643 matches
-
prada, făcînd spume la gură - mai mult demon decît om! da, da, cît de nebun am fost vreme de patruzeci de ani - da, un nebun, un nebun bătrîn asta sînt! Pentru ce această caznă a vînătorii? Pentru ce să-ți sleiești și să-ți frîngi brațele trăgînd la rame și mînuind harponul și lancea? Este oare mai bogat Ahab sau mai bun din pricina asta? Uită-te! O, Starbuck, nu-i oare îngrozitor că, după ce că porți o asemenea povară, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
august 1951 din starea de leșin și înșiră alte torturi la care au fost supuși cei din grupul său: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, fiind sleiți de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos; li s-a servit saramură în loc de apă; ținuți dezbrăcați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți. În
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
o cameră unde mai erau Gheorghe („Gioga”) Parizianul, Ieronim Comșa, Dumitru Bordeianu și Mihai Iosub, ultimii fiind obligați să îl lovească pe Oprișan la tălpi. Comșa a refuzat, iar Oprișan a pretins și el că este incapabil să lovească, fiind sleit de puteri. În fața acestui dublu refuz, doi elevi au fost puși să-i lovească, dar aceștia au prins curaj și au refuzat, la rându-le, motiv pentru care au fost snopiți în bătăi după aceea 1. Aurel Vișovan a asistat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
e întotdeauna un act inofensiv. Las la o parte facerile grele, anormale, care pricinuiesc femeilor enorme suferinți și uneori chiar moartea. Dar trecând peste aceste suferinți și pericole, chiar facerile normale des repetate uzează femeia, o îmbătrânesc înainte de vreme, îi sleiesc puterile, prin alăptare, și foarte deseori o îmbolnăvesc. Morala care condamnă o femeie ce refuză să facă mulți copii, pentru motivul că nu vrea să sufere, e o morală necinstită. Îndrăznesc să merg mai departe. Cred cu convingere, că chiar
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
în scenă aici. Ca animator al Teatrului „Eugène Ionesco”, B. intenționează, după propria-i mărturisire, să monteze „întreaga operă a acestui mare maestru [...] de pe pozițiile actualității”, ceea ce, pe plan literar, echivalează cu șansa de a ridica dramaturgia din spațiul basarabean, sleită de un realism terestru, la forme dinamice de expresie. Piesele sale refuză patosul optimist, promovat de sistemul totalitar, valorificând situații instabile și grotești, proprii teatrului absurdului. De aici proiecțiile lor accentuate în metafizic, aplecarea insistentă a autorului spre motivele mitologice
BUTNARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
scoteau din teci panașe cafenii. Apa se domolea în iazul cu hatie și cu opust. Balta avea pește din care se lua vamă cu crâsnicul și cu volocul. Măcinând la sfatul soboarelor, moara uruia liniștită. Iarna, roțile din lemn se sleiau în gheață, primăvara erau mâlite de viituri. De fiecare dată însă erau din nou puse pe măsele și, în sporul vorbelor cu tâlc, moara uruia iar. Când prăbușiri de trăsnet tunau adânc și fulgerele spintecau cerul cu zarea luminată, porneau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un fior. ― Poți să scrii ce vrei, dulceața. Miltie n-o să accepte. ― Nu e ilegal sau așa ceva. Și verii primari se pot căsători. Noi suntem doar veri de-ai doilea. Milton a cercetat toate legile. Desdemona se cutremură Încă o dată. Sleită de Îngrijorare, abandonată de Sfântul Hristofor, Încetă să se mai lupte cu o eventualitate care nu fusese niciodată rânduită de la bun Început. ― Dacă tu și Milton vreți să vă căsătoriți, aveți binecuvântarea mea, spuse ea. Apoi, o dată ce-și dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucru cu mâna Anei și le uni apoi. "Sânge din sânge..." Simți imediat ceva ce se depărta, ceva care nu mai avea tangență cu lumea asta... sufletul ei! "Și suflet din suflet..." Feodin îl trase înapoi și acest lucru îl slei. "Și Dumnezeu, din mila Sa, va da viața înapoi acestei ființe, pentru că vremea ei nu a venit încă..." Cele două entități fuzionară într-o anumită parte și Corvium, împreună cu ceilalți Sfetnici și cu Cronicarul, simți celălalt suflet cum se contopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
