830 matches
-
ei. Scuze. Liv. Din casa soarelui răsare până în hăul cel negru, casa gaură neagră, urcușul tău și prăbușirea parțială. Amărăciunea de la apusul mândriei tale, îmi pare rău. Obișnuia să-mi ciufulească părul și într-o zi mi-a smuls un smoc din rădăcină. Doamna întunericului, cea cu pielea albă păr bălai ochi albaștri atât de frumoasă și atât de nedreaptă și totuși atât de frumoasă. Focul din ea putea mistui bărbatul, gheața din ea putea, să-l vindece. Nu eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
al muntelui și se curăță de păienjenișul propriei amăgiri de sine. Muntele nu se lăsa ignorat. Și Virgil era binedispus și își târa fără să se plângă grăsimea și bătăturile pe panta abruptă, agățându-se de bulgări de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura urcușul. Aerul palpita de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să ceară lămuriri. — La școală, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la faptul că știa prea puține din regulile bătăliei sau din scopurile adversarului său. De-acum intrase în joc. Asta era tot ce conta. Cicatricea de pe piept îl mânca. Observat că degetele lui Virgil Jones, atunci când nu se agățau de smocurile de iarbă, rămâneau strâns încleștate. La mică distanță în spatele lor, silueta ascunsă a Mediei îi urmărea, păstrând distanța, dar fără să-i piardă din ochi. Cei doi nu o auzeau, pentru că nu se așteptau să fie urmăriți. Vuietul din mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aprinse și, undeva lângă sifonărie, țăranii se strânseseră în jurul unuia bătrân care le citea psalmodiat dintr-o cărțulie slujba Învierii. Aprinseseră nu departe un butuc, năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
inginerul Satanovski Își dăduse pe față vechiul său nărav? Oare se travestise În femeie, iar domnișoara Lily Fundyfer se deghizase În bărbat? Sau rolul de femeie Îl jucase, de această dată, Însuși stomatologul Noimann? Mulțimea de clame aruncate pe jos, smocurile de vată și de păr, mulțimea de sutiene din dantelă, tampoane și bikini pe care medicul le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un spectacol funest desfășurat Între pereții de marmură ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răbdare să se apropie și o să ne dăm seama dacă e el sau altcineva” - l-am potolit eu. Ne-am oprit, să urmărim arătarea din deal... Doamne, ce îl mai zbuciumau caii pe bietul om. Fiecare se întindea după un smoc de iarbă și nu pleca din loc până nu-l rupea cu dinții, cum au obiceiul. După un timp, s-au apropiat destul ca să ne dăm seama că erau cai „cazoni” și că după mers omul era Traistă al nostru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dormit puternic după o beție. Singurii cetățeni vizibili erau câțiva vagabonzi stând la coadă pentru gogoși și cafea în față la Union Rescue Mission; mașinile erau parcate aiurea - boturi în aripi bușite - în fața hotelurilor cu pături calde de pe South Main. Smocuri de confeti atârnau de ferestre și acopereau trotuarele, iar soarele care se ridica dinspre răsărit îți dădea sentimentul de căldură, abureală și mahmureală. Mal conduse mașina spre Pacific Dining Car dorind ca prima zi a noului deceniu să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gândit cuiva care ar fi citit coloana minusculă din ziar referitoare la decesul accidental al polițistului - o cădere de pe scaun, un plonjon cu nasul în etajera cu setul de cuțite de bucătărie. Țap ispășitor. Buzz se aplecă și smulse un smoc de iarbă. Mânerul pistolului cu care îl ucisese pe Gene Niles îl înțepă în burtă. Se îndreptă de șale și lovi inscripția cu piciorul. Se gândi că la fel de bine ar fi sunat și „Pleașcă”, „De-a moaca” și „Norocul prostului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și îmi dau seama că reușește. Mă tulbură neputința mea de a o convinge pe Nuharoo de intențiile lui Su Shun. Cam în această perioadă am observat că începuse să-mi cadă părul. Într-o zi, An-te-hai a ridicat câteva smocuri de pe jos după ce a plecat eunucul care se ocupa cu coafatul și m-am alarmat. Era acesta simptomul vreunei boli? Nu-mi mai tăiasem părul de când intrasem în Orașul Interzis, și acum era lung până la genunchi. Coaforul venea în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
boli? Nu-mi mai tăiasem părul de când intrasem în Orașul Interzis, și acum era lung până la genunchi. Coaforul venea în fiecare dimineață și indiferent cât de tare mă peria, părul meu nu căzuse niciodată. Acum peria lui se umplea cu smocuri, de parcă ar fi dărăcit lână. Nu m-am considerat niciodată vanitoasă, dar îmi spuneam că dacă lucrul acesta va continua, în scurt timp voi ajunge cheală. An-te-hai mi-a sugerat să schimb coaforul și mi-a recomandat un tânăr eunuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sufletul cobora în prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate peste urechi, doi belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În care ceata de țigani zilieri trebuia dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice urmă de frunză și, multă vreme după ce dăduse cu ochii de ei, Ectoraș visase crengile pomilor goale de verdeață, Însă pline de smocuri de cireșe și, mai ales, de omizile ce se târau Întruna, În căutarea unui loc cât mai ferit ca să-și țeasă gogoșile, dând impresia ochilor Înspăimântați că ramurile erau vii și-și Încrețeau coaja ca pe o piele sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreme de hălăduit În sălbăticia pădurii, departe de Îngrijirile oamenilor: coama