504 matches
-
toată lumea, și de la care tot timpul o să cer sfaturi și știu sigur că niciodată nu mi le vei da greșite. Acum am crescut amândoi și tu la rândul tău ai copii, dar pentru mine rămâi tot puștiul acela blond, slăbuț, cu multe coșuri pe față, de care mă țineam scai în fiecare zi și cu care mă certam atât de des, încât orele păreau zile, dar cu care nu am stat certată niciodată. Tu ești cel care m-a ajutat
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
la terminarea școlii primare,pentru examen la Galați, la Normală, n-au vrut să mă primească. Nu aveam vârsta. Și eu ce să fac, s-a necăjit bunicul, s-o dau iar la clasa întâia? Păi, după cât de mică și slăbuță este...Dar poate că obțineți o dispensă de la M. S. Regele. Și timpul s-a mișcat după rostul său iar după ce bunicul a plecat în marea călătorie i-a urmat la parohie unchiul Tache, Dumitru Istrati, care moștenise între altele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
el fiu de preot basarabean cu soție deloc vorbitoare de limbă românească. Dar ce conta? Lena Munteanu, fiica cea mare a popii, era iubita directorului și, mai târziu, devenise firesc iubita soție a acestuia. Nina, cealaltă învățătoare Munteanu, era micuță, slăbuță, urâțică, foarte bună la suflet și colegă colegă. S-a măritat târziu cu un agent de percepție pe nume Ciolacu de la Chilia Nouă, un om mic la suflet, necinstit și afurisit. Ninei îi port recunoștință pentru primele noțiuni de rusă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
găgăuză, adică turci ortodoxiți, însă în familia ei nu se vorbea decât rusește și românește. Erau trei fete. O soră, Manea, făcuse școala profesională. Lucra croitorie. Altă soră era măritată iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi însurat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Pătrată? Rotundă? Și legată c-o fundă? Să vedem ce găsim în ea, poate ne alegem și noi cu ceva. (Poate c-o stea?) Ceva folositor, pe plac tuturor. Așa ar putea fi prezentată o carte pentru prichindei și prichinduțe slăbuți și slăbuțe, grăsunei și grăsuțe ca niște mămăruțe. Ei, dar ne-am întins la vers dulce și nu ne-am mai duce. Cutia cu minuni - trebuie deschisă de luni până luni. Și citită pe îndelete, dragă băiete, până o-nveți
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Și legată c-o fundă? Să vedem ce găsim în ea, poate ne alegem și noi cu ceva. (Poate c-o stea?) Ceva folositor, pe plac tuturor. Așa ar putea fi prezentată o carte pentru prichindei și prichinduțe slăbuți și slăbuțe, grăsunei și grăsuțe ca niște mămăruțe. Ei, dar ne-am întins la vers dulce și nu ne-am mai duce. Cutia cu minuni - trebuie deschisă de luni până luni. Și citită pe îndelete, dragă băiete, până o-nveți pe dinafară
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Europa ar mai fi putut rămîne cîțiva ani acolo, dacă aveau chef. Julius se simțea din ce În ce mai bine, acum privirile nu i se mai Încrucișau atît de des, de fapt nu se mai uita cruciș aproape deloc, chiar dacă era Încă foarte slăbuț, mai ales cînd te uitai la el din față, din pricina urechilor lipite de cap cu leucoplast și scotch. Nu se plîngea de domnișoara Julia, care era foarte aspră În timpul lecțiilor, dar Jules Verne i se părea mult mai distractiv. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știi din câte-și poate reveni. —Asta-ncerc să-i spun de-o căruță de ani lui bărbatu-meu. În mintea lui se produse un declic. Simți fiorul dezgropării unui lucru prea mic ca să merite reținut. Nepoata dumitale... e cumva slăbuță, cu tenul alb? Cu părul lung și drept, până mai jos de umeri? Își croșetează singură hainele? Chelnerița își împinse un șold înainte și-și înclină capul. —Ei, știu sigur că până acum nu te-a cunoscut. Mâinile lui desenară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vîrste mărunțică, stătea lîngă el. îi făcu semn lui Lanark să vină și-i zise cu ferocitate: — Uită-te la asta! Trei copii, cu gurile și ochii larg deschiși, serioși, stăteau înșiruiți sub o pătură: un băiat și o fată slăbuță, cam de opt ani, și o fetiță grăsuță de cinci-șase ani. Lanark îi recunoscu: erau copiii din