simți când moare cineva apropiat. Dar e de mii de ori mai tare! Și ăsta era abia preludiul... Procesul, agonia, dură mai bine de trei ore. Era trecut bine de miezul nopții, când Feodin și ceilalți se retraseră osteniți și sleiți în străfundurile minții lui Corvium, iar el reveni de acolo plin de durere și cu reminiscențe puternice. Pieptul i se ridica din nou și cobora înapoi. Respira. Trăia! Era minunat. Era grozav! Era tot ce își dorise el vreodată. "Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Au șansa să-și păstreze proprietatea intactă, pentru că altminteri le-ar fi confiscată. Revine cu sufletul pustiit către birou, cu Trio Fulcinius ca o codiță după el. Ajunge lângă catedra de unde s-a ridicat adineaori și se prăvălește peste ea, sleit de puteri. Fulcinius rămâne în picioare, la oarecare distanță de el. Prezența lui îi reamintește de primejdia ce-l paște pe Libo. Da, ar fi o mare prostie din partea lui să ia singur drumul exilului. O să-l pună tot pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
altceva în afară de sunetul valurilor ce se loveau de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea încă învolburată. Pe vas nu se vedea nici țipenie, iar clopotul era și el mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul își adună puterile rămase și se târî afară din cabina udă în căutarea lui Yozō și a celorlalți trei însoțitori ai săi. Spre deosebire de cabina cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
când sunt bolnavi și să-i țină de mână în ceasul morții. Și eu, și indienii suntem suflete rămase fără casă. — Atunci, n-o să ne mai întâlnim niciodată? — Indienii nu vor rămâne aici pe veci. Când pământul acesta se va slei de rod, o să ne mutăm în altă parte. Cu voia Domnului poate că o să ne întâlnim iarăși. Fostul călugăr îi întrebă apoi pe cei doi încotro se vor duce. Nishi îi dezvălui neștiutor ținta lor către coasta de răsărit: La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Rege înseamnă împărat. De pildă, în Japonia rege ar fi Măria Sa naifu. Noi o să-l putem întâlni pe acest rege al Spaniei? — De ce nu? Velasco își arboră obișnuitul lui zâmbet încrezător. Doar sunteți solii Japoniei... Pe chipurile celor trei soli sleiți de puteri se așternu o expresie de uluială nespusă, de parcă ar fi fost loviți din senin. Niște ostași ca ei care nu aveau voie să-l vadă nici măcar pe Stăpân urmau să-l întâlnească pe regele Spaniei. Adevărat? Lăsați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am scăpat dintr-un atac primejdios al tribului Huaxteca. A doua zi urma să ajungem la Veracruz. Făcusem un ocol destul de mare ca să nu trecem prin moșiile care erau țintele atacurilor. Ca de obicei, soarele dogorea cu putere și eram sleiți de oboseală cu toții, și oameni, și cai. Mergeam în șir indian printre piscurile parcă presărate cu sare. Aveam simțurile tulburate și ni se întâmpla uneori să luăm desișurile de cactuși drept cete de oameni. Pentru o vreme, am făcut popas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva și strigă înspre casele cufundate în liniște: Han dado las once y sereno. CAPITOLUL VIII Pe masă licărea o lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate pe chipul sleit de oboseală al lui Velasco. Încrederea sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei trei soli se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Chiar și tânărul acesta care își dăduse toată silința să pară vesel și care dovedise o curiozitate mai vie decât toți ceilalți japonezi n-a mai putut să-și învingă istovirea sufletului și a trupului. Mai mult, și eu eram sleit de puteri. Privind chipul adormit al lui Nishi ce părea mai fraged decât vârsta lui, îmi venea să zic „fie ce-o fi!” Până să primim hotărârea cardinalului Borghese am fost nevoiți să așteptăm încă două-trei zile. În cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar pe atunci Tanaka Tarozaemon încă mai trăia. Nimic