330 matches
-
că te lași, Bill. Să pic jos și să-nțepenesc dacă te mint. Dar dacă ți se face prea rău și-ncepi să verși, uite cinci centogramos de M. Ike mă judeca aspru pentru că beam. - Bei, Bill. Bei și te smintești. Arăți groaznic. Arăți groaznic la față. Mai bine te-ai Întoarce la marfă decît să bei În halul ăsta. * * * Eram Într-o cantina ieftină din Strada Dolores, În Mexico City, și beam de vreo două săptămîni. Stăteam Într-un separeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aur, pe care-l folosesc la ... - Da’ ai adus-o? - Da, am adus-o. Unde-ți sînt ustensilele? - În baie. Ike s-a Întors din baie cu ustensilele și a-nceput să prepare doza. Vorbea fără oprire. - Bei și te smintești. Mi-e groază cînd te văd cum te lași de asta și te-apuci de ceva mai rău. Știu atîția care renunță la marfă. O mulțime nu fac față cu Lupita. Cinșpe pesos un plic și-ți trebuie trei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
următoare am avut cea mai rea mahmureală din viața mea. Am Început să vomit la intervale de zece minute pînă cînd am scos din mine fiere verzuie. Apoi a apărut Ike Bătrînu’. - Tre’ să te lași de băut, Bill. Te smintești. Nu-mi mai fusese niciodată atît de rău. Greața Îmi zguduia tot corpul În spasme. Ike Bătrînu’ m-a ținut În timp ce-am vomat cîteva linguri de bilă În closet. M-a luat pe după umeri, m-a prins În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
alienații care necesitau un tratament de urgență, mai specializat, altul decât doar cetirile și reculegerea. Astfel, în același an erau repartizați la Neamțu, tot cu aprobarea Î.P.S. Mitropolitul Moldovei: Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, Ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc și casei tatălui său", sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat la Golia), "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său", ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Moldovei: Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, Ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc și casei tatălui său", sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat la Golia), "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său", ca și căpitanul Florescu Gheorghe, șeful muzicii militare din Iași, care, "fiind bolnav de ochi și pierzând vederea, a început să prezinte simptome furioase"; G. Sturza, comandantul hătmăniei, cere aprobarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
carte debordând de viață, entuziasme și tristeți, de-o fatalitate soră cu norocul și moartea [...] nu propune nimic nou la modul zguduitor. Ea adaugă, nuanțează dar, la urma urmei, nu afli nimic de natură să configureze un alt Eminescu, să smintească definitiv lucrurile, să răstoarne relațiile erotice sau politice. Nu se revelează cine știe ce secrete arzătoare, vreo Veronică lesbiană, vreun Mihai impotent, vreun avort, vreun Eminescu agent secret al Vienei ș.a.m.d. Atunci, de unde totuși beatitudinea cu care te cufunzi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să izbucnesc în lacrimi... 19 februarie 1953 Urmărit de insomnie și de impresiile contradictorii ale zilei de ieri, care se agățaseră de mine și mă urmăreau în viziuni disparate. În timpul nopții ba îmi era prea cald, ba prea frig... Mă sminteam în mijlocul patului meu, mă zvârcoleam, mă răsuceam. Lucrul cel mai grav era că nu știam de ce să-mi agăț emoția, de cine să mă iau... În mod mecanic, mi-o reproșam mie însumi, mă dezgustam de propria mea persoană, confirmându
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mult decât îndoielnică, era „anormală“ - tot ce-i tipărit e minciună, așa se spunea. Cât despre scrisul cărților, era mai periculos ca o boală. Mama îmi explica de ce e îngrijorată: e lucru știut că de la scris omul ajunge să se smintească. Pe deasupra, ei îmi mai și finanțau scrisul acesta despre trecutul meu și împotriva prezentului lor, plătindu-mi chiria și mâncarea la oraș.Faptul că scriam le distrugea iluziile pe care le aveau despre viitorul meu, spulberând perspectiva oricărei „profesiuni“ onorabile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
