1,045 matches
-
Lituania 32. Marele Ducat al Luxemburgului 33. Fosta Republică Iogoslava Macedonia 34. Regatul Unit al Mării Britanii și Irlandei de Nord 35. Republică Moldova 36. Norvegia 37. Olanda 38. Republică Polona 39. Republică Portugheză 40. Federația Rusă 41. Republică Arabă Siriană 42. Republică Slovacia 43. Slovenia 44. Spania 45. Statele Unite ale Americii 46. Suedia 47. Republică Turcia 48. Ucraina 49. Republică Ungară -----
EUR-Lex () [Corola-website/Law/128960_a_130289]
-
prin Hotărârea Guvernului nr. 591/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 28 mai 2009. Articolul 11 La data de 26 iulie 2009 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Arabe Siriene privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Damasc la 24 iunie 2008, ratificat prin Legea nr. 73/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 8 aprilie 2009. Articolul 12 La data de 18
EUR-Lex () [Corola-website/Law/216716_a_218045]
-
și Insulele Tristan da Cunha ȘI 091 Slovenia SK 063 Slovacia SL 264 Sierra Leone SM 047 Sân Marino SN 248 Senegal ȘO 342 Somalia SR 492 Surinam ST 311 Sao Tome și Principe SV 428 El Salvador SY 608 Republică Arabă Siriană Deseori menționată că Siria SZ 393 Swaziland TC 454 Insulele Turks și Caicos TD 244 Ciad TF 894 Teritoriile Franceze de Sud Inclusiv Insulele Kerguélen, Insula Amsterdam, Insula Saint-Paul, Arhipeleagul Crozet. TG 280 Togo TH 680 Thailanda TJ 082 Tadjikistan TK 839 Insulele
jrc4798as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89965_a_90752]
-
în politică. Între 1977-1982 a urcat în ierarhia Forțelor Libaneze și a decis să se despartă de familia Franjieh, (care a devenit pro-siriană, apropiindu-se de liderul de la Damasc, Hafez al-Assad. În 1983 a condus Forțele Libaneze luptând împotriva armatei siriene și druzilor (luptându-se cu milițiile Partidului Socialist Progresist, conduse de Walid Jumblatt). Liderul Forțelor Libaneze, Elie Hobeika a negociat cu regimul de la Damasc, cu Partidul Socialist Progresist (al comunității druze) și cu Mișcarea Amal (aparținând comunității șiite) un acord
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
politic a persistat la sfârșitul lunii septembrie 1988 Libanul avea doi premieri - unul condus de Michel Aoun și celălalt de sunnitul Salim el-Hoss. În acest context Amine Gemayel a fost obligat să plece în exil. La 14 martie 1989 armata siriană a început ostilitățile împotriva forțelor generalului Michel Aoun, iar Samir Geagea a acceptat inițial să-l asiste pe acesta în ”războiul de eliberare”. Întrucât Aoun a pretins că este unicul lider al taberei antisiriene, parteneriatul dintre cei doi s-a
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
(1132-1193) (), pe numele lui complet Abu al-Hasan Sinan Ibn Suleyman Ibn Muhammad, a fost liderul ramurii siriene a sectei ismailite, o figură misterioasă dar în același timp temută din timpul cruciadelor. Acesta a reorganizat mișcarea ismailită în Siria, ducând mai departe învățăturile lui Hasan Sabbah, reafirmând mișcarea șiită ismailită ca un actor important pe scena politică a
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
mișcarea șiită ismailită ca un actor important pe scena politică a Orientului medieval. Numit de sursele creștine latine, Vetulus de Montanis (Bătrânul munților), Rașid al-Din s-a născut în proximitatea orașului irakian Basra. Din fericire, un număr de manuscrise ismailite siriene îi acordă lui Sinan la momentul morții acestuia, vârsta de 58-60 de ani. Nu se cunosc foarte multe informații cu privire la copilăria lui Sinan dar se știe că părinții lui erau șiiți duodecimani, deși zona de unde acesta provenea, între Wasit și
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
raidurile și incursiunile templierilor pe teritoriile ismailite au dus la slăbirea influenței sectei în Siria, dar toate acestea aveau să se schimbe cât de curând. Spre jumătatea secolului al XII-lea, Sinan începe o campanie de reorganizare a comunității ismailite siriene, eliminând discordiile dintre aceștia prin puternica sa personalitate. Nu doar atât, pentru a combate eficient pericolele venite din exterior, Sinan a început să-și aleagă agenții doar din tagma celor mai devotați adepți, pe care îi supune unor antrenamente complexe
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
una dintre cele mai mari cuceriri ale armatei mongole îndreptate împotriva musulmanilor din Orientul Mijlociu, unii istorici (Rene Grousset, , Lev Gumiliov) numind-o cruciada galbenă. Bagdadul este cucerit de mongoli în 1258, în timpul califului Al-Mustasima. După cucerirea Bagdadului a început campania siriană a mongolilor. La începutul lunii septembrie 1260 a avut loc Bătălia de la Ain Jalut între armata sultanatului mameluc egiptean (condusă de Saif ad-Din Qutuz și armata imperiului mongol condusă de noyanul Kitbuqa. Campania din Vest a fost condusă de Genghis
