483 matches
-
prin schimbarea contextului. De pildă, în spectacolul românesc din anii '80 cu Hamlet, când fantoma tatălui avertizează: "Sminteala, când la cei de sus se-arată,/ Nu trebuie în voia ei lăsată", spectatorul se gândea, printr-un anacronism convenabil, la actualitatea smintelii lui Ceaușescu. Vorbim deci de literatură subversivă numai atunci când un text esopic e publicat și difuzat, dovedit ca incomod posteditorial sau după punerea în scenă a unei piese de teatru. Când un text este interzis și circulă clandestin, poate chiar
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
Personajul din mine avea nevoie de umbra unui scriitor în devenire care să-i ierte toate păcatele. N-am fost deloc un copil cuminte, dar nici un copil rău, „un copil problemă". Un smintit nu putea crește în curtea tatălui meu. Sminteala mea, câtă era, venise din citanie. Eram victima cărților, precum Don Quijote, personajul romanului omonim primit drept premiu în clasa a cincea. Devenisem ceea ce se cheamă „o figură", fiindcă citeam mai mult decât alții și mă lăsam inspirat, mă inventam în
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
merge-atît de prost. Prea rușinos s-a dus de-a surda Tot ce-am știut și eu să fac; Plăceri vulgare, patima, absurda, L-au prins pe rafinatul drac. Și, dacă diavolul expert Făcu copilăroase boroboațe, Prea mică nu-i sminteala, cert, Ce, la sfîrșit, o să-l înhațe. Doctor Marianus (în chilia cea mai înaltă și cea mai curată) Văd liber ochii mei; Ce mare-i duhul! Pe-acolo trec femei, Umplînd văzduhul. Sublimă-n miezul lui, Cu nimb de stele
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
pe drumuri din pricina acestor afurisite de zvonuri. În silă, blestemînd credulitatea, superstiția, calculele calendaristice și pretinsele «semne», dar totuși am plecat, n-am putut proceda altfel, în caz contrar tatăl meu ar fi murit. Sîntem, tu și cu mine, victimele smintelii familiilor noastre”. Cititor asiduu al textelor sacre, tatăl lui Maimun este convins de ani buni că sfîrșitul lumii este iminent. După el, este scris limpede în Zohar, cartea cabaliștilor, că în anul 5408 cei ce odihnesc în țărînă se vor
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
amabil să compare astfel atitudinea lui cu a mea. Ele nu seamănă decît în aparență. El a pornit-o la drum din pietate filială și fără să schimbe nimic din convingerile sale; eu în schimb m-am lăsat cîștigat de sminteala care mă înconjoară. Dar nu i-am spus nimic din toate astea, de ce să mă depreciez singur în ochii unui om pe care-l stimez? Și de ce să insist asupra a ceea ce ne deosebește, cînd el însuși nu contenește să
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
sabota cu orice prilej. Evident, românul lui Sînger are un filon foarte actual astăzi pentru că problematizează ură etnică, vrăjmășia între oameni care împart același teritoriu, si care, treptat, din sentiment oarecum motivat (voința de expansiune sau dorința de răzbunare) devine sminteala pură, violența oarbă în care nimeni nu mai știe exact de ce e atît de important să îi ia viața celuilalt. Craiul cîmpiilor are structura unei distopii cutremurătoare: tot ceea ce pătrunde în acest univers brutal și primitiv explodează de-a dreptul
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
Epistolei II Corinteni”, omilia VII, p. 108. footnote>. Mântuitorul a cerut Apostolilor să fie sare și lumină pentru aproapele (Matei V, 14-16), mireasmă a Lui (II Cor. II, 15-17). Cine săvârșește fapte potrivnice voinței lui Dumnezeu, se face pricină de sminteală pentru semeni (II Cor. VI, 3-10) și va răspunde pentru păcatele lor, la care a contribuit în vreun chip. Unul dintre scriitorii latini ai Bisericii, îndrăgostit și el de frumusețea cea netrecătoare Fericitul Augustin -, vorbește despre o altă consecință gravă
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
a lui Mateiu Caragiale, iasma putreziciunii și fatalitatea Crailor”. Portretul lui de o mare plasticitate ni se impune ca unul dintre cele mai reușite din câte a conturat Vladimir Streinu în studiul pe care-l discutăm: “Atâta cumul de viciu, sminteală și boală, nu găsim nici în cele mai cumplite pagini ale lui Dostoievski, deși către acesta ni se îndreaptă gândul, închizând Craii de Curtea-Veche”. Și urmează strângerea într-un mănunchi a particularităților definitorii ale noului și dezgustătorului tip, stabilindu-se
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