într-o bibliotecă de cartier pe care începusem s-o frecventez cu febrilitate, până când, după câțiva ani, bibliotecara m-a înțărcat mallarmean, dar cu accent unguresc: „N-am ce să-ți mai dau. Ai citit toate cărțile“. Era să mă smintesc, noroc că cineva mi-a explicat suficient de rapid că biblioteca din Ceangăi pe care eu o epuizasem era una ungurească, având o secțiune de cărți românești simbolică. Deși am făcut un liceu sanitar, n-am intrat vreodată în toți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ce a fost mai frumos și mai folositor omului, fusese deja adunat de bunii noștri buni. Mai departe s-au fost duse numai daruri de ispită, aur, argint, rubine și mărgăritare și alte bogății care au menirea mai mult să smintească firea omului decât s-o înfrumusețeze. Daruri pe care moșii noștri Cârțâroșeni n-au pus niciodată preț. Iar Prea Marele nostru Dumnezeu, văzându-se cu mâna goală S-a întors necăjit din drum și S-a ridicat din nou la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ușii mi s-a pus un nod în gât și mi-a venit să urlu de furie neputincioasă. În fond, de mult ar fi trebuit să mă aștept la asta. Și încă mă număr printre cei norocoși. Alții s-au smintit. Mama celor doi veri ai lui Șaga care învățau la Pitar Moș se duce la botezuri și la nunți împreună cu servitorii și îi îndeamnă: „Spuneți-mi Jeanne“. Alta repetă întruna: „Bărbatul meu, bijuteriile mele, banii mei“. Eu, slavă Domnului, sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
smulgă și poruncește: Piei Satană! Satana!! O ia la fugă privind mereu în urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se pierde în depărtare, repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu' ista-i smintit rău... Toader clatină din cap, se scarpină în creștet: Nebun Sfânt... Sfânt Nebun... E un tâlc în nebunia lui... În veacu' nost' hain, trebuie să fii nebun sau să faci pe nebunu' ca să poți striga un adevăr fără să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește ea cu însuflețire. Ce spui? Da! Zânele-s bune... Sunt și iele, însă. Măcar că-s frumoase, ele sunt rele-foc! Dansează goale înveșmântate în raze de lună...De le vede vreun flăcău, îl smintesc de rămâne năuc pe viață... Ce spui?... se foarte minunează Ștefan. Da!... Din clipa aceea nu mai poate trăi fără ele, aleargă bezmetic ziua și noaptea, le caută, le strigă, le cheamă... Și ielele fac dragoste cu el, până-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și capul Domnului, chiar... Numa' capul călăului n-are a se teme. Domniile trec, călăul rămâne. "Pereat mundus, fiat justitia" Da' aiasta de unde ai mai scos-o? Aaa, și pe tine te-a spurcat blăstămatul de grecotei? Că ne-a smintit la cap cu înțelepciunile "Prea Sfinților lui Învățători": Platon, Aristotel, cum îi mai cheamă... Și... și totuși, în numele acestei "Dreptăți absolute", să nu pierzi omenia, cutează Tăutu. Ștefan tace, apoi, încetișor: Am și pierdut-o, Ioane, oftează el. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rânduit ca boierul să fie boier, și prostu' să fie prost. De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța pe hârtie -, care a buchisit câteva slove prin crâșmele Cracoviei! îl înfierează Isaia. S-o fi smintit de învățătură, completează Negrilă. Parcă Șendrea-i mai breaz? Un răzăș ajuns, un țărănoi, o hardughie cu mușchi: "Mare Hatman!... Mare Portar al Sucevei!" completează Alexa. Ferească Sfântu' când urcă scroafa-n copac! De "Marele Spătar Mihail", ce să mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ferească Sfântu' când urcă scroafa-n copac! De "Marele Spătar Mihail", ce să mai vorbim?! Un coate-goale! Un sărăntoc! Un măscărici obraznic!... Auziți: "Moșia mea e spada!" Unde s-a mai pomenit boier fără moșie?! se slobozește Negrilă. Îi mai smintește mintea și grecoteiul de Zamblako Comnenul, cum că niște "înțelepți din vechime" cică ședeau într-un butoi și propovăduiau că toți oamenii, ar fi chipurile egali! scuipă Isaia cu scârbă. Grecoteiul aista nu-i întreg la minte. Îl smintește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai smintește mintea și grecoteiul de Zamblako Comnenul, cum că niște "înțelepți din vechime" cică ședeau într-un butoi și propovăduiau că toți oamenii, ar