8,807 matches
-
este, pentru viitorul apostol al iubirii de oameni, locul unor epifanii, ce-i dezvăluie, în învălmășeala senzațiilor, lipsa de însemnătate a obsesiilor sale: "Asemenea priveliști uluitoare mă tulbură întotdeauna nespus. Misiunile încredințate de Sinedriu și chiar dorința mea de a sluji dreptatea mi se par, dintr-odată, neînsemnate". Îndoiala îi este întreținută de Rabi Abiatar, el însuși rabin și om al Legii, autor al unor misterioase tăceri, mestecând în permanență o plantă cu miros piperat. Rabi Abiatar, cel care "pune doar
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
reversele gloriei!". Vreo 92 de scriitori s-au solidarizat cu Rebreanu, a izbutit să fie reales la S.S.R., dar pentru a scăpa de povară atacurilor care, cele mai multe, se refereau la episodul de tinerețe cu lipsa banilor de la regimentul unguresc unde slujise, a trebuit să se spovedească public și, apoi, scîrbit, să renunțe la direcția "Educației Poporului", redevenind ceea ce fusese, un prozator mereu în chinurile facerii creatoare. În toată vara lui 1932 muncise nopțile la Răscoală, în casa viei sale de la Valea
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
ani), parcurgînd toate etapele slujbașului de atunci, pînă a fi căpătat rangul de pitar. Dar slujbaș fusese încă din 1857 la departamentul Cultelor. La Arhivele Statului i-a plăcut mai mult, de aceea, tocmai, transferîndu-se aici. În această instituție, a slujit pînă la sfîrșitul vieții, încheiată timpuriu, la 46 de ani, în 1865, răpus de ftizie în ciuda corpolentei sale. Făcîndu-și "mîna" de gazetar, pe cînd era încă slujbaș la departamentul Cultelor în 1858, întreprinde o fructuoasa călătorie în Germania, din care
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
o aventură sîngeroasă care - dacă ar fi izbutit - i-ar fi lichidat pînă în cele din urmă fără nici o indurare. O știm bine și din experiența fraților lor inamici, a intelectualilor de stînga lichidați de cei pe care i-au slujit... Căci, să nu mi se vorbească despre ăortodoxiaă lui Nae Ionescu, despre ămistica legionara, despre știința religiei (reală, dar numai că știința, nu ca sursă de existență) la Eliade. Lipsiții aceștia de credință au căutat sacrul în sfera politicului (sau
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
inteligență al celor care ne conduc cu deplină abjecție morală. Fire acomodanta, românului îi pasă prea puțin că vecinul său de ieri, fostul securist cu care împărțea scară de bloc, a ajuns astăzi un multimiliardar invizibil, mutat la vila și slujit de-o armata de bodyguarzi cu fețe impenetrabile, înarmați până-n dinți, care le protejează afacerile murdare. N-avem nici o tresărire când alt vecin, care ne turnă sistematic la sectorist și la securist dacă se întâmplă să primim vizită unui prieten
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
că teatrul nu se face de unul singur și că reușită unui spectacol este un cumul al reușitelor fiecăruia în parte. Altă Victoria Dobre este și ea absolventa a promoției ^56, angajată apoi la Teatrul Nottara pe care l-a slujit pînă la pensionare. Și poeta, autoare a volumelor Ciuta deșertului, Ochiul de salcîm, Quarcuri fermecate, volume apreciate de Alexandru Paleologu, Octavian Paler sau Mircea Ciobanu, Victoria Dobre își încearcă de data asta condeiul și în proza. Strict literar, cartea are
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
credibilității ziarului - sau dimpotrivă, crede ZIUA că cititorului autohton nu-i pasă cît de adevărate sînt "dezvăluirile" pe care le citește? Poate că, de fapt, azi în România nu e nevoie de ficțiunea de presă, al cărei rost probabil că slujește nenumăratele ficțiuni cu ajutorul cărară cititorul de ziar de la noi își poate închipui că are acces la o realitate secretă a României. Din nefericire, toate aceste dezvăluiri fără acoperire nu fac altceva decît să întrețină ideea că, la zece ani după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
îl invită să locuiască alături de ea, ca stăpîn al ei și al copiilor ei. Înfricoșat de pericolul păcatului, eroul abandonează totul și se călugărește, dar sperînd că, totuși, catedrală e pe cale de a fi isprăvita și altcineva, măi vrednic, vă sluji în ea. Tema păcatului, atît de frecvență în literatura lui Galaction, a căpătat o înfățișare romanesca. Păpucii lui Mahmud, din 1932, dovedește, înainte de toate, precipitarea autorului în creația romanesca, anunțînd chiar, la apariția Roxanei, că va căpăta înfățișarea unei trilogii
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
