455 matches
-
Ca o scânteie, mi-a venit în minte un citat din aceeași „Cîntarea Cîntărilor”. Îl repet în gând, apoi, aducându-mi aminte de felul cum își rostește Romeo chemările de dragoste către Julieta, am început să declam cu glas vibrat: „Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală draga mea, și vino!” Ștrengărița din fața mea intră în joc purtându-și mâinile cu încetineală de melc a mângâiere peste sâni și aplecându-se ușor în față a pornit să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la Ierusalim lîngă împărat. 26. El stăpînea peste toți împărații de la Rîu pînă la țara Filistenilor și pînă la hotarul Egiptului. 27. Împăratul a făcut argintul așa de obișnuit la Ierusalim ca pietrele, și cedrii tot atît de mulți ca smochinii sălbatici, care cresc pe cîmpie. 28. Din Egipt și din toate țările se aduceau cai pentru Solomon. 29. Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintîi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în Cartea proorocului Natan, în proorocia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
din rodul lui, și a mîncat; a dat și bărbatului ei, care era lîngă ea, și bărbatul a mîncat și el. 7. Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi, au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele. 8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9. Dar Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
unele tomilare predomină cimbrul (Thymus vulgaris), în altele rosmarinul și levănțica. În regiunea mediteraneană o importantă suprafață de teren a fost destinată plantelor de cultură (grâul tare, tutunul, ovăzul bizantin, orezul, bumbacul), iar dintre arborii fructiferi: lămâiul, mandarinul, portocalul, măslinul, smochinul, rodiul, arborașul de ceai etc. Fauna mediteraneană este reprezentată prin câteva specii endemice cum sunt: hârciogul mic, porcul spinos (Hystrix cristata), muflonul (Ovis musimon), hiena vărgată (Hyaena hyaena), șacalul auriu (Canis aureus), inarița verde (Serinus serinus), cormoranul pitic (Phalacrocorax pygmaeus
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
succesiune de momente simbolice, prin care conștiința păcatului originar s-a instaurat în lume: constatarea efectelor actului comis, prin deschiderea ochilor: Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi și au cunoscut că erau goi, și au cusut frunze de smochin și și-au făcut acoperămînt" [Facerea, 3:7]; această simbolică deschidere a ochilor echivalează cu înțelegerea de către păcătos a gravei semnificații a actului comis, pe de o parte, a adevăratului chip al lumii, pe de altă parte; or, pentru întîia
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
privi și va vedea; conștientizarea goliciunii propriului trup este primul semn al vinovăției, sau al minciunii relevate de îndrăzneala celui nevinovat, ca în cunoscuta poveste a hainelor împăratului: "Împăratul e gol!" a strigat cu naivitate copilul; acoperirea cu "frunze de smochin" este cea dintîi tentativă naivă, ce-i drept de mascare a greșelii (de menținere în minciună, cu alte cuvinte) și a rușinii "publice" pe care ea o generează; ascunderea în fața chemării lui Dumnezeu: Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
bol cu orez, motiv pentru care cei cinci prieteni de asceză se despart de el. Gautama realizase însă că nici o extremă nu poate conduce spre iluminare. își continuă calea, traversează râul Niranjana (acum Lilajan) și se așază în meditație sub smochinul care ulterior va primi numele de bodhi, unde survine iluminarea (starea de buddha). Cei cinci prieteni îi vor deveni discipoli, la Sarnath. Modelul renunțării la parte din iubirea pentru Unul și, concomitent, al recâștigării prin iubire a multiplului în armonia
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nădăjduite, dovada lucrurilor nevăzute (Evr. 11,1); și: Dreptul din credință va fi viu (Rom. 1, 17) ș.a. Însuși Mântuitorul zice către ucenicii care cereau să le mărească credința: Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice smochinului acesta: Scoate-ți rădăcina și te sădește în mare, și v-ar asculta. Și, dacă ați avea credință și nu ați deosebi (nu vați îndoi), nu numai cu smochinul ați face așa, ci și dacă ați zice muntelui acesta: Ridică
