1,041 matches
-
Ți-au dat, cei mulți, Întreaga lor ființă În frunte cu bătrânul Ion Roată. Nu-i an să nu sărbătorim Unirea Ce ne-a umplut poporul de podoabe. Poporul tot Îți cântă pomenirea Mărite, prea cinstite pârcălabe! Cuvinte: pârcălab= dregător, slujbaș mai mare peste un ținut (În trecut); țel = scop; pomenirea = amintirea; ctitor= Întemietor. ,,O țară nu poate fi puternică și independentă fără ridicarea din mizerie și sărăcie a cetățenilor.” ALEXANDRU IOAN CUZA PESTE 50 DE ANI ( fragment ) de Ion Luca
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
o Lume Agricolă este doar la îndemîna Abaților. Eu vă pot prezenta niște detalii despre forma... ― Doamne, ce mă poți enerva! De ce nu vorbești omenește? Folosește propoziții scurte și clare și încearcă să nu uiți că, într-un fel, ești slujbaș în administrația Sagittarius. ― Mi-e teamă că aici interpretați în favoarea domniei voastre contractul. Voi încerca totuși să vă răspund la toate întrebările, în măsura în care veți reuși să le formulați clar. Crey sări de pe fotoliul larg în care se cufundase și începu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
omenirii. - Vă înșelați. Cea mai mare dorință a lui Dumnezeu este ca omul să-i fie alături atunci când își va atinge propria nemărginire. O să vină un moment în care Dumnezeu va avea nevoie de un prieten și nu de un slujbaș, de un tovarăș de nădejde care să-i fie egal și să-l ajute să moară liniștit. Când se va topi în nemărginire, când El nu va mai fi, e nevoie de cineva care să-i ia locul. Și atunci
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de propriile lor suporturi și mijloace pentru a o reflecta: Diderot și Balzac, în primul rînd, au făcut mediologie fără să știe, așa cum domnul Jourdain făcea proză. Cei familiarizați cu scrisul au avut în acest domeniu mai multă intuiție decît slujbașii spiritului botezați filosofi. Mai multă decît Leibniz și a sa teorie a transformărilor, cu preocupările sale pentru rețele și mașini. Mai multă decît Immanuel Kant, atunci cînd analiza în Antropologia din punct de vedere pragmatic ce înseamnă "o masă bună
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pentru care predomină durata și cheltuiala minime. Principiul echilibrelor - central, la chinezi - poate prilejui combinații și stratageme Înșelătoare. Dincolo de niște clișee, figura mandarinului și a samuraiului reprezintă embleme ale culturilor strategice tradiționale ale Chinei continentale și ale Japoniei insulare. Cărturarul slujbaș al Statului Își câștigă rangul ca urmare a unui merit dobândit prin studiu, iar la nevoie prin intrigă, În timp ce devotamentul absolut al războinicului față de clanul său - și, În special, față de șeful acestuia - nu cunoaște altă limită decât moartea! Chinezul este
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
că nu ne-a dat totuși decât o parte din tot ce am fi dorit.) Până ajungi la Dumnezeu, te mănâncă sfinții. Pentru că, așa cum ne spune un alt proverb, „nu toate maicile sunt surorile lui Hristos”; la fel, nu toți slujbașii puterii sunt oameni cinstiți: „Pân’ s-ajungi la Dumnezeu, mii de sfinți În drumul tău, toți cu mâna-ntinsă ceu*”; „Un Dumnezeu dă și zece iau”. De aici și remediul: „Roagă-te lui Dumnezeu și muncește tot mereu”.) Mărturisirea adevărului
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
IBRĂILEANU, G.[arabet] (23.V.1871, Târgu Frumos - 10.III.1936, București), critic, istoric și teoretician literar, prozator. Este fiul Mariei (n. Marcovici) și al lui Teodor Ibrăileanu, mici comercianți armeni, tatăl fiind apoi administrator de moșie și slujbaș la Roman. Pentru N. Iorga (născut în același an), viitor adversar de idei, I. era, în 1905, „unul de la Brăila, care iscălește Ibrăileanu”. La cinci ani, orfan de mamă, băiatul se afla la Roman, unde Ibrăilenii se mutaseră încă din
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
a făcut un scurt popas, până la București, cale de „cinci poște“ străbătută cu trăsura (poștalionul), atenția i-a fost reținută atât de sărăcăcioasele „case valahe“ denumite prin termenul kolibes, preluat din graiul autohton, ca și de practica „ciubucului“ în rândul slujbașilor însărcinați cu verificarea pașapoartelor ori cu schimbarea cailor poștalionului. Ospitalitatea localnicilor, verificată curând de călătorul străin intrat în hanul sătesc de la Călugăreni, i-a asigurat o primă luare de contact cu unele tradiții, practici sau obiceiuri țărănești, ce i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
GANE, Ienache [Enacachi] (30.XI.1737, Ciumulești, j. Suceava - 16.ÎI.1842, Botoșani), poet. Este cel dintâi născut al banului Ioniță Gane. În existența lui, destul de obscură, spătarul G. a îndeplinit funcțiile de slujbaș la Vistierie (1805-1814), ispravnic al ținutului Român (1821-1827), asesor la Judecătoria Sucevei, iar între 1837 și 1838, președinte al Judecătoriei din Botoșani. Prin mama, Ecaterina, era rudă cu traducătorul Iancu Buznea. Cumnat cu poetul Constantin Stamati, se încuscrește și cu