altceva nu se schimbase. În perete, omul acela sfrijit cu brațele bătute în cuie era luminat de flacăra pământie a lumânării. După aceea... când ? întrebă samuraiul cu glas istovit. Se simțea sleit de puteri nu numai până în măduva oaselor, ci și până în adâncul inimii. I se părea trist și chinuitor să se gândească la ce va urma. — După ce ne vom întoarce în Japonia. Nu știu nici eu. Dar nu se poate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi, El ne spune: Fericiți cei ce plâng pe lumea asta, căci aceia vor râde în Împărăția Cerurilor.” „El” era omul acela sfrijit ca un pai, cu brațele sleite de puteri și bătute în cuie și cu capul căzut pe piept. Samuraiul închise ochii din nou și se gândi la omul acela care îl privea în fiecare seară de sus, din peretele încăperilor unde înnoptase în Nueva España și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își răsfirau larg aripile și își curățau penele cu ciocul. Nu știa dincotro veniseră aceste păsări și de ce aleseseră un lac așa de mic drept sălaș pentru iarna cea lungă, dar fără îndoială că în timpul călătoriei unele dintre ele muriseră sleite de foame și rămase fără puteri. Păsările acestea, murmură samuraiul clipind din ochi, vor fi străbătut și ele întinsul mărilor și vor fi văzut multe țări. Cu mâinile împreunate pe genunchi, Yozō se uita lung la suprafața apei. — Dacă stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cât de slabi sunt bărbații. Îmi amintesc ce ne povestea iubitul tău bunic, tatăl meu, despre Războiul Civil, așa că m-am rugat pentru tine. Toată ziua mă rog pentru tine, Harold. Krebs se uita la șunca grasă care se sleia În farfurie. — Și tatăl tău Își face griji. Crede că ți-ai pierdut orice urmă de ambiție, că nu mai ai un scop În viață. Charlie Simmons, care-i de-o vârstă cu tine, are o slujbă bună și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ridica și alergam Înapoi spre grajduri, cât Încă avea mușchii Încălziți. Așa-și menținea el greutatea. Era mereu Îngrijorat din cauza asta. Cei mai mulți jochei pot slăbi doar călărind. Se pierde cam un kilogram la fiecare cursă. Da’ bătrânu’ meu era cam sleit și atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care alerga pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de vară Se potolește-n prag de seară Și peste lungul drum din zare Se vede umbra tot mai mare. Soarele a obosit și dă sub o colină Și-ncet coboară liniștea deplină, Țăranii se întorc spre casă în tăcere, Sleiți de vlagă și putere. În sat s-aude clopotul cum bate Și mă trezește din singurătate Eu trist privesc copacii cei bătrâni Sădiți pe vremuri de străbuni. Doar colo liniștit în vale S-aude susur de izvoare. Alene eu pășesc
Sear? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83203_a_84528]
-
ochii zi și noapte și nu se opresc, căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare. 18. Dacă ies la cîmp, dau peste oameni străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste niște ființe sleite de foame; chiar și proorocul și preotul cutreieră țara, fără să știe unde merg." 19. "Ai lepădat Tu de tot pe Iuda și a urît sufletul Tău atît de mult Sionul? Pentru ce ne lovești așa, că nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda sună astfel: 2. "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc: 3. "Tu zici: "Vai de mine! căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinînd, nu găsesc odihnă!" 4. Spune-i: "Așa vorbește Domnul: "Iată că ce am zidit, voi dărîma, ce am sădit, voi smulge, și anume țara aceasta. 5. Și tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
locuitor al Moabului, zice Domnul. 44. "Cel ce fuge de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă, se prinde în laț, căci aduce asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul." 45. "Fugarii se opresc sleiți de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, și mistuie laturile Moabului și creștetul capului celor ce se fălesc." 46. "Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoș este pierdut! Căci fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]