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
a păstrat numele, dar se pare nu și locația originală a orașului Alexandria ad Issum (İskender este numele lui Alexandru în limba arabă). Așezarea a fost fondată de Alexandru cel Mare în anul 333 î.Hr. pentru controlul pasului numit „Porțile Siriene”, aproximativ la 40 km sud de câmpul de luptă al bătăliei de la Issus. Orașul s-a dovedit important datorită posibilității de control asupra coridorului de trecere spre câmpia Proviciei Hatay și a nordul Siriei. Imperiul Roman a luptat pentru controlul
İskenderun () [Corola-website/Science/307754_a_309083]
-
și Tverya (Tiberiada) a căror populație arabă a fugit la apelul conducătorilor ei și speriată de zvonuri alarmiste ,unele difuzate ,se pare, ca "război psihologic" . După proclamarea Statului Israel la 15 mai 1948forțele conduse de Igal Allon au respins unitățile siriene și libaneze care încercaseră să invadeze Galileea. În vară, după prima perioadă de încetare a focului,Igal Allon coborî în centrul țării , ca adjunct al generalului David (Mickey) Marcus. Secondat de Moshe Dayan, a comandat luptele cu Legiunea arabă , și
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
operate continuu în lupta de-a lungul anilor și continuă să zboare, înarmate cu muniție de mare precizie dezvoltată de Israel și având la bord senzori îmbunătățiți. În 1983, elicopterele Cobră au fost creditate cu distrugerea a 29 de tancuri siriene și 50 de vehicule blindate, cu prețul pierderii unui singur exemplar. În ultimii ani, efortul de război se concentrează pe misiunile de contrainsurgență. Im timpul luptelor scurte dar intense, elicopterele Cobră au distrus un număr de baterii de antiaeriana ZSU-23-ce
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
independent cu capitala la Al-Quds Al-Shrif (Ierusalim)”. La a 34-a Conferință Islamică a Miniștrilor de Externe din mai 2007, membrii au stabilit că islamofobia este cea mai teribilă formă de terorism. Statele membre au adoptat poziții divergente față de criza siriană la summit-ul de la Mecca, Arabia Saudită din august 2012 , astfel încât a existat propunerea excluderii Siria din OCI. Iranul s-a opus cu vehemență, fiind aliat al regimului Assad și motivând că „Suspendarea unei țări nu ar însemna o rezolvare a
Organizația Cooperării Islamice () [Corola-website/Science/329059_a_330388]
-
succedă la conducere. Înainte de moartea sa, Abu Bakr l-a chemat pe ῾Uṯmăn să îi scrie testamentul, în care l-a declarat pe ‘Umăr succesorul său și în care îl instructa pe acesta să continue cuceririle Iraqului și ale fronturilor siriene. Această decizie a lui Abu Bakr s-a dovedit a fi esențială pentru consolidarea imperiului islamic în formare. Guvernul lui ‘Umăr era un guvern mai mult sau mai putin unitar, în care autoritatea politică suverană era califul. Imperiul sau a
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
În Siria, Republica Arabă Siriană de astazi, filmul și industria cinematografică au o istorie lungă și densă, istorie cu repere importante, cu sensibilă reverberație asupra mediului occidental de resort. Prima producție cinematografică siriană datează din anul 1928, lung metrajul intitulat „Al Muttaham al Baree” (titlu
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
În Siria, Republica Arabă Siriană de astazi, filmul și industria cinematografică au o istorie lungă și densă, istorie cu repere importante, cu sensibilă reverberație asupra mediului occidental de resort. Prima producție cinematografică siriană datează din anul 1928, lung metrajul intitulat „Al Muttaham al Baree” (titlu tradus în limba engleză ca “"The Innocent Suspect"” sau “"The Innocent Defendant"” - "Suspectul nevinovat"). Începând cu anii 1960, producția de film a devenit monopol de stat, fiind administrată
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
sau “"The Innocent Defendant"” - "Suspectul nevinovat"). Începând cu anii 1960, producția de film a devenit monopol de stat, fiind administrată de Organizatia Națională pentru Cinema. În anii corecționismului, în ciuda unei predilecții ponderale non-artistice spre documentare naționaliste și ideologice, industria cinematografică siriană a cunoscut o perioadă fastă din punct de vedere artistic și a fost remarcată ca atare, relevând câteva nume de regizori, ca Nazih Shabandar, Rasheed Jalal, și Qays al-Zubeydi și câțiva actori, ca Ghassan Massoud, actor remarcat și distribuit în
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
