834 matches
-
texturat, ridicarea culorii și pentru frecarea culorilor. Forma pensulei poate fi rotundă, plată, sau de diferite forme adaptate nevoilor. Pensulele rotunde au smocul conic, gros la bază și subțire la vârf și sunt bune pentru aproape orice. Cele plate au smocul lățit cu vârful tăiat drept și se folosesc la acoperirea suprafețelor mari. „Filbert” (limbă de pisică) este o formă intermediară. Există și pensule folosite ca mopuri, sau pensule cu perii foarte lungi („Rigger”), folosite pentru pictarea apei. În funcție de raportul dintre
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
drept și se folosesc la acoperirea suprafețelor mari. „Filbert” (limbă de pisică) este o formă intermediară. Există și pensule folosite ca mopuri, sau pensule cu perii foarte lungi („Rigger”), folosite pentru pictarea apei. În funcție de raportul dintre lungimea perilor și diametrul smocului, pensulele se clasifică în cinci categorii: "foarte lungi" (peste 6:1), "lungi" (5...6:1), "de lungime medie" (3...4:1), "scurte" (2...3:1) și "foarte scurte" (0,8...2:1). Fiecare artist are propriile sale preferințe în materie
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
Masivul este acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de molid până la 1500-1600 m) și de pășuni hrănitoare între 1800 și 2300 m. Mai sus de 2500 m se află domeniul smocurilor de iarbă și al lichenilor răspândiți printre stăncile și blocurile pleșuve, care aici formează adevărate mari. Floră este constituită din mai multe specii arbori și arbuști, dintre care: Brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), zâmbru
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
sub pini, brazi și molizi, din august până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată cu "Hypholoma capnoides" (comestibil, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, lamele albicioase până gri-violete, picior albicios, miros și gust plăcut), "Hypholoma fasciculare" (otrăvitor, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, miros plăcut dar gust foarte amar), "Lepista flaccida" sin. "Lepista inversa" (comestibilă, cuticulă gălbuie până pal brun-gălbuie, lamele precum picior de
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată cu "Hypholoma capnoides" (comestibil, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, lamele albicioase până gri-violete, picior albicios, miros și gust plăcut), "Hypholoma fasciculare" (otrăvitor, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, miros plăcut dar gust foarte amar), "Lepista flaccida" sin. "Lepista inversa" (comestibilă, cuticulă gălbuie până pal brun-gălbuie, lamele precum picior de colorit albicios până ocru și clar decurgătoare, miros și gust aromatic), "Tricholoma bufonium" (necomestibil, cuticula are la mijloc o
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
ochii învăpăiați. Era hotărât să nu lase capul lui Endo Kizaemon să cadă în mâna altcuiva. Înainte de luptă, Kyusaku se lăudase că avea să ia capul lui Kizaemon. Acum alergă în direcția râului, unde nenumărate cadavre zăceau printre pietre și smocuri de iarbă - un țărm al morții. Acolo, printre alții, se afla un trup cu chipul însângerat ascuns de părul încâlcit. Muște de carne bâzâiau într-un roi la picioarele lui Kyusaku. Tânărul se răsuci în loc, când păși pe piciorul mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Takamatsu, se ruga celor Opt Regi Dragoni să trimită cât mai multă ploaie, care era principala lor armă pe acel câmp de luptă. Castelul solitar continua să fie complet izolat în mijlocul lacului mlăștinos. Ici și colo ieșeau din apă, ca smocurile de păr ale cuiva bolnav la pielea capului, copacii câtorva crânguri și dumbrăvi scufundate. În orașul castelului, numai acoperișurile de la casele oamenilor de rând mai rămăseseră deasupra apei; fermele din regiunile joase dispăruseră deja. Nenumărate bucăți de lemn în descompunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cere cuiva umbrela pe ploaie, nu? Iacă nu vi-l împrumut, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oraș și doar printre cărți, subtilitatea îl depășea. Efortul de identificare a vegetației îi lua multă energie, dar nu îl scutea de erori; confuzia între specii se producea frecvent. Reteza cu grijă ceea ce credea el că sînt buruieni, înlătura prudent smocurile sălbatice, iar atunci cînd aduna țarina în jurul plantei selectate se bucura că, în sfîrșit, din inima mușuroiului construit cu atîta migală se înalță biruitoare o frumoasă tulpină. Pornea mai departe, izbea încrîncenat cu sapa în pămîntul nisipos, amestecat cu cochilii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