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice smochinului acesta: Scoate-ți rădăcina și te sădește în mare, și v-ar asculta. Și, dacă ați avea credință și nu ați deosebi (nu vați îndoi), nu numai cu smochinul ați face așa, ci și dacă ați zice muntelui acesta: Ridică-te și te aruncă în mare, s-ar face. Și toate câte ați cere în rugăciune, crezând, ați primi (Mt. 21, 22) ș.a., și apoi: Credința ta te-a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pe altcineva care s-a despărțit de Biserică din pricina vreunei erezii stricate că duce o viață castă și se străduiește și în alte privințe să aibă purtări bune, îndreaptă ți și mai mult luarea aminte asupra ta, ca să te asemeni smochinului celui roditor, care prin prezența smochinilor sălbatici își adună putere, ca să nu-i mai cadă roadele și să-și hrănească cu și mai multă grijă de rodul său”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omil. a V-a, VII
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de Biserică din pricina vreunei erezii stricate că duce o viață castă și se străduiește și în alte privințe să aibă purtări bune, îndreaptă ți și mai mult luarea aminte asupra ta, ca să te asemeni smochinului celui roditor, care prin prezența smochinilor sălbatici își adună putere, ca să nu-i mai cadă roadele și să-și hrănească cu și mai multă grijă de rodul său”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omil. a V-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 128
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lui Hector, Priam îi cere lui Ahile un armistițiu de câteva zile. La fel de neprevăzător a fost și un alt fiu al lui Priam, deja pomenitul Licaon, fiul Laotoei. Acesta, într-o noapte, lucra în livada părintelui său, tăind ramuri de smochin, ca să facă o loitră 39 de car, când Ahile, care bântuia pe acolo, a dat peste el și l-a luat prizonier, apoi l-a dus cu corabia în insula Lemnos, unde l-a vândut cu preț bun: un crater
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe una dintre ultimele înălțimi ale marelui munte Ida. Câmpia este aluvionară și solul ei e nisipos, prăfos și arid la suprafață, cu părți mai umede și mai înverzite de-a lungul luncii râului. Cresc pe ea arbori răzleți, un smochin sălbatic bătut de vânt, un tamarisc, un stejar înalt, lângă poarta de nord a cetății. Undeva înspre Troia, sunt și câteva morminte vechi. Iar într-un alt loc, lângă una din porțile Troiei, țâșnesc două izvoare, unul cu apă fierbinte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Hector, Priam îi cere lui Ahile un armistițiu de câteva zile. La fel de neprevăzător a fost și un alt fiu al lui Priam, deja pomenitul Licaon, fiul Laotoei. Acesta, într-o noapte, lucra în livada părintelui său, tăind ramuri de smochin, ca să facă o loitră de car, când Ahile, care bântuia pe acolo, a dat peste el și l-a luat prizonier, apoi l-a dus cu corabia în insula Lemnos, unde l-a vândut cu preț bun: un crater de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe una dintre ultimele înălțimi ale marelui munte Ida. Câmpia este aluvionară și solul ei e nisipos, prăfos și arid la suprafață, cu părți mai umede și mai înverzite de-a lungul luncii râului. Cresc pe ea arbori răzleți, un smochin sălbatic bătut de vânt, un tamarisc, un stejar înalt, lângă poarta de nord a cetății. Undeva înspre Troia, sunt și câteva morminte vechi. Iar într-un alt loc, lângă una din porțile Troiei, țâșnesc două izvoare, unul cu apă fierbinte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Ioan le țese în Evanghelia sa.De pildă, atunci când Natanael Îl întreabă pe Mântuitor de unde îlcunoaște și, primind răspunsul, recunoaște că El este „Fiul lui Dum-nezeu”. „Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-amvăzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea (s.n.)”<footnote Ibidem, 1, 49, 50. footnote>.Este vorba de o anticipare a credinței depline ca vedere în duh și adevăr. De altfel, Sfântul Ioan Botezătorul mărturisește acest „a crede lui” Dumnezeu prin
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
13, 29), ci o defăimare a inimii atât de slujitoare a Tatălui și dovadaunei cruzimi demonice.Mântuitorul S-a înălțat pentru a deschide cerul și pentru „ieșirea”ucenicilor la „pășunea” darurilor Duhului Sfânt. Ca și Natanael, eisunt, cei de „sub smochin” (Ioan 1, 48) în care nu era vicleșug, șicare „vor vedea cerurile deschise și pe îngerii lui Dumnezeu suin-du-se și pogorându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1, 51). Așa cum laînălțarea pe cruce Mântuitorul i-a atras prin lacrimile lor (Ioan
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
