni își vând casa, ca să poată plăti dările restante, apoi se aruncă de la etajul ultim al unui bloc, murind îndată - sinuciderea care nu necesită nici o investiție. Câteva mii de mușterii care și-au ipotecat casele pentru a putea, din generoase dobânzi, ieși la socotelă cu cheltuielile crescânde, asediază instituțiile centrale ale statului, pretinzând despăgubiri de la buget, iar când trec prin dreptul
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
nu este altceva decît un războinic/ îmbrăcat cu ciorapi de piele neagră/ care dorește cu disperare să supraviețuiască/ între pleoape/ și colțul gurii/ după o înfrîngere/ drumul e întotdeauna prea lung? (războinicul cu ciorapi de piele). Nu e ocolită nici sinuciderea: "poate că ajunsese la capătul puterilor/ acel bărbat/ atunci cînd se arunca de pe terasa/ ultimului etaj/ plăsmuindu-și pe drum aripile" (placa de patefon). Și din nou obsedanta supraviețuire: poate că a supraviețui este o meserie/ ca oricare alta/ presari
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
atunci un bărbat căsătorit, în vîrstă de 31 de ani, ea o femeie tînără, aproape o copilă. Idila s-a terminat tragic, precum mai toate marile povești de iubire: un prunc născut mort, depresia acută a femeii, o încercare de sinucidere, ani petrecuți în singurătate și în prizonieratul unui spital de boli nervoase, vinovăția bărbatului, suferința și gelozia soției care află totul descoperind întîmplător o scrisoare. Apoi, previzibil, lenta dar și inevitabila convalescență, vindecarea nu atît prin uitare cît prin sublimare
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
regele. Regina însă își sfătuiește soțul să bea împreună cu ea din apa supușilor, iar pacea se restabilește în țară. Povestea aceasta o află Veronika de la Mari, una dintre pacientele spitalului psihiatric din Ljubljana unde e internată după o tentativă de sinucidere. Istoria regelui întreg la minte, pe punctul de a fi alungat de un popor de nebuni e, s-ar putea spune, cheia romanului semnat de brazilianul Paulo Coelho, minunat poem despre nebunie, comporomis și libertate. Lumea în care intră Veronika
Veronika se hotărăște să trăiască by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17000_a_18325]
-
întreg la minte, pe punctul de a fi alungat de un popor de nebuni e, s-ar putea spune, cheia romanului semnat de brazilianul Paulo Coelho, minunat poem despre nebunie, comporomis și libertate. Lumea în care intră Veronika o dată cu ratarea sinuciderii e departe de a fi una a patologicului, azilul este el însuși doar un pretext pentru refugierea de nebuniile curente, dovadă că unii pacienți, deși vindecați, refuză să se întoarcă în lume, în ceea ce s-ar putea numi normalitate. Însă
Veronika se hotărăște să trăiască by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17000_a_18325]
-
tineri: se vorbește deci de "parabole asezonate cu expresii "de cartier"". ("Evenimentul zilei" = EZ, 2 iunie 2000, Int.). Chiar unele expresii argotice mai vechi, de exemplu a-i pica fața, sînt reatribuite "cartierului": "văzînd asta, ei, femeie simțitoare pînă la sinucidere, îi pică, vorba din cartier, fața" (EZ, 26 aprilie 2000, Int.). Citatele de tot felul, cum se vede, abundă; din ele se mai pot culege cîteva exemple de îmbinări libere: "copiii de cartier" (EZ 2307, 2000, 8), ""afacerea" aceasta de
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
am înțeles deloc de ce consideră dl. Ioan Lăcustă executarea lui Ion Antonescu drept un "eveniment tragic". Era, de fapt, săvîrșirea unei sentințe drepte și reclamată de istorie. Oare la fel apreciază dl. Ioan Lăcustă și executarea sentinței procesului de la Nürnberg, sinuciderea lui Hitler sau executarea lui Mussolini? Apoi se citează, în continuare, din presa vremii despre evenimentele politice și culturale petrecute pînă la 30 decembrie 1947. Din păcate, n-am spațiu pentru a le surprinde cum s-ar fi cuvenit. Cartea
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
în construcția ideii și elaborarea ei. O vioiciune a spiritului, liber, neprins în șabloane se instalează în text încă de la început. Complexul lui Oedip, nebunia lui Hamlet și amînarea uciderii lui Claudius, tatăl vitreg, criminal și uzurpator al tronului Danemarcei, sinuciderea lui Kirilov, similitudinile între procesul imaginat de Kafka și procesul real al lui Dostoievski, prințul Hamlet și prințul Mîșkin, prințul Hamlet și prințul Harry, eroii tragici văzuți prin existența Antigonei, toate acestea sînt revelate de Ileana Mălăncioiu din acea poziționare
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
ale pieselor, nedirijînd lectura, ci doar anunțînd că sînt spații de popas și deloc locuri comune, sterpe, defrișate, anoste și antipatice. Tragedia lui Hamlet stă în faptul că trebuie să lupte împotriva crimei, înfăptuind el însuși o crimă. El respinge sinuciderea în numele credinței, și, deci, tot în numele ei respinge și crima. De aceea, spune Ileana Mălăncioiu, cred că nu slăbiciunea îl face să amîne răzbunarea, ci faptul că prin ea trebuie să-și asume o faptă care vine în contradicție cu
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