crezuse că o să moară înainte ca Africa să fie a ei, să îi intre în pori și să i se plimbe în sânge cu Mehria cu tot și atunci i se făcu un dor nesfârșit de pantele muntelui Șarra, cu smocurile îngălbenite de iarbă, de soarele ca o flamă și de felul în care bărbatul arab o-ntin-dea pe spate, posedând-o cu ochii, ca un șoim pregătit pentru vânătoare. În Africa, uitase să plângă. Prin ușa bucătăriei, o zări pe Zaouf
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
Candide al lui Voltaire, măcar am învățat numele unei infinități de rase. De-acum, nu mă înșală nimeni: simt și prin pereții bucătăriei dacă firul de iarbă e necinstit de-un labrodor aerodinamic sau de-un amărât de caniș. Dacă smocurile au fost smulse de colții câinelui lup sau de cei ai pitbull-ului. Dacă urma adâncă a labei provine de la un Rotweiller sau de la un Saint-Bernard. în fine, dacă sârma gardului a fost roasă de șorecari, de-un amărât de "comunitar
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
nume sofisticate ca să fie în ton cu aparițiile lor sofisticate. Toate trei arătau cam la fel. Toate aveau părul scurt. Vreau să spun că aveau părul foarte scurt. Sooz/Koo/Jools era aproape cheală. Iar Atlanta/Alexia/Alethia arăta, cu smocul ei de șuvițe blonde, ca o rățușcă deloc urâtă. Sinceră să fiu, semăna destul de bine cu Kate. Ceea ce înseamnă că Adam, suspectul de pedofilie, e probabil înnebunit după ea, m-am gândit eu cu acreală. Eram puțin geloasă. Toți patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mașinilor sau de pe camioane. De-a lungul drumului, lumea Îi acoperise deja pe partizani cu flori. Deodată cineva a strigat „Ras, Ras“, și Ras era acolo, ghemuit pe aripa din față a unui camion Dodge, cu barba zburlită și cu smocuri de păr asudate ieșindu-i din cămașa descheiată la piept, și saluta mulțimea râzând. Alături de Ras, coborâse din Dodge și Rampini, un băiat miop care cânta În fanfară, ceva mai vârstnic decât ceilalți și care dispăruse de trei luni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răsucească sub colțurile gurii. Mă scoteau din sărite și unele accesorii, cum ar fi ochelarii rotunzi (nu cerusem o întâlnire cu John Lennon), sandalele cu mustăți (o specie de pantofi la mare modă, cu-o gaură în deget și niște smocuri de blană lipite jur-împrejur) sau dilatatorul de păr (o sculă rotundă, cu un bulb în formă de conopidă, prin care ieșea aerul din foen). Nu mă imaginam făcând sex lângă un dulap de țară, cu bibelouri: uram cu-aceeași tărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care se turna prenadez sau, dacă aveai noroc să fi cumpărat din timp materialele, un amestec de ipsos cu ciment. „Cânepa“ se mai folosea și la gaze, nu-ți făcea nimeni sudură sau lipituri, țevile se închideau cu pastă și smocuri de paie. Toate improvizațiile astea răsuflau pe undeva: prin termocentrale. Numărai vreo patru în București, numite CET-uri, ca într-o operațiune conspirativă: unul la Grozăvești, altul în Militari, al treilea în Berceni și ultimul în Balta Albă. Coșurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfert, cât să nu fiu văzut. Indivizii roiau printre cărți, cuvintele se îngrămădeau, suprapunându-se: ai fi zis că oamenii se ceartă sau nu reușesc să deschidă gura corect. Capetele păreau mai mari, pe unele ghiceam începuturi de chelii sau smocuri răzlețe de păr, dar tot costumele dominau imaginea, ca într-un film cu mafioți. Nu erau deloc detaliile pe care mi le doream. La un moment dat, costumele s-au potolit, fiecare și-a ales un scaun și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a noastră, cu reproduceri discrete de tablouri, care te ajutau să adormi. Doar doctorul Weidle își instalase în dormitor un tablou supradimensionat, cât o canapea, din care săreau pe pereți niște dungi negre, zimțate, trase de cinci-șase ori peste niște smocuri portocalii. Scena îți dădea coșmaruri, puteai crede că doctorul avusese o criză; el susținea contrariul: tabloul sclipea liniștitor și se numea „Natură moartă cu rață și portocale“. „Ai emoții?