331 matches
-
altuia, ca responsabilitate. 3) Funcția de apel: în cazul acesta suicidul este considerat ca reprezentând un semnal de alarmă (E. Stengel) prin care cel care comite suicidul atrage atenția celorlalți asupra lui, solicitându-le în cazul acesta ajutorul într-o situație-limită de viață, la care el este incapabil de a putea reacționa în alt fel. 4) Funcția ordalică: în această situație suicidul apare ca o probă, ca o mărturie, un test particular pe care persoană respectivă îl face în fața semenilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impas. Trebuie să vedem în aceasta tendința de a deturna agresivitatea orientată către sine în agresivitatea orientată dinspre ceilalți către individul respectiv. 7) Funcția de fugă: în cazul acesta suicidul apare ca o conduită de fugă a persoanei printr-o situație-limită, mai precis, ca o „fugă de sine însuși”. 8) Funcția de joc: în cazul acesta, suicidul apare ca un joc cu sine însuși, un joc care se desfășoară între viață și moarte, cu o anumită orientare emoțional-afectivă. Punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de superioritate a propriei sale persoane în raport cu ceilalți și cu lumea, suspiciozitate cu tendință la formarea de idei prevalente, sentimentul propriei sale insecurități în raport cu lumea și cu celelalte persoane, intoleranță la frustare cu dificultatea de a se putea adapta în situații-limită de viață, agresivitate crescută, orientată către lume, o mare tendință de proiecție asupra lumii sau a altor persoane, a propriilor trăiri cu culpabilizarea celorlalți și recul ulterior asupra sa, tendință la supradominare, incapacitate de suplețe în relațiile cu ceilalți, incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tendințe și aspirații. Ei sunt permanent nemulțumiți de starea lor. Se consideră nedreptățiți, neînțeleși și lipsiți de drepturi. Momentul conversiunii Acesta este momentul cheie în viața persoanelor cu predispoziție paranoiacă. El se revelează în cazul plasării acestor indivizi în anumite situații-limită care prin problematica pe care o pun determină o schimbare, o deturnare a cursului obișnuit al vieții anterioare. Procesul de conversiune proiectează individul în alt registru existențial, cu o dinamică nouă, total diferită de cea anterioară și pe care bolnavul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest sens remarcăm următoarele aspecte caracteristice oricărei forme de experiență delirantă: existența unui anumit „teren psihologic” pe care se dezvoltă starea delirantă, existența unei stări prelungite de tensiune emoțională intrapsihică, cu întoarcerea individului către sine însuși, plasarea bolnavului într-o situație-limită, obligativitatea bolnavului de a găsi „soluții” de ieșire din situația-limită, acestea fiind, de regulă iraționale, prin interpretarea eronată a „limitelor” care-i sunt impuse, proiecția existenței bolnavului într-un alt registru al ontologicului, în contradicție cu realitatea obiectivă, logică, întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delirantă: existența unui anumit „teren psihologic” pe care se dezvoltă starea delirantă, existența unei stări prelungite de tensiune emoțională intrapsihică, cu întoarcerea individului către sine însuși, plasarea bolnavului într-o situație-limită, obligativitatea bolnavului de a găsi „soluții” de ieșire din situația-limită, acestea fiind, de regulă iraționale, prin interpretarea eronată a „limitelor” care-i sunt impuse, proiecția existenței bolnavului într-un alt registru al ontologicului, în contradicție cu realitatea obiectivă, logică, întoarcerea în trecut, ca formă de regresiune a gândirii, afectivității, conduitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suferințe raportate la valorile morale ale individului, la responsabilitatea morală a acestuia față de el însuși, dar și față de celelalte persoane. Suferințele psiho-morale nu sunt boli. Ele reprezintă, ceea ce E. Minkowski numește „aspectele patice ale vieți”: situații de impas corespunzătoare cu situațiile-limită descrise de K. Jaspers, sau cu ceea ce numim noi „situații-închise” în opoziție cu „situațiile-deschise” ale vieții (C. Enăchescu). Atât E. Minkowski, dar în special K. Jaspers, consideră aceste „stări psiho-morale” ca fiind în principal „probleme de conștiință” ale persoanei. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
face Eul, iar suferințele acestuia apar ca abateri de la normele impuse de valorile morale. Această suferință este absolut interioară și reprezintă în esență un „conflict al Eului cu propria sa conștiință”. Vinovăția morală configurează situația tragică a omului, închis în „situațiile-limită” sau în condițiile impuse de „situațiile patice ale vieții”. Tragicul existenței umane este dat de suferințele morale ale persoanei. Iar acestea transcend boala, conflictul, frustarea, fiind probleme de conștiință. Eul abandonat, însingurat, se prăbușește întrucât valorile morale de care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au fost semnalate și descrise de specialiști care le-au considerat ca fiind forme de suferință interioară ale conștiinței persoanei, afectând în principal Eul acesteia. E. Minkowski