592 matches
-
contact „nu a putut să șteargă trăsăturile latine predominante”; 3. Factorul religios, încreștinarea timpurie, puternica legătură sufletească între popor și biserica sa; 4. Factorul rațional, menținerea limbii române („Și nicidecum nu este îngăduit a degrada limba maternă la rolul de slujnică a unei limbi străine”); 5. Factorul tradițional, comunitatea istorică de obiceiuri, datini, amintiri; 6. Factorul juridic, obiceiurile juridice românești, păstrate veacuri de-a rândul; 7. Factorul moral, conștiința și solidaritatea națională; a lipsit timp îndelungat și s-a închegat „prin
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
alt soi de viață sau poate că se desfășurase până de curând și încetase. În asemenea momente de evaziune, s-ar fi spus că Ruby se simțea la Belmont mai acasă decât Alex, și aceasta din urmă găsea în bătrâna slujnică un monument de siguranță. Totuși, exista și un aspect contrariu. Marea muțenie a lui Ruby părea să se conjuge malign cu casa, împotriva lui Alex. Existau în clădire locuri unde obiectele pur și simplu dispăreau, se evaporau de pe această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un fotoliu. Femeia se ridicase de îndată și părăsise camera în tăcere. Fără îndoială, făcuse curățenie și obosise. Dar Alex a simțit un soi de amenințare, de parcă ar fi decăzut subit în ochii servitoarei. Mama lui Alex muncise alături de slujnice; se simțea degajată față de ele pentru că distanța era bine stabilită. Mama ei nu s-ar fi putut afla niciodată în situația în care era ea acum și nu s-ar fi temut de ce se temea ea. Exista oare o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în timp ce eu îi făceam valizele și îi cârpeam hainele. Mă rog, am văzut și eu, dar n-am, știut ce văd și acum nici măcar nu-mi mai pot aduce aminte. Nu pentru că aș fi leneșă, dar am un suflet de slujnică și nu mi-a trecut prin minte să învăț. Eram fericită că pot călători și că aveam bani la dispoziție și mă simțeam ca un personaj dintr-o reclamă. Și în tot acest timp nu am observat că ușa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiecare câte un stânjen tocmai când bătea vântul acela de la miazănoapte. Eu le-am făgăduit la toți; trimisei unul lui Tommaso, care a ajuns însă la Florența pe jumătate, pentru că de încărcat l-au încărcat și el, și nevasta, și slujnicele, și copiii, de parcă ar fi fost Gabburra joia, când el împreună cu băieții care îl ajută la măcelărie doboară boul cu maiul. Așa încât, văzând de partea cui era câștigul, le am spus celorlalți că nu mai am lemne; și din pricina aceasta
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îl va găsi făcînd așa! 44. Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuția sa. 45. Dar dacă robul acela zice în inima lui: "Stăpînul meu zăbovește să vină"; dacă va începe să bată pe slugi și pe slujnice, să mănînce, să bea și să se îmbete, 46. stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul în care nu știe, și-l va tăia în bucăți; și soarta lui va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. 55. Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. 56. O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el, și a zis: "Și omul acesta era cu El." 57. Dar Petru s-a lepădat, și a zis: "Femeie, nu-L cunosc." 58. Peste puțin l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
față: " Ce crezi tu, prostuțo, mult o să mă joci tontoroiul? Nu ți se pare că ai întrecut măsura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rița să facă curat prin odaie. ― Ieși afară! m-am rățoit la ea. Biata slujnică speriată o rupse la fugă fără a mai cere vreo lămurire. Gestul ei caraghios îmi stârni râsul și odată cu râsul se duse pe copcă și îndîrjirea mea. " La urma urmei, de ce-mi fac atâta sânge rău pentru un lucru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
