KorAP: Find »[drukola/base=sistolic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...73 >

1,822 matches

Corola-website/Science/291633_a_292962

mmHg ( tensiunea arterială medie de la momentul inițial fiind de 153, 6/ 99, 2 mmHg ) . În cadrul acestui studiu , Rasilez HCT în doze de la 150 mg/ 12, 5 mg la 300 mg/ 25 mg a avut ca efect reduceri ale tensiunii arteriale ( sistolice/ diastolice ) dependente de doză cuprinse între 17, 6/ 11, 9 mmHg , respectiv , 21, 2/ 14, 3 mmHg , față de 7, 5/ 6, 9 mmHg cu placebo . Reducerile mai mari ale tensiunii arteriale în cazul acestor doze ale asocierii au fost , de

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
mai mari decât în cazul dozelor respective de aliskiren și hidroclorotiazidă în monoterapie . Asocierea de aliskiren și hidroclorotiazidă a neutralizat creșterea reactivă a ARP cauzată de hidroclorotiazidă . Atunci când a fost administrat la pacienții hipertensivi cu hipertensiune arterială marcată ( tensiune arterială sistolică ≥ 160 mmHg și/ sau tensiune arterială diastolică ≥ 100 mmHg ) , Rasilez HCT în doze de la 150 mg/ 12, 5 mg la 300 mg/ 25 mg administrat fără creștere treptată față de monoterapie a demonstrat rate de control a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
arterială sistolică ≥ 160 mmHg și/ sau tensiune arterială diastolică ≥ 100 mmHg ) , Rasilez HCT în doze de la 150 mg/ 12, 5 mg la 300 mg/ 25 mg administrat fără creștere treptată față de monoterapie a demonstrat rate de control a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice semnificativ mai mari ( < 140/ 90 mmHg ) față de monoterapiile respective . În rândul acestei populații , Rasilez HCT 150 mg/ 12, 5 mg - 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice dependente de doză cuprinse între

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
rate de control a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice semnificativ mai mari ( < 140/ 90 mmHg ) față de monoterapiile respective . În rândul acestei populații , Rasilez HCT 150 mg/ 12, 5 mg - 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice dependente de doză cuprinse între 20, 6/ 12, 4 mmHg și 24, 8/ 14, 5 mmHg , care au fost semnificativ superioare monoterapiilor respective . Siguranța terapiei asociate a fost similară monoterapiilor respective indiferent de severitatea hipertensiunii arteriale sau de prezența

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
46 În cadrul unui studiu la care au participat 880 de pacienți randomizați care nu au răspuns în mod adecvat la tratamentul cu aliskiren 300 mg , asocierea de aliskiren/ hidroclorotiazidă 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 15, 8/ 11, 0 mmHg , care au fost semnificativ mai mari față de monoterapia cu aliskiren 300 mg . În cadrul unui studiu la care au participat 722 de pacienți randomizați care nu au răspuns în mod adecvat la tratamentul cu

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
mg . În cadrul unui studiu la care au participat 722 de pacienți randomizați care nu au răspuns în mod adecvat la tratamentul cu hidroclorotiazidă 25 mg , asocierea de aliskiren/ hidroclorotiazidă 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 16, 78/ 10, 7 mmHg , care au fost semnificativ mai mari față de monoterapia cu hidroclorotiazidă 25 mg . În cadrul unui alt studiu clinic , eficacitatea și siguranța Rasilez HCT au fost , de asemenea , evaluate în rândul a 489 de pacienți

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
monoterapia cu hidroclorotiazidă 25 mg . În cadrul unui alt studiu clinic , eficacitatea și siguranța Rasilez HCT au fost , de asemenea , evaluate în rândul a 489 de pacienți hipertensivi obezi care nu au răspuns la tratamentul cu hidroclorotiazidă 25 mg ( tensiunea arterială sistolică/ diastolică de la momentul inițial fiind 149, 4/ 96, 8 mmHg ) . În rândul acestei populații greu tratabile , Rasilez HCT a dus la o reducere a tensiunii arteriale ( sistolice/ diastolice ) de 15, 8/ 11, 9 mmHg în comparație cu 15, 4/ 11, 3 mmHg

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
obezi care nu au răspuns la tratamentul cu hidroclorotiazidă 25 mg ( tensiunea arterială sistolică/ diastolică de la momentul inițial fiind 149, 4/ 96, 8 mmHg ) . În rândul acestei populații greu tratabile , Rasilez HCT a dus la o reducere a tensiunii arteriale ( sistolice/ diastolice ) de 15, 8/ 11, 9 mmHg în comparație cu 15, 4/ 11, 3 mmHg pentru irbesartan/ hidroclorotiazidă , 13, 6/ 10, 3 mmHg pentru amlodipină/ hidroclorotiazidă și 8, 6/ 7, 9 mmHg pentru monoterapia cu hidroclorotiazidă , prezentând o siguranță similară cu cea