balauri, diverse jivine și locomotive cu aburi. Credeam cu tărie că trebuie să scriu despre asta, pentru ca toată lumea să știe. Lumea ta sînt doar eu - mi-a șuierat Dumnezeu. Vino cu mine și n-o să-ți pară rău. Dar scrisul? Sminteală curată. Necurățenie desfrînată. Vii? Unde? Unde vrei: în mîine, în ieri, în tot locul sau nicăieri. Totul e o părere - am să-ți dau mîngîiere. Și alinare? Da. Și dimineața țigări la cafea? Era tîrziu. în jur, luminile se prefăceau
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
dă cu tifla: „atît a mai rămas din el, «ceva/ ca un disc». După ce a fost spălat. Țațo, dacă-i faci cuiva/ vrăji cu apa cu/ care a fost spălat mortul, ăla se usucă pe/ picioare... Vei repeta la toți sminteala asta?” (Chemarea lui la luptă nu i-a trezit pe cei adormiți). În consecință, se petrece sub pana lui Liviu Ioan Stoiciu o devalorizare a satului celebrat de poeții tradiției romantic-ruraliste (Alecsandri, Coșbuc, Iosif, Goga), mitizat de Blaga în viziunea
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
într-un limbaj poetic adaptat milimetric, cu infinitive lungi arhaizante și eufonice (balada lui dan cipariu cuprins la grea îndrăgostire povestită de el însuși cu izmeneală parodică și umor): "și nu-și găsea-n cuvânt cerneala/ nici în trupul lui sminteala/ era-nalt suferitor/ de dalila iubitor, (...toți făcea literatură/ toți făcea literatură, despre autodicteu/ despre ce-o da Dumnezeu/ și-n aceste repartiții/ era vremea-n interstiții/ când a-nceput dan cipariu ca să-și îndulcească traiu')". Din celălalt registru al
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
fel stă în moda meschină de a-i reduce strălucirea minții la un tipar patologic menit a-i explica geniul prin boală. Geniul e consecința scrîntelii, Nietzsche fiind un cazan de otrăvuri fiziologice care au răbufnit în conștiință sub forma smintelii. În acest caz, reduci superiorul la inferior și faci din Nietzsche un zgîrci contorsionat, alcătuit din complexe sordide. Acesta e genul de lectură de care fac uz spiritele joase, care au satisfacția de a-l vedea pe filosof micșorat la
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
Grigoriu? Mai nou în mass-media autohtone sînt suspendați din funcții oameni de presă nu pentru ceea ce spun, ci pentru ceea ce nu spun. Cazul flagrant e al lui Paul Grigoriu, de la Radio România, căruia i s-a dat această pedeapsă pentru smintelile pe care CVTudor le-a debitat la emisiunea Sfertul Academic. Paul Grigoriu a fost suspendat pentru pasivitate și pentru că nu l-a întrebat pe CVTudor dacă are probe în acuzațiile pe care le-a adus șefului și pentru că l-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
care îi momea adeseori cu țuică. Devenit matur și irosit în industria semipublicitară negocierilor pentru uși dotate cu detectoare de tot felul, decide să-și lămurească trecutul tulbure: o despărțire neanunțată (neprovocată de fapt) și un ritual de arhivar al smintelilor bătrânești. Trece prin chinurile cozilor de la graniță, prin mirosul de usturoi al unui preot de țară, autostopist nițel cam doctrinar, dă peste o tragedie familială (scena descarcerării celor doi viitori soți, cu rochii de mireasă și costume elegante șfâșiate, e
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
tine află în oglindă... CXXIX Dorința trupului - o irosire A spiritului adormit, sperjură, Sălbatică, și dincolo de fire Nerușinată, ce-o-mplinești cu ură, De tine însuți dezgustat; o nadă A bestiei ce nu-ți ascultă mintea, Prostește înghițită, stând dovadă Smintelii ce te-mpinge înaintea Pierzaniei: având, să n-ai; o vrere Stârnită de o dulce așteptare, Urmată de extaz, apoi durere: Neantul absolut, minciuna care Te duce-n iad, știi bine, da-i ești rob, și o urmezi ascultător, neghiob
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
el nu-și face cruce... O fărâmă, o mică fărâmă de dorință, bine ascunsă, zace și în cugetul celei mai respectabile cuvioșii, fiindcă, perplex... Bătrânul, într-acea nerânduială, Nu știu ce întâi ar fi de a face, Ori să acopere a femeii sminteală, Ori pe frații luptători să împace? Și lung stete cu mintea îndoită Ș-ochii înfipți la beleaua golită. ,Beleaua golită"! Hm!...Și era abia pe la una mie și opt sute... Literatura română primea acest dar viguros. Verva, invenția, rafinamentul lexical al
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
-l și văzînd, de ce nu, un spectacol-bijuterie. Un fel de manifest pentru normalitate în artă, un apel pentru întoarcerea la esențe, la căutarea adevărată în teatru, în orice formă de spectacol. Cu patimă și smerenie, fără țîfne, fără ipocrizie, fără sminteală. Aceasta este și miza. O punere în scenă plină de ludic, de umor fin, fin, de o simplitate extraordinară care concentrează atenția și plăcerea privitorului exclusiv pe interpretare, pe sensul cuvîntului, pe compoziția muzicală, pe relația cuvînt-sunet, pe felul în
