345 matches
-
masă, din care ieșea cutia cu rola de film. Locotenentul dădu din cap și se așeză lângă Lorna. — Știi că vrem să-ți punem întrebări despre Betty Short, nu-i așa, drăguțo? Fata își coborî capul și începu să se smiorcăie. Harry îi întinse un șervețel. Ea îl rupse în bucățele, pe care le înșiră apoi pe masă. — Asta înseamnă că trebuie să mă întorc la ai mei? Millard aprobă, dând din cap: — Da. — Tata mă bate. E un prostovan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă izbesc de mediocritatea mea ca de un zid și să mă smiorcăi ca o babă de dorul unor sentimente pe care nu eram în stare nici să le trăiesc, nici să le uit cu totul... Soarele îmi ardea creierii, dar nu mă mișcăm. Parcă vroiam să mă pedepsesc pentru faptul că printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
destul de înmiresmat. Pe piept îi clănțăneau un soi de odăjdii, iar în dreapta strângea o trestie sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl implora, știa să intoneze rugăciuni. Și-ai ajuns să-ți rozi tu unghiile de oftică. Și te smiorcăi ca ultimul dintre căcăcioși. Doar din pricina unei generații de tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să vă explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca și cum s-ar fi pregătit să le împărtășească proștilor ăstora un secret. Dușmanii aceștia înrăiți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
culori ce parfumau lumina, făcînd-o să se curbeze, precum niște sâni de rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi vrăfuiră lui în brațe o casetă. Apoi încă o casetă. Un colier, cu fason medieval. O mapă burdușită cu acte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al Ministerului de Interne, încetinea 378 DANIEL BĂNULESCU să te bată, de n-o să te mai recunoască nici mămica ta... de o să-și vândă, ca să-ți plătească amenzile, toți nădragii rudele tale... ... Atunci o să te mai jelești și o să te smiorcăi, tot că natura? - Evident, recunoștea Sinistratul c-o grimasă, vrând parcă să dovedească faptul că, oricât de păgubitor i se părea să rostească adevărul, totuși buna educație nu-i dădea pace și-l obliga. Pe la unu, unu și jumătate, picii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu putea să fie mai rău. Eu mă dau peste cap să-mi fac căsnicia să meargă, dar, în tot timpul ăsta, în preajmă îmi stă lipitoarea asta neinteresantă, care suge sângele vieții din mariajul meu. A, scuze, s-a smiorcăit Alison. Acum că ai pus lucrurile în lumina asta... Fiona a zâmbit cu bunătate. —Julia, tu ești înaltă, slabă, extrem de frumoasă și deloc proastă. Dacă, așa cum spui tu, femeia aia e o chestie absolut neinteresantă, atunci de ce o lași să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
târcoale În modul acela de-abia simțit, care parcă spune „vă rog, nu mă luați În seamă“, al oamenilor care pretind că sunt neimportanți, dar reușesc să devină centrul atenției. Îmi pare atât de rău că vă Întrerup, Robin, se smiorcăie ea, dar e un bețiv la recepție care le dă de furcă celor de la pază. Robin Cooper-Clark ridică dintr-o sprânceană: —Și ce legătură are acest lucru cu noi, Celia? Problema e că afirmă că ar fi tatăl lui Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
jumătate din viața lor obositoare. În somn a fost legănat de lungile și frumoasele vise ale copilăriei sale În care Își găsea fragmentele de fericire, care Îl va marca În drumul său prin viață. Se obișnuise să nu se mai smiorcăie atunci când trezindu-se din somn nu găsea pe nimeni care să-l mângâie cu vorbe și gesturi frumoase și calde, așa cum Îl obișnuiseră Ochenoaia și fetele ei: Muța-mamii, s-o trezit cel mai frumos nepot al meu? Ce să-ți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
luat În primire mașina de la biroul de Închirieri de lîngă aeroport, am descoperit că un ambuteiaj enorm blocase traficul peste graniță. Sute de mașini și autobuze așteptau Într-o pîclă solidă de gaze de eșapament, În vreme niște adolescente se smiorcăiau, iar bunicile lor țipau la soldații spanioli. Ignorînd claxoanele nerăbdătoare, cei din Guardia Civil(##notă: Jandarmeria spaniolă##) verificau fiecare șurub și nit, căutau cu exces de zel prin valize și ambalaje cartonate de supermarket, aruncau priviri scrutătoare sub capote și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