anvergură talentului. André Gîde este un caracter absolut independent, posedînd o foarte mare perspicacitate precum și o cinste intelectuală care îi permit să numească fiece lucru pe numele său adevărat. Fără perspicacitatea această, poti bîigui ceva despre Revoluție, fără a o sluji de fapt. Malraux, contrar lui Gîde, este incapabil de independență morală. românele sale sînt pline de eroisme, dar el însuși nu deține însușirea această în nici cel mai mic grad. El este oficios (s.n.) din născare". Cea mai justă critică
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
renunța la abonamentul la România literară dacă dl Mihăieș continuă (ori dimpotrivă renunța) să colaboreze. Situație delicată din care n-avem cum ieși decît reînnoindu-ne convingerea că orice opinie civilizată se cuvine respectată și că cenzură și interdicțiile nu slujesc democrației. N-am dori să pierdem nici un cititor. Și cu atît mai puțin cititori de bună credință, cultivați și onești, precum autorii scrisorilor luate în discuție. N-am dori să pierdem nici un colaborator. Și cu atît mai puțin unul de
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
figură de eretic, Adrian Popescu evoluează frecvent în lumina întunecată, debordanta de humus expresiv, a acelor "zei chtonieni", a căror supremație o acceptă treptat, în defavoarea "zeilor uranieni", solari: Așezat în bancă plină de scrijelituri/ mă-ntreb: ăeu cărora le-am slujit în tinerețe?a/ celor solari, desigur,/ dar acum spre sfîrșit de cei chtonieni mă simt/ mai apropiat" (Chtonieni sau/ și solari). Dar în perspectiva divinei împăcări a contrariilor oare cele două tărîmuri nu comunica? Oare elanul dionisiac nu se poate
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
uluitoare. Nemții evocau nu numai un model, ci și o amenințare. Ei erau poporul în expansiune, forța militară necruțătoare. Amenințarea germană i se pare lui slavici mai puternică decât amenințarea maghiară: trăise la Pesta, profesorii care ar fi trebuit să slujească limba maghiară trădau maghiară în folosul germanei. Pesta era sub ocupație. Așa că "românii sub ocupație" nu erau altfel decât maghiarii siliți să-și asculte pedagogii germanofili. Către finalul "studiilor" Slavici ajunge la concluzii surprinzătoare pentru Junimea, dar și pentru timpurile
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
a fost decât unealtă oarbă a unor forțe mult mai subtile decât va putea el în veci să priceapă. În clipa de față, Miron Cozma trăiește o uriașă dramă: iată, omul care l-a creat și a cărui putere a slujit-o orbește până în ultima clipă, Ion Iliescu, nu-și găsește măcar timpul să dea o scurtă declarație formală în apărarea lui! Și asta nu pentru că dl. Iliescu ar fi doborât de regrete sau de mustrări de conștiință. Nici vorbă de
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
Mă știi așa? Tinand stiletul sub mantă? Ne-aduse valul din vechime, Ne-a cufundat an mare adancime Si cand, luptănd, la spumă, sus, ajung Tovarășul de luptă să-l străpung? Nu m-am legat și cu cuvantul Să al slujesc? Au care-i legămăntul? Ce-am rupt vreodată, aspru sau perfid? Ești Musaget și șunt Apollonid. Deci drumul nostru-alături să-mplinim: Ne tragem dintr-o spița; ne iubim! Peste două zile șosea răspunsul lui Călinescu: "Am scos din cui lira
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
ca în România nu există "corupție oficializata", cănd întregul sistem e bazat pe corupție, trafic de influență și pe domnia atotputernica a peșcheșului! N-o fi existând corupție la Cotroceni, asta se poate! Probabil că vechii securiști din S.P.P. îl slujesc de bună voie, fără să aștepte mită! Dar prea multe fire duc, totuși, spre fostul cuib al cucuvelei și prea adesea ele sunt retezate când câte un justițiar care n-a aflat cum se rezolvă la noi "flagranturile" face imprudenta
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
în numele unei viziuni personale, nu din nacela unei ideologii. Scriitorul cu o viziune personală se poate despărți de o anumită ideologie politică, fără ca asta să-i fractureze opera. Cîntărețul ideologic, ilustratorul literar cînd se despart de ideologia pe care au slujit-o își fracturează bibliografia. În Est, a avea convingeri de stînga înseamnă, foarte adesea, fie o fostă complicitate cu totalitarismul comunist, fie, mai rar disidenta, ceea ce nu exclude o fostă complicitate în anumite cazuri, fie, pur și simplu, o discreție
Fostul candidat extern by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17563_a_18888]
-
război. În continuare, Mihai Zamfir trece în revistă cîteva aspecte ale "producției artistice" totalitare. Simplitatea neoclasica, prin care se urmăreau nu doar "pioase deziderate pedagogice", ci și țeluri de proslăvire a dictatorilor și de înjosire a "sclavilor" creatori care-i slujeau: "în neoclasicism, ei (dictatorii, n.n.) își regăsesc spațiul spiritual convenabil, adică spațiul în care stăpînul absolut al țării transforma artă într-un mijloc de glorificare a politicii sale și în care locul creatorului (prin definitie subaltern) este fixat undeva, în josul