și coada erau atât de pline de ciulini, că păreau niște bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri și drăcos; pe piele - nețesălată de cine știe când - crescuseră smocuri ciufulite de păr care scoteau, la fiecare tremur, clinchete de zurgălăi de la țurțurii de nămol Întărit; copitele - netăiate și nepotcovite - se lățiseră și păreau patru bucăți de iască umflate anapoda pe putreziciunea câte unui trunchi mort de copac; când, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Takamatsu, se ruga celor Opt Regi Dragoni să trimită cât mai multă ploaie, care era principala lor armă pe acel câmp de luptă. Castelul solitar continua să fie complet izolat în mijlocul lacului mlăștinos. Ici și colo ieșeau din apă, ca smocurile de păr ale cuiva cu o boală de piele, copacii câtorva crânguri și dumbrăvi scufundate. În cetate, numai acoperișurile de la casele oamenilor de rând mai rămăseseră deasupra apei; fermele din regiunile joase dispăruseră deja. Nenumărate bucăți de lemn în descompunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trunchiuri, adormind. Peste tot domnea liniștea, dar era acea tăcere care urmează după o luptă intensă. Tabăra inamicilor - care fusese învăluită în visuri până înaintea zorilor - era făcută scrum și din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre smocurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară în direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cere cuiva umbrela pe ploaie, nu? Iacă nu vi-l dau, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la moartea tatei, din urmă cu cinci ani, el a jucat, pentru mine, și rolul de tată. La fel ca tata, Jackson radia bunătate și inteligență. Ambii bărbați erau înalți, supli, chipeși (dacă nu de-a dreptul frumoși), cu un smoc des de păr argintiu și cu o tendință de a protesta împotriva Mersului Lucrurilor. Amândoi și-au urmat carierele cu un devotament de neclintit. Amândoi erau generoși, sensibili, sinceri. Amândoi își adorau soțiile. și amândoi mă făcuseră să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
direcția mea. Cum te simți, copile? Phil Stern și-a băgat capul la mine în birou. Probabil că era cam cu cinci-șase ani mai mare decât mine, dar pungile de sub ochi îl făceau să arate mult mai în vârstă, iar smocul des de păr de pe cap era deja vârstat cu fire argintii. — Sunt bine. Mulțumesc, am răspuns eu ezitant. Eram încă puțin cam supărtă din cauza loviturii neașteptate a lui Lulu, din timpul ședinței editoriale, dar ultimul lucru pe care mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu apucase să strecoare nici o vorbă, s-a înclinat și mi-a strâns mâna. Îmi dădeam acum seama de unde moștenise Randall frumusețea. Tatăl lui, acum în jur de șaizeci de ani, era încă arătos. Fălcile îi căzuseră puțin și niște smocuri de păr îi evadau din nas, dar chipul nu-și pierduse trăsăturile originale. — E o plăcere să te avem aici, Claire, mi-a declarat el, cu o voce tunătoare. și acum, înainte de toate - spune-mi ce să-ți aduc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu picioarele tot mai moi, cu pantofii uzi de rouă. E o schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te strâng, atenție să nu aluneci! Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers pe aici, la fel, la fel, la fiecare pas picioare nenumărate urcă odată cu tine treptele de ciment ale podului, dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acolo o să devină și mai suspicioși când n-au să Înțeleagă limba În care vorbești! Vorbesc serios, nu e o glumă... El tace, mai departe, cu ochii pironiți pe fereastră. Se uită, fără să le vadă, la dealurile nisipoase, cu smocuri de iarbă, din loc În loc. Valuri alb-gălbui de nisip petrificat, cu scoicile Înfipte În piatra poroasă peste care coboară lumina viorie. Întinsul roșcat al mării de altădată. Ar putea să se răzbune, recitându-i mai departe: Tânjind Își irosea viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acorde un ascendent față de prietene. În schimb, Cristian nu povestea nimic despre familia soției! — Era conștient că a făcut o mezalianță! Lumina tunelului din care ies se lărgește treptat spre păduricea cu trunchiuri subțiri și drepte. Dealuri golașe, semănate cu smocuri de vegetație, lăsând tot mai jos albia secată a râurilor de altădată, care umpleau de mlaștini și țânțari văile, azi secate. Cristos s-a oprit la Eboli. Iar el trăiește aici de destulă vreme pentru ca toate astea să fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
costum și așezând-o pe spătarul unuia dintre scaune. Ai nota zece pentru spiritul de observație. Julia a urât tunsoarea din secunda în care a văzut-o. Era mult prea scurtă și evident inegală. Deasupra urechii drepte se ițea un smoc îmbelșugat de păr, în vreme ce urechea stângă nu se lovea de nici un obstacol pilos. La început, Julia nici n-a știut cum să reacționeze. Unde te-ai tuns? Spune-mi și-o să am grijă ca niciodată, în toată viața ta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în care formidabila lui soție îi dădea voie să aibă vreo părere. Bill era un bărbat înalt și ușor plinuț, cu o față blândă, care era de cele mai multe ori asociată cu desenele cu țărani din cărțile cu povești ale copiilor. Smocul de păr des din vârful capului era blond vârstat cu alb, în vreme ce sprâncenele excesiv de stufoase, într-o nuanță ceva mai închisă, adumbreau ochii, de culoarea stafidelor. Îi plăcea să râdă, iar asta se vedea din ridurile adâncite de vreme care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]