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
prin vocație, trebuie să-i conducă pe toți membrii săi”. a) Activitatea literară Așa cum am spus, Isidor a fost mai ales un erudit, însă erudiția sa nu are doar ținte gramaticale și științifice, ci și religioase pentru că el este un slujbaș neobosit al Bisericii și al propriei țări. Chiar în acest sumar examen al producției sale, trebuie să evităm distincția între opere sacre și opere profane care nu este justificată nici de atitudinea autorului: într-adevăr, Isidor, în Etimologii, în Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tocmai cu începutul disputei. Bibliografie. Ediția celor două opere în PG 86/1, 568-620 și 621-784. Cf. R. Aubert, Gregentios (Saint), DHGE 21 (1986), col. 1385-1386. 31. Pavel Silențiarul Termenul latin transpus în greacă sub forma silentiaroi desemna la Bizanț slujbașii (subordonați ai praepositus sacri cubiculi, ai administratorului palatului imperial) ce aveau sarcina de a asigura ordinea și liniștea în palat. Unul din aceștia, Pavel, a compus două poeme în hexametri, fiecare din ele cu o introducere scrisă în metru iambic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o părăsească, punându-i-se în vedere că i se pregătea excluderea (fără îndoială pentru „origine socială nesănătoasă”). Din 1950 tânărul începe să muncească pentru a-și asigura existența (averea familiei fusese confiscată) ca salahor pe un șantier, ca desenator, slujbaș modest la un institut de cercetări în domeniul construcțiilor. Între 1955 și 1959, demisionând de la institut, își asigură existența prin colaborări regulate (activități redacționale, traduceri) cu o asociație a inginerilor și tehnicienilor. Lucrează, între 1959 și 1972, la Biblioteca Academiei Române
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
din Ostrog. De asemenea, a fost transpusă, în rezumat, în slavona rusă, în același secol al XVII-lea. Aparținând, în primul rând, literaturii neogrecești din diaspora, poema lui S. face parte și din patrimoniul literar românesc atât prin calitatea de slujbaș domnesc a autorului și prin subiectul ei, cât și prin faptul că foarte curând avea să fie încorporată istoriografiei în limba română. SCRIERI: Vestitele vitejii ale lui Mihai Vodă, ce au stăpânit Țara Românească și Ardealul de la anul mântuirii 1588
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
Bibliografie. Ediția celor două opere în PG 86/1, pp. 568-620 și 621-784. Cf. R. Aubert, „Gregentios (Saint)”, în DHGE 21 (1986), coll. 1385-1386. 31. Pavel Silențiarul Termenul latin transpus în greacă sub forma silentiaroi îi desemna la Bizanț pe slujbașii (subordonați, administratorului palatului imperial, praepositus sacri cubiculi) ce aveau sarcina de a asigura ordinea și liniștea în palat. Unul dintre aceștia, Pavel, a compus două poeme în hexametri, fiecare cu o introducere în metru iambic, dedicate descrierii Sfintei Sofia și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu bicele, pre alții legați-i băga cu picioarele goale în zăpada geroasă, așa chinuia pe creștini, o, amar de bieții creștini, că plângea și se văeta, și săracele văduve țipa de ger, dar nu era milostivire la varvarii de slujbași...” (Dionisie Eclesiarhul, Hronograful țărei Rumânești de la 1764 până la 1815). Nevoite, la rându-le, să se împrumute (după moartea lui Dan Danilovici, Vlada - sau Vlădaia -, văduva lui, „a căzut cu datorie la un turc din Giurgiu”; „Iar apoi când a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în lumea românească veche. Mai mult decât atât, le-a reprimat în diverse feluri. Sancțiunile finanicare confirmă și dau substanță acestei represiuni încă din timpul când pedepsirea faptelor cu pricina nu intrase în pagina de lege scrisă. Gloabele pe care slujbașii Domniei sau ai vorniciei (marele vornic - care încasa „șugubina de muieri” - avea, în Moldova, un „aparat” format din vornici, globnici, șugubinari), globașii, globnicii, le adunau de la păcătoși și păcătoase (și protopopii aveau dreptul de a încasa „gloabe” pe păcatul trupesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de redacție; cea de-a doua are, până la numărul 71/1944, ca prim-redactor pe Ion Maxim, ulterior fiind condusă de un comitet. Articolul-program mărturisește interesul profesional, cultural și informativ al publicației. Alături de oglindirea „chestiunilor care interesează viața și nevoile slujbașilor drumului de fier”, hebdomadarul năzuiește să obțină „colaborarea celor mai distinse pene din toate domeniile de activitate: științifică, economică, socială și literară”. Rubricile se intitulează „De la inimă la inimă”, „Litere, muzică, teatru, arte”, „Cronica turistică”. În prima serie sunt incluse