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
Constantin Țoiu Stig Dagerman, romancier suedez care s-a sinucis la 31 de ani în garaj, lăsînd motorul să funcționeze, - gazele... Pesimism de nordic. El scria: "Sînt atît de mult sclavul talentului meu, încît nu îndrăznesc să mă slujesc de el de teamă să nu-l fi pierdut." (Sterilitate inventiva) Altul, de care nu-mi mai amintesc: Trecînd de un prag al fricii, si provocînd-o chiar cu bună știință, frica devine un ideal." S-a văzut! Totdeauna i-am
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
căsătoriei, cealaltă, purtînd titlul Tristeți crepusculare, oglindește căsătoria și mai cu seamă perioadă de după divorț, exilul ex-sotiei, tribulațiile scriitorului rămas captiv în mediul totalitar, care n-a pregetat a-i face dificultăți, în pofida unor încercări ale acestuia de a-l sluji. Cea dinții a și cea mai cuceritoare a postura a lui Cezar Petrescu din epistolarul în chestiune o reprezintă figură îndrăgostitului fugos, de sorginte romantică. Cuadragenarul cunoaște o îmbătătoare regresiune în timp, etalîndu-si sinceritatea năvalnica, adolescentina: Totul s-a petrecut
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
aceste procedee și asemănări, instituie o specie literară hibrida a spotul literar (după modelul aceluia publicitar, așa cum pe bună dreptate constatau cîțiva critici deloc rău intenționați). Faptul este cu atît mai ciudat cu cît Günter Grass este un autor care, slujindu-se uneori de instrumentele jurnalismului a în măsura în care acestea șunt comune și literaturii a a tunat și a fulgerat împotriva "ziariștilor a-toate-stiutori", a foiletoniștilor care se "zbenguie" în paginile marilor ziare amăgindu-se că fac "literatura". Și nu este exclus că
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
al recentei cărți scrise și ilustrate de Günter Grass să se datoreze tocmai ingredientelor jurnalistice pe care le conține. Secolul meu se citește ușor, pe sărite, oriunde: acasă, pe plajă, în tren, în săli de așteptare etc. La nevoie, poate sluji și de manual de istorie. Dar a ceea ce pare a fi mai important în zilele noastre a ea incită.
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
mai legați de turci; de fapt, ei doresc plecarea celor dintâi, la fel de mult cum se tem de întoarcerea celor din urmă". Momentul zero al sentimentului de ostilitate Ulterior, în războiul dintre ruși și turci din 1806-1812, pământul Principatelor "avea să slujească din nou de câmp de bătălie", când "la țară mizeria, jaful și hoțiile vor atinge un nivel nemaicunoscut până atunci", scria Neagu Djuvara. Atunci, românii și-au dat seama că „apărătorii ortodoxiei" voiau, de fapt, să-i transforme în gubernie
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
Paul Cornea cu Daniel Cristea-Enache. Au apărut amândouă cam odată, în 2013, bucurându-se de ecouri, mai ales ultima. Fiecare în felul ei urmărește avatarurile unui intelectual care din adolescență, în anii dinaintea războiului, a aderat la comunism, l-a slujit cu abnegație multă vreme spre a ajunge, până la urmă,la sentimentul amar al dezamăgirii, la înțelegerea faptului că își jucase viața pe o carte greșită. Mărturisirile lui Paul Cornea, provocate de Daniel Cristea- Enache, discipol din noua generație, de aici
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
cîte ori vrei, își va păstra cu tenacitate misterul. O cale mai sigură de a arăta că nu ai flerul limbii cu greu poate fi găsită. Comentatorii fără talent sunt marii dușmani ai literaturii pe care sînt chemați s-o slujească, un fel de sarcopți cu pretenții rafinate ce parazitează o operă pînă la a-i slei tot farmecul. Din categoria textelor plate care fac din Ion Barbu un obiect de disecție pe cît de savantă, pe atît de fadă la
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
să dialogheze pe marginea literaturii române vii. Dacă nu e bătrânul și fidelul telefon fix, e „portabilul”, a cărui apariție nu pare a o complexa. După cum n-o complexează nici „ordinatorul” (suntem în spațiul francofon), nici Internetul (de care se slujește pentru a primi în timp real articole greu accesibile apărute în țară). E uimitor câtă energie a putut cheltui doar pentru a nu pierde contactul cu literele românești. (Semn de altruism comparabil doar cu altruismul părintelui). Dar și mai uimitor
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]