însoțire. Singurul care pricepea tot atât era Shams, dar el dispăruse. Ai lui ajunseseră negustori, dar bunică-său avea să-i rămână cel care îl adusese pe Galt în podișul Persiei, pe când tată-său se făcuse un ins care se smiorcăia de Ashura. Amândoi fuseseră preoți, dar trăiau în mreaja de ață și de noduri peste care călcau, în bazar, dimineața, credincioși și umale, pândari ai virtuților din Mohamadan, ucenici și bătrâne cu treabă. Beau ceai cu azerii, de îndată ce se încheia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aveau să-l ajungă vești mai rele decât ar fi vrut. Abia cu prilejul acelei înmormântări constată cât de mult se schimbaseră toți, pe când el avusese impresia că nu se întâmpla mai nimic, de la an la an. Godun s-a smiorcăit cu sughițuri, semn că îmbătrânea, și a plătit o sumă uriașă antreprenorului pentru cripta de marmură, cu ghirlande și un epitaf auriu, precum un blazon nobiliar. Arti a conceput o arteziană încadrată de îngeri priapici, care tulburau pocăința atâtor morminte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scene, se descurcă destul de bine. Totuși, nu era o prestație care s-o scoată în evidență. Tinerii - Lisandru și Demetru - erau mediocrii, dar revelația a fost Hazel Duffy, care o juca pe Helena. De obicei, rolul acesta era unul ingrat, smiorcăit: fata pe care nu o dorește nici unul dintre băieți și care se trezește ca să afle că, datorită magiei, amândoi sunt dintr-odată fascinați de ea și refuză să-i creadă. Dar, pe lângă Hazel Duffy, ceilalți trei îndrăgostiți nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o înghițitură din ceașca mea și am încercat să afișez o atitudine cât mai înțelegătoare. Nu și-ar fi descărcat sufletul decât față de un străin și, din fericire, eram candidatul perfect. —Mulțumesc, zise ea după un timp, după ce se ridică, smiorcăindu-se. Își șterse lacrimile, înghiți aspirina și apoi se apucă nevoie mare să-și curețe ochelarii cu un material special, moale, pe care-l împături cu grijă în formă de pătrat înainte să se apuce să lustruiască fiecare lentilă. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lungi și subțiri, pliurile fustei atârnându-i exact acolo unde ar fi trebuit să se afle fundul. Avea părul prins în niște noduri micuțe, crețe și negre, strâns lipite de scalpul de culoarea castanelor toamna. Prietena ei încă se mai smiorcăia când am trecut pe lângă ele. — De ce mi se întâmplă numai mie? suspină ea. — E, nu-i mai băga în seamă. Sunt o adunătură de rasiști, Steff, știi doar. Mereu se iau de fetele albe. Măcar de data asta nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceafă, ca pe un câine, și l-am săltat înainte să-și poată veni în fire. Probabil că se ridicase sprijinidu-se pe piciorul întreg, pentru că sări ca din pușcă, eliberându-se din strânsoare. Acul nu era de găsit. Violet se smiorcăia ca o banshee 1. Doi polițiști se năpustiră pe ușă, oprindu-se paralizați în fața acestui haos. — Faceți ceva! țipa Violet la ei, arătând cu gesturi disperate către Hugo, întins pe podea. Moare! Moare! Probabil că Hugo se lovise la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
GRUBI (Gest de profundă nemulțumite.): Pfui! GRUBI: Unde vezi tu că fumăm? FETIȘCANA (Palidă, ca după o gafă uriașă.): Păi... GRUBI: Ce trebuia să faci tu aici? (MAJORDOMUL dă din cap mustrător către BRUNO și GRUBI.) FETIȘCANA: Păi... eu... (Se smiorcăie.) VIZITATORUL (Profund satisfăcut de senzațiile pe care le simte cu picioarele în groapă.): Ce s-a-ntâmplat? MAJORDOMUL: Se-ncurcă ăștia... BRUNO (Către FETIȘCANĂ.): Hai, aruncă drăcia aia și cară-te! (FETIȘCANA aruncă peste capetele personajelor conținutul găleții; face câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