“, m-a luat Mihnea la rost. „Decât puțin!“, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ai Revoluției franceze. Pe o pânză uriașă, sub un cer mohorât, el înfățișa, în mijloc, un Timur Lenk caricatural, scheletic și epileptic, cu coasa în spate, cu toate defectele fizice și psihice mult îngroșate umărul stâng la același nivel cu smocul de păr din moalele capului, cicatricea din obrazul stâng mișunând de viermi, pomeții feții ca ai unui urangutan african, nasul cât o patlagică sfrijită și găurită, ochii plini de ură, ca ai lui Lucifer, iar lângă acest chip al morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
îi erau brumate de-a binelea, și-i cădeau în neorânduială pe spate. Purta niște pantaloni reiați, bleumarin și o flanelă de lână naturală, lungă și groasă, peste o cămașă albă din bumbac, descheiată la gât, de sub care ieșea un smoc de păr brumariu, ca și pletele. Când m-am așezat în strană s-a întors ușor spre mine și m-a privit stăruitor. La un moment dat, privirile ni s-au întâlnit. Mi-a zâmbit și m-a întrebat: Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o ridicătură a terenului. - Ar trebui să fie acolo... după hățișul acela. Dante se uită În direcția indicată. Duna noroioasă parcă voia să Îi respingă la vale. Pe ultimii pași fu nevoit să se ajute cu mâinile, agățându-se de smocurile spinoase de deasupra; apoi, În sfârșit, fu În măsură să arunce o privire de partea cealaltă. La vreo treizeci de pași, o siluetă Întunecată zăcea Împotmolită pe prund, parțial ascunsă de vegetație. - Era adevărat... iat-o, bâigui bargello. Și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aproape au omorât în bătaie niște tipi numai pentru că nu știau destulă engleză ca să răspundă la întrebări.“ Și acum, cu viclenia avidă a nasului și ochilor lui cu cearcăne, începea să pluseze; uneori, cu părul ăla alb care creștea în smocuri peste urechi și cu capul ridicat și dat pe spate, arăta impozant, mai degrabă suferind pentru ceva decât din cauza a ceva, relaxându-și tensiunea aceea autoprotectoare. „Dar există și un soi de avantaj pe care poți să-l obții într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și nici unul din ei nu putea să considere asta ceva demn de interesul lor. Kayo însă era mult mai inteligent decât doctorul, și chiar dacă cum stătea în camera mea pe picioarele alea goale și lățite de greutate, în izmene, cu smocurile de păr de pe umeri și fața aia lată cu o expresie în care aducea reproșuri tuturor, căci nu erau în stare să se ridice la standardele lui - deși, cu alte cuvinte, reprezenta o figură dură și plină de prejudecăți - exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ceea ce o privea, și pentru o sumă întreagă de motive, printre care admirație, căci vedeam cum reușește să îmblânzească vulturul. Păsărilor care vânează trebuie să li se pună glugă pe cap; Thea își pregătise una deja, o acoperitoare cu un smoc, și cu șireturi pe care le trăgeai sau le slăbeai înainte să lași animalul să se ridice în aer și să își pândească prada. Dar înainte să i se pună glugă vulturului, trebuia să fie complet sub control, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Din acel moment a început să stea ori pe pumnul meu ori pe al Theei și a primit gluga fără să mai dea cu ciocul. După această victorie și după ce l-am lăsat pe Caligula pe noptieră cu gluga cu smocuri pe cap, ne-am sărutat și am dansat, tropăind prin cameră. Thea s-a dus să se pregătească de culcare iar eu am adormit în pantaloni și am fost ca și mort vreo zece ore. Ea mi-a scos ghetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ambreiajul a prins brusc și motorul s-a blocat. Ceea ce nici nu mai conta prea mult, pentru că simțeam că terenul e neobișnuit de moale sub roata dreaptă din spate. Când am ieșit din mașină, am văzut că nimerise pe un smoc de iarbă exact pe marginea unui hău care se căsca. Nu puteam să măsor distanța din spatele nostru, însă urcasem o grămadă, mai mult de cincizeci de picioare. Am simțit că mă acopăr de sudori reci și am deschis încetișor ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]