373 matches
-
În zilele 30 și 31 decembrie 1881, la Focșani s-a deschis primul congres sionist al Uniunilor Sioniste din România. Scopul sioniștilor era recolonizarea teritoriilor din Țara Israel. La congres au participat 56 de delegați care au reprezentat 33 de organizații sioniste locale, organizații care reprezentau aproximativ 70.000 de activiști evrei, o treime din evreii români. Președintele congresului a fost Samuel
Congresul sionist de la Focșani, 1881 () [Corola-website/Science/305921_a_307250]
-
aflat în zilele noastre în Belarus, în acea vreme parte a Imperiului Rus, localitate renumită pentru rabinii talmudiști din tradiția "lituaniană" (contrară hasidismului). Tatăl său, Zeev Dov Beghin sau Biegun, era comerciant de cherestea și secretar al comunității evreiești locale, sionist fervent, admirator al lui Theodor Herzl într-o perioadă când locuitorii evrei erau influențați de opiniile vehement antisioniste ale rabinului Haim Solowejczyk. Soția lui, Hassia, născută Kosowski, provenea dintr-o familie de rabini însemnați. Moașa care a asistat nașterea copilului
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
a avut loc în Polonia a doua reuniune mondială a mișcării. La 22 ani Beghin s-a antrenat într-o controversă cu Jabotinski. Era într o perioadă în care s-au calmat tensiunile din urma asasinării în 1933 a fruntașului sionist social-democrat din Palestina Haim Arlosoroff, când militanți din sionismul revizionist condus de Jabotinski au fost suspectați că ar fi fost ucigașii. Beghin s-a adresat de la tribună lui Jabotinski, spunând: „Poate domnia sa a uitat că Ben Gurion l-a numit
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
drept comun. Șederea lui Beghin în închisoare a contribuit la creșterea prestigiului său în cadrul mișcării. La a treia întrunire a mișcării mondiale Betar, Beghin a ajuns la o și mai mare dispută cu Jabotinski. El reprezenta curentul maximalist-activist din rândurile sioniștilor revizioniști și s-a făcut purtătorul de cuvânt al opiniilor acestora, după care mișcarea revizionistă trebuia să-și schimbe calea și să treacă de la fapte politice la sfera militară și combatantă. „Dupa sionismul politic si cel practic, ne aflăm acum
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
de a face la fel. A servit în armata lui Anders vreme de un an și jumătate, în ultima jumătate de an fiind și comandant al Betar-ului din Palestina, și legând contacte strânse cu mișcarea subterană Etzel (Irgun) organizată de sioniștii revizioniști în Palestina. După intrarea Marii Britanii în războiul contra Germaniei naziste, Etzel declarase încetarea focului în lupta contra britanicilor. După ce comandantul Etzel-ului, David Raziel a fost ucis în timpul unei operații conduse de britanici în Irak, nivelul de activitate al organizației
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
pentru această „eroare”. Unele versiuni afirmă că torpilarea ar fi avut loc la cererea englezilor. După naufragiu, Walter Guinness aprecia în fața Camerei Lorzilor că "„Palestina este prea mică și suprapopulata pentru a primi cele trei milioane de evrei pe care sioniștii vor să le aducă acolo”", iar înaltul-comisar britanic în Palestina, Harold MacMichael, a declarat "„A fost tragic destinul acestor înși, dar nu poate fi tăgăduit faptul că erau cetățeni ai unui stat inamic al Mării Britanii și că veneau dintr-
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
de arhaismul și accesibilitatea restrânsă pe atunci a ebraicei, mai ales a celei în stil biblic difuzată de mișcarea Haskala, și a simțit curând nevoia de a scrie în idiș, (denumit cu dispreț și „jargon” de către unii dintre maskilim și sioniști, și mai ales, de către asimilaționiști). Idișul era, realmente, un jargon de sursă germană medievală amestecat cu cuvinte și sintagme ebraice, o limbă savuroasă, vie, folosită în viața de zi de zi de marea masă a evreilor așkenazi din răsăritul Europei
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
titlul întâi în istorie generală și cultură Franței, apoi titlul de master în istorie generală. Teza ei de master , redactată în 1961 sub conducerea profesorului Yaakov Talmon, a avut drept subiect activitatea lui Bernard Lazare, publicist și fruntaș anarhist și sionist francez de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La începutul carierei,Myriam Yardeni a fost profesoară la un liceu seral, a predat la școlile de ebraica pentru noii imigranți, de asemenea a lucrat în cadrul Societății israeliene de istorie. În 1963 a
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