căutată pe amândouă malurile Dunării și a afluenților ei, între Marea Adriatică și Marea Neagră, pe unde populația de limbă latină forma o rețea mai deasă sau mai rară, în diferite epoci” (p. 251). Pe axa sud-nord străromânii se întindeau de unde crește „smochinul și castanul și încălecând Dunărea se întindeau în regiunile cu terenuri petrolifere și băi de aur din Carpați unde pășteau turmele de bouri” (p. 252). S. Pușcariu se simte obligat de concepția urmată să remarce că în vest patria străromânilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
compara, Învăța unul de la altul, pe care ni le-am putea dărui unul altuia. Poate că ar trebui luată În considerare și Înrudirea mai Îndepărtată, cea dintre noi trei și regnul vegetal. Pune palma, să zicem, peste o frunză de smochin sau o frunză de viță: doar un orb nu ar vedea asemănarea formei, deschiderii degetelor, ramificația vaselor și nervurilor a căror funcție este să distribuie hrana și să elimine impuritățile. Și cine poate ști dacă În spatele acestei Înrudiri nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fel de impozit, de bir, să fie lăsați în pace... Aveau ce mânca. Muntele avea bogăție mare: animale, pomi fructiferi, plante și apă. Acolo sunt livezi întinse de măslini, portocali, lămâi. Am văzut și nuci, peri, multă viță de vie, smochini... Când am fost eu, în fiecare seară am mâncat la altă mănăstire. La fel și dimineața. Să știți că întotdeauna mi-a rămas mâncare pe masă. Era multă și bună. Am avut lapte dulce fierbinte, lapte prins, ouă fierte, măsline
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și se uită În curtea din spatele casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele de pavaj sparte, plantele sălbăticite, coloana unui cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe jos, bucăți. — Nu-i așa că-i trist? spuse Julia Încet. Uită-te la smochin. — Da. Toate fructele! Copacul se bălăbănea cu ramurile rupte iar pe jos era un strat gros de smochine putrezite care probabil căzuseră și nu fuseseră strînse cu o vară Înainte. Helen Își scoase țigările, iar Julia veni mai aproape de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
multicolore, irizate, zburătăceau bâzâind, din ramură în ramură. Păsări cu pene caudale nemăsurate nu conteneau să se prăvălească și să se avânte iarăși în urma unor insecte. Un quetzal trăgea cu ochiul la ea din sălașul său, instalat în trungiul unui smochin agățător. Orhidee care se desfăceau și scarabei alergând printre frunzele moarte, ca niște muguri. Un aguti apăru, o văzu și plecă degrabă. Undeva în stânga, o maimuță, atârnând într-un copac maiestuos îi cânta puiului ei să adoarmă. Supraîncărcătura senzorială era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Secretariatul de Stat pentru Culte (1975-2001). Debutează la „Luceafărul” în 1965, recomandat de Eugen Barbu, cu schița S-a prăbușit aeroplanul. Mai e prezent în „Săptămâna”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „România liberă” ș.a. Volumul de debut al lui V., Smochinul neroditor (1986), se apropie tematic de proza optzeciștilor, preocupați mai degrabă de scene cotidiene, banale, umile, lipsite de anvergură epică. Cu excepția povestirii titulare, autobiografică, creionând cu umor și duioșie prima promoție de seminariști după instaurarea regimului comunist, celelalte texte prezintă
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
la rubrica „Un gând”, din 1997 până în 2003. Textele sunt, cele mai multe, educative fără a fi pedante, abordând teme de actualitate și de cultură, cu referiri la scriitori ca Dante, Cehov, Montaigne, Plotin, Nichita Stănescu, Omar Khayyam, Li Tai-Pe ș.a. SCRIERI: Smochinul neroditor, București, 1986; ed. 2, pref. Ioan Buduca, Alexandria, 1998; Azazel, București, 1995; Drumul spre mănăstiri. Ghidul așezămintelor monahale ortodoxe din România, București, 1992; Cărări și gânduri, I, introd. episcopul Galaction, București-Alexandria, 2000, II, Alexandria, 2003. Repere bibliografice: Eugen Barbu
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
spre mănăstiri. Ghidul așezămintelor monahale ortodoxe din România, București, 1992; Cărări și gânduri, I, introd. episcopul Galaction, București-Alexandria, 2000, II, Alexandria, 2003. Repere bibliografice: Eugen Barbu, Un prozator, SPM, 1986, 25; Alexandru Condeescu, Arta evadării, LCF, 1986, 32; Adrian Popescu, „Smochinul neroditor”, ST, 1987, 7; Dan Bănică Anastasian, „Azazel”, DEP, 1996, 93; Ioan Buduca, Bună ziua, măi drace, „Cuvântul”, 1996, 227. L. Cr.
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]