le consideră aspecte patice ale vieții, pentru K. Jaspers, ele sunt cuprinse în situațiile-limită. În psihologia morală, suferințele psiho-morale sunt considerate ca făcând parte din grupa situațiilor-închise (C. Enăchescu). Deși, aparent, suferințele psiho-morale sunt de un mare polimorfism ca tablouri clinice, ele se grupează în jurul Eului personal. Este destul de dificil să acceptăm o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-l joace în decursul vieții sale” (biologic, economic, social, cultural etc.). Toate situațiile sunt previzibile sau imprevizibile, ele aflându-se într-o permanentă schimbare. Acestea au un caracter de „noutate” și ele pot fi „restrictive” și „imperative”, ca de exemplu „situațiile-limită” descrise de K. Jaspers. Acestea pot fi reprezentate prin căsătorie, divorț, moartea unui părinte etc. Orice individ în decursul vieții sale trebuie să desfășoare un permanent „efort de adaptare” al propriei sale personalități în raport cu cerințele situațiilor vieții. În funcție de modul și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autiste, tipul cicloid reprezentat prin personalitățile de tip oscilant, capricioase, cu variații extreme emoțional-afective, tipul nevrotic specific pentru personalitățile frustrate, tipul antisocial cu un model de personalitate perversă, agresivă. În ceea ce privește situațiile alterate, acestea nu au aceeași semnificație cu cea a situațiilor-limită descrise de K. Jaspers. Ele sunt situații create printr-o ratare a adaptării individului la situațiile vieții curente cu care acesta este confruntat. K. Menninger consideră că ele aparțin sociologiei și nu intră în sfera de interese științifice propriu-zise, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
precizăm faptul că situația tragică a vieții exprimă mai mult o atitudine a persoanei față de propria sa stare sufletească și morală, și, în egală măsură, o atitudine de compasiune și sfâșiere a celor care asistă la aceasta. Ea este o situație-limită care închide individul răpindu-i libertatea și anulându-i capacitatea de a putea acționa voluntar. Destinul se închide. Două elemente intră în discuție referitor la existența tragică: pe de o parte, persoana nefericită, iar pe de altă parte, viața ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
socio-moral-religioase etc. psihozele colective datorate unor stări de criză socială, politică, economică, moral-religioasă, situații catastrofice naturale etc. psihoze colective de tip protestatar-revendicativ legate de frustrarea unor drepturi socio-politice sau cultural-religioase, etc; psihoze colective datorate unor situații sociale închise, de tipul „situațiilor-limită” legate de privarea libertății etc. Aceste forme de manifestare colectivă a proceselor psihopatologice, mai sus enumerate, vor fi descrise pe larg în capitolele următoare. Notăm deocamdată faptul că trebuie făcută diferența netă între patologia psihică individuală și patologia psiho-socială comunitar-umană
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de specialistul psihoterapeut, în urma interacțiunii cu clientul (individ, familie, grup). 2. În al doilea rând, modalitatea accesării serviciului este, de asemenea, definitorie. În cazul consilierii, clientul accesează serviciile de consiliere în mod independent și voluntar, solicitând sprijin în vederea depășirii unor situații-limită și a adaptării la un anumit context de viață. Accesarea serviciilor de psihoterapie poate fi voluntară, dar și involuntară, în contextul definirii clientului de către specialiști, în baza unui diagnostic sau a impunerii urmării unui tratament psihoterapeutic, ca urmare a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
mereu căutat marele vinovat. Trântitul brutal al ușii ar fi echivalat cu o adevărată catastrofă. întredeschisesem, jumulit de pene, o ușă. Riscam s-o închid acum definitiv. Cultura română, cred, a câștigat totuși, una peste alta, efectiv vorbind, din această situație-limită, profund traumatizantă și profund ambiguă. în felul acesta a apărut nu numai prima carte românească, dar și prima carte franceză despre Mircea Eliade. în acest mod au apărut și alte cărți importante. Este mult, puțin? Este sticla pe jumătate plină
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întreg capitol al culturii noastre din ultimele decenii. Este vorba, în esență, de modul cum ea a reacționat, a supraviețuit și, în ultimă analiză, s-a salvat, plătind un anume preț, în perioada dictaturii comunist-ceaușiste. Și descrierea și judecarea acestei situații-limită sunt deosebit de dificile. Nu este deci de mirare că nimeni, cel puțin deocamdată, nu a atacat încă frontal o astfel de temă deosebit de iritantă. Ea este discutată acum pentru prima dată, am spune, în adâncime. După unii, acest examen ar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