s-a recăsătorit și a născut încă nouă copii. Avraham fost dat în îngrijirea bunicului său care i-a dat o educație religioasă tradiționalistă. În tinerețe, a studiat psihologia și literatura la Viena și Berlin, iar mai târziu, după ce, ca sionist entuziast, s-a stabilit în Palestina, a predat la Seminarul pedagogic din Ierusalim. În 1914 fiind în vacanță la Viena, a fost prins acolo de izbucnirea Primului război mondial. În cursul ostilităților, toate manuscrisele sale lăsate la Przemysl au fost
Avraham Ben Itzhak () [Corola-website/Science/314794_a_316123]
-
un istoric, publicist și critic literar israelian, originar din Lituania. A fost profesor de literatură ebraica la Universitatea ebraica din Ierusalim și redactor șef al Enciclopediei Ebraice. A fost din tinerețe militant al cauzei sioniste, devenind un adept al curentului sionist revizionist. În 1949, la primele alegeri din Knesset pentru funcția de președinte al Israelului, a candidat din partea opoziției naționaliste, pierzând în fața lui Hâim Weizmann. s-a născut în 1874 în localitatea Olkeniki din Lituania, pe atunci parte a Imperiului Rus
Yosef Ghedalya Klausner () [Corola-website/Science/323404_a_324733]
-
sirienilor era împotriva formării unui stat evreiesc. De aceea, singura cale pentru înființarea unui stat evreiesc viabil era cea militară. Soluția militară era exact opțiunea pe care comisia dorea să o evite, așa că era împotriva ideii fondării Israelului, apreciind că sioniștii urmăreau „o deposedare practic completă a locuiorilor din Palestina, care sunt în prezent ne-evrei”. Membrii comisiei au considerat că nu ar fi fost nepotrivit ca evreii să se stabilească în Palestina și să locuiască aici tot așa cum făceau deja
Comisia King-Crane () [Corola-website/Science/322936_a_324265]
-
oraș. După valuri de imigranți evrei, între care un loc însemnat l-a avut cel al evreilor babiloneni din Irak, numărul populației a crescut în 1955 la 55,000 locuitori. Cel dintâi primar al Ramat Ganului a fost din partea partidului sioniștilor generali (ulterior - Partidul Liberal) tâmplarul Avraham Krinitzi (1886-1969) care a rămas în oficiu vreme de 43 ani. În 1961 aria municipală a orașului s-a extins spre răsărit, incluzând centrul medical Sheba de la Tel Hashomer și Universitatea Bar Ilan. În
Ramat Gan () [Corola-website/Science/319897_a_321226]
-
ierarhic, de Consiliul de Miniștri (2 mai) și după definitivarea completului de judecată (4 mai). Actul de acuzare dădea și verdictul în legătură cu toți membrii "lotului Antonescu" : Radu Lecca a mai apărut ulterior în două procese celebre ale anilor '50 - procesul sioniștilor și în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu. Au urmat anii de detenție până la amnistia generală din 1963, când a fost eliberat, împreună cu toți deținuții politici. Memorialistul legionar, Nistor Chioreanu, relatează, din auzite, că Lecca ar fi murit la Jilava, în chinuri
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto, Naphtali Herz Weisel, Meir Halevi Letteris, Jehuda Leib Gordon și alții. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice, în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze, a crescut numărul poeților, prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică. În limba idiș, a evreilor din Europa și din America de Nord, s-au exprimat sute de poeți, dramaturgi și scriitori
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
germana și franceza. Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale, împreună cu aramaica talmudică. Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian, dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști. În 1908, o societate sionistă de binefacere din Germania, a hotărât să înființeze la Haifa "Școala tehnică superioară" (Institutul politehnic), dar cu limba de predare germană. Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali, dispută la
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
putere au dominat politica siriană de la independență până la sfârșitul anilor 1960. În mai 1948, forțele siriene au invadat Palestina, împreună cu statele arabe și imediat au atacat așezările evreiești. Președintele lor, Shukri al-Quwwatli și-a însărcinat trupele pe front, „să distrugă sioniștii”. Scopul invaziei a fost prevenirea înființării statului Israel. Înfrângerea în acest război a fost unul din factorii principali ai loviturii de stat siriene din martie 1949, înfăptuită de colonelul , descrisă ca prima răsturnare militară din lumea arabă de la începutul celui
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
deschisă. Conform istoricului britanic George Leggett, aproximativ de oameni au murit ca rezultat al terorii roșii. Menșevicii, anarhiștii, socialist-revoluționarii, liberalii sau democrații au fost vânați și scoși în afara legii, la fel ca Albii și naționaliștii, și chiar ca pacifiștii tolstoiști, sioniștii, etc, precum și ca mulți dintre cei ale căror origine socială și marginalitate au fost suficiente pentru a-i face suspecți. În 1922, tânărul stat sovietic a organizat primul său proces politic-spectacol, împotriva liderilor socialist-revoluționari; mai mulți dintre acuzați au fost
