650 matches
-
bun! stărui Darcey. —Bine, renunță el zâmbind. Am încercat. Îmi pare rău că ți-am stricat seara. —Eu... nu mi-ai stricat-o. —Spaghetti carbonara reci? Nu e tocmai un succes. Păi, da. Ai dreptate. Darcey privi pastele care se sleiseră în farfurie. O să fie în ordine la birou? întrebă el vioi. Nu că ar conta, din moment ce eu sunt în Irlanda și tu în Scoția, dar în rarele ocazii când va trebui să vorbim, ești sigură că relația noastră profesională e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tăcere cufundate!" Dar Enitharmon îi răspunse cu o lacrima ce ii căzu și încruntîndu-se 245 Posomorita precum o dimineață-nrourată cînd se ivește de purpura lumină, " Pentru că noi să fim fericiți, să îi lăsăm pe ei nemuritoarele puteri să iși sleiască În timp ce noi năuntru tragem dulcile lor desfătări, în timp ce noi dispreț peste dispreț Le-ntoarcem ca să hrănim nemulțumirea noastră; căci recunoscători de ne-arăta-vom Ei vor opri dulcea iubire, a cărei hrană spinii sînt și-amare rădăcini. 250 Auzim goarne de război
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
voi rămâne la putere mai mult de trei zile”. În acea zi - 19 brumar - ordonă să se publice În Jurnalul de Paris: „Primul războinic al Europei, devenit primul demnitar al Franței, e omul providențial pe care Îl aștepta o țară sleită de puteri”. Un an mai târziu, Întărind mitul providențial și combinându-l cu cel al supraomului, publică următorul portret: „Puterea uluitoare a organismului Primului Consul Îi permite să muncească optsprezece ore pe zi; reușește să-și fixeze atenția pe durata
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și cu dezordinea”, a cărui neclintire în fața istoriei nu este decât semnul întunecat al unui somn de piatră; figurile exemplare ale istoriei sale sunt simple ficțiuni apotropaice, „însuflețitori de fantasme”, iar propria țară o corabie ce se scufundă, un „pământ sleit pe care nu mai cresc decât bălăriile”. Metaforele nihiliste și formulările memorabile, șfichiuitoare asemenea unui bici de profet („Românii respiră eșecul prin toți porii”; „România trece prin istorie ca o Cenușăreasă”), se cheamă una pe alta și se succed într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
într-o altă direcție decât Blaga. El va susține că iraționalul e prezent în lume, dar nu trebuie absolutizat și nici pus în opoziție cu raționalul. Iraționalul este, în opinia sa, raționalul "care nu a fost și nu poate fi sleit în determinările lui" și care apare, astfel, ca o temă mereu deschisă a rațiunii, lăsându-i domeniul veșnic neîncheiat (Mircea Florian, "Misologia sau "filozofia absurdului"", în Scrieri alese, p. 234). 681 Cf. Teodor Dima, ""Revelare" și "irațional" în "cunoașterea luciferică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mai multe lucruri de privit În afara casei, ceea ce sporește interesul exersării. Chinezii din vechime ne avertizau, de asemenea, Împotriva exersării atunci când suntem obosiți, flămânzi, Însetați sau cu o jumătate de oră Înainte și după masă. Exersarea când suntem obosiți ne sleiește de enegia vitală, slăbindu-ne În loc să ne Întărească. Înțelepții chinezi au mare grijă să evite acest lucru. Exersarea aproape de momentul mesei alungă sângele din stomac, producând indigestie și dureri de stomac. De asemenea, trebuie să bem mai multă apă și
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
vrăjitorul, care mărturisește cu dispreț că-și dorește să moară de trei secole, dar că nu poate sfârși decât de braț străin, îl imploră pe flăcău să-i ia viața. După lovitura înspăimântătoare a lui Stoicea, "[c]reierii vrăjitorului se sleiră pe pod". Deziluzionat, eroul se sinucide: "Stoicea se duse pe zăgaz și, cu capul înainte, spintecă adâncul străveziu". Nuvela anticipează, în chip excepțional, una dintre povestirile în ramă ale lui Hermann Hesse: Biografia indiană, anexată la romanul utopic Glasperlenspiel (1943
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un comic paralizant, într-un derizoriu înduioșător (precum cuplul de la ping-pong din proza ce deschide volumul Eu și Robert Calul, 1982), după cum există proze de două rânduri, devenite celebre în lumea scriitoricească bucureșteană, așa cum este Boul și Luminița. În schimb, sleit de fantezie, în ciuda abuzului de fantezii, romanul Îngerul contabil (1985) este practic de necitit. Performanță stilistică, adevărat, dar exersată în gol, Îngerul contabil a fost corect calificat ca „roman fantasmagoric”: aventuri din Paris, București, Verona, dar și în cer, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
primele dale de piatră din marele hol stăpânit de umbre. „Delia”, o mai strigă o dată, acum fără supărare și pe ton jos, cu un aer de descurajare profundă. Era mare și gras, cu o sănătate precară și aspect de om sleit de puteri, cu respirația gâfâită din cauza astmului. Avea aproape patruzeci de ani și era proprietarul unui magazin de textile suficient de prosper cât să poată trăi fără greutăți economice. Era ultimul vlăstar de sex masculin din familia Arias, una dintre
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
că nu ai flerul limbii cu greu poate fi găsită. Comentatorii fără talent sunt marii dușmani ai literaturii pe care sînt chemați s-o slujească, un fel de sarcopți cu pretenții rafinate ce parazitează o operă pînă la a-i slei tot farmecul. Din categoria textelor plate care fac din Ion Barbu un obiect de disecție pe cît de savantă, pe atît de fadă la lectură fac parte: „Fenomenologia actului poetic“ de Iosif Cheie-Pantea, „Căi al exhaustiunii“ de Pompiliu Crăciunescu, „Hermeneutica
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
e nimeni nebun să refuze banii munciți, dar la urne tare am impresia că vor pune cu totul și cu totul altceva, asta dacă vor merge, pentru că scârba și sictirul adunat în regimul Băsescu s-ar putea să îi fi sleit chiar și de puterea de a alege.