orice caz s-a comportat ca atare), că situația este total ireversibilă. Unii, foarte puțini, salvau sau credeau, se iluzionau de fapt că salvează ce se mai poate salva. Lipsesc încă elementele unei evaluări complete și obiective și a acestei situații-limită, pe care n-o exclud în mod radical. Pe ici, pe colo, câte ceva s-a făcut, nu contest. (întreaga problemă a fost discutată pe larg, în capitolul anterior, Rezistență și cultură ). 3. Dacă vechea generație culturală era doar fundamental oportunistă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar merita studiată mai îndeaproape. Un număr de documente, jurnale, mărturii etc. încep să se adune. Dar câteva note caracteristice sunt vizibile de pe acum. Poate cea mai importantă este refuzul, cel mai adesea tacit, uneori și declarat mai ales în situații-limită, exemplare de a fi exploatat, folosit, manipulat de cultura oficială, respectiv de instituțiile și agenții săi. în mod practic, o astfel de atitudine se reduce la alte câteva atitudini la fel de tipice: 1. a nu scrie sub nici o formă în urma unei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
stilurilor de învățare: unii vor învăța mai bine în grupuri, găsind atractivă interacțiunea, alții preferă efortul individual de învățare); educatorul (are preferințe pentru anumite metode - de exemplu, unii pot fi moderatori excelenți, dar se tem să folosească anumite echipamente didactice); situația-limită (neprevăzută, particulară - de exemplu, unele organizații cer ca suporturile de învățare să fie elaborate în formatul specific al instituției lor); conținutul și obiectivele (de exemplu, obiective pentru începători versus pentru nivel avansat; conținuturi concrete/abstracte). Dat fiind numărul mare de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
stilurilor de învățare: unii vor învăța mai bine în grupuri, găsind atractivă interacțiunea, alții preferă efortul individual de învățare); educatorul (are preferințe pentru anumite metode - de exemplu, unii pot fi moderatori excelenți, dar se tem să folosească anumite echipamente didactice); situația-limită (neprevăzută, particulară - de exemplu, unele organizații cer ca suporturile de învățare să fie elaborate în formatul specific al instituției lor); conținutul și obiectivele (de exemplu, obiective pentru începători versus pentru nivel avansat; conținuturi concrete/abstracte). Dat fiind numărul mare de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
intoarcerea doamnei Benazir în țară; indiferent de rezultatul investigațiilor, nu există nici o îndoială ca acestea au pus la cale asasinarea fostului prim-ministru. Situația nou creată constituie un eșec al politicii externe a SUA, președintele Bush aflându-se într-o situație-limită, care s-ar putea solda cu întărirea elementelor pro-islamiste, în special cele conduse de Pakistan Muslim Leage (Qaium Group) și de Muttahida Quami Movement (M.Q.M.) care controlează administrația din Karachi principalul centru comercial din Pakistan. Acestea sprijină grupurile
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
absența unui suport material. Ea e o dedublare, dar, ca impresie senzitivă, este condiționată de calitatea receptării, a memorării și a reamintirii. În cadrul imaginarului, când intră în structuri simbolice, ea dă naștere "complexelor", stări corelate unor acțiuni fundamentale pentru o situație-limită: complexul lui Pygmalion (frustrarea creatorului - provine din faptul că imaginea în sine nu poate reface sau cuceri starea de a-fi-în-real, starea ființei; antrenează dorința de a anima sau de a realiza o fantasmă prin acționarea unei imagini interne, cu ajutorul unor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sunt: ritualice sau ceremoniale (dacă au și o relevanță politică); de asemenea, ele includ regulile și normele sociale ("eticheta de curte"), politice (codul vasalității), culturale și spirituale (canonul ortodox). Un alt exemplu îl constituie "complexele": pentru că sunt stări trăite în situații-limită, fundamentale pentru definirea unor comportamente existențiale, dar oglindite și de anumite narațiuni cu caracter mitologic, sunt definite de metonimie (o formă derivată a metaforei). Bestiarele animaliere, pe care ni le putem reprezenta precum glosarele, au ca formulă-cheie simbolul. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și o au petrecut pân-în marginea orașului împreună cu părintele vlădica Theodosie și cu mulțime de părinți ... și toată boierimea și cu toate gloatele curții, cu cântări dumnezeiești și cu mare cinste. (211) Dar, dacă nu este amintită în această situație-limită, femeia de la curte (căci alte figuri în textele culte oricum nu sunt vizibile) stă mai mult exilată în apartamentele ei, stăpână peste un univers în principiu inofensiv, slab, condus de la distanță de autoritatea tatălui, a fratelui mai mare sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
subiectiv și obiectiv nu este de tipul „totul sau nimic”, adecvare sau neadecvare. Ea poate fi definită mai degrabă pe un continuum, pe care o porțiune reprezintă „reflectări” inadecvate, iar cealaltă grade diferite de adecvare, adecvarea maximă fiind doar o situație-limită. Dacă gradul de adecvare al conștiinței ar fi complet, atunci aceasta nu ar aduce nici o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale. Din condițiile obiective s-ar putea deduce în mod direct comportamentele sociale cu gradul cel mai ridicat de adecvare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]