SAPTAMANA CFR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289477_a_290806]
-
negustor bogat în București, care îl dă în grija unui dascăl grec („nu era de cuviință a se numi dascăl, ci călău”), Panaioti Corfioti, ce deschisese o școală la hanul lui Filaret. După moartea lui Ladà, în 1816, V. intră slujbaș la Nazlâm, un negustor lipscan, iar mai târziu se stabilește în ținutul Hotinului. Capătă o slujbă de funcționar: „scriitor de limba moldovenească” la judecătoria din Hotin. După trei ani demisionează și, cu partea lăsată prin testament de Ladà, cu economii
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
un an, i se naște un băiat, viitorul medic și scriitor Horia Stancu. În iarna lui 1925 și în primăvara anului următor efectuează stagiul militar la Regimentul 6 Roșiori din Bălți. De-a lungul acestor ani își câștigase existența ca slujbaș la diferite instituții, printre care Eforia Spitalelor Civile, Ministerul Agriculturii, Fundația Culturală „Principele Carol”, revista „Gândirea” (administrator), Ministerul de Externe (Direcția Presei). Continuă să facă jurnalistică. Îi apar poezii în „Foaia tinerimii”, „România nouă”, „Săgetătorul” lui Mihail Sorbul, „Universul literar
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
mai rea, după Chr. F. Salzman și Karl Han (1848). Participant la revoluția de la 1848 din Transilvania, trece, după înfrângerea ei, în Muntenia, împreună cu Barițiu. Întors la Sibiu, este numit funcționar și translator la buletinul oficial al guvernului. E un slujbaș conștiincios, închinând ode și imnuri reprezentanților imperiali de la Viena. Pentru a nu-și risca modesta stare dobândită, refuză propunerea lui Bărnuțiu de a ocupa o catedră la Iași. Colaborează cu articole la „Telegraful român” din Sibiu, iar în 1862 își
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
, Alexandru (1822 - 27.VII.1881, Novaci, j. Gorj), poet, prozator, dramaturg și traducător. Fiu al lui Antoniu Pandele, slujbaș, apoi comerciant în București, P. nu avea prea multă învățătură și a ocupat funcții modeste la Comisia Documentelor Mănăstirești, la Consistoriul Eparhiei Buzău (1864) ori la Arhivele Statului din București. Cu o carieră administrativă lipsită de strălucire, mai mereu fără
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
Într-un interviu acordat lui Matei Alexandrescu în 1933, P. declara: „Sunt autodidact. N-am diplome. N-am școală. Am doar școala vieții și diavolul scrisului, din copilărie. La etatea de doisprezece ani, când începusem să-mi câștig existența (biet slujbaș într-un birou comercial), jertfeam nopțile hârtiei.” A debutat în revista „Critica” (1913) cu versuri și proză. În 1916 scoate revista „Îndrumarea”. Corector la „Gazeta ilustrată” (1916), din 1918 a început să colaboreze la „Scena”, „Presa liberă” și „Literatorul”. Primele
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
Stan. Prin destinul personajului titular prozatorul intenționa să ilustreze, pe de o parte, aviditatea lumii contemporane, goana după înavuțire și poziții înalte, iar pe de altă parte, eșecul lamentabil al anonimilor ce nu își pot depăși condiția umilă. Stan, modest slujbaș, trăiește drama dedublării: aspiră să urce pe scara socială și politică, dar eforturile lui, imaginare, sunt zadarnice, aruncându-l iar în mizerie și mediocritate. Romanul încerca să fie o satiră a parvenitismului, situațiile strident alegorice proiectându-l însă în neverosimil
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
oricărui principiu moral, prin escrocherie, furt și crimă. Aventurier prin America, el se întoarce la București și cumpără un han, pe care îl incendiază periodic pentru a încasa suma de asigurare. Cu semenii săi se poartă nemilos. Când Ioină, un slujbaș, se îndrăgostește de fiica sa, Liza, Micu Braun îl dă afară pentru că îndrăznise să privească atât de sus. Ioină se înrăiește și, aflând la un moment dat că hanul nu fusese încă asigurat, îi dă foc, fiind apoi condamnat la
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
dedicându-se ziaristicii. Acum colaborează mai regulat la „Adevărul”, „Adevărul ilustrat”, „Arhiva”, „Evenimentul literar”, „Literatură și știință”, „Munca”, „Munca științifică și literară”, la publicațiile muncitorești îndeosebi, P.-P. fiind atras în această vreme către mișcarea socialistă. Dar tribulațiile vieții de slujbaș îi zdruncinaseră sănătatea. Nu rezistă decât câteva săptămâni în postul de casier la o berărie ținută de I. L. Caragiale. Bolnav, se retrage la Brăila, să se îngrijească. Găsește încă resurse de a răspunde cu entuziasm chemării revistei „Lumea nouă”, care
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]