Siria. În 1916, autoritățile otomane de ocupație deschid la Damasc primul cinematograf. După Primul Război Mondial, Siria trece sub autoritate franceză. La un an de la realizarea producției egiptene "„Laila”", film mut realizat de "Stephen Rosti" în 1927, cu oarecari contribuții siriene, este proiectat primul film sirian, "„Al Muttaham al Baree” (Suspectul nevinovat)", o producție mută, alb-negru, produsă și regizată de Rasheed Jalal, în asociație cu Ahmed Tello, la care regizorul Ayub Badri are un aport substanțial. Această echipă fondează prima companie
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
proiectat primul film sirian, "„Al Muttaham al Baree” (Suspectul nevinovat)", o producție mută, alb-negru, produsă și regizată de Rasheed Jalal, în asociație cu Ahmed Tello, la care regizorul Ayub Badri are un aport substanțial. Această echipă fondează prima companie cinematografică siriană, Hernon Film. În 1934, al doilea film mut sirian iese pe piață: "„Tahta Sama’ Dimashq” (Sub cerul Damascului)". Din păcate, filmul este lansat în același timp cu un film egiptean sonor, musical-ul "“Unshudat al Fuad” (Imnul inimii)", acesta înregistrând
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
de ficțiune a fost produs de "Ministerul Culturii si Informației" în 1967, pelicula "“Sa’eq al Shahinah” (Șoferul de camion)", regizat de iugoslavul Poçko Fockovic. După 1970, deși filmul a rămas un monopol al Statului Baathist până în anii ’90, cinematografia siriană devine modernă și reușește să creeze artă. Apar coproducțiile, proiectele mixte. Regizori și actori sirieni încep să lucreze peste hotare și să acumuleze cunoașterea și experiența necesare. În prezent începe să se manifeste o pleiadă de cineaști disidenți, deocamdată mediatizați
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
și experiența necesare. În prezent începe să se manifeste o pleiadă de cineaști disidenți, deocamdată mediatizați pentru atitudinea lor față de regim, a căror valoare se va discerne în anii următori. Cel mai celebru actor născut și educat în "Republica Arabă Siriană" este Ghassan Massoud (n. 20 septembrie 1958), distribuit de Ridley Scott în rolul lui Saladin din superproducția "“Regatul Cerului”" ("Kingdom of Heaven", 2005). Massoud a mai jucat în controversatul film turcesc "“Valea Lupilor - Irak”" și în "“Pirații din Caraibe”". Delphine
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
părți.. Tensiunea dintre Israel și vecinii săi arabi a crescut în mod continuu, începând din anul 1964, când Israelul a deviat cursul Iordanului pe teritoriul său și Siria a încercat, la rândul ei, să schimbe cursul afluenților acestui râu. Demersurile siriene au eșuat datorită bombardamentelor israeliene și lipsei de implicare a Iordaniei și a Libanului în conflict. În acea perioadă nici unul din statele coaliției arabe nu recunoscuse existența statului Israel, dar au acceptat de facto situația creată prin superioritatea Israelului din
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
Amal Al-Atrash (Arabă: آمال الأطرش-Ămăl Al-Ațrash, 25 noiembrie 1912 - 14 iulie 1944), cunoscută sub numele de ( arabă أسمهان Asmahăn) a fost o cântăreață și actriță siriană de origine egipteană. A migrat în Egipt în timpul copilăriei, iar familia să îl cunoștea pe compozitorul , astfel ea a cântat versurile compozitorilor Mohamed El Qasabgi și Zakariyya Ahmad. A mai cântat și compozițiile fratelui sau și pe cele scrise de
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
alte foloase necuvenite, fapte săvârșite pe vremea când era prefect al județului. În timpul mandatului de deputat, face parte din diferite delegații și grupuri parlamentare (Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Francofoniei - membru, grupul parlamentar de prietenie cu Republica Arabă Siriană - secretar, grupul parlamentar de prietenie cu Republica Franceză, grupul parlamentar de prietenie cu Republica Ecuador, grupul parlamentar de prietenie cu Republica Polonă, etc.) Este membru fondator în câteva asociații: Asociația Comunităților Mureș Călimani, în Asociația Comunităților Văii Gurghiului și în
Ciprian Dobre () [Corola-website/Science/327267_a_328596]
-
Gradenwitz, Shmuel Cohen ar fi cunoscut-o probabil din această culegere. Partitura "Hatikva" cu notele cunoscute până astăzi a fost publicata prima dată de editura C.G.Röder din Leipzig într-un volum intitulat "Vier Lieder" ("Patru Cântece") „puse pe melodii siriene” (sic)(Palestina și Siria, în acea perioadă, erau adesea, în special în ochii administrației Otomane, considerate o singură unitate geografică). [Aranjamentul muzical al cântecului "Hatikva", numit în germană "Sehnsucht" ("(Cântec de) dor") și care figura la pagina 10, îi aparținea
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]