VIOLONCELUL și-și întinde degetele umezite spre BĂRBATUL CU ZIARUL.) Poftim. BĂRBATUL CU ZIARUL (Își umezește la rândul lui degetele și încearcă să vadă dacă stropul de materie are miros.): Imposibil. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ba da, domnule, pare să se smiorcăie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Simte că i-a sunat sfârșitu’, d-aia plânge. DOAMNA CU VOAL: Săracul... BĂTRÎNUL CU BASTON: Ce facem, îl mai omorâm sau nu? DOAMNA CU VOAL: Să-l lăsăm să fugă, nu vreți? (Trăgându-l de mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zâmbit ea. — Și pentru ei, am ridicat nepăsător din umeri. În ușa dinspre holul de la dormitorul copilului a apărut băiatul lor. Somnoros, se freca la ochi, privindu-ne curios, bosumflat. Nu mai vreau să dorm, a început el să se smiorcăie. A venit cineva când dormeam și mi-a furat povestea pe care mi-ai spus-o. A dat să vină spre mine. Veturia a sărit și l-a luat în brațe. A pornit să-l ducă înapoi în dormitor. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la ea în pat și am luat-o în brațe. Am să te-ajut - orice vrei tu - o s-o fac. Orice. Nu te teme, îngerașul meu, te rog, am să te-ajut să faci orice vrei. Promit. Șșșșșt. S-a smiorcăit și s-a înfundat în umărul meu ca un animal, lăsându-mi-l ud și lipicios când și-a ridicat privirea înspre mine. — Nu, Charlie, mi-a spus, zâmbind acum, nu - nu eu sunt îngerul. Ăla ești tu. — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tăcerea stupefiată. Fie că rămâi aici sau nu, banii sunt ai amândurora. Suntem parteneri și n-am de gând să te lipsesc de partea ta. Jumi-juma, Rufus. Facem totul exact pe jumătate. — Trmimite-mi doar destul cât să trăiesc, s-a smiorcăit Rufus. Altceva nu vreau. — O să vindem clădirea și magazinul, a zis Tom. O să scăpăm de toate și împărțim profitul. — Nu, Tommy, i-a răspuns Rufus. Păstrează-le. Tu ești un tip deștept, o să te îmbogățești dacă le ții. Locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vremea ei, și tabla înmulțirii a fost, probabil, contestată. Întrebările fundamentale conțin stropi de alienare. Uneori un nud de femeie poate ridiculiza orice nod gordian. NATURĂ Dacă rămâneam în păduri, ajungeam ori sihaștri, ori tâlhari. Nu pot să dorm. Se smiorcăie toamna la fereastra mea. Primăvara - această perfuzie a iubirii. Gogoașa de mătase - singurul cavou din care se poate ieși viu. Cei care au copilărit la sat au pentru toată viața o rezervă de feerie. În curând, vom avea, probabil, păduri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se smiorcăiau într-o limbă stridentă, cam încâlcită și neînțeleasă; precum și ursul cu blană neagră, bătrân, greoi, ascultător, mereu flămând și cam leneș. După părerea lui Bidaru, acesta era punctul lor forte. Cu ajutorul bătrânului urs, a lui MoșMartin, care-și făcea programul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos. Anna se execută, dar mâinile ei se mișcară pe hainele lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef. — Buzunarul de la șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
instinct sexual foarte puternic, te iubesc, te iubesc, oooh, Anni, acum, acum! Te rog, rămâi, nu pleca acum, cel mai bine ar fi să nu mă părăsești niciodată, cândva, curând, vreau să studiez medicina. Ține‑ți fleanca, tre’ să te smiorcăi așa? O să ne audă! Nu poți să‑ți dai drumul mai în liniște? Oooh, Anni, te rog, ține‑o tot așa, nu te opri, e uriașă, dacă ejaculez acum, nimeni n‑a mai trăit chestia asta așa ca mine, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de azi nimeni nu‑i nevinovat. Grenada trebuie aruncată, bineînțeles, în așa fel încât să vină în contact cu solul, fiindcă altfel nu se întâmplă nimic; dacă o arunci cum trebuie explodează imediat, la cel mai ușor impact. Rainer se smiorcăie ca un bebeluș și explică pe larg de ce el totuși nu poate s‑o facă, în primul, în al doilea, în al treilea, în al patrulea, în al cincilea rând și sub nici o formă. Pe Sophie n‑o interesează motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]