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
dau? Mai bine mi-aș da sufletul! Ehei, cîte gîște, și răți, și lebede chiar, n-am ucis eu cu rugina asta, cum o vezi! Da^ cine stă să le mai numere! Bătaia ei nu m-o dat niciodată de sminteală. Vînatul să fie atins numai cu un halic... atît îi trebuie, că vine la pămînt ca trăsnit!... Pușca mea, domnule, e otrăvită... Să știi că-i otrăvită... Poți să rîzi dumneata!... Eu singur am otrăvit-o... Eu, cînd am cumpărat
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
de spiritul ludic și parodic. Un citat extrem de relevant pentru concepția autorului cu privire la spațiul ficționalității și al cărții e următorul: „depozitarea în cărți a adevărurilor de tot felul n-are alt scop decât de-a ne stimula să inventăm bazaconii, sminteli și minciuni, fiind de la sine înțeles că fără ele ne-ar fi greu să recunoaștem produsele neobișnuite ale spiritului”. Breviarul (Historia calamitatum), al treilea volum, apărut în 1980, e structurat în forma epică a unei cronici, alcătuită de un Anonim
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
abrutizarea merge mînă în mînă cu cizelarea spiritului. Pictori, muzicieni, poeți și profesori respiră iluziile unei lumi închipuite, în care se ascund din repulsie de realitate. De aceea, deși detracați în majoritatea lor, personajele te atrag prin timbrul exotic al smintelii lor. În fond e refugiul unor oameni care, trăind într-un mediu condamnat la sterilitate spirituală, își caută revanșa în plăceri: amoruri fugare, chefuri pantagruelice și fantezii de minți dezaxate. E un carpe diem trăit cu furie, parcă din dorința
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
uimiri ovale// Și biata mea, fireasca întrebare/ Se preschimba încet în cerșetoare/ Răzbind mulțimea leneș, vinovat/ Cum un copil de mult întunecat// Un cîine am zărit, cu ochi de cîine,/ Mi-am amînat ființa, deci, pe mîine./ Adulmecînd dulceaga lui sminteală/ M-am potrivit spre dulce hoinăreală// Foșneau gingașe silfe sub veșminte/ Pămîntul mirosea a jurăminte/ Noi, cîntăreții patrupezi, în van/ Visam s-ajungem prin livezi la Pan"(În aer carnavale). Plantată în spațiul unei mitologii inversate, poeta găsește suficiente resurse
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
petrecut ceva: o ruptură sau o inversare de orizont, o clătinare sau o răpire. Nu actul în sine contează, ci expresia fățișă cu neputință de simulat a unei experiențe spirituale. La Lovinescu sau Steiner sunetul trăirii e patognomonic. Că e sminteală la mijloc e foarte probabil, dar emoția acelei sminteli trece în cititor. E o nebunie izbitoare, iar nu o cumințenie de culegător de teme excentrice. Tocmai de aceea la Culianu nici un rînd nu te mișcă, sufocat cum e de o
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
o clătinare sau o răpire. Nu actul în sine contează, ci expresia fățișă cu neputință de simulat a unei experiențe spirituale. La Lovinescu sau Steiner sunetul trăirii e patognomonic. Că e sminteală la mijloc e foarte probabil, dar emoția acelei sminteli trece în cititor. E o nebunie izbitoare, iar nu o cumințenie de culegător de teme excentrice. Tocmai de aceea la Culianu nici un rînd nu te mișcă, sufocat cum e de o erudiție fără căldura vreunei zbateri. A fi teoreticianul unor
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
împreună cu ceilalți, este esențială în definirea unui cod occidental al vieții. Singurătatea te ajută să te găsești, pentru că abia apoi să te poți întoarce între ai tăi. Robinson Crusoe, în definitiv, e un aventurier smintit cînd își începe voiajul, dar sminteala lui e deja o formă de căutare și provocare a destinului (să ne amintim că pînă la naufragiul corabiei el scăpase miraculos din alte grele încercări). Pe insula unde l-au aruncat apele dezlănțuite ale oceanului, Robinson va descinde, cum
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
noastre. A fost o comemorare săracă, jenant de discretă, cum s-a întîmplat, în fapt, în toți anii tranziției, cu evenimentele lumii literaturii, într-o vreme a marii trăncăneli, cum i-ar spune Mircea Iorgulescu, a conflictelor politice nesfîrșite, a smintelii, în fond: "tonul" l-au dat tot autoritățile și mass media care n-au avut timp și spațiu tipografic să participe în chip real la ceremonia funerară de la Paris, a lui Eugene Ionesco (Eugen Ionescu). Motivul? Marele dramaturg își luase
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]