veni în minte discuția pu Bogdăneștii. ― Haide, jură-mi că nu mă înșeli. ― Te rog isprăvește cu glumele de prost gust, se îmbufnă ea și întorcîndu-mi spatele se vîrî în patul ei. A doua zi sau a treia zi, Zamfira, slujnica noastră, mă întrebă pe când ne servea la masă: ― Conașule, dacă nu vă e cu supărare, l-au osândit pe artistu cela? Uite ― și Zamfira știa de poveste. ― I-au dat cinci ani de temniță grea. A scăpat destul de lesne. ― Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Au pus-o în libertate. ― Rău, rău, conașule. Pe ea trebuia s-o bage la pușcărie, nu pe el, trăzni-o-ar Sfântul de pațachină... ― Firo, vezi-ți de treabă, o apostrofă Mihaela. Lasă justiția în pace; nu-i de nasul tău. Slujnica plecă opărită, trântind ușa după ea. ― Toanta! De ce s-o fi amestecând unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudată a Mihaelei îmi dădu de gândit mult timp după aceea. De ce luase partea soției infidele dacă n-avea nimic pe cuget
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu glasul gândului. Și tocmai astăzi de aniversarea ei! O pacoste ca asta mai rar! Mă înăbușeam în casă. Nori groși de fum inundau odaia și nu mai puteam suferi nici fumul. M-am îmbrăcat să ies. ― Plecați? se miră slujnica. Nu i-am răspuns. Abia jos, în stradă, m-am întrebat: ― În definitiv, ce trebuie să fac? Încotro s-o apuc? Nehotărât, am rămas deocamdată locului, scurmând cu privirile în dreapta și în stânga, doar-doar voi zări-o apropiindu-se. Nici gând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se va întoarce acasă în săptămâna viitoare. III Într-adevăr se întoarse. După o absență de aproape o lună. Zamfira, cum o zări la poartă, coborî fuga în curte s-o întîmpine și să-i ducă valiza cu lucruri. Zburda slujnica de bucurie, ca un câine credincios la vederea stăpânului. Vazînd scena de la fereastră, mă întrebam: cum azi, sâmbătă, trebuia să iasă din spital ― nu poimâine ― luni? Îi dăduse probabil drumul mai devreme cu două zile la stăruința ei. ― Ai fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care consimțeam divorțul (pentru a-i servi la proces, după cum îi făgăduisem), apoi i-am spus Zamfirei: ― Conița pleacă după-amiază. Ajut-o să-și împacheteze lucrurile și să le ducă la noua ei locuință... ― De ce pleacă, Doamne, iartă-mă? făcu slujnica uluită, crucindu-se. ― Nu întreba, fă ce-ți spun. Eu iau masa în oraș și nu mă întorc decât noaptea târziu... Am coborât scările ușor, plutind într-o dispoziție sufletească de plenitudine. Ce nerozie! În loc ca nesăbuita patimă cu care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Sînteți doctorul? ― Nu. Anunță pe avocatul Petrican. Am așteptat câteva minute până să se întoarcă. Încă nu știam ce trebuia să fac în caz că ar fi refuzat să mă primească. (Și motive avea destule.) Din fericire nu se întîmplă acest lucru. Slujnica se ivi din nou: ― Poftiți! În timp ce parcurgeam vestibulul, ea adăugă grijuliu: ― Vă rog, nu-l țineți mult, e tare bolnav, chiar azi a ieșit din spital. ― Știu, știu... Rivalul mă aștepta în dormitor, întins pe pat. Era palid, cu capul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-o descos mereu fără să-mi bănuiască intențiile și pe urmă n-o aveam oricând la îndemină. După îndelungi dezbateri cu mine m-am oprit la o soluție mai acceptabilă care părea că rezolvă problema: să mă pun în legătură cu slujnica. Șoferul meu, un oltean isteț, făcu ce făcu și intră în legătură cu ea. Dar treaba se dovedea plină de riscuri și cerea timp. Așa că, în ziua când mi-o aduse acasă, în loc să-i propun primejdiosul târg care s-ar fi putut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
altul decât pe dumneavoastră? Că prea e cu ochi și cu sprâncene. Dar nu pricep ce tot aveți cu ea de-o pătimiți așa? Că și dânsa din carne-i făcută, nu din piatră. Mai mare păcatul, zău așa! Ticăloasă slujnică! Îmi venea s-o îmbrățișez pentru inteligenta ei dojana. I-am făgăduit un spor de leafă și i-am dat pe deasupra bani de-o rochie. Când să plece am făcut-o atentă: ― Să nu mă dai de gol, că e