la timp în fruntariile Absenței din care au purces" (Vina de nespus). Logica omului al cărui exponent ni se înfățișează poetul e, așadar, dispariția. De-a dreptul sau pe ocolite, prin intermediul discursului înfiorat de sensuri "ultime", ținta sa o reprezintă sinuciderea, "singura problemă filosofică serioasă", în optica lui Albert Camus: "Te simți aidoma celui care și-a împrumutat otrava unui sinucigaș" (Turnul febrelor). Dacă, așa cum arată I. Negoițescu, într-un comentariu dedicat lui Dan Damaschin, încă din cele dintîi secole ale
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
văzut ca unul pliat pe criza umanului, încredințat de imposibilitatea împlinirii sale, a oricărui soi de împlinire omenească, un Orfeu devorat de propria-i luciditate subversivă, antiumană, care, consecventă cu concluzia la care a ajuns, intră în colaps, optînd pentru sinucidere: "cel care crede că doar sinuciderea/ îl mai poate exprima" (Criza). Înainte de-a recurge la actul final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
umanului, încredințat de imposibilitatea împlinirii sale, a oricărui soi de împlinire omenească, un Orfeu devorat de propria-i luciditate subversivă, antiumană, care, consecventă cu concluzia la care a ajuns, intră în colaps, optînd pentru sinucidere: "cel care crede că doar sinuciderea/ îl mai poate exprima" (Criza). Înainte de-a recurge la actul final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
din preajmă/ Pe care n-am izbutit s-o tămăduiesc sau să-i micșorez cuprinsul" (Turnul febrelor). Deoarece e convins că "apoteoza Răului va dura" și că ea îi va cere sacrificiul, Orfeul contemporan își întrevede ispășirea în impersonalizare (o sinucidere simbolică a eului orgolios): "aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere/ ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
de a fi stoic. Un astfel de limbaj, lipsit complet de referință, un astfel de vertij retoric este incomprehensibil cel puțin pentru un cititor format după '89. O comparație cu Emil Cioran este absolut necesară. Problematica este identică (moarte, singurătate, sinucidere) modul de abordare este complet diferit. Bibliografiile sînt cu totul altele. În timp ce Paler apelează la mai marii culturii, Cioran caută autori marginali, necunoscuți și își autentifică în acest fel discursul. El chiar spune în Exerciții de admirație că i-ar
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
de sfîrșit pentru că s-a dus dintre noi, pe drumul fără întoarcere, "creierul" tuturor acțiunilor. O fi murit de moarte bună, l-o fi ucis vigilența organelor sau l-o fi străpuns, din invidie, vreun pumnal criminal? Să fi fost sinucidere din amor? Cine știe? Oricum, la cimitirul Reînvierea, pe una dintre alei poți da nas în nas cu speranța de bine și de liniște a întregului popor, sculptată pe marmura unei cruci: VASILE RĂGĂLIE (1955-1999). ȘEFUL BANDIȚILOR. Bănuiesc că nu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
critici foarte aspre. într-unul din ele, cu un titlu destul de amuzant, "Hey Judt, don't let me down..." ș1ț ("Hei, Judt, nu mă dezamăgi..."), autorul afirmă răspicat că demersul dumneavoastră ar invita la un fatalism extrem, dacă nu la sinuciderea în masă a românilor. Nu cu multă vreme în urmă, aceeași revistă ș2ț scrisese un comentariu extrem de laudativ asupra cărții dumneavoastră, "Europa iluziilor" ș3ț. Ce să înțelegem din asta? T.J.: Hmmm. N-ar trebui să fiu surprins, pentru că mi s-
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
să-i adâncească angoasa multiformă care transpare în anomia socității, în cultivarea nemulțumirii ca mod de viață, în paradoxala instituționalizare a injustiției și a infracționalității, în boala mentală și fizică, în degradarea biologică a populației și în procentul ridicat de sinucideri. În schimb, angrenarea: (1) în mecanismul social, contactul angajat (2) într-un interes personal, sunt prin efecte comparabile cu un concediu la munte sau la țară. Am în vedere o terapie care influențează nemijlocit, care este inclusă în costul vieții
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
mînă o foaie de hîrtie pe care fusese mîzgălit lapidarul mesaj: Viața nu poate fi suportată". Variety semnalase incidentul, sub titlul "Un film rău l-a tras în hău pe un critic pămpălău", și chiar dacă exista o explicație alternativă pentru sinucidere (recenzentul tocmai fusese părăsit de soție și copii), era limpede că principalul element care contribuise la declanșarea tragediei fusese contactul cu turul de forță nihilist al lui Ortese. Terry fusese nedumerit și totodată stîrnit de acea relatare care tot nu
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
Hondru) pus în scenă de Alexandru Tocilescu la Teatrul Național din București (sala "Atelier"), unul din spectacolele majore ale acestui teatru și ale acestei toamne. L-am văzut de două ori, la începutul acestei stagiuni. Deși vorbește despre moarte, iubire, sinucidere, această ultimă montare a lui Tocilescu mi-a făcut bine, mi-a creat o emoție profundă și discretă, așa cum puține spectacole reușesc să o facă în ultima vreme, mi-a adus aproape lumea Japoniei atît de îndepărtată și totuși, atît
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]