apartamentul de vizavi. — Salut tuturor, spuse el. Cei mari rînjiră și micuța chicoti acoperindu-și fața cu palmele, de parcă ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i așa c-a promis? — Da, a promis, , spuseră mai multe voci. A pus pariu p-o liră — Tre’ să plătească. Nu cred că măgaru’ are o sută de ani, zise Thaw. — Te crezi dăștept, așa-i? țipă o fată slăbuță cu răutate. Mai multe voci sarcastice întăriră: — O, mami, mami, îs un băiețel al naibii dă dăștept. — Di ce nu crede băiețelul al naibii dă dăștept că măgaru’ are o sută de ani? — Pentru că am citit într-o ENCICLOPEDIE, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un surâs, dar când o privi, aceasta tocmai își întorcea capul din lumina felinarului următor, astfel încât nu putu fi sigur. O secundă după, ea-l privi și, pentru prima oară, avu ocazia s-o examineze. Era tânără, cu o figură slăbuță, dar foarte bronzată. Ochii păreau două lacuri întunecate, iar buzele îi erau întredeschise. Machiajul, prost făcut, nu contribuia cu nimic la înfrumusețare. Părea să nu fi avut deloc ocazia să mai râdă de foarte multă vreme. Bănuielile lui Gosseyn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
porție de ochiuri cu șuncă, când apărură patru bărbați. Aceștia intrară prin trei uși diferita. Primii trei aveau arme în mâini și pătrunseră în cameră ca și cum ar fi fost catapultați de un resort puternic. Cel de al patrulea, un tip slăbuț cu ochi de culoarea alunei, nu era înarmat și intră cu nonșalanță pe ușă. El fu cel care i se adresă: ― O.K., Gosseyn, mâinile sus! Gosseyn, încremenit la masă, privind circular în jurul lui realiză că Eldred Crang, agent galactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
plece, sau, dacă n-ar fi cerut centrala? Cine s-ar fi gândit să-l caute tocmai aici?... Ce mai, dacă apuca s-o șteargă, șeful cel mare ar fi... ― Gura! Întunecat, Blayney se stăpâni. Gosseyn se întoarse către tipul slăbuț cu alură de șef: ― În locul tău, Crang, n-aș mai avea încredere în Blayney când va depăși 40 de ani. ― Ce? Blayney fusese cel care exclamase, sufocat de furie. Ochii galbeni ai lui Crang îl scrutau cu atenție pe Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de tăcere, de la celălalt capăt al firului îi veni răspunsul: ― Da, domnule, ce mai faceți? Dan Lyttle la aparat. Urc imediat, domnule. Gosseyn îl așteptă înfrigurat. Își amintea de funcționarul care-i făcuse formalitățile de înregistrare. Era un băiat înalt, slăbuț, cu o figură agreabilă și păr negru. În carne și oase, Lyttle era ceva mai slab decât își aducea aminte Gosseyn, cam prea plăpând pentru sarcina pe care i-o trasase Patricia Hardie. În același timp, el prezenta numeroase indicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un surâs, dar când o privi, aceasta tocmai își întorcea capul din lumina felinarului următor, astfel încât nu putu fi sigur. O secundă după, ea-l privi și, pentru prima oară, avu ocazia s-o examineze. Era tânără, cu o figură slăbuță, dar foarte bronzată. Ochii păreau două lacuri întunecate, iar buzele îi erau întredeschise. Machiajul, prost făcut, nu contribuia cu nimic la înfrumusețare. Părea să nu fi avut deloc ocazia să mai râdă de foarte multă vreme. Bănuielile lui Gosseyn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
porție de ochiuri cu șuncă, când apărură patru bărbați. Aceștia intrară prin trei uși diferita. Primii trei aveau arme în mâini și pătrunseră în cameră ca și cum ar fi fost catapultați de un resort puternic. Cel de al patrulea, un tip slăbuț cu ochi de culoarea alunei, nu era înarmat și intră cu nonșalanță pe ușă. El fu cel care i se adresă: ― O.K., Gosseyn, mâinile sus! Gosseyn, încremenit la masă, privind circular în jurul lui realiză că Eldred Crang, agent galactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