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
medicamente antihipertensive . În prezent , nu se cunosc implicațiile clinice ale efectelor asupra ARP . La pacienții hipertensivi , administrarea de aliskiren o dată pe zi în doze de 150 mg și 300 mg a asigurat reduceri dependente de doză atât ale tensiunii arteriale sistolice , cât și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 de ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
Aliskiren/ hidroclorotiazidă Peste 3900 de pacienți hipertensivi au fost tratați cu Rasilez HCT o dată pe zi în cadrul studiilor clinice . La pacienții hipertensivi , administrarea o dată pe zi de Rasilez HCT a dus la reduceri dependente de doză atât ale tensiunii arteriale sistolice , cât și a celei diastolice , care au fost menținute pe parcursul întregului interval de dozare de 24 de ore . Efectul antihipertensiv se manifestă cu precădere în decurs de 1 săptămână , iar efectul maxim se observă , în general , în decurs de 4

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
mmHg ( tensiunea arterială medie de la momentul inițial fiind de 153, 6/ 99, 2 mmHg ) . În cadrul acestui studiu , Rasilez HCT în doze de la 150 mg/ 12, 5 mg la 300 mg/ 25 mg a avut ca efect reduceri ale tensiunii arteriale ( sistolice/ diastolice ) dependente de doză cuprinse între 17, 6/ 11, 9 mmHg , respectiv , 21, 2/ 14, 3 mmHg , față de 7, 5/ 6, 9 mmHg cu placebo . Reducerile mai mari ale tensiunii arteriale în cazul acestor doze ale asocierii au fost , de

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
mai mari decât în cazul dozelor respective de aliskiren și hidroclorotiazidă în monoterapie . Asocierea de aliskiren și hidroclorotiazidă a neutralizat creșterea reactivă a ARP cauzată de hidroclorotiazidă . Atunci când a fost administrat la pacienții hipertensivi cu hipertensiune arterială marcată ( tensiune arterială sistolică ≥ 160 mmHg și/ sau tensiune arterială diastolică ≥ 100 mmHg ) , Rasilez HCT în doze de la 150 mg/ 12, 5 mg la 300 mg/ 25 mg administrat fără creștere treptată față de monoterapie a demonstrat rate de control a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
arterială sistolică ≥ 160 mmHg și/ sau tensiune arterială diastolică ≥ 100 mmHg ) , Rasilez HCT în doze de la 150 mg/ 12, 5 mg la 300 mg/ 25 mg administrat fără creștere treptată față de monoterapie a demonstrat rate de control a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice semnificativ mai mari ( < 140/ 90 mmHg ) față de monoterapiile respective . În rândul acestei populații , Rasilez HCT 150 mg/ 12, 5 mg - 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice dependente de doză cuprinse între

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
rate de control a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice semnificativ mai mari ( < 140/ 90 mmHg ) față de monoterapiile respective . În rândul acestei populații , Rasilez HCT 150 mg/ 12, 5 mg - 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice dependente de doză cuprinse între 20, 6/ 12, 4 mmHg și 24, 8/ 14, 5 mmHg , care au fost semnificativ superioare monoterapiilor respective . Siguranța terapiei asociate a fost similară monoterapiilor respective indiferent de severitatea hipertensiunii arteriale sau de prezența

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
63 În cadrul unui studiu la care au participat 880 de pacienți randomizați care nu au răspuns în mod adecvat la tratamentul cu aliskiren 300 mg , asocierea de aliskiren/ hidroclorotiazidă 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 15, 8/ 11, 0 mmHg , care au fost semnificativ mai mari față de monoterapia cu aliskiren 300 mg . În cadrul unui studiu la care au participat 722 de pacienți randomizați care nu au răspuns în mod adecvat la tratamentul cu

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
mg . În cadrul unui studiu la care au participat 722 de pacienți randomizați care nu au răspuns în mod adecvat la tratamentul cu hidroclorotiazidă 25 mg , asocierea de aliskiren/ hidroclorotiazidă 300 mg/ 25 mg a dus la reduceri ale tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 16, 78/ 10, 7 mmHg , care au fost semnificativ mai mari față de monoterapia cu hidroclorotiazidă 25 mg . În cadrul unui alt studiu clinic , eficacitatea și siguranța Rasilez HCT au fost , de asemenea , evaluate în rândul a 489 de pacienți

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
monoterapia cu hidroclorotiazidă 25 mg . În cadrul unui alt studiu clinic , eficacitatea și siguranța Rasilez HCT au fost , de asemenea , evaluate în rândul a 489 de pacienți hipertensivi obezi care nu au răspuns la tratamentul cu hidroclorotiazidă 25 mg ( tensiunea arterială sistolică/ diastolică de la momentul inițial fiind 149, 4/ 96, 8 mmHg ) . În rândul acestei populații greu tratabile , Rasilez HCT a dus la o reducere a tensiunii arteriale ( sistolice/ diastolice ) de 15, 8/ 11, 9 mmHg în comparație cu 15, 4/ 11, 3 mmHg