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Abia acum am întrebat-o (tot în șoaptă) deși acolo puteam foarte bine să vorbesc tare. (De ce în preajma morților oamenii vorbesc numai în șoaptă?) ― Cum s-a întîmplat? ... Se trezise în revărsatul zorilor. (Probabil că n-a dormit toată noaptea.) Slujnica a văzut-o scriind de zor. (Cui o fi scris? ― asta e foarte important.) De dimineață a plecat în oraș, nu se știe unde a fost, iar pe la opt și jumătate a venit înapoi. A chemat slujnica și i-" dat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dormit toată noaptea.) Slujnica a văzut-o scriind de zor. (Cui o fi scris? ― asta e foarte important.) De dimineață a plecat în oraș, nu se știe unde a fost, iar pe la opt și jumătate a venit înapoi. A chemat slujnica și i-" dat un plic să-l ducă Alexei. ― M-am speriat citind bilețelul, urmă Alexa. Ce-i cu ea, mă întrebam, o fi primit vreo veste rea de la sanatoriu? (Nenișor era grav bolnav.) Am lăsat totul baltă și am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am telefonat după medic, cu cine am vorbit și ce am vorbit. Gândeam că poate mai e o speranță, nu-mi intra în cap ca Mihaela să moară. Smaranda a zărit pe noptieră două fiole. Otravă!... De unde o procurase? Nici slujnica, nici eu, nu știam nimic. Doctorul venit în pripă a ridicat neputincios din umeri. El a spus că-i morfină. Își făcuse singură injecția cu o doză mortală... Sărmana, cel puțin n-a suferit... Apoi a venit procurorul și încă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea? Mihaela nu mai era pe lume și această plecare fără întoarcere făcea zadarnică, fără sens, orice susținere. M-am ridicat să plec. ― N-a lăsat nici o scrisoare? Nici un rînd? (am evitat să adaug: pentru mine.) ― Nu, nimic... ― Spuneai că slujnica ar fi surprins-o pe când scria... ― Crede-mă, nu știu ce să-ți răspund. Poate i-o fi trimis lui (soțului) un cuvânt de adio... Aici, în casă, am căutat, nu există urmă de scrisoare. ― Bine, la revedere... ― Ce faci? Pleci? făcu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
eu am dreptate". Acum totul a devenit limpede pe iubita noastră planetă. Ne cunoaștem, știm de ce suntem în stare. Iată, de pildă ― ca să vă dau și alte exemple ― eu am ținut întotdeauna să fiu slujit cu surâsul pe buze. Dacă slujnica era tristă, întreaga mea zi era stricată. Avea, fără îndoială, dreptul să nu fie veselă. Dar îmi spuneam că era mai bine pentru ea să-și facă slujba râzând decât plângând. De fapt se dovedea a fi mai bine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
aer roțile dinapoi ale unui car plin cu brazi și a reușit, așezîndu-se în genunchi sub osia din spate. A avut patru fete, dintre care una, o frumusețe după spusele tatei, a murit de tuberculoză prin București, unde se angajase slujnică, și un băiat. Tatăl meu. Probabil, spre deosebire de celălalt bunic, nu prea punea preț pe învățătură, de aceea nu l-a impresionat, se pare, faptul că băiatul său dădea semne ale unei înzestrări intelectuale neobișnuite. I-a îngăduit să se învîrtă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
situate în imediată apropiere (amîndouă dispărute azi), pe care le punea la dispoziție directorului și subdirectorului. "Unchiul George" ocupa cea mai mică dintre ele, o vilă, cu etaj, cochetă, aproape lipită de gardul curții liceului. La plecarea în vacanță, concediase slujnica și, încă, nu angajase alta. Am dormit, deci, vreo două săptămâni în odaia de serviciu. În acea toamnă, istoria se precipita în culise. La Palatul Regal, se vor fi succedat consfătuiri de taină provocate de ascensiunea legionarilor și de pericolele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dacă s-a Întors Julius. A fost de ajuns ca Nilda să audă numele lui Julius pentru ca, dintr-odată, plînsul să i se prefacă Într-un zîmbet de o veselie nemaipomenită. Celso le-a făcut prezentările; fosta bucătăreasă și noua slujnică. Țanțoșa s-a Înfoiat În timp ce se apropia iute ca s-o Împiedice pe Nilda să facă efortul de a se scula În picioare. S-au salutat folosind formule foarte ciudate. Nilda a Început cu o frază ceremonioasă și Țanțoșa i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
preot, și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16. Petru, însă, a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița, și a băgat pe Petru înăuntru. 17. Atunci slujnica, portărița, a zis lui Petru: Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?" Nu sunt", a răspuns el. 18. Robii și aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: și se încălzeau. Petru stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]