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
la Universitatea Ebraica din Ierusalim . Din 2005 - laureat al Premiului de stat al țării sale, Premiul Israel. s-a născut la 20 martie 1924 la Chișinău, atunci în România (în prezent capitala Republicii Moldova), ca fiu al lui Michel Landau, fruntaș sionist, om politic și avocat.În anul 1935, la vârsta de 9 ani, a emigrat împreună cu părinții săi în Palestina mandatara, în ebraică Eretz Israel, si s-a stabilit la Țel Aviv. A urmat cursurile liceale în acest oraș, la «Gimnaziul
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
(în "Mihael Landau") (n. 7 ianuarie 1895 — d. 1976) a fost un jurist și om politic evreu din România, activist pentru drepturile minorității evreiești, fruntaș sionist, deputat în Parlamentul României din partea Partidului Național Țărănesc, publicist și autor. Stabilit în Palestina, ulterior în Israel, a înființat fondul Kofer Haishuv din timpul Palestinei aflate sub mandat britanic, iar în anul 1951 Loteria Națională a Israelului. s-a născut
Michel Landau () [Corola-website/Science/318205_a_319534]
-
pretins că evreii erau "un element care sprijină Austria necondiționat și fără rezerve." Cu toate acestea, el a cerut, de asemenea, autonomia într-o nouă Austrie democrată, în termeni pe care Rozenblit îi găsește similari cu cei propuși atât de sioniști, cât și de organizația galițiană Poale Sion. Straucher se afla încă la "Abgeordnetenhaus" la sfârșitul toamnei anului 1918, când monarhia s-a prăbușit. La 4 octombrie, cu scurtă vreme înainte ca Austria Germană să se transforme într-un stat format
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
La începutul anilor 1920, el și adepții lui au început o cooperare strânsă cu Uniunea evreilor români (UER) a dr. Wilhelm Filderman, cu o activitate la nivel național. UER a eșuat în atragerea altor reprezentanți ai naționalismului evreiesc, cum ar fi sioniștii conduși de Ebner, vechiul rival al lui Straucher. UER a sprijinit inițial Partidul Poporului al generalului Alexandru Averescu (în ciuda semnelor că grupul avea afinități cu unele politici antisemite). Straucher a fost ales în Camera Deputaților din România pe lista lui
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
de precauție împotriva scopului lui Ebner de propagare a sionismului prin intermediul școlilor evreiești, Straucher și-a dat acordul pentru înființarea de clase cu predarea în limba română și, prin urmare, la o măsură de asimilare, prevenind în același timp influența sioniștilor în reformarea curriculum-ului. În acest context, el s-a făcut cunoscut pentru protestele la adresa politicilor de românizare promovate de guvernele din București, în special în domeniul învățământului. Pe la mijlocul anilor 1920, el s-a aflat în corespondența cu liderul național-liberal
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
enumerarea, cauzelor conflictului mondial, ea a citat lupta pentru petrol și lupta pentru Palestina, “[...] o luptă lacomă care n-are nicio dragoste pentru Palestina în spatele ei, fiind guvernată de interese financiare și nu de spiritul umanitarist pe care îl pretind sioniștii [...]. Bailey a predat o formă de spiritualitate universală ce transcende identificarea denumită, crezând că, " Fiecare clasă de ființe omenești este un grup de frați. Catolicii, evreii, ne-evreii, occidentalii și orientalii sunt toți fii ai lui Dumnezeu". Ea a afirmat
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
Remo, în aprilie 1920. Consiliul Suprem Aliat a acordat mandatele pentru Palestina și Mesopotamia britanicilor, iar cele pentru Siria și Liban Franței. Aceste aranjamente au devenit oficiale odată cu semnarea Tratatului de la Sèvres. La negocierile de pace au participat atât reprezentanții sioniștilor cât și cei ai arabilor. Cele două părți au semnat Acordul Faisal-Weizmann, care nu a fost însă niciodată pus în practică. Jurnalul oficial al Ligii Națiunilor datat iunie 1922 conține un interviu cu lordul Balfour, în care liderul britanic își
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
favoare împărțirii. El scria: „Ceea ce dorim noi nu este ca țara să fie unită ca un întreg, ci ca țara unită și întreagă să fie evreiască”. El explica în continuare că doar o armată evreiască de primă clasă ar permite sioniștilor să se stabilească oriunde în Palestina fără să aibă nevoie de aprobarea arabilor. Benny Morris afirmă că atât Chaim Weizmann cât și David Ben Gurion considerau împărțirea Palestinei ca o fază necesară în procesul de preluare a întregii Palestine. Fostul
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]