fi chipurile egali! scuipă Isaia cu scârbă. Grecoteiul aista nu-i întreg la minte. Îl smintește și pe Vodă, parcă nu-i el smintit îndestul. Aiștea-s nebuni de legat! întărește Negrilă scuipând și el, cu sete. Boier și țăran ne bagă în aceeași oală! De-om merge tot așa, boierimea moldovană să-și cânte prohodul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-al veacului sfârșit.” Iar Iisus a glăsuit: „Dragii Mei, vor fi războaie, Om pe om o să despoaie, Neam cu neam o să se bată, Nu va fi sfârșitu-ndată, Lipsuri, boale - o grămadă Peste oameni au să cadă. Mulți se vor sminti atunci Și călca-vor Legi, Porunci, S-o răci de tot iubirea Și-o spori nelegiuirea, Frați ucide-vor pe frați, Fii vor omorî pe tați, Foc se-ntinde peste lume Și durere fără nume Care n-a fost de când
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și buget... Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jefuirea ei de tot ce se putea jefui iar noi și acum nu prididim să ne lăudăm prădătorii, am fă-cut-o și cu turcii timp de cîteva secole, ne-am mai uitat și în est 45 de ani pînă ne-am smintit și am uitat complet ce înseamnă bolșevismul. Românii din Basarabia au stat sub ocupație rusească 164 de ani, fiindu-le interzisă folosirea limbii materne dar și-au păstrat-o cu mare chin la fel și cu obiceiurile și tradițiile specifice
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ca singurul gornist al adevărului, minte ca o curvă. Ce ciomege merită istoricii români care ne tot vîntură prin cap pentru veșnică îndobitocire, puhoaie de indo-europeni și alte seminții că nu le mai știi de un-de le scot ca să ne smintească și să ne tîmpească pînă ne vor plesni căpățînele. O afumătură de ardei iuți secăturilor, v-ar face mințile mai sprințare! Cratipos a scris o amplă istorie a războiului peloponesian purtat între anii 431-404 î.e.n. Atenienii cheamă în ajutor pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
descoperită la Buda pomenește de Deus Arimanius ca epitet pentru Mithra, așa ca să le dea în bot lati- niștilor. Tot ca Deus Arimanius apare Mithra și la Roma iar menționarea este făcută de marele preot al cultului mitraic. Ori se smintiseră romanii de atîta glorie și nu mai știau cui să se închine ori profeții noștri întru înțelepciuni sacre s-au ticăloșit în așa măsură că nu mai pot accepta adevărul! Și tot ei au pățit-o urît de la un alt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Dragostea lui o cunoșteau și cei de acasă și pentru ăst lucru tatăl-său, care de altmineterelea era un om vesel și spiritual, i-a dedicat următoarele rînduri relative la femeia ce iubea: „V.....V...../ Tu femeie de nimică / Ai smintit băiatul meu / Blăstema-te-ar Dumnezeu!” Pentru această femeie Eminescu și a comnsumat mare parte din viața sa; pentru această „Minune cu ochi mari și mână rece” a suferind așteptând...” Pentru ca aceste versuri să se fi mai ținut minte prin 1888, după ce
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dar avem registre pentru divorț -, atunci vom regăsi, eu am regăsit mai degrabă familia meșteșugarilor și mahalagiilor, familia țăranilor și mai puțin familiile boierești, care, până la 1800, nu prea divorțau. După 1800 și cu influența franceză și cu modernizarea, se smintesc și ei. Dar atunci regăsesc mai degrabă țăranii, meșteșugarii și mahalagiii decât boierii. Este adevărat că, pentru boieri, sursele sunt mult mai complete, alături de aceste arhive păstrate de către Mitropolia din București apar și memoriile, și jurnalele, și corespondența, și cronicile
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
legate de ceea ce numim noi astăzi dreptul familiei. Mihai-Răzvan Ungureanu: În principal, asta. Cătălin Avramescu: Revenind puțin la chestiunea familiei așa cum o văd cercetătorii prin arhive. În secolul al XIX-lea, statutul femeii în Moldova începe să fie problematic, se smintește să spun așa, în cadrul căsătoriei, este o criză a familiei? Atunci, cel puțin din punctul de vedere al călătorilor străini care ne calcă pământurile, da, se pare că lucrurile nu stau chiar foarte normal. Mihai-Răzvan Ungureanu: Asta este impresia mai
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]