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
obezi care nu au răspuns la tratamentul cu hidroclorotiazidă 25 mg ( tensiunea arterială sistolică/ diastolică de la momentul inițial fiind 149, 4/ 96, 8 mmHg ) . În rândul acestei populații greu tratabile , Rasilez HCT a dus la o reducere a tensiunii arteriale ( sistolice/ diastolice ) de 15, 8/ 11, 9 mmHg în comparație cu 15, 4/ 11, 3 mmHg pentru irbesartan/ hidroclorotiazidă , 13, 6/ 10, 3 mmHg pentru amlodipină/ hidroclorotiazidă și 8, 6/ 7, 9 mmHg pentru monoterapia cu hidroclorotiazidă , prezentând o siguranță similară cu cea

Ro_874 (2009) [Corola-website/Science/291633_a_292962]
Corola-website/Science/291555_a_292884

evidențiat semne de decompensare cardiacă într- un studiu farmacologic de siguranță cu doze repetate , la șobolani , la expuneri sistemice de 1, 4 ori mai mari decât cele atinse la doze terapeutice . S- au observat valori 15 crescute ale tensiunii arteriale sistolice ( de până la 29 mmHg ) la șobolani și maimuțe la expuneri sistemice de 1, 4 și respectiv 4, 6 ori mai mari decât cele atinse la doze terapeutice . S- au efectuat studii de toxicitate reproductivă și de dezvoltare peri - și postnatală

Ro_796 (2009) [Corola-website/Science/291555_a_292884]
Corola-website/Science/291893_a_293222

a administrat placebo . Într- un studiu de interacțiune specifică în care au fost incluși pacienți hipertensivi aflați sub tratament cu amlodipină și la care s- a administrat concomitent sildenafil ( 100 mg ) s- a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg . Scăderea suplimentară a tensiunii arteriale diastolice a fost de 7 mmHg . Aceste scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare cu cele observate în cazul administrării de sildenafil în monoterapie la voluntari sănătoși ( vezi pct

Ro_1134 (2009) [Corola-website/Science/291893_a_293222]
ca răspuns la un stimul sexual . Sildenafilul produce scăderi ușoare și tranzitorii ale tensiunii arteriale , care în majoritatea cazurilor nu produc efecte clinice . După administrarea unei doze orale de 100 mg sildenafil , valoarea medie a scăderii maxime a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism a fost de 8, 4 mmHg . Valoarea corespunzătoare scăderii tensiunii diastolice în clinostatism a fost de 5, 5 mmHg . 9 La voluntarii sănătoși , dozele orale unice de până la 100 mg sildenafil nu au produs nici un efect semnificativ clinic

Ro_1134 (2009) [Corola-website/Science/291893_a_293222]
semnificativ clinic asupra ECG . Într- un studiu privind efectele hemodinamice ale unei doze orale unice de 100 mg sildenafil efectuat la 14 pacienți cu coronaropatii severe ( stenoză > 70 % pe cel puțin o arteră coronară ) , tensiunile arteriale medii de repaus sistolică și diastolică au scăzut cu 7 % , respectiv cu 6 % față de valorile inițiale . Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9 % . S- a demonstrat că sildenafilul nu influențează debitul cardiac și nici fluxul sanguin în arterele coronare stenozate . Într- un

Ro_1134 (2009) [Corola-website/Science/291893_a_293222]
mg sildenafil efectuat la 14 pacienți cu coronaropatii severe ( stenoză > 70 % pe cel puțin o arteră coronară ) , tensiunile arteriale medii de repaus sistolică și diastolică au scăzut cu 7 % , respectiv cu 6 % față de valorile inițiale . Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9 % . S- a demonstrat că sildenafilul nu influențează debitul cardiac și nici fluxul sanguin în arterele coronare stenozate . Într- un studiu dublu- orb controlat cu placebo , 144 pacienți cu disfuncție erectilă și angină cronică stabilă tratată regulat

Ro_1134 (2009) [Corola-website/Science/291893_a_293222]
a administrat placebo . Într- un studiu de interacțiune specifică în care au fost incluși pacienți hipertensivi aflați sub tratament cu amlodipină și la care s- a administrat concomitent sildenafil ( 100 mg ) s- a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg . Scăderea suplimentară a tensiunii arteriale diastolice a fost de 7 mmHg . Aceste scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare cu cele observate în cazul administrării de sildenafil în monoterapie la voluntari sănătoși ( vezi pct

Ro_1134 (2009) [Corola-website/Science/291893_a_293222]
ca răspuns la un stimul sexual . Sildenafilul produce scăderi ușoare și tranzitorii ale tensiunii arteriale , care în majoritatea cazurilor nu produc efecte clinice . După administrarea unei doze orale de 100 mg sildenafil , valoarea medie a scăderii maxime a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism a fost de 8, 4 mmHg . Valoarea corespunzătoare scăderii tensiunii diastolice în clinostatism a fost de 5, 5 mmHg . La voluntarii sănătoși , dozele orale unice de până la 100 mg sildenafil nu au produs nici un efect semnificativ clinic asupra

Ro_1134 (2009) [Corola-website/Science/291893_a_293222]