"Reîntregirea salariilor", suta de lei a lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/23403_a_24728]
-
ca aburul./ Nici un vers în memorie, nici un cuvânt./ Ca în urma unei juisări/ o sfârșeală în măruntaie dureros de dulce./ Și fulguranța acelei imagini a textului derulându-se lent,/ înspăimântător de lent,/ dinspre cer spre pământ.“ Dar preconizata antiteză dintre prezentul sleit de moarte, refuzat de poezie, și trecutul „vârstei de aur” a inspirației divine, mediate oniric, nu este, de fapt, atât de adâncă. Și atunci, odinioară, „La trezire, imaginea lor mentală se risipea cu ultimele/ rămășițe ale somnului./ Lucrul la poem
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
are aveam de-a face cu o perimare ivită din defecte interne, fie proscrierea lor din motive extraliterare, cînd stigmatul e mai tenace decît axiologia, fie indolența unor contemporani la care pofta de a privi dincolo de epoca proprie s-a sleit. Cum ultimele două cauze sunt străine literaturii, efortul unui istoric literar e de reveni la autonomia criteriului estetic atunci cînd judecă secvențe din opera unor antecesori ca cei din gruparea „Iconar“. Acesta e cazul lui Mircea A. Diaconu din Studii
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
simte orice ființă / prima și ultima dintr-un șir" (Despre iertare). Felurite obstacole se ivesc în calea desăvîrșirii spirituale. De la acedia pînă la o punere în chestiune a preceptelor evanghelice care pot părea inaplicabile în marasmul mundan, ele irită, exasperează, sleiesc: Cum să fim de acord, și într-o unanimitate / suspectă, cu ideea de iertare a tot și a toate? Să-mi ierte Dumnezeu bunul neputința de a / înțelege aceasta pînă la capăt, cu toate că / degetul meu și cuvîntul meu nu arată
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
unor întrebări orfane de răspuns. Aici nu se simte Un el și o ea se întâlnesc pe acoperișul viselor pentru că realitatea miroase urât. Dorința de a fi iubit a stat atât de mult timp în exil, încât dragostea s-a sleit și a început să pută de-a binelea. Acum poluează întreaga atmosferă și se răspândește asemenea unei molime. Experiența olfactivă devine una sinstezică; mirosul se insinuează până și în urechile protagoniștilor, amenințând să le străpungă auzul. Miasma doare, se strecoară
Marius Manole: Aici nu se simte () [Corola-journal/Journalistic/45737_a_47062]
-
e un practician și abia apoi un făcător de teorii. Un meșteșugar, nu un maestru. Un explorator, nu un clarvăzător, dar un explorator lipsit de iscusință, de vreme ce, vrînd să extragă esențe fără să le epuizeze filonul, nu face decît să sleiască filonul fără să atingă esențele. În fine, ce supără la alchimiști e prăpastia dintre ce-și propun și ce obțin. Ambiția lor e colosală, rezultatul e lamentabil: vor să smulgă harul divin din măruntaiele materiei, pentru ca apoi să-l folosească
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
diplomatică din partea domniei. E atacat de o ceață de haiduci haini, pe care ii învinge, rămînînd cu Mihu Copilul. Interesantă și plină de înțelesuri e înfățișarea atmosferei epocii, cu oameni, chiar în cetatea de scaun, sătui de necontenitele războaie și sleiți de biruri. Cînd postelnicul Șarpe ajunge la Suceava, în palat tocmai năștea soția lui Bogdan, fiul legitim al marelui domnitor. Femeia moare la naștere. Din nenorocire pentru postelnic, acesta e silit să fugă din oraș, din cauza ca un astrolog italian îi
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
interesului public”. Precizând că ”există lupte bune, clarificatoare care separă, cum se spune, apele de uscat, înlăturând blocajele și permițând societății să-și manifeste potențialul creator”, jurnaliștii de la Deutsche Welle amintește că există însă și ”lupte care macină energiile și sleiesc societatea de puținele energii care i-au mai rămas. Or, lupta care se pregătește, ”războiul civil” profețit în chip incitator, nu promite nimic bun”. Deutsche Welle consideră că, până la alegerile parlamentare, în România, ”vom asista la o bătălie retorică mai