plece, sau, dacă n-ar fi cerut centrala? Cine s-ar fi gândit să-l caute tocmai aici?... Ce mai, dacă apuca s-o șteargă, șeful cel mare ar fi... ― Gura! Întunecat, Blayney se stăpâni. Gosseyn se întoarse către tipul slăbuț cu alură de șef: ― În locul tău, Crang, n-aș mai avea încredere în Blayney când va depăși 40 de ani. ― Ce? Blayney fusese cel care exclamase, sufocat de furie. Ochii galbeni ai lui Crang îl scrutau cu atenție pe Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de tăcere, de la celălalt capăt al firului îi veni răspunsul: ― Da, domnule, ce mai faceți? Dan Lyttle la aparat. Urc imediat, domnule. Gosseyn îl așteptă înfrigurat. Își amintea de funcționarul care-i făcuse formalitățile de înregistrare. Era un băiat înalt, slăbuț, cu o figură agreabilă și păr negru. În carne și oase, Lyttle era ceva mai slab decât își aducea aminte Gosseyn, cam prea plăpând pentru sarcina pe care i-o trasase Patricia Hardie. În același timp, el prezenta numeroase indicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bucătăreasa, el m-a certat atât de tare că mi-au dat lacrimile: — Domnișoară, a zis, cum de te lasă mama dumitale să te strangulezi în halul ăsta? Ce vârstă ai? Nici n-ai nevoie de corset, ești mai degrabă slăbuță, prea slabă chiar. Cred că seara ai pielea roșie și usturimi, dacă nu chiar vânătăi, nu? Îți dai seama la ce-ți supui organele interne? Papa se înroșise, eu simțeam că mă sufoc. Dar doctorul Gerota, cu aerul lui de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
idee formidabilă ați avut! ― Eu?!? ― Extraordinar! Luă mâna sculptorului și o strânse la piept: E atât de simplu! Grigore Popa păru sceptic. ― Dacă și ăsta are idei... ― Valerica Scurtu... Doamne! Bătrâna își duse mâna la frunte râzând nervos: Valerica e slăbuță... Un firicel... Cum nu înțelegeți? O s-o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că alunecă. ― În sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad... ― Îngropăm doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fel de Jack Spintecătorul... ― De ce nu? ― Chiar, de ce nu! Poate fi o ipoteză... Mă refer însă la înscenarea sinuciderii. A presupus o serie de acte pe care Matei nu le putea rezolva singur... ― Era un tânăr extrem de voinic, deși părea slăbuț. Pe vremuri... ― ... și mai ales, nu se lăsă întrerupt Cristescu, nu le putea camufla. Înțelegeți? Astfel de mișcări nu puteau scăpa ochilor vigilenți ai Valericăi Scurtu sau ai domnului Popa... Nici despre dumneavoastră n-am impresia că sînteți prea distrată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
senatorii au studiat toate posibilitățile, iar rapoartele CIA, precum și cele privind Armele de Distrugere În Masă, sugerau că exista o amenințare reală. Toată țara credea acest lucru. Kitty schiță un zâmbet. — Mulți oameni din New York nu credeau, spuse un tânăr slăbuț, pe care Kitty și-l aminti de la petrecerea de Crăciun de la Google. — Așa-i... Îl aprobă tipul Înalt din spate. Ei bine, asta credeau atunci, zise Dan Împăciuitor. Considerau că fac ce este mai bine. Dan Zachary se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
voia să se asigure că o să și rămînă ridicată. Wakefield nu știe ce să spună. Se simte foarte apropiat de femeia aceasta care poartă În sine două lumi. Pare fragilă, dar puternică. Pune, pentru o clipă, un braț pe după umerii slăbuți ai lui Susan, apoi și-l trage la loc, stînjenit. — Era un om minunat, foarte drăguț. Nu voia ca mami să afle de amenințările alea... Ea era cam Îndrăgostită de el. Și eu eram. Nu bagă de seamă că doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
n-am văzut-o în viața mea. Eu o cunosc de-aici, de la pușcărie.“ Cum, păi ea a spus că a trăit cu mine de-afară. „Du-te, mă, omule, de-aici!“ Dacă era una mai așa, mai slabă, fată slăbuță, brunetă, păr lung. Era mare rău! Mi-a scris și-aicea. Tot n-am scăpat de ea. Și-aici mi-a scris. Am scrisori de la ea. „Te iubesc!“ - câte 5 ștampile d-alea cu ruj. La jumate am dat foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
urmă mi-a răspuns pe un ton smerit: - Soțul meu era un waldeman, un pădurar, adică. A murit de nici măcar două luni, și am un copil de cinci ani pe care acum va trebui să-l las singur. E cam slăbuț și nu știe să se apere; ceilalți îl lovesc și-și bat joc de el, chinuindu-l după cum poftesc. M-a surprins latina ei corectă. I-am spus: - Adu-l aici! Va fi cu tine, și o să-l dai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]