Deutsche Welle: Războiul civil, profețit în chip incitator în România, nu promite nimic bun () [Corola-journal/Journalistic/81205_a_82530]
-
până și femeie în stare de levitație - cu toatele din lumea circului -, mai precis vocea rostitoare schimbă, de-a lungul a șapte volume chipuri, măști, își mărturisește, după sclipirile de extaz, oboseala ("strig țară/ m-ai orbit țară/ Lume m-ai sleit lume/ mă torn în cubul mic/ al unui zar/ să mă odihnesc" (Cursa ) între lucruri bolborositoare și viclene oglinzi, se pierde și se recucerește, cu matură melancolie, ades ironic și câteodată placid, într-o neostoită spunere. Istoricul literar, apreciindu-i
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
e să ai o boală foarte gravă!" Elevul: "De epuizare sexuală ce ziceți?" Profesorul se uită la el câteva clipe: "Asta nu e scuză, poți să scrii cu mâna cealaltă!" Soacra, pe patul de moarte către ginere: - Să repari (tușește, sleită de puteri) pendula aia de pe (tușește iar) perete... - O repar mamă soacră, o repar; dumneata concentrează-te acolo! Citește și:
BANCUL ZILEI: Cum scapi de epuizarea sexuală () [Corola-journal/Journalistic/67593_a_68918]
-
cunoștea prea bine pentru așa ceva. Sânto i-a ars o labă peste ochi și i-a întors casă pe dos. Eu m-am dus la "Atlantic House" și văzând că Pontiacul meu dispăruse, am pornit spre casă pe jos. înaintăm, sleit de oboseală, pe o pantă foarte povârnita, spre North Truro, când în capul dealului au apărut farurile orbitoare ale unei mașini care se clatină beata și alunecă vertiginos în jos. Instinctul de conservare mi-a șoptit că șoferul beat al
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
leagăn, inimii-mi fii acut,/ doamnă, cînd te rotesc ca pe deget/ pînă ți-e dulce, pînă ți-e cald,/ pe tipsia de asfalt, și prin ora de smarald,/ oră de apogeu,/ doamna mea, visul meu.// Lîncede glasuri în larguri sleite de soare,/ trepte de spumă de-abia, și aripi atrase pogoară,/ siesta-n spirale de-azur ne leagănă inima vastă.../ O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această.../ sînt unul din zeii păgîni fugiți de pe soclurile de nisip/ ale pomenirii
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
căințe colective (în privința vinei de a fi fost complicii prin pasivitate ai comunismului sovietic) și apoi de nevoia de autolimitare: fără o limitare a progresului, omenirea va ajunge la fundul sacului și va atinge pragul apocalipsei. Atunci natura va fi sleită, sufletul va fi considerat inexistent și goliciunea interioară va fi umplută cu opulența produselor de consum. E o savoare să urmărești tot pomelnicul de atribute pe care Soljenițîn și le-a atras în urma sincerității cu care a deschis gura în
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
teoria unei religii aflate în stare muribundă. Creștinismul se află într-o defensivă continuă, scufundîndu-se pas cu pas, ca într-o alunecare pe care nimeni nu o mai poate împiedica. Vitalitatea lui s-a stins, puterea lui explicativă s-a sleit, iar nimbul de atracție cu care ispitea odată mintea intelectualilor s-a risipit. Creștinismul nu mai este o teorie interesantă, asta e marea dramă a dimensiunii sale doctrinare. În plus, bisericile s-au golit și sectele i-au împînzit trupul
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
care m-am îndrăgostit. O mulțime de lucruri, sigur, dar cele mai importante erau complicitatea și ironia. Asta e important. Altfel nu mă interesează. Sunt singură? Nu-i nimic. Mai bine singură decât sufocată de o iubire care să-mi sleiască pofta de viață..." (pp. 123-124). Această poftă de viață nefiind deloc o vorbă goală. ,Desperecheată și păcătoasă", protagonista și-a dezvoltat în timp o teorie a documentarelor masculine. Pentru a o atrage, bărbații trebuie